Colonelul Paulian Pasarin, fostul sef al Contraspionajului in timpul
lui Nicolae Ceausescu, este initiatorul Frontului Democrat si al
conspiratiei din '84 care urma sa-l inlature pe conducatorul statului
de la putere. Conspiratia a esuat din cauza tradarii unui subofiter,
Luca. Acest lucru a dus la derularea unei anchete din partea
apropiatilor lui Ceausescu impotriva lui Pasarin. De frica
repercusiunilor, cei care au realizat-o nu i-au dezvaluit niciodata
dictatorului ca se aflase in pragul unei lovituri de stat,
multumindu-se doar sa-l inlature pe conspirator. Insa acesta a pus la
cale o noua conspiratie, mult mai puternica, chiar in 1989…
Carte de vizita
Nascut: 1933, sat Magheresti, comuna Sacelu
Studii: scoala Generala din Sacelu; scoala Normala Tg-Jiu; Liceul
Comercial Hateg; scoala de Zbor fara Motor Preajba; scoala Militara de
Aviatie "Aurel Vlaicu" Buzau;
Cea mai importanta functie detinuta: seful Serviciului de
Contraspionaj pentru conducatorul statului roman, Nicolae Ceausescu.
Cea mai importanta actiune: pilon de baza al conspiratiei impotriva
lui Ceausescu, din 1984.
"Cele mai grele momente le traiam cand venea Yasser Arafat"
Reporter: Cum ati ajuns in apropierea lui Ceausescu?
Paulian Pasarin: Dupa venirea la putere a lui Nicolae Ceausescu
printre masurile de reorganizare pe care acesta le-a luat a fost si
crearea unei flotile specializate pentru conducerea de partid si de
stat. S-au facut recrutari si niste cadre din armata au fost luate si
duse pe specialitati in aparatul de contrainformatii militare. Am fost
si eu selectionat si de acolo m-au luat sa ma ocup de probleme de
securitate aviatica pentru conducerea de partid. si asa am ajuns sa
fiu mai tarziu seful Serviciului de Contraspionaj pentru conducatorul
statului roman. La Directia a V-a s-a infiintat Serviciul 5, al carui
sef am fost numit si care avea drept profil apararea contrainformativa
pentru toate persoanele care erau in nomenclatura. Asta se intampla
prin 1972.
Rep.: In anii in care ati fost sef al Contraspionajului ati descoperit
vreodata vreun complot impotriva lui Ceausescu?
P.P.: Problema e putin spinoasa pentru ca dupa '89 au aparut tot felul
de oameni care pretind ca au facut, ca au cunoscut…Nu au dreptate,
vorbesc despre ceea ce n-au facut niciodata. Cat am lucrat eu si in
pozitia asta de sef al Contraspionajului si de cel care a coordonat
securitatea lui Ceausescu pe timpul deplasarilor, si asta a fost ani
in sir, n-a fost niciodata macar o informatie din care sa rezulte ca
se punea la cale un atentat. Eu instituisem un sistem informativ
destul de evoluat ca sa pot sti tot timpul ce se intampla. A fost
totusi o situatie cu Golda Mayer. Era prim-ministrul Israelului si a
facut o vizita in Romania prin '71-'72. Atunci am fost obligati sa
luam niste masuri de dezinformare, iar Mayer n-a calatorit in masina
oficiala, in asta calatorea altcineva. Mayer a mers tot timpul cu mine
intr-o Dacia 1100, albastra. Cele mai grele momente le traiam atunci
cand venea Yasser Arafat (presedintele Palestinei – n.r.) la noi,
pentru ca el nu respecta niciodata programul, zicea ca vine azi la
14.00 si venea a doua zi pe la 4.00 dimineata. Aveam probleme destul
de serioase sa schimbam obiectivele, oamenii erau obositi, era nevoie
de destule efective, ca sa le schimbi mereu si sa asiguri toate
conditiile era foarte greu. Insa in privinta lui Ceausescu nu s-a pus
niciodata problema unui atentat. Am auzit niste povesti ca in Canada
ar fi fost pregatit un nepot al Rodicai Bujor (cantareata de muzica
usoara – n.r.) sa comita un atentat. Imi pare rau sa spun, dar a fost
o bataie de joc. Un emigrant roman si-a batut joc de el, l-a declarat
la politia canadiana ca are un pistol si ca vrea sa comita un atentat
si aia, ca sa nu aiba necazuri, l-au luat si l-au retinut pentru o
declaratie. Atat. A mai fost la Lima o chestie unde protocolul nostru
nu s-a priceput si s-a organizat receptia lui Ceausescu la Clubul
Opozitiei si aia in timpul receptiei au stins lumina. Asta a fost
toata tentativa.
"Planul era sa-l arestam pe Ceausescu si gruparea din jurul lui"
Rep.: Care a fost motivul conspiratiei din '84?
P.P: Conspiratia n-a avut un motiv legat de '84. Ea are motiv legat de
'77. Pana in '77-'78 lucrurile au mers oarecum bine in Romania cata
vreme Ceausescu a acumulat imprumuturi si le-a folosit destul de bine.
Dupa '77-'78 incepuse sa nu mai fie atat de placuta toata treaba care
o facea Ceausescu. Noi am inceput cu Frontul Democrat din Romania, cu
conspiratia impotriva lui Ceausescu prin primavara lui 1977, pornind
de la cateva lucruri principale. Frontul Democrat avea adepti din
securitate si Ministerul Apararii, numai generali si colonei. Inainte
de asta fiecare dintre noi, cei care am gasit de cuviinta sa ne
asociem, studiasem ceea ce se intampla, cum merge tara. Dupa ce ne-am
intors din Nigeria, la cutremurul din 1977 eu am participat la toate
punctele pe care Ceausescu le-a vizitat. Dintr-o data am inceput sa-mi
dau seama ca una zice si alta face. De fapt aceasta idee imi incoltise
in cap la deschiderea anului universitar la drept, cand in cuvantul
lui Ceausescu a zis ca el a invatat sa fie om de omenie de la tatal
lui. Asta m-a suparat extraordinar de mult, mai ales ca tatal lui a
fost un om de omenie, cinstit. Sigur, sa-i fie tarana usoara, dar
lumea stia altceva. In '77 am vazut ca peste toate nevoile tarii si
tragedia care se abatuse asupra ei, Ceausescu si-a permis sa dea
indicatii contrare tuturor specialistilor in materie de constructii.
Dadea numai indicatii care sa-l scoata in evidenta cu o pozitie
speculativa. Alt moment a fost cand am vizitat linia de metrou din
Statia Republica, cand un specialist i-a explicat ca e nevoie ca
tunelul sa fie construit sub forma de oval, iar el a zis ca nu, sa fie
construit sub forma de potcoava. Specialistul a insistat, iar
Ceausescu i-a luat bagheta din mana si l-a chemat pe gen.
Constantinescu de la Armata, iar omul care se ocupase pana atunci de
metrou a fost mutat pe alta functie. Am mai constat niste lucruri cu
privire la starea lui de sanatate, rezultand ca are niste afectiuni
neuro. Ne-am convins ca si sistemul pe care il introdusese era unul
absolutist. Era o dictatura deghizata destul de slab in numele
poporului si al democratiei. Au fost foarte multe lucruri care au
condus la convingerea ca nu exista alta cale decat ca Ceausescu sa fie
inlaturat de la conducere, fara a lua in discutie problema lichidarii
lui, sau scoaterea poporului in strada.
Rep.: Care era planul?
P.P.: Planul era sa-l arestam pe Ceausescu si gruparea principala din
jurul lui. Situatia s-a inrautatit in tara, au inceput sa apara
cozile, au aparut o serie de lucruri pe care membrii CPEx-ului nu le
impartaseau, dar erau obligati de conjunctura, pe de o parte, iar pe
de alta s-a infiintat, la viclenia lui Ceausescu, acel principiu de
rotire si cum deranja careva era rotit cu acelasi salariu, dar intr-o
pozitie mai putin influenta. Noi aveam un sistem de supraveghere a
lucrarilor CPEx-ului si atunci cand stiam ca se discuta probleme mai
deosebite ma duceam la monitor si vedeam ce se intampla in sala. Era
un monolog al lui Ceausescu intrerupt cateodata doar de Elena.
Rep.: Cand urma sa-l arestati?
P.P.: Prima varianta a fost pentru 1984. Dupa 23 august pana pe 2-4
septembrie, pentru ca Ceausescu venea de la mare pentru 23 august si
dupa aceea se retragea la Snagov pentru doua saptamani. In perioada
asta voiam noi sa actionam. Erau planuri stabilite. Noi aveam un
sistem bine stabilit de bruiaj ca sa nu se mai poata lua legatura si
anunta evenimentul in cazul in care se iveau ciocniri. Aveam o
combinatie pregatita pentru oamenii din garda personala, o combinatie
pentru garda de la resedinta care era formata din trupe. De exemplu,
garda urma sa plece la un incident pe care il cream noi in padure,
timp in care din castel se ridicau toate armele. Am facut si
recunoasterea trunchiului de transmisiuni, recunoasterea pe harta a
locului, ca nu putea sa intre oricine ca te intreba unde te duci, dar
daca intram eu, Antoniade, Boldea, toti cei cunoscuti, nu era nici o
problema.
" Nisipeanu n-a fost adus sa fie presedinte"
Rep.: De ce nu a reusit conspiratia?
P.P.: Din cauza tradarii subofiterului Luca, denuntului lui si din
cauza anchetarii mele. La un moment dat s-a ivit ideea gen. Bucur ca
ar fi bine sa fiu dus la Directia de Cercetari Penale, care era
condusa de col. Vasile, ca acolo mai repede am spune noi tot. Nu s-a
facut acest lucru pentru ca nu prea au avut motivatii.
Rep.: Urma sa-l puneti presedinte pe Nisipeanu? Cine era acesta?
P.P: Nu, asta era o gogorita. In primul rand, Nisipeanu a fost adus in
conspiratie din greseala mea. L-am adus pentru ca lucra la Ministerul
Tehnico-Materiale si aveam nevoie sa cunoastem date cu privire la
folosirea fondurilor, la investitii, cu privire la evaluarile in
economie. El n-a fost adus sa fie presedinte. Astea sunt naivitatile
lui, cred ca el a capatat o suferinta neuropsihica, pentru ca un om
sanatos nu poate vorbi asa ceva.
Rep.: Ati incercat sa-l atrageti de partea dvs. si pe gen. Plesita?
P.P.: Nu. Erau gen. Plesita, gen. Stan, gen. Cosma despre care stiam
ca nu au atata atasament incat la o adica sa nu accepte o anumita
colaborare, dar aceasta era dupa ce ne reusea noua. Noi aveam in
chestia asta trei categorii de oameni: oameni angajati care stiau
despre ce e vorba, foarte putini; oameni care ne ajutau, dar nu stiau
de ce; oameni pe care urma sa-i aducem dupa aceea, ca sa nu se creeze
un vid de putere.
Rep.: Cine erau cei "de dupa", cei care urmau sa guverneze?
P.P.: Cei mai multi urmau sa aiba functii importante.
Sovieticii si-au dat acordul pentru eliminarea lui Ceausescu
Rep.: A fost aceasta conspiratie de sorginte sovietica?
P.P.: Nu. E regretabil ca s-a inteles asa. S-a intamplat asta si din
cauza unor ineptii spuse de Nisipeanu. La vremea respectiva cine crede
ca putea face ceva in sistemul socialist fara sa te lase URSS, e un
naiv. Aveam patru probleme: Daca sovieticii sunt de acord. Pana la
moartea lui Brejnev nu erau de acord. Cand a murit, a venit Andropov.
Inaintea instalarii acestuia Ceausescu ne-a dat noua o gura mare de
oxigen, pentru ca la TVR si-a spus parerea ca Andropov n-ar fi cel mai
potrivit in locul lui Brejnev si atunci si-a atras ura lui Andropov; A
doua problema era sa nu intervina sovieticii. Pentru ca ei puteau
oricand sa zica "da" si a doua zi sa intervina ca intr-unul din
statele sistemului, recte Romania, a fost o contrarevolutie, sau un
puci; A treia problema, sa nu-i lase pe ceilalti din jur sa intervina,
pe cei care aveau pretentii teritoriale. A patra problema care era
extraordinar de importanta – ce facem dupa? Acest dupa era asa: de
unde luam bani, de unde imbunatatim nivelul de trai, cum raspundem
fata de ce-am facut, ne vrea, nu ne vrea lumea, cat vom fi sprijiniti
si cum vom modela societatea romaneasca. Nu ne puneam problema sa
schimbam sistemul, ci sa modelam sistemul in aceeasi idee in care si
sovieticii si alte tari din sistem isi puneau problema. Acestea erau
problemele care ne framantau pe noi. Eu m-am intalnit de doua ori,
prin interventiile lui Antoniade - seful Serviciului Garda Personala
pentru toti sefii de state care vizitau Romania - cu o persoana venita
din partea lui Andropov, o data la Viena si o data la Amsterdam.
Ultima data la Amsterdam mi-a comunicat ca a zis tovarasul Andropov
ca: " ceea ce vreti voi sa faceti e mai bine decat ce vrem noi si sa
faceti voi intai". Tragedia e ca Andropov a murit subit, a venit
Cernenko, a stat un an si ceva si mai mult a bolit decat a condus si
atunci lucrurile s-au daramat aici, intr-o oarecare masura. Deci,
problema ca, conspiratia ar fi de sorginte sovietica e o interpretare
pe care o da Plesita, nu stiu de ce, banuiesc ca dintr-o discutie cu
Nisipeanu.
"Iliescu era lucrat de securitate"
Rep.: In categoria celor care urma sa-i aduceti dupa, era inclus si Ion Iliescu?
P.P.: Nu.
Rep.: L-ati cunoscut pe Iliescu?
P.P.: Da. L-am cunoscut foarte bine cand era ministru la tineret. L-am
cunoscut destul de bine, am jucat si volei in aceeasi echipa la mare
in timp ce era Ceausescu la Olimp. stiu si cand a fost schimbat de la
Iasi si de ce. Deci, el n-a fost in acea categorie. Noi l-am tinut pe
Iliescu la o anumita distanta pentru ca stiam ca este banuit, stiam ca
e lucrat. si noi ne feream de toate persoanele care erau lucrate de
securitate.
Treburile astea care le spune Nisipeanu sunt niste lucruri nascute in
capul lui care n-au nici o legatura cu Frontul, n-au nici o legatura
cu conspiratia, absolut nici o legatura. De fapt el dispare din
conspiratie in '84. Nisipeanu fantazeaza, n-am avut tenta sovietica,
dar nici sa nu se creada ca fara ei se putea merge.
Rep.: Generalii Militaru si Ionita ce conspiratie aveau in acelasi timp cu dvs.?
P.P.: Este o inventie a lui Militaru, treaba asta. Pe Ionita nu l-am
considerat niciodata impotriva lui Ceausescu.
Rep.: Dupa episodul "Luca" Ceausescu a aflat ce se punea la cale impotriva lui?
P.P.: Nu. Dupa ce Postelnicu i-a pus in brate lui Plesita dosarul si
n-a rezultat nimic a ramas sub semnul intrebarii toata treaba. Cert
este ca eu am fost pedepsit, eram loctiitorul sefului Securitatii
Capitalei pentru problemele sefului de stat si pentru oaspeti straini,
cu asta ma ocupam. A venit gen. Bucur la o saptamana, sau cred mai
putin dupa ce s-a terminat ancheta cu mine, a convocat conducerea
Securitatii Capitalei, la care a fost gen. Danescu, col. Raduca, col.
Stancu, col. Apostol si col. Teodorescu Filip si au prelucrat cazul
meu. Precizez ca am fost foarte grav acuzat de lovitura de stat, dar
ca nu s-au obtinut date prin care sa rezulte ca este reala acuzarea si
totusi s-a hotarat in consiliu de conducere sa fiu pedepsit cu
mustrare scrisa pentru lipsa de discernamant in alegerea anturajului.
Era cea mai grava pedeapsa pe care putea sa o primeasca un colonel.
Lucrurile au continuat insa, pentru ca in '84, in toamna, am fost
mutat, inainte de congres, pe principiul rotirii cadrelor, la Valcea,
inspector sef. De ce n-a stiut Ceausescu? Era foarte periculos ca
Postelnicu sa se duca sa-l informeze pe Ceausescu ca subsemnatul
pregateste o lovitura de stat, fiindca ar fi fost intrebat: "Nu l-ati
propus voi sa vina aici? Nu l-ati avansat voi?" si atunci s-ar fi
produs un seism care i-ar fi cutremurat pe toti si nu se stia ce se
alege. Postelnicu a jucat foarte bine, ca sa ia totusi o masura ca sa
ma indeparteze pe mine din sfera unde aveam influenta m-a trimis la
Valcea. Aici am facut o conspiratie mai mare decat prima, cu scopul de
a-l aresta pe Ceausescu chiar in '89…
A doua lovitura de stat
Colonelul Paulian Pasarin, fostul sef al Contraspionajului lui Ceausescu, unul dintre pionii principali ai Conspiratiei din 1984, nu a renuntat la punerea in aplicare a loviturii de stat nici dupa ce a fost inlaturat din apropierea familiei Ceausescu si trimis ca inspector-sef la Valcea. Aici si-a constituit un alt nucleu de conspiratori, urmand ca in noaptea de Revelion 1989-1990, Ceausescu si apropiatii sai sa fie rapiti si adusi intr-o casa conspirativa din Gorj. Planul nu a mai fost pus in practica deoarece Revolutia s-a declansat cateva saptamani mai devreme.
Securitatea nu-i era credincioasa in totalitate lui Ceausescu
Rep.: Dupa cum spuneam in finalul interviului din numarul trecut al “Scandal de Gorj” urmeaza sa ne povestiti despre cea de-a doua tentativa de lovitura de stat…
P.P.: Dupa episodul Luca, in 1984, dupa indelungi anchete care n-au dus la nici un rezultat, am fost mutat la Ramnicu-Valcea ca inspector-sef. A fost intr-un fel o dezamagire ca n-am putut sa-l arestam pe Ceausescu atunci, pentru ca alta ar fi fost soarta Romaniei acum. Dar nici la Valcea n-am stat degeaba.
Rep.: Ati actionat din spirit justitiar sau ati vrut sa puneti mana pe putere?
P.P.: Evident din primul motiv, altfel nu riscam puscarie pe viata, sau chiar condamnarea la moarte. Sunt copil de taran, plecat in opinci de acasa si ajuns destul de bine din punct de vedere profesional si material. Concluzia este ca nu aveam decat de pierdut daca planurile Frontului Democrat erau deconspirate. Infractiunea era clara: atentat impotriva oranduirii sociale si de stat.
Rep.: Erau Serviciile Secrete nepregatite, atata timp cat Frontul Democrat isi organiza actiunile in voie?
P.P.: In acele vremuri era suficient sa-i spui unui prieten “Jos “Ceausescu!” si a doua zi nu se stie ce ti se putea intampla. Nu a fost usor sa punem la cale o lovitura de stat, in conditiile in care aparatul de securitate era destul de bine pregatit, atent si bine dotat. Insa, indraznesc sa fac precizarea in numele aparatului de securitate, ca nu era atat de devotat pe cat stia lumea si ca nu meritam acest blam pe care multi ni l-au dat. Daca securitatea i-ar fi fost atat de credincioasa lui Ceausescu, eu pot sa jur ca nu misca nimeni in tara asta si ca decembrie ’89 ar fi existat numai cu ajutorul trupelor sovietice, ceea ce ar fi insemnat pierderea independentei si suveranitatii nationale.
Rep.: Concret, ce ati facut din postura de inspector-sef la Ramnicu-Valcea?
P.P.: Era vorba clar de o lovitura de stat. Credeam ca este singura actiune pe care o puteam face pentru ca poporul nostru sa scape de un regim dictatorial exagerat.
Procurorul sef adjunct al Capitalei facea parte din grupul conspirativ
Rep.: Cum ati reusit sa atrageti in conspiratie si un ziarist?
P.P.: Gheorghe Popescu, un om cu o zestre intelectuala deosebita, a fost coleg cu mine in scoala Militara de Aviatie “Aurel Vlaicu” Buzau si dupa multi ani ne-am reintalnit pe culoarele Facultatii de Filozofie. Apropiati fiind, am inceput sa discutam despre vremea in care traim si despre viitor, daca lucrurile urmau sa decurga la fel. Dupa ce a terminat facultatea s-a angajat la “Scanteia” si a atras in jurul lui mai multi ziaristi. De exemplu, Florea Ciobanu, ziarist la Valcea, nu a venit niciodata la mine sa-mi spuna ca a facut parte din Frontul Democrat. Abia dupa ’90, cand noi ne-am deconspirat ca miscare anticeausista, mi-a spus ca stia de actiunile mele.
Rep.: Cine a mai facut parte din a doua Conspiratie?
P.P.: Horia Nelega, procuror sef adjunct al Capitalei. In conceptia Conspiratiei, Nelega trebuia sa conduca sistemul juridic din Romania in situatia in care ne-ar fi reusit lovitura de stat. Alexandru Andritoiu si Gheorghe Mitrut, scriitori de valoare, au fost si ei de partea noastra.
Rep.: Care a fost planul de la Valcea?
P.P.: A trebuit sa adoptam un plan care sa se conjuge bine cu situatia in care ne aflam. La Valcea regulile in Conspiratie erau bine stabilite: se intrerupeau brusc legaturile cu cel care cadea intr-un anume fel, fie ca intra in banuiala, fie ca ajungea sa fie cercetat sau intrebat despre noi, sau urmarit de securitate. Cum fusesem cercetat in 1984 am rupt legatura cu toti cand am ajuns la Valcea. Singurul cu care am continuat sa discut a fost col. Andrei Pasareanu, reprezentatul in sistemul nostru al celor din M.Ap.N.
Andrei a venit de cateva ori la mine la Valcea sub pretextul ca vine la Calimanesti. Am pus impreuna la cale ce sa faca armata in zona respectiva. Se punea problema ca la Olanesti sa se construiasca resedinta sotilor Ceausescu pentru ca acolo este cea mai buna clima din lume pentru varsta a treia.
Rep.: Sa intelegem ca Ceausescu isi pregatea retragerea din viata politica?
P.P.: Nu! Ceausescu nu s-a gandit niciodata la asa ceva. Niciodata nu-si imagina ca va sfarsi altfel decat presedinte.
Rep.: Atunci cum au stabilit totusi ca in acea zona sa-si construiasca resedinta?
P.P.: Elena Ceausescu si medicii din jurul lor au luat aceasta hotarare. Imi amintesc ca intr-o plimbare pe care a facut-o Elena acolo a observat o linie de inalta tensiune ce urma sa furnizeze energie electrica bulgarilor si a cerut prim-secretarului Venera Patru sa o demoleze din motiv ca sanatatea le-ar putea fi afectata intro-o eventuala plimbare in zona din cauza campului electromagnetic provocat de firele de curent. V-am spus ca Nicolae Ceausescu avea unele probleme in plan neuropsihic si il putea afecta.
Ceausescu si staff-ul sau urma sa fie ascunsi in Gorj
Rep.: Imi puteti spune cateva detalii legate de planul de la Valcea?
P.P.: La Valcea m-am chinuit sa pun in aplicare o varianta noua a vechiului plan. Se schimba locul de actiune, adica Snagov, si intra in plan Olanesti, pentru ca eu eram persoana indreptatita sa intocmesc toate planurile de aparare daca venea Ceausescu acolo.
Efectivele care participau la realizarea planului de masuri erau ale mele. Am facut apararea lui Ceausescu pe trei inele concentrice, desi acest lucru era un abuz tactic, pentru ca apararea se organiza de obicei pe un singur inel. Am facut acest lucru invocand ca n-am suficiente efective sa realizez apararea, am exagerat pentru ca sa-mi iese planurile.
Am facut o intelegere cu unul dintre cei mai buni prieteni ai mei, inspector-sef la Silvic, ing. Pascoveanu, si am facut inelul 3 cu padurari, pornind de la conceptia ca lui Ceausescu niciodata nu-i puneau semne de intrebare padurarii cand erau prezenti in zona unde se ducea el, fiind vanator si avand obsesia igienizarii padurilor. Stabilisem cu Pascoveanu ca la comanda lui sa se retraga toti padurarii.
Acest plan urma sa fie pus in aplicare la Palatul de la Olanesti in noaptea de Revelion ‘89-’90, cand avea loc si inaugurarea. Eu m-am ocupat de construirea palatului, alaturi de Venera Patru si Vladoiu, care era primar la Olanesti, iar in prezent este prefect de Valcea. Sotii Ceausescu urmau sa fie acolo si stiam asta chiar de la Elena.
Al doilea inel era format din efective subordonate mie si era rarefiat.
Al treilea inel era cel de la garda personala . Erau doar doua posturi si motivasem ca il supara pe Ceausescu prezenta militarilor in imediata apropiere. Cei doi militari urmau sa fie dezarmati.
Rep.: Daca ajungeati la Ceausescu unde il duceati?
P.P.: Urma sa-i ridicam pe sotii Ceausescu, Emil Bobu, Dinca si Dascalescu. La Gorj aveam una dintre cele mai puternice organizatii ale Frontului Democrat, condusa de profesorul Fanica Danescu, fost primar al comunei Crasna. Din aceasta organizatie au facut parte fratele lui Danescu si inginerul Matei de la Mina Albeni. Acesta a avut o contributie deosebita in Frontul Democrat, pentru ca in noiembrie ‘89 Mina Albeni s-a umplut de manifeste ale Frontului. La Polovragi aveam o casa conspirativa la un maistru forestier, Epure, in care trebuia sa poposim in noaptea in care trebuia sa-i aducem pe sotii Ceausescu si apropiatii lor, dupa care, cu un tractor al unui om deosebit, Ursu, urma sa-i ducem in munti la Pastaiata. Pregatisem o camera cu toate conditiile acolo pentru ca nu ne puteam bate joc de Nicolae Ceausescu. A aparut o varianta naiva, lansata de Nisipeanu, cum ca noi l-am fi dus pe Ceausescu in Pestera Muierilor. Fiind obiectiv turistic nu puteam sa facem o asemenea prostie. E o naivitate din care rezulta ca Nisipeanu habar nu avea de planurile noastre.
Nicu Ceausescu s-ar fi bucurat daca parintii sai erau arestati
Rep.: La acel Revelion urma sa vina si Nicu Ceausescu?
P.P.: Nicusor urma sa vina de la Sibiu, pe Valea Oltului. Trebuia sa facem un baraj acolo sa-l tinem sub anumite pretexte acolo, dupa care sa-i spunem ca l-am arestat pe Ceausescu. Nicusor era om de inteles si sunt convins ca s-ar fi bucurat.
Rep.: Este adevarat ca era in conflict cu parintii sai?
P.P.: Nicu Ceausescu era un tip deosebit, atat prin comportament, cat si prin atitudinea lui umana. El a fost victima unei situatii de ambitie politica. In conceptia dictaturii lui Nicolae Ceausescu existau trei puncte: el sa conduca tot ceea ce insemna latura politica; Elena sa aiba conducerea femeilor si Nicu a tineretului.
A aparut la un moment dat un zvon ca Nicusor ar pregati inlaturarea Elenei si a lui Nicolae Ceausescu de la conducerea tarii. Dupa parerea mea, Bobu a lansat aceasta barfa murdara din ticalosie. Bobu avea una dinte impotriva lui Nicu, pentru ca au avut la un moment dat o discutie mai acida pe teme politice.
Dupa aruncare acestui zvon, Nicusor a fost mutat la Sibiu ca prim secretar cu motivatia ca trebuie sa inceapa sa invete sa conduca din teritoriu. Mutarea a fost cusuta cu ata alba.
Gheorghiu Dej a fost supus radiatiei canceroase
Rep.: Ce se intampla daca Conspiratia reusea?
P.P: Daca planurile Conspiratiei reuseau in ’84 sau in ’89, Romania avea alta soarta. Niciodata n-am gandit ca vom reusi 100%. Ne pregatisem medical si stomatologic ca in cazul in care vom fi prinsi sa nu mai fie nevoie sa facem asta in penitenciar si sa ne injecteze cu ceva si sa ne imbolnaveasca, desi existau alte metode.
Rep.: Existau iradieri sau asa numitele spalari ale creierului.
P.P.: Exista radiatia canceroasa. Aceasta a fost aplicata prima data chiar lui Gheorghiu Dej, dupa plenara din aprilie 1964. Chiar in teza mea de doctorat am avut un capitol referitor la spalarea creierului. Ea este posibila, dar nu e dovedita ca fiind pusa in practica cu reale sanse. S-a pus in practica, dar functioneaza de la individ la individ, de la o structura neuropsihica la alta. Au incercat-o nemtii si americanii, dar in Romania nu a existat asa ceva. Securitatea n-a pus-o in practica pentru ca nu existau specialisti. Singurul care a studiat problemele razboiului psihologic am fost eu de la Securitate, iar de la armata un col. Savu. Chiar am scris despre “zvonul ca element al razboiului psihologic” si “propaganda ca principal obiectiv pentru declansarea razboiului psihologic”.
8 comentarii:
Destituiri, zvonuri şi amoruri, cu tovarăşa Venerica şi tovarăşul Păsărin
"Iară nu sunt vremile sub cârma omului, ci bietul om este sub vremi". Cine nu s-a întrebat, măcar o dată în viaţă, cum de i se întâmplă ce i se-ntâmplă? Şi, epuizând argumentele logicii, a ajuns la o astfel de concluzie?
de Cristina Diac
2/06/2009 5816 vizite
Bunăoară, to varăşa Venerica Pătru, prim-secretar al Comitetului Judeţean de Partid Vâlcea din 1986 până la 2 iunie 1989, ar fi avut motive. Căci întâmplările trăite de dumneaei arată ce va să zică un destin de "tovarăş cu funcţii de răspundere" în România anului 1989. Cu bune şi cu rele, cu suişuri şi coborâşuri, cum e viaţa, în general. Dar spune multe şi despre funcţionarea "sistemului" înainte de 1989.
VERSIUNEA OFICIALĂ
Documentele de arhivă, depozitarele versiunii oficiale a istoriei, spun că în centrul municipiului Râmnicu Vâlcea apăruse un bloc de locuinţe mai deosebit. Avea doar şase apartamente, fiecare cu o suprafaţă mai mare decât prevedeau standardele. Iar finisajele şi îmbunătăţirile, s-a spus oficial, erau tot peste media vremii: gresie, faianţă, garaj la parter, aşa cum nu se vedea la blocurile obişnuite. Beneficiarii celor şase apartamente erau Venerica Pătru, "şefă" peste judeţ, Paulian Păsărin, comandantul Miliţiei, Gheorghe Stoica, fost adjunct al Venericăi Pătru, Emil Teodorescu, directorul IAS Râmnicu Vâlcea, Aurel Vlădoiu, secretar al Comitetului orăşenesc de partid Olăneşti şi Mihai Bănacu, şeful secţiei ortopedie a Spitalului Judeţean Vâlcea.
Acuzaţiile oficiale se regăsesc în documentele de arhivă. După vocabularul de-acum, Venerica Pătru a fost acuzată de corupţie. După cel de atunci, de încălcarea normelor eticii şi echităţii socialiste. O comisie de la Bucureşti s-a deplasat "în teritoriu" pentru verificări. Concluziile anchetei au fost expuse în faţa soţilor Ceauşescu de Emil Bobu, în timpul şedinţei CPEx din dimineaţa zilei de 2 iunie.
Comisia a spus că acuzaţiile se verifică. Drept pedeapsă, "organul colectiv de conducere a partidului" a decis să îi sancţioneze pe vinovaţi. Cap de listă - Venerica Pătru. Destituită din funcţia de prim-secretar, i s-a interzis să mai ocupe doi ani de-atunci înainte "funcţii de răspundere pe linie de partid şi de stat". Revoluţia, care-a şters automat şi pedeapsa, a găsit-o şef al comisiei culturale la Consiliul Judeţean al Sindicatelor Co vasna. Ceilalţi - s-a spus în şedinţa CPEx - să fie "puşi în discuţia" comitetelor de partid ale orga ni zaţiilor din care făceau parte. Iar cazul "să fie prelucrat" cu res ponsabilii din construcţii.
În mai, într-o altă şe dinţă prezidată de Ceauşescu, se spusese că situaţia de la Vâlcea va fi adusă la cunoştinţa oamenilor mun cii prin intermediul presei. Respectând instruc ţiunile din manualul bunului comunist, la finalul şedinţei din 2 iunie tovarăşa Venerica şi-a făcut autocritica. Ce-o fi fost în mintea omului Venerica Pătru, nu se ştie şi, de fapt, la acel moment nici nu conta.
BÂRFE, ZVONURI, PRESUPUNERI
Până la urmă, povestea s-a scris doar în cercul restrâns al puterii, luând forma şi limbajul documentelor oficiale. Presa n-a scris despre caz, aşa cum se anunţa în luna mai. Astăzi, gazetarii ziarului judeţean de Râmnicu Vâlcea nu-şi amintesc să se fi pus măcar problema. La umbra secretului, cum se-ntâmplă în toate timpurile, au înflorit presupunerile, zvonurile, bârfele. Iar multe dintre ele persistă şi astăzi în memoria localnicilor.
În istoria orală, "cazul" se scrie altfel decât l-au consemnat arhivele. Protagonişti şi martori la evenimente adaugă felurite amă nunte, care mai de care mai năstruşnice. În lumina amintirilor, păţania Venericăi apare curat scenariu de telenovelă. Ea - Venerica Pătru, El - Paulian Păsărin, comandantul Miliţiei Vâlcea. În alte roluri, de mai mare sau mai mică întindere şi importanţă în economia generală a filmului - notabilităţi locale, activişti "de la Centru", Nicolae şi Elena Ceauşescu. Poveşti de amor, istorii cu spioni şi cu atentate împotriva lui Ceauşescu, intrigi locale cu ramificaţii înalte, interese financiare, răsturnări de situaţie - din memoria localnicilor nu lipseşte nici unul dintre ingredientele unei poveşti de succes.
Schimbarea regilor, bucuria nebunilor, se zice. Iar primul secretar al unui judeţ înainte de '89 era perceput ca un fel de rege local. Venericăi Pătru nu i s-a păstrat în Vâlcea o prea bună amintire. Se numără printre "tovarăşele" agreate de "Tovarăşa". Pentru a putea raporta înde pli ni rea şi depăşirea planului a recurs la fel şi fel de artificii, în dauna locuitorilor judeţului, fireşte. În vremurile de atunci, şi prin natura funcţiei - de conducere - , Venerica trebuie că va fi călcat de multe ori peste vanităţile subalter nilor. Pentru că, nu-i aşa, şeful, de bloc sau de ce-o mai fi, doar dacă seamănă cu Ceauşescu îşi poate închipui că subordonaţii îl ascultă, îl respectă şi chiar îl iubesc, eventual necon diţionat.
Ca despre oricine, şi despre Venerica Pătru se spun astăzi vrute şi nevrute. Că era rea, că li mitele intelectuale erau compensate pe alte planuri, cum ar fi în cel estetic, mai mult - că avea calităţi şi că se bucura, în epocă, de "o înaltă apreciere" din partea sexului opus.
Nu se ştie dacă "înălţimea" aprecierii era proporţională cu importanţa funcţiei în "aparatul de partid şi de stat", dar, se spune că lui Emil Bobu, secretar al CC al PCR, tovarăşa Venerica îi făcuse o bună impresie.
Despre Paulian Păsărin, şeful Miliţiei locale, se spune că înainte de a ajunge la Vâlcea, fusese ba ofiţer în garda lui Ceauşescu, ba că pilota elicopterul prezidenţial. Din nu meroasele "dezăvăluiri" făcute de generalul Nicolae Pleşiţă la diverse posturi de televiziune, vâlcenii le-au reţinut pe acelea din care ar rezulta că Paulian Păsărin ar fi făcut parte dintr-un grup care complota şi intenţiona să atenteze la viaţa însuşi "tovară şului Ceau şescu". "Adulmecat" rapid de vigilentele "organe" de Securitate, prezumptivii complotişti ar fi fost împrăştiaţi care-ncotro, de frică să nu-i afle "tova ră şul". Păsărin ar fi ajuns în aceste circumstanţe la Râmnicu Vâlcea.
Legendele locului spun că între Venerica Pătru şi Paulian Păsărin, şeful Miliţiei Vâlcea era, eufemistic vorbind, o relaţie foarte specială. Motiv pentru care cei doi erau de nedespărţit ziua-ntreagă. Ba, spun gurile rele, probabil şi noaptea, de vreme ce s-au făcut vecini în imobilul buclucaş.
Gazetarii din presa vâlceană antedecembristă şi foşti activişti locali povestesc astăzi că la originea scandalului ar fi stat ne în ţelegerile dintre Venerica Pătru şi Gheor ghe Alboiu, primar la Râmnicu Vâlcea. Acesta din urmă ar fi "sesizat" la Bucureşti, în scris, povestea cu blocul. Cunoscând, se zice, simpatia lui Emil Bobu pentru Vene rica Pătru, primarul Alboiu a pândit mo mentul când acesta era plecat din ţară şi abia atunci a înaintat jalba Comitetului Central.
De sub ochii unui personaj care n-o simpatiza pe Venerica, turnătoria a aterizat exact pe biroul Elenei Ceauşescu. Din acest moment, "conflictul" creşte în intensitate. Personajele nou-intrate în scenă, cuplul Nicolae şi Elena Ceauşescu, fac roluri de mai mică întindere, dar esenţiale în economia spectacolului. "Tovarăşa", se zice, o simpatiza pe Venerica. Sau o simpatizase până atunci. Ori de câte ori venea în Vâlcea avea cuvinte de laudă pentru ea, şi o alinta "fetiţa mea". Şi, se spune, venea destul de des, sau cel puţin aşa a rămas în memoria locului.
Motivul vizitelor - vila în construcţie de la Olăneşti, începută în 1986, odată cu sosirea Veneri căi la Vâlcea, terminată în vara lui 1989. Pentru imobilul de protocol destinat folo sinţei cuplului prezidenţial se foloseau materiale din belşug, şi de cea mai bună calitate. Vreun binevoitor i-o fi şoptit Elenei Ceau şescu, după cum se spune, că marmura şi faianţa plănuită pentru "tovarăşul" a ajuns în baia Venericăi. Argument forte, în orice rechizi toriu nescris. Un altul, din aceeaşi categorie: "atentatorul" Păsărin trebuia înde părtat din drumul "tovarăşului" de la Bucu reşti la Olăneşti.
Fostul colonel Paulian Păsărin susţine că a incercat, impreună cu mai mulţi securişti şi activişti PCR să-l debarce pe Ceauşescu...
Astea-s poveşti. Se dă mare Păsărin. El era un ofiţer preocupat de şpriţ şi femei.Era combinat cu o activistă de partid care chiar arăta superb. A avut ceva necazuri din cauza pasiunilor sale, e adevărat.
pe unii chiar ii deranjeaza adevarul...cine va mai crede? pacat ca ati invatat romaneste degeaba
Ceauşescu către Gorbaciov, fost şef al direcţiei de dezinformare din KGB: “Dacă te mai amesteci în ţara mea îţi fac din Europa un Vietnam cum n-ai mai văzut niciodată şi-ţi cer Tezaurul, Insula Şerpilor şi Basarabia!”
Col (r.) Paulian Păsărin a fost şeful Serviciului de Contraspionaj. El a condus serviciul de la înfiinţarea sa, în anul 1974, până la dizolvare, în decembrie 1989.
Acesta declara că în decembrie 1989 nu a fost revoluţie, iar evenimentele care au dus la înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu şi chiar împuşcarea lui şi a Elenei Ceauşescu, au fost planificate cu mult timp înainte, de Uniunea Sovietică şi Statele Unite.
Paulian Păsărin a murit în anul 2007, iar apropiaţi ai săi au declarat că ultimele sale cuvinte ar fi fost: “Mi-au făcut-o şi ei mie…”.
Reporter: Domnule colonel, a ştiut Nicolae Ceauşescu ce i se pregăteşte, sau a fost luat prin surprindere de Revoluţia din Decembrie 1989?
Paulian Păsărin: Despre evenimentele din 1989 pot să spun adevărul, pentru că am cunoscut faţa nevăzută a lucrurilor, dar nu voi folosi termenul de revoluţie, pentru că nu împărtăşesc această variantă şi vă voi argumenta în continuare de ce. S-a ştiut cu mult timp înainte ce va urma. Au existat informaţii în mediul oamenilor de informaţii şi nu de genul că s-ar putea, ci au fost informaţii certe. Totul a plecat de la o greşeală a lui Nicolae Ceauşescu.
La sfârşitul anilor 70, după moartea lui Brejnev, s-a pus problema cine să fie succesorul lui la conducerea Partidului Comunist din Uniunea Sovietică. Printre posibilii succesori a apărut şi Andropov, care era şeful KGB-ului în Uniunea Sovietică.
Atunci Ceauşescu a făcut greşeala (nu ştiu dacă sfătuit, sau din proprie iniţiativă, dar cred că a fost o iniţiativă personală), de a ieşi pe postul naţional de televiziune cu părerea că nu este Andropov cel mai potrivit să-l urmeze pe Brejnev la conducerea partidului.
De aici au sărit scântei şi de o parte şi de alta, dar mai ales din partea lui Andropov, care a ajuns în poziţia de preşedinte al Uniunii Sovietice. Deci înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu a fost pusă la cale la Moscova.
În plan informativ, un subordonat de-al meu a venit şi mi-a spus că, în fiecare zi de marţi şi de vineri ale săptămânii, la blocul din Piaţa Aviatorilor, bloc care era al sovieticilor şi era un cămin-hotel, vin un autocar sau două cu turişti, care a două zi nu făceau altceva decât să împânzească Bucureştiul. În urma verificării informaţiilor am constatat că turiştii verificau pieţele, magazinele, dar mai ales se familiarizau cu dispozitivele de pe traseele pe care circula Ceauşescu.
Dacă bărbaţii aveau ca sarcină să monitorizeze intersecţiile şi să vadă lipsurile cu care se confruntă populaţia, femeile au mers până acolo încât îi identificau pe băieţii noştri aflaţi în dispozitiv şi încercau să le facă “ochi dulci”, în ideea de a intra în vorbă cu ei.
Am mers mai departe cu verificarea şi am aflat că aceste grupuri făceau parte dintr-o divizie amplasată în Basarabia. Unii dintre ei îşi căutau anumite poziţii, din care să poată acţiona cu arme de foc. Eu îmi întăresc afirmaţia prin faptul că toţi care s-au aflat în mulţime şi asupra cărora s-a tras, au fost împuşcaţi de la înălţime, după traiectoria gloanţelor.
R: Coincid clădirile în jurul cărora au stat mai mult presupuşii turişti cu cele din care s-a tras în timpul evenimentelor din Decembrie 1989?
P. P.: Da, cele mai studiate clădiri de către respectivele persoane au fost chiar cele din care sau de pe care s-a tras în mulţime. De exemplu, în jurul Televiziunii au fost instalate acele simulatoare, iar eu cunosc un caz concret, al unui anume Popescu, de pe Zambacian, care a mânuit tot timpul simulatorul şi a recunoscut ulterior acest lucru. Este un fost agent KGB, care a povestit că a folosit simulatorul, iar pe masă avea un pahar cu apă şi o pastilă, pe care trebuia să o ia, ca să moară, dacă acţiunea ar fi eşuat, iar el ar fi fost prins.
R: Ce se făcea, concret, cu acele simulatoare?
P. P.: Simulatoarele erau de mai multe categorii: de zgomot care imitau trecerea unui tanc, o rafală de mitralieră, o explozie, dar şi simulatoare cu efecte luminoase, cu trasoare. Deci, revenind la întrebarea iniţială, dacă s-a cunoscut sau nu ce urmează, este cert că Ceauşescu a fost informat despre faptul că urma să fie înlăturat. Astfel, pentru că ştia că i se pregăteşte ceva, nu a rămas niciodată pe timp de noapte în URSS, de câte ori s-a dus în vizită, n-a acceptat niciodată să se facă aplicaţii pe teritoriul României, împreună cu celelalte state din Tratatul de la Varşovia şi nici măcar să treacă trupele pe teritoriul ţării, singurul lucru pe care l-a acceptat fiind aplicaţiile pe hartă.
Mulţi spun că ar fi fost vorba despre o trădare a Securităţii, dar Securitatea şi-a făcut datoria, aceea de a culege informaţii, de a le verifica şi de a informa pe preşedinte despre ce se întâmplă, ori noi asta am făcut.
Trebuie precizat că eu şi cu oamenii mei ne ocupam strict de securitatea preşedintelui şi nu aveam nici o legătură cu trupele de securitate, care se ocupau de securitatea naţională. Poate am fost acuzaţi că nu am acţionat în timpul evenimentelor din 1989, dar trebuia să te gândeşti întâi la ţară şi apoi dacă e bine sau nu să-l aperi pe Ceauşescu.
Dacă ar fi acţionat Securitatea, ar fi însemnat măcel naţional. Trebuie spus că s-a afirmat că în România a fost genocid şi că sunt 62.000 de morţi, o cifră lansată dinainte de sistemul de dezinformare sovietic, ca să justifice intervenţia militară, o altă variantă pusă la cale de sovietici, dacă varianta începută ar fi eşuat.
S-a acţionat cu planuri de dezinformare, s-a acţionat cu zvonuri, propagandă defăimătoare, prin Europa Liberă şi cu mobilizare de oameni, ceea ce s-a întâmplat la Timişoara şi la Bucureşti. Asta pentru că lumea era nemulţumită şi era uşor de scos în stradă. Iar la acţiune n-au participat numai sovieticii, au participat şi americanii, aceştia din urmă în partea aeriană.
R: Deci, concret, cine şi ce a hotărât îl legătură cu soarta soţilor Ceauşescu?
P. P.: Bush cu Gorbaciov s-au întâlnit în vara lui 89 la Malta şi au hotărât înlăturarea lui Ceauşescu de la conducerea României, dar s-a hotărât ca treaba să fie executată pe cale terestră de Uniunea Sovietică şi pe cale aeriană de Statele Unite. Reţeaua informativă, însă, a fost îmbunătăţită, pentru că, pe lângă serviciile secrete ruse şi americane ce au acţionat în plan informaţional, s-a colaborat şi cu serviciile de informaţii ale evreilor, sârbilor. De altfel, vreau să-i informez pe cititori că primul partid comunist care a rupt legăturile cu Nicolae Ceauşescu a fost Uniunea Comuniştilor Iugoslavi, în frunte cu Miloşevici, iar principala poartă de intrare a trupelor de comando în România, care au declanşat evenimentele de la Timişoara, a fost graniţa sârbească.
R: Am înţeles cine au fost actorii acestor scene, dar care era scopul, ce voiau, de fapt, să facă?
P. P.: Gorbaciov voia înlăturarea lui Ceauşescu şi o Perestroika, adică schimbarea şi destinderea, care să ducă la un grad mai mare de libertate, dar tot într-un socialism cu un singur partid. De ce? Pentru că Gorbaciov era finul lui Andropov şi a fost şeful direcţiei de dezinformare din KGB, deci acţiona ca un profesionist. De altfel, la întâlnirea şefilor de state şi de guverne din Tratatul de la Varşovia, care a avut loc la Moscova, Gorbaciov s-a întâlnit separat cu fiecare şef de stat, iar când s-a întâlnit cu Ceauşescu i-a spus că trebuie făcută o schimbare, iar aşa cum s-au retras alţii (Honeker a plecat, Brejnev a plecat, Jivcov a plecat), e cazul să se retragă şi el, la al XIV-lea congres. Răspunsul lui Ceauşescu a fost destul de categoric, cum că e treaba partidului şi a poporului său, iar atunci Gorbaciov l-a ameninţat, că-l şterge de pe faţa pământului, la care Ceauşescu a trecut şi el la ameninţări, spunând: “Dacă te mai amesteci în ţara mea îţi fac din Europa un Vietnam cum n-ai mai văzut niciodată şi-ţi cer Tezaurul, Insula Şerpilor şi Basarabia!”…
Efectul discuţiei lor s-a văzut şi în întâlnirea generală, pentru că Ceauşescu a anunţat că s-a înţeles cu şefii de state şi cu primii miniştrii, ca următoarea întâlnire a primilor miniştrii să aibă loc la Bucureşti şi Gorbaciov din prezidiu i-a zis: “Să vedem dacă mai apuci!”.
R: A fost acea întâlnire de la Moscova semnalul de începere a evenimentelor din decembrie 89?
P. P.: Categoric! La cererea lui Gorbaciov, a pornit ofensiva şi trebuie să clarificăm ce s-a întâmplat la Timişoara.
Se tot vorbeşte de cei 42 de morţi, care au fost împuşcaţi la Timişoara şi arşi în crematoriu la Bucureşti. Nu au fost oameni din Timişoara, ci oameni din trupele de comando, care trăgeau de aproape în oamenii care manifestau. Au fost depistaţi, împuşcaţi şi duşi la Morgă. Din toţi, n-a venit până acum vreo rudă să spună că le-a fost ars cineva la crematoriu. Ei erau oameni recrutaţi cu ani în urmă din străinătate, e drept români, dar despre care nu se mai ştia nimic. Ei au fost recrutaţi şi pregătiţi în Ungaria şi au fost pregătiţi special. Ei au fost cei care i-au scos pe studenţi afară cu forţa. Mulţi se tem să spună, dar eu ştiu, pentru că am cules informaţii.
R: Pe aceşti oameni din trupele de comando cine i-a împuşcat?
P. P.: Oamenii generalului Nuţă Constantin, şeful Inspectoratului General al Miliţiei i-au împuşcat, iar el a fost trimis la Timişoara de Elena Ceauşescu, pentru că Ceauşescu era în Iran . Iar ca o dovadă că aşa a fost, ungurii au făcut deja monument celor 42 de morţi în Ungaria. Când a plecat din Timişoara , Nuţă a luat cu el toate documentele şi probele pe care le avea de la acţiunea care a avut loc, inclusiv probe video. Ruşii au ştiut, însă, că acesta are probe împotriva lor, aşa că l-au interceptat în tren la Alba Iulia şi l-au urcat într-un elicopter, care a pierit într-o explozie, iar Nuţă, echipajul şi dovezile au ars.
Deci, după cum vedeţi, totul a fost pus la punct, spontane fiind doar manifestaţiile oamenilor în stradă, dar şi ieşirea lor a fost provocată de cei care au organizat totul.
Asta pentru ca o simulare de revoluţie a poporului să mascheze intervenţia externă.
Trimiteți un comentariu