Amplele manifestaţii ale protestatarilor occidentali nu m-au convins niciodată. Or fi de bună credinţă, dar se dizolvă adesea în harţă juvenilă şi spectacol.
Un articol publicat de Adam Soboczynski săptămâna trecută în „Die Zeit" constată revenirea în actualitate a modei anilor '80, dar şi a unei anumite atitudini „civice" care părea să-şi fi pierdut între timp puterea de seducţie. E vorba de o reideologizare a moralei publice, pe baza câtorva clişee „luminate", în numele cărora „cetăţeanul" controlează balanţa eticului împotriva clasei conducătoare. Adoptând (cum spune Koselleck despre justiţiarii Luminilor) „o aparenţă de neutralitate", retorii societăţii civile cad, nu odată, în ipocrizie pioasă, preocupaţi să-şi facă portretul unor cenzori „idealişti" în luptă cu politica „murdară" a celor de la putere. În Germania şi, în general, în lumea occidentală, temele recurente ale acestei „curăţenii" ofensive sunt: un „nu" hotărât (scris pe tricouri sau pe cărucioarele de copii) când se vorbeşte despre centrale nucleare, demonstraţii antirăzboinice ori de câte ori apare perspectiva trimiterii de trupe în afara graniţei, liste de semnături împotriva abuzurilor din Nairobi, semnalarea decăderii societăţii capitaliste prin proteste ferme faţă de consumism, cosmetică (nevroză a împodobirii de sine), „poziţia misionarului" (simptom al asupririi femeilor de către bărbaţi) şi totalitarismul heterosexual. De curând, Angela Merkel a scandalizat nenumăraţi „oameni de bine" declarând că „se bucură" de uciderea lui Osama bin Laden. Cum să te bucuri de uciderea unui om? Brusc, exponenţii societăţii secularizate invocă iertarea creştină şi judecata lui Dumnezeu. „OK, să admitem că marele terorist trebuia pedepsit, dar ar fi bine să o facem cu un pic de conştiinţă vinovată!"
Nu contest legitimitatea niciuneia dintre temele de mai sus. E bine ca „opinia publică" să fie reactivă, să avertizeze asupra pericolului nuclear, asupra intoleranţei, violenţei, triumfalismului statal practicat de marile puteri etc. Cred însă că ceea ce pare, la o primă vedere, intransigenţă morală e, uneori, înregimentare oarbă într-un „curent" la modă, şarjă ideologică, dacă nu, pur şi simplu, chermeză stradală. Amplele manifestaţii ale protestatarilor occidentali nu m-au convins niciodată. Or fi de bună credinţă, dar se dizolvă adesea în harţă juvenilă şi spectacol. O escapadă încântată de sine între două beri. Fără riscuri, fără efect.
Morala adevărată se ţine departe de ideologii. Căci ideologiile tind să şi-o pună la butonieră cu viclenie, ca pe o garanţie de „principialitate". Ne amintim cu toţii (sper!) ce discurs înflorit practica partidul comunist când vorbea de „etică şi echitate", de „morala nouă a socialismului", de „omul nou" ş.a.m.d. Adam Soboczynski, la rândul lui, reia un pasaj din cartea Hannei Arendt despre Eichmann, în care e vorba despre excelenta colaborare a „moralităţii" cu politica naţional-socialismului. „Dă bine" să te arăţi în lume ca soldat al virtuţii. Dar în vreme ce ideologiile sunt „sistematice", agresive şi interesate, morala nu se susţine decât prin libera opţiune a fiecăruia. O morală „autoritară" nu e morală; e regulament. Morala lucrează cu nuanţe, cu inepuizabilul naturii umane, cu imprevizibilul ei. Nu se grăbeşte să sermonizeze, să dea verdicte, să organizeze cruciade. Creştinismul însuşi îşi pierde chipul, dacă se justifică strictamente drept cod moral. Jurnalistul german are, aşadar, dreptate (şi curaj) să fie suspicios faţă de sloganurile gata făcute ale lumii „corecte politic". Eticismul lor e, deseori, deghizamentul cochet al unui sentimentalism de partid.
Cititorii raspund:
- 2011-05-18 02:58:39stimate domn plesu pentru dumneavoastra demostratiile de strada din germania sint: "O escapadă încântată de sine între două beri. Fără riscuri, fără efect." tin sa va readuc aminte ca nu demult, imediat dupa fukushima datorita respectivelor demonstratii "fara efect" s-au inchis trei centrale nucleare in germania, se vorbeste si fara indoiala se va face o renuntare totala a germaniei la centralele nucleare, ca acum doua luni landul baden-würtemberg are primul pim ministru de land ecologist din istoria germanei si cancelarul merckel e pe cale sa-si piarda majoritatea in bundesrat de unde demisia guvernului nu ar mai departe. cam atita despre lipsa de efect.Raspunde »14
3
- 2011-05-18 09:39:07Domnul Plesu are ceva cu demonstratiile impotriva puterii ! Care cica..parca n-ar avea rost...chiar daca ar fi morale.Si de fapt daca n-au efect de ce sa le mai faci? Dar in Germania chiar au efect..si uneori sunt chiar violente !Raspunde »63
- 2011-05-18 03:15:07@Otto Exact asta mi-a trecut si mie prin cap, ca sa nu mai vorbesc despre interventiile "autonomilor", mai ales cea de la Heiligendamm, care numai ca "lipsite de risc" nu pot fi catalogate.Domnul Plesu se afla intr-o scurta vizita in Germania -vezi articolul despre Berlin- si crede ca daca a citit Die Zeit sau Der Spiegel la hotel, intre doua cafele, gata, a cuprins cu mintea tot pulsul Germaniei si i-a inteles pe nemtzi. Aveam o parere foarte buna despre dl Plesu, asta pana am inceput sa citesc articolele sale din Dilema..Mi-a trecut..
- 2011-05-18 09:39:07Domnul Plesu are ceva cu demonstratiile impotriva puterii ! Care cica..parca n-ar avea rost...chiar daca ar fi morale.Si de fapt daca n-au efect de ce sa le mai faci? Dar in Germania chiar au efect..si uneori sunt chiar violente !
- 2011-05-18 03:27:58Ce ma fascineaza la Plesu e ca in mijlocul unei tirade bine argumentate azvarle cu iscusinta cateva sofisme bine ascunse, facandu-i pe neavizati sa-si puna intrebari asupra unor lucruri ce pareau absolut clare pana la momentul la care l-au citit pe Plesu.Din articolul dansului reiese ca societatea occidentala e superficiala si preocupata de teme false.Sa intelegem ca temele societatii balcanice, ale Orientului (apropiat,mijlociu sau indepartat), sau ale societatilor africane sunt cele care conteaza cu adevarat?Raspunde »70
- 2011-05-18 03:40:57Ma face sa rad ca Dl Plesu pomeneste ca simptom al decaderii -cosmetica (nevroză a împodobirii de sine)-...Asta ar explica de ce dansul poarta barba aia ridicola si are o singura spranceana enorma, de la o tampla la alta..Sa se barbiereasca si sa-si faca doua sprancene in loc de una ar fi "decadent"...Iar pomenirea "totalitarismului heterosexual" dupa ce am citit articolul sau despre homosexualitate ma face sa cred ca dansul sufera de o homosexualitate psihica latenta, cu care se lupta din greu, rezultatul fiind aceste scapari "homofobe", voit homofobe...
- 2011-05-18 08:10:34Daca Mossad-ul i-ar fi tras doar cate-va gloante in cap lui Eichmann lumea, si implicit Israel-ul nu ar mai fi beneficiat de impactul procesului sau asupra opiniei publice. Este neplacut ca o persoana ca Angela Merckel saluta o actiune care legitimeaza razbunarea de tip terorist. Este si mai neplacut cand un "minimal-moralist" de circumstanta se gaseste sa comenteze miscarile civice din Germania: i-as recomanda d-lui Plesu sa se mai documenteze, exista Bürgerbewegungen care ii scapa: tot ce se poate mai linistit, mai fara tricouri si carucioare si mai eficient. Este adevarat ca nu beneficiaza de "moralisti" de serviciu care sa-i plictiseasca la televizor si mai ales au taria de a-si sustine opiniile fara sa incalce legea (si perceptele morale).Raspunde »41
- 2011-05-18 08:26:30pai in ce sa dizolve manifestatiile ? in paruieli dambovitene ? azi elogiez normalitatea . maine o gasesc suspecta.
- 2011-05-18 09:42:36Maestre, niciodata nu-ti abtine basinile. Altfel ele circula pe sira spinarii inspre creier, Si asa se nasc ideile de cacat. O zi minunata !
- 2011-05-18 12:32:02Complicitatea sinelui. Când, comentând relaţia sa cu actuala putere, l-am numit pe AP "un colaboraţionist de omenie", Dilema Veche m-a cenzurat contrapunându-mi argumente semantice iar unii cititori m-au combătut reproşându-mi statura si statutul insuficiente pentru a-mi legitima o astfel de cutezanţă de profanator. [...] Articolul de azi al lui AP este o reacţie subtil - defensivă a unui intelectual proeminent, cu un subconştient culpabil, la presiunea tot mai mare a mediului civic. O presiune pe care "morala publică", în virtutea unor "clişee luminate", o pune asupra sa, cerându-i să renunţe la alibiul neutralităţii scârbite şi să se implice şi Luminăţia Sa în "controlul balanţei eticului împotriva clasei conducătoare". [...] Comentariul integral pe blogul conteledesaintgermain.ro
- 2011-05-18 17:38:41Cand citesc comentariile d-lui AP referitoare la Germania, Occident, Europa imi aduc involuntar aminte de prietenul meu Marcel din Caracal care dupa o cateva luni de America povestea ce vazuse el prin ochelarii lui oltenesti: niste fiinte ciudate, care faceau lucruri de neinteles dar care, culmea, traiau bine si erau multumiti. De cand insa romanul simplu se preumbla prin Europa, il auzi spunand ca percepe strainatatea ca o lume "normala", spre deosebire de lumea de acasa. Omul de bun simt nu se mira ca grupuri de cetateni demonstreaza pentru un drept sau altul . Pentru el acestia sunt o suma de indivizi cu interese asemanatoare si nu opinia publica occidentala sau mai rau :"nemtii".
- 2011-05-19 09:43:58Stimate d-le Plesu, chermezele stradale, cum atat de picant le numiti, au dat rezultate in Germania; s-au inchis 2 sau 3 centrale nucleare! Cat despre meditatiile filosofului, se pare ca nu au nici un efect! Posibil doar defulari! Dar as avea o propunere pentru maestru: sa comenteze implicatiile atribuirii fortate a termenului rrom pentru o etnie minoritara din Romania! Fac acest apel pentru ca dl Plesu ar putea comenta din 2 pozitii: a sociologului, dar si a exministrului culturii. Poate doar asa ne vom lamuri si noi cei nestiutori!
- 2011-05-19 16:06:13urmaresc in ultima vreme opiniile diferitilor oameni de cultura romani carora li se ofera ocazia sa viziteze ca invitati ai diferitelor institutii Berlinul, ca apoi, dupa cateva vorbe de mirare cat de curat e pe jos, evtl. perceptia catorva parcuri mai mult decat in Bucuresti, sa critice si sa denigreze in stilul tipic arogant romanesc diferite caracteristice, trasaturi, atitudini nemtesti. Inainte de 89 Germania era pentru romanii privilegiati doar o tara de trecere spre Franta, din punct de vedere cultural a ramas pentru aceiasi doar o etapa nemultumitoare ca nivel intelectual. Ii deplang.
Complicitatea sinelui
Posted: 18/05/2011 by Contele de Saint Germain(Acest comentariu a fost postat la articolul lui Andrei Plesu din Adevarul, intitulat " Morala ca ideologie", articol ce poate fi citit accesand linkul http://www.adevarul.ro/andrei_plesu_-_opinii/Morala_ca_ideologie_7_482421756.html
Jung: Sinele este o entitate supraordonată Eului, incluzând nu numai conştientul şi inconştientul, ci şi "scopul vieţii".
Când, comentând relaţia în care se complace cu actuala putere antinaţională, l-am numit pe domnul Pleşu "un colaboraţionist de omenie", Dilema Veche m-a cenzurat contrapunându-mi argumente semantice iar mulţi cititori m-au combătut reproşându-mi statura si statutul insuficiente pentru a-mi legitima o astfel de cutezanţă de profanator.
Au fost reacţii ca în faţa unui gest impudic şi nu ca în faţa păcătuirii prin neadevăr. Pentru că, în esenţă, eu nu susţinusem nicidecum că domnul Pleşu ar fi vreun ticălos, ci doar că este un om prematur impăcat cu slăbiciunile sale.
Articolul de azi al lui AP vine cum nu se poate mai convingător în confirmarea, involuntară desigur, a părerilor mele de-atunci. El este o reacţie subtil – defensivă a unui intelectual proeminent, cu un subconştient culpabil, la presiunea tot mai mare a mediului civic. O presiune pe care "morala publică", în virtutea unor "clişee luminate", o pune asupra sa, cerându-i să renunţe la alibiul neutralităţii scârbite şi să se implice şi Luminăţia Sa în "controlul balanţei eticului împotriva clasei conducătoare".
Am formulat "subconştient culpabil" deoarece doar o astfel de suferinţă a sinelui poate împinge la căutarea cu atâta obstinaţie, până la răsturnarea totală a preceptelor morale, de justificări plauzibile.
Pentru că, în ce alt mod ar putea fi interpretat acest editorial decât ca un fel erudit şi mistificator de a pleda "Not guilty"?
Sinele domnului Pleşu, ordonator de credite pentru atingerea "scopului vieţii" (ca să-l citez pe Jung), s-a încovoiat complice întru nepericlitarea eligibilităţii proiectului "Pentru o senectute burgheză".
Doar astfel au putut fi prezentate în culori calde laşitatea şi oportunismul: maimuţărind temeritatea "retorilor societăţii civile" de a se opune exceselor puterii, numind-o "ipocrizie pioasă". Adică înţelegeti: cei care spun NU puterii sunt ipocriţi, nicidecum "intransigenţi morali". Intransigenţii morali, modelele, trebuind căutate dincolo, unde se împart privilegiile, printre miniştrii prezenţi în toate guvernele de toate culorile, printre consilierii de taină ai satrapilor. "Înregimentarea oarbă" este meteahna opoziţioniştilor (asta da enormitate!), nicidecum a modelelor pe care le girează domnul Pleşu prin laudele sale epice, cum ar fi Teodor Baconschi sau Sever Voinescu.
Morala adevărată s-o ţine departe de ideologii – cum ne predă domnul Pleşu. Dar moraliştii adevăraţi nu ar trebui să se ţină departe de cei care experimentează ideologiile pe pielea noastră? Mai ales cand le experimenteaza ca pe o turma de sacrificiu? Sau aceasta este o opţiune care se negociază?
Sper ca i-am lamurit pana si pe cei mai "vigilenti" ca Andrei Plesu, impreuna cu SRL-ul sau "educativ", nu este decat o… tentacula clientelara a actualei puteri-caracatita, un adevarat… Necolaiciuc al "sinelor" gandirii, un… Casuneanu al ideilor/ielelor! Pai, cum sa astepti de la o biata tentacula clientelara sa-si demaste propriul trunchi, sistem nervos ticalosit & stomacu', mai ales stomacu'?! Sau sa-si puna cenusa-n cap, sau – Doamne, fereste! – sa-si acuze diverse parti din organism?! N-ati vazut ce a patit pana si un gigant al asfaltului si transporturilor – Casuneanu, adicatelea – cand a avut gandu' al rau doar sa conteste o prapadita de licitatie?! S-a vazut prea clar ca… puscarie scria pe el, daca nu se… reabilita printr-un denunt, ceva, un act de "bunavointa"!
Imi place / nu-mi place
1 
0
Ia uite ce chestie! Colegiul plescarilor oranj este finantat direct de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, recte de Guvernu' tarisoarei:
http://www.nec.ro/fundatia/proiecte/uefiscdi.htm
Nu stiti ce inseamna UEFISCDI??? http://uefiscdi.gov.ro/
QED! Aici sunt banii dumneavoastra…
Imi place / nu-mi place
3 
1
Abia acum am observat un detaliu interesant in lista aia de eterni bursieri… Oare Neamtu Mihai, cel admis – in urma unui INTERVIU – cu 104/14,85, o fi aceeasi persoana cu… dr.Mihail Neamţu, director ştiinţific al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc din Bucureşti)????? Nu m-ar mira deloc, vad ca-i o mare foame de teologi in partidul conducator si un nu mai mic… avant revolutionar de a plati cat mai competitiv tot felul de sicofanti mustind de… patriotism oranj!
Imi place / nu-mi place
3 
1
…nu ca s-ar potrivi neaparat, sau suta la suta pe tema de aici, dar as vrea sa aduc si eu in discutie parerea unui personaj notoriu, dinafara tari… poate ne ajuta intr-o oarecare masura sa intelegem anumite situatii…
cele 10 strategii de manipulare a maselor
…a cunoaste adversarul, a-i cunoaste tehnicile de manipulare, este o conditie sine qua non pentru a-l invinge, sau a i te impotrivi…
…lingvistul nord-american Noam Chomsky a stabilit lista celor ''Zece strategii de manipulare", prin mediile de informare în masa…. evreul Chomsky printre altele a semnat o petitie pentru a apara libertatea de exprimare a lui Robert Faurisson (istoria acestuia e ceva mai lunga, dar e de ajuns sa mentionam ca e unul din cei care au negat Holocaustul)… pentru Chomsky, ''libertatea de exprimare este mai importanta decât orice versiune a faptelor sustinuta de ordinea stabilita, oricare ar fi raportul pe care aceasta îl întretine cu adevarul faptelor în sine"
…Chomsky analizand diferitele tehnici de spalare in masa a creierului, a definit lista care urmeaza:
1. Strategia de distragere în permanenta a atentiei publicului – departe de adevaratele probleme sociale, captivata de subiecte fara importanta adevarata…tine publicul mereu ocupat, fara nici "un timp pentru gândire"…
2. Strategia de a cauza probleme si apoi, a oferi solutii. – aceasta metoda se mai numeste si '' problema – reactie – solutie"… la început se creeaza problema, sau „situatia", prevazuta pentru a suscita o anume reactie a publicului, pentru ca tocmai acesta sa ceara masurile mai dinainte stabilite pentru a fi acceptate… ca exemplu: publicul ajunge sa ceara legi represive, în detrimentul libertatii pentru a se simti mai in siguranta"
3. Strategia „în degradeu" – pentru ca publicul sa accepte o masura inacceptabila, este de ajuns sa fie aplicata în mod progresiv, în ''degradeu", pe o durata mai lunga… in acest fel, au fost impuse conditii sociale si economice absolut noi… somaj masiv, imigratie – invazie, precaritate, flexibilitate, delocalizari, salarii care nu mai asigura un venit decent, iata schimbarile care ar fi provocat revolutii daca ar fi fost aplicate în mod brutal….
4. Strategia actiunii cu date diferite – o alta maniera de a obliga publicul sa accepte o hotarâre nepopulara este de a o prezenta ca "dureroasa, dar necesara'', obtinând acordul publicului în prezent, pentru aplicarea în viitor…. este mult mai usoara acceptarea unui sacrificiu viitor decât al unuia apropiat… in primul rând, pentru ca efortul nu trebuie facut imediat, apoi, pentru ca publicul are mereu tendinta de a nadajdui ''totul va merge mai bine mâine" si ca sacrificiul cerut va putea fi evitat… in fine, aceasta maniera lasa publicului timp pentru a se obisnui cu ideea schimbarii, pe care o va accepta cu resemnare la momentul potrivit… Chomsky da ca exemplu trecerea la euro si implicit pierderea suveranitatii monetare si economice, acceptata de tarile europene între 1992 – 1995 si aplicata în 2002.
5. Strategia de a te adresa publicului ca unui public infantil. – cea mai mare parte a publicitatilor destinate marelui public folosesc discursuri, argumente, personaje si un ton absolut copilaresti, aproape debile, ca si cum spectatorul ar fi un copil sau un handicapat mental… de ce oare ? …daca ne adresam unei persoane ca si cum ar avea 12 ani, atunci aceasta, prin sugestibilitate si cu o oarecare probabilitate, va avea un raspuns sau o reactie tot atât de lipsita de simt critic ca a unui copil de 12 ani" analizeaza Chomsky…
6. Strategia de a face apel mai mult la partea emotionala decât la gândire. – este o tehnica clasica pentru a opri analiza rationala si, deci, simtul critic al oamenilor… in plus, folosirea emotionalului deschide accesul la subconstient, pentru implantarea unor anumite idei, dorinte, spaime, comportamente etc…
7. Strategia de a mentine poporul în nestiinta si ignoranta – a face în asa fel ca poporul sa nu înteleaga tehnologiile si metodele folosite pentru controlul si manipularea lui… calitatea educatiei trebuie sa fie cât mai slaba, încât prapastia de nestiinta, care separa clasele de jos de cele de sus sa fie si sa ramâna de neînteles de cele dintâi…
8. Strategia de a încuraja publicul sa se complaca în mediocritate – a încuraja publicul sa creada ca e "bine" sa fie prost, vulgar si incult…. indoapa-l cu programe si emisiuni de tele-realitate, de cea mai slaba calitatea… niste dobitocenii monstruoase.
9. Strategia de a înlocui revolta cu învinovatirea. – a face omul sa creada ca numai el singur este vinovat de propria-i nenorocire, din cauza unei inteligente insuficiente, sau a capacitatilor si eforturilor necorespunzatoare… astfel, în loc sa se ridice împotriva sistemului, individul se subestimeaza si se învinovateste, ceea ce creaza o stare depresiva, având ca efect abtinerea de la actiune…
10. Strategia de a cunoaste oamenii mai bine decât se cunosc ei însisi – in ultimii 50 de ani, progresele fulgeratoare ale stiintei au sapat o prapastie crescânda între cunostintele publicului si acelea detinute si folosite de elitele conducatoare… multumita biologiei, neurobiologiei si psihologiei aplicate, "sistemul" a ajuns la cunoasterea avansata a omului, fizic si psihic… sistemul cunoaste individul mediu mai bine decât se cunoaste el însusi… aceasta înseamna ca, în majoritatea cazurilor, sistemul detine un control mai mare asupra oamenilor decât ei însisi… nu degeaba adagiului "nosce te ipsum" i s-a acordat o importanta ata de mare din cele mai vechi timpuri…
… ma intrebam, cate oare putem recunoaste in societatea romaneasca?
Imi place / nu-mi place
4 
0
Am uitat sa precizez ca "Fondul Social European" asta a fost inventat ca sa… indulceasca pilula crizei economice, sa ajute la crearea unor noi locuri de munca, nu sa-i tina pe unii toata viata cu burse, pana-si gasesc un "stapan" – de preferinta vreun reprezentant sau altul al "Statului" atotputernic – cat mai generos cu totala lor obedienta… Cazul lui Catalin Avramescu, tot un beneficiar de multe si felurite burse, inclusiv de la Colegiul NE, a carui prima angajare "in campul muncii" se pare ca a fost direct la Cotroceni, la aproape 40 de anisori… Nu-i vorba, ca si alde Mircea Mihaies are/avea (cu nevasta) o firma de training/RU si are expertiza indelungata in astfel de "proiecte" iluzorii, devoratoare de bani ioropeni…
Asa ca, asta este: orice "confesiune" cu adevarat sincera a lui Andrei Plesu ar aduce blocarea scurgerii acestor fonduri – repet: ne-ram-bur-sa-bile si la care e posibil sa mai contribuie si Statu' cu ceva
– catre minunatul Colegiu "Noua Ioropa" si/sau catre fundatia aferenta!
P.S. Am observat demult ca orice institutie care vrea sa… sifoneze cat mai eficient diverse fonduri isi lipeste – obligatoriu! – de… blazon si (macar) o fundatie!
Imi place / nu-mi place
1 
1
Ca sa nu ziceti ca bat campii cu banii ioropeni, uitati-va la siglele de pe un document afisat pe site-ul colegiului (si fundatiei afiliate
) cu pricina, precum si la continut:
http://www.nec.ro/fundatia/nec/app_fell/nec_posdru_2011/Rezultate%20Etapa%20II%20NEC_POSDRU_2011.pdf
Mergeti pe urma banilor si veti afla… plescarii!
Imi place / nu-mi place
2 
1
Sa nu va asteptati de la Andrei Plesu la vreo recunoastere a propriilor erori de… simpatii politice! Singurul "defect" personal pe care si l-a recunoscut vreodata este "comoditatea", marea iubire pentru confortul personal… Si mai sunt inca multe fonduri nerambursabile de "atras" la Colegiul Noua Europa, de pe la U.E. si aiurea. Pai, altfel, din ce sa mai imparta patriarhul nost' burse confortabile catre cohortele de laudatori ai regimului basesc, catre viitorii ambasadori, consuli, demnitari?! Daca madama aia – Melania Mandas-Vergu sau cum o chema-o – a reusit sa "atraga" 4.000.000 (patru milioane) de euro pentru o bazaconie si pe un biet SRL, va imaginati cati bani ar putea atrage pe POSDRU (?) un ditamai colegiu… plescar de studii interdisciplinare (sau cam asa ceva)?!
Imi place / nu-mi place
2 
1
Conte,
Pe masura ce va citesc,ma bagati intr-un paradox din care nu stiu cum sa mai ies. Deoarece CSG este o entitate atemporala, nici nu pot sa va spun – "Conte, v-ati nascut prea devreme!" sau "Conte, v-ati nascut prea tarziu!"
Nu mai vreau sa fiu acuzat de encomioane, asadar, cititi-ma, dar nu nu va afisati cu mine!
Imi place / nu-mi place
3 
1
Iubite Conte, manat de sagnele albastru si de panas, uitati un adevar esential: aveti de a face cu un Maestrul Minimei Moralia si al Limbii Pasarilor. Omul capabil sa deseneze cercuri pefecte in interiorul fiecaruia din noi. Asemenea lui Umberto Eco, lucreaza pe mai multe planuri. Deruta maxima, normal, vorbim de tatal sofistilor!
Si vorbim de o lume moarta, de imagini sterse in balta ploii de ieri. De mult sustin ca "A brave new World" se coace cu o temeinicie geologica. Am levitate de la "conflictul intre generatii" la izolarea adiabatica intre generatii. Si nu la nivel de comunicare, slava domnului, ci la nivel de sensibilitate….
Domnul Plesu raporteaza iluziile lumii de ieri la virtejul lumii de azi. Ce a vazut, in imensa dansului intelepciune, prin anii '90, in perioada sabatica a consumismului, cat de lipsite de substanta erau mitingurile. Devenise un fel de "excursie cu clasa", sau retraire a unei a doua tinereti. Ceuita Dl Plesu este ca un pic mai de mult, Spiritul care il trateaza cu condescendenta a schimbat lumea. Si a schimbat-o din interior. Convulsii care erau interpretate ca "moartea capitalismului" erau de fat anticorpii lecuirii de al doilea razboi modial. Victoria Americii nu este una militara, ci una social politica. A fost in stare sa se reinventeze. Sclerozata, societatea comunista, organizata si logica a intepenit in stare de proiect. Cand am deschis ochii in lume era tarziu, lutele fusesera purtate, dilemele depasite, luptam DOAR pentru drepturile piticilor de gradina ….
Ce ne aduce viitorul? Probabil ceva nou, dar vechi in acelas timp. Cea fost, va mai fi. Nu RomaLand e singrul stat din lume in deriva. Si ceilalti cauta sa se redefineasca. In momentele de restriste (in primul rand materiala, care va ramane mult de acum inainte) se va reveni la principii si apostoli. Omul alb e sub asediu, ce va face? Scurta lui dominatie (nici 500 de ani) e déjà pusa la indoiala. Societatea moderna e o textura subtila, capitalizarea activitatilor care au dus la crearea lumii moderne are ceva din capilariatea platelor, loviturile de berbece vor distruge pe termen lung. Brutalitatea dumpingului chinez si agresivitatea intelctuala a musulmanilor ar trebui sa ne puna pe ganduri, nu la modul defensive, ci la cel creativ!
In fata acestor umbre, te agati de lucruri simple. E o sofisticare in lume de care ne putem lipsi. Ideologiile dogmatice si-au gasit sfarsitul intai cea comunista apoi libertarianismul fara limite.
Dncolo de tentatia evident de a vedea o parabol a partidului d eguvernamant in toata pledoaria, nu vreau decat sa concluzionez: poate asa se exeseaza democratia, Maestre. Armata incepe cu pasul de defilare, nu cu balistica sau psihologia.
In topul comentariilor! Imi place / nu-mi place
9 
0
Felicitari pentru acest text, nu doar plin de substanta dar si cu multe expresii memorabile.
Imi place / nu-mi place
2 
0
Conte,
si eu cred ca tentatia ta de a (psih)analiza prestatiile editoriale publice ale dlui Plesu se indreapta cu pasi rapizi spre calificativul de "manie".Nu c-ar fi ceva dolosiv in asta,nici macar nepotrivit,in fond este dreptul tau de a-l "ciupi" pe "maestru" de oriunde si oricand o poti face.Ramane de discutat,bineinteles,indreptatirea si valabilitatea criticiilor aduse.
N-am sa ma refer acum la acest aspect,desi un enunt abrupt si strivitor precum "…deşi morala progresistă îi spune că greşeşte situându-se el, ditamai reperul de formare socială, în tabăra vătafilor societăţii, vătafi care oricum dispun de şi aşa prea multe şi puternice instrumente instituţionale de oprimare…" ridica prea multe semne de intrebare.
Plesu,in "tabara vatafilor societatii" ??? Chiar asa,fara nicio subtilitate,sau nuanta,tronc-hodoronc ? In fine,am zis ca nu la asta ma voi referi…
Ma voi referi insa la altceva,la citatul din "Usa interzisa".Daca nu te-as banui de posesia unei decente si indestulatoare cantitati de onestitate morala si intelectuala,eu unul as fi trecut din nou peste noul episod nabadaios al relatiei tale cu Maestrul.Asa insa…
Iata contextul din "Usa interzisa":
"Andrei este pesemne cel mai vesel om trist pe care l-am cunoscut vreodata….Numai ca bucuria taclalei,aparenta daruirii in ceremonialul petrecerii,indiscretia traita si justificata ca refuz al ipocriziei,senzatia pe care o lasa neavizatilor ca traieste ca o manusa intoarsa,mascheaza de fapt un eu distant,enorm de pudic si lesne de ranit…Jurnalul de la Tescani este un concentrat de inteligenta,rafinament si stil,dar nimeni nu va gasi in el nici macar urma unui drum catre sufletul lui Andrei.Autorul unui document presupus confesiv nu exista acolo ca individ.Imi imaginez uneori,pe fondul unei inhibitii intretinute,o spovedanie a lui si o banuiesc devastatoare."
In acest context,Conte,nu te vei supara pe mine,sper,daca-ti voi spune ca plasarea acestui citat din Liiceanu in lumina unei presupuse conexiuni intre "convietuirea cu compromisul si spovedania devastatoare" este daca nu frivola,macar nepotrivita.
Nu este vorba deci,Conte,despre compromis si spovedanie,ci despre "cel mai vesel om trist din lume".
Imi place / nu-mi place
4 
3
Multumesc pentru citat, luc. (Poate si tie iti datorez unele scuze, asa, mai mici decat lui excelsior.)
Intr-adevar, si mie mi se pare ca Plesu ramane mereu distant. Dar nimic nu exclude ca intr-o presupusa confesiune viitoare, acest om trist sa admita ca a facut compromisuri. La urma urmei, constiinta ca ai facut si faci compromisuri ar trebui sa genereze o tristete esentiala si durabila, nu?
Imi place / nu-mi place
3 
0
Atunci când descrii lumea de pe poziţia centrului de gravitaţie (asta este un jurnal – sau ar trebui să fie – un "document confesiv", cum îl clasifică şi Liiceanu), a te extrage / elimina / refuza chiar pe tine, nucleul acestei construcţii, din ea, fie din pudicitate, fie din vulnerabilitate, whatever reason you may have, arată şi o formă de neîmpăcare cu tine, de neaderare deplină a sinelui tău profund, care te defineşte cosmic, la faptele descrise acolo, comise de provizoria-ţi configurare pământeană.
Dece autorul, dacă tot s-a hotărât să scrie Jurnal, blocheaza GPS-ul când e vorba de a ne indica borne spre sufletul său? Cu ce ies eu din context luând de bun răspunsul unui om care-l cunoaşte foarte bine? Bănuiala unei spovedanii devastatoare nu subânţelege existenţa unor dezacorduri majore în intimitatea tribunalului moral al celui ce se spovedeşte ?
Mai precizez o dată că, în ciuda acestei "marote de a mă lua de Pleşu", cum mă încadrează InimaRea, în ciuda acestei "manii" de a « (psih)analiza prestatiile editoriale publice ale dlui Plesu », cum mă diagnostichezi tu, eu sunt şi un mare admirator al scriitorului Pleşu. Chiar şi acum, « când scriu ca şi cum aş urla », pe noptiera mea se află două volume avându-l ca autor.
Percepţia mea este că dacă Andrei Pleşu este vulnerabil la ceva, atunci este vulnerabil la propriile sale principii, pe care le încalcă prin comportament social şi enunţuri.
Şi cred că o spovedanie, chiar dacă devastatoare, l-ar reda pe pământeanul Pleşu sinelui său profund şi ni l-ar reda şi nouă, celor care l-am iubit şi care încă îl admirăm pentru talentul literar. Teamă mi-e însă că asta ar însemna să renunţe la proiectul de care vorbeam ieri, « Pentru o senectute burgheză », sacrificiu care i se pare peste puterile lui.
Imi place / nu-mi place
3 
0
Conte, nu vreau sa fiu vulgara. Totusi, senectutea burgheza ar trebui sa-i fie asigurata de agoniseala de pana acum si de succesul la public pe care nu prea il poate pierde, la talentul si priza lui. Sau oi fi gandind eu la o scara penibil-modesta… Dupa mintea mea, Andrei Plesu POATE indrazni o spovedanie, si ea ar fi devastatoare numai raportata la retinerea de pana acum, insa ar fi unic/superb/nemaipomenit-de constructiva pentru noi. Daca nu o va face, e fie pentru ca are obligatii serioase, fie pentru ca pur si simplu, in forul lui interior, i se pare intelept sa nu zdruncine status-quo-ul.
Imi place / nu-mi place
2 
0
În viziunea mea, senectutea burgheză nu presupune doar instalarea într-un fotoliu confortabil, cu trufe şi şampanie primprejur, cu prinosul de linguşeală al admiratorilor primiţi în vizită cu parcimonie… Înseamnă şi, dacă nu mai ales, inerţie. Dulcea inerţie a victoriilor trecute.
Spovedania devastatoare la care ne place nouă să visăm ar strica exact această inerţie.
Imi place / nu-mi place
3 
0
Am inteles, ai dreptate, Conte. Inertia face si ea parte din starea de confort, iar aparentele ne indeamna sa credem intr-un Andrei Plesu foarte bine instalat in confortul lui si iubindu-l mai presus de toate. Desi, parca pe ici pe colo, in textele lui, am avea si mici scaparari ca lucrurile nu stau asa de simplu.
Altceva, acum. Nu te mai "iei" de Plesu la fiecare articol al lui, ci putin mai rar, cu acelasi repros: e de partea puterii (si am fost de acord ca asa e). Dintre voi doi, pentru publicul larg el ar fi scriitorul si autoritatea, iar tu bloggerul si opozantul. Asa stand lucrurile, pentru internautii rebeli si amatori de lecturi succinte, tu ai fi preferatul. Spui mereu in chiar momentul cand il critici, ca il citesti intens si il admiri (si eu te cred). Recunosti ca unii dintre eventualii tai admiratori grabiti si radicali nu sunt in stare de gradul tau de disociere si ca nu faci decat sa le inlesnesti si sa le incurajezi o indepartare de scrierile celui criticat de tine? Iti asumi, fie si pentru un singur cititor al tau, ca Andrei Plesu nu va fi decat "un porc", la urma urmei – cu ajutorul tau?
Imi place / nu-mi place
0 
0
Mă gândesc că cineva dispus să despartă atât de tranşant apele precum acel cititor radicalizat de mine pe care-l presupui în raţionamentul tău, nu ar avea din start datele unui degustător de Andrei Pleşu. Cum poţi observa citind comentariile, radicalii anti-Pleşu mă dojenesc că aş fi prea blând, că aş putea produce confuzie, că sunt, la limită, duplicitar în această cauză. Ei erau deja radicalizaţi când m-au citit pe mine. Textele mele nu-şi propun să transmită ideea, oribilă, că AP ar fi un "porc" şi nici nu pornesc de la o astfel de prejudecată. Cei care sfârşesc în a crede asta sunt convins că au fost influenţaţi anterior de alte lecturi (sau probabil de fapte ale lui AP care le repugnă) şi nu de ceea ce le-am oferit eu.
La limită, nu pot exclude că s-ar putea întâmpla şi ceea ce tu ai presupus ; dar asta în urma unei lecturi superficiale şi incomplete.
Imi place / nu-mi place
1 
0
Complicitatea sinelui – cu cine, maître? Cu sine însuşi, poate? Deci, dacă eu fac ceva -orice – sînt complicele meu la făcutul acela. Cumva, pic şi de nebun fiindcă nu-mi dau seama că nu de unul singur l-am făcut ci-mpreună cu alt eu – sinele meu. Dac-aş da în doaga asta, aş putea ajunge a mă-ntreba: Dar eu cîţi sîntem? Zicem c-aş fi mulţi (îl băgăm şi pe-ăl de pîndeşte din inconştientul colectiv – apud Jung – bine?) Mai vine-o-ntrebare nasoală: Cine-mi spune mie care sînt, cînd sînt unul din ăia care sînt? Păi, sinele-are trebui dar numai dacă mi-e complice. Dacă nu mie-mi e ci altui eu al meu, ce mă fac? O dau pe halo-cum-îi-spune, ori de bunăvoie ori legat şi-nchis la glumeţi.
Am citit articolul lui Pleşu – la care te referi – şi n-am găsit nimic din ce-i reproşezi. Omul e intelectual de anvergură europeană, aşa că e normal să se refere la fenomene europene, să ni le apropie în felul său. N-avem decît a le primi aşa ambalate ori ba – dar de ce l-am blama pentru asta?
Nu că eu aş fi de acord cu tot ce spune el – cum ar fi ideea că morala e strict individuală, fie şi practic dacă nu chiar teoretic. E scris în grabă, pentru cine ştie că morala funcţionează la tipul moral în sine – la imoral ori amoral, n-are cum, cît o fi ea de oficială. Iar a fi moral în sine presupune, oricum, un decent acord cu morala comună, cît ar fi aceea de plicticoasă, nivelatoare, găunoasă prin aderenţă mimică doar.
Ei, Pleşu asta ironizează – înregimentarea într-o morală de grup, pe o idee – dacă nu chiar ideologie – a cărei valabilitate e de pus sub semnul întrebării. Cum s-a tot dovedit – "din cele mai vechi timpuri şi pînă azi" – ideile şi ideologiile sînt sub vremi, chiar dacă-şi trăiesc momente de atîta glorie că sînt suspectate de eternizare.
E vorba de relativizare, moncher comte, absolut firească la un intelectual sexagenar. Dacă n-ai avea marota asta – de "a te lua de Pleşu" orice-ar zice – te-ai putea bucura de o lectură plăcută, potrivită vîrstei noastre civile (din actul de identitate, zic).
PS: Am glumit pe seama eurilor fiecăruia, doar ştiu şi eu că eul e un întreg compact şi că-i analizat pe diverse nivele doar din raţiuni didactice, ştiinţifice, pedagogice. E un model teoretic al psihicului, acolo – nu-i de luat în sens propriu. Cum nu e "văzutul" la tomografia computerizată, nici măcar la microscopul electornic ori la radiotelescop. E un set de analogii care te fac "să vezi". Ei, asta foloseşte şi Pleşu – un set de analogii la care trebuie să-nchidem ochii dacă vrem să vedem imaginea de ansamblu.
Imi place / nu-mi place
5 
3
Păi complicitatea sinelui cu slăbiciunile Eului.
Cu alte cuvinte, deşi morala progresistă îi spune că greşeşte situându-se el, ditamai reperul de formare socială, în tabăra vătafilor societăţii, vătafi care oricum dispun de şi aşa prea multe şi puternice instrumente instituţionale de oprimare, Eul se face că nu înţelege iar sinele închide ochii. Cam asta este cu complicitatea sinelui.
Prietenul său Gabriel Liiceanu îl evoca astfel: "Îmi imaginez uneori, pe fondul acestei inhibiţii intreţinute, o spovedanie a lui (a lui Andrei Pleşu, n.a.) şi o bănuiesc devastatoare".
De ce să faci compromisul convieţuirii cu compromisul? Pentru a-ţi pregăti o spovedanie devastatoare?
Imi place / nu-mi place
3 
0
Liiceanu este patetic de felu'lui – un homo nemărturisit. Asta nu-nsemană că-i adevărat tot ce spune, indiferent despre cine.
Imi place / nu-mi place
2 
1
Proiectul lui Plesu "Pentru o senectute burgheza." That was funny. : ))
Da, el gaseste tot fel' de motive sa nu fie de partea noastra si sa ne faca docili fata de cei puternici.
Imi place / nu-mi place
8 
2
Conte,îmi pare rău dar despre Pleşu am o părere mult mai proastă(ca om!) decât Dvs!Îl consider pe Pleşu(ca om !) un individ hărăzit de divinitate cu un imens talent dar de care şi-a bătut joc;un fel de Doctor Faust care a făcut pactul cu Mefisto pentru bani,glorie şi sex.Dar dacă Faust la senectute îşi dă seama de eroare şi vrea să oprească clipa atunci când descoperă că marea fericire este când faci fapte bune(ajutorarea bătrânilor Filemon şi Baucis)-drept pentru care este salvat de Divinitate din ghearele Diavolului-Pleşu nici vorbă să se căiască!Ba din contra,el vrea să-i convingă pe toţi ceilalţi că el,păcătosul,are dreptate şi ca urmare trebuie acceptat aşa cum este.Ceea ce este o ipocrizie nici măcar creştină,nici măcar omenească.Pleşu rămâne jeg până la moarte(ca om !) şi nu va fi salvat de nimeni,nici de oameni,nici de posteritate,nici de Divinitate.Fiindcă demonii nu pot fi iertaţi niciodată…
Comentarii HOT. Tu ce parere ai?
9 
4