Anunţ publicitar al Statului Român in ziarele mari ale lumii:

Anunţ publicitar al Statului Român in ziarele mari ale lumii:

Cine a putut, ştiut şi vrut a plecat.

Avem nevoie de ajutor!
Plătim la nivelul pieţei.
Preferăm vorbitori de Româna!

______________________________

miercuri, decembrie 29

Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi

    
 de Augusto Cury    

Generaţia actuală de părinţi a vrut cumva să compenseze lipsurile copilăriei lor şi a încercat să dea copiilor ce aveau mai bun: cele mai frumoase jucării, haine, plimbări, şcoli, televizor şi calculator. Alţii le-au umplut timpul copiilor cu multe activităţi educative ca învăţarea limbilor străine, informatică, muzică. Intenţia este excelentă, însă părinţii nu au înţeles că televizorul, jucăriile cumpărate, internetul şi excesul de activităţi blochează copilăria, în care copilul are nevoie să inventeze, să înfrunte riscuri, să sufere decepţii, să aibă timp de joacă şi să se bucure de viaţă. Acest lucru se întâmplă pentru că inteligenţa lor a fost blocată, noi ne-am transformat în maşini de muncit iar pe ei îi transformăm în maşini de învăţat. 1. Blocarea inteligenţei
Sistemul educaţional actual aduce foarte multă informaţie, de cele mai multe ori inutilă. Copiii şi tinerii învaţă cum să opereze cu fapte logice, dar nu ştiu cum să abordeze eşecurile. Învaţă să rezolve probleme de matematică, dar nu ştiu să-şi rezolve conflictele existenţiale. Sunt antrenaţi să facă calcule fără să greşească, dar viaţa este plină de contradicţii şi probleme care nu pot fi calculate. Acest lucru se întâmplă pentru că inteligenţa lor a fost blocată, noi ne-am transformat în maşini de muncit iar pe ei îi transformăm în maşini de învăţat. 2. Utilizarea greşită a funcţiilor memoriei
Prin sistemul educaţional actual memoria copiilor este transformată într-un depozit de informaţie inutilă, iar excesul acesteia blochează inteligenţa copiilor şi bucuria lor de a trăi. Cea mai mare parte a informaţiilor pe care le acumulăm nu vor fi folosite niciodată. Numărul actual de şcoli este mai mare decât în orice altă epocă, însă acestea nu produc persoane care gândesc, şi nu e de mirare că elevii au pierdut plăcerea de a învăţa.Pe de altă parte, mediile de informare îi seduc cu stimuli rapizi, gata preparaţi, care îi transportă pe tineri, fără ca ei să facă vreun efort, în mijlocul diverselor aventuri – sportive, de război, politice sau sentimentale. Bombardamentul acesta de stimuli care vin prin televiziune şi internet acţionează asupra subconştientului, mărindu-le nevoia de plăceri în viaţa reală. Astfel în timp ei nu mai găsesc plăcere în micii stimuli ai rutinei zilnice şi vor căuta
stimuli tot mai puternici, trebuind să facă foarte multe lucruri pentru a avea puţină plăcere. Toate acestea generează personalităţi fluctuante, instabile şi nemulţumite. 3. Informăm şi nu formăm
Noi nu îi formăm pe tineri, ci doar îi informăm. Ei cunosc tot mai mult despre lumea în care se află, dar nu ştiu mai nimic despre lumea lor interioară. Educaţia este tot mai lipsită de ingredientul emoţional şi produce tineri care rareori ştiu să îşi ceară iertare, să îşi recunoască limitele sau să se pună în locul celorlalţi. Care este rezultatul?
O generaţie de copii şi tineri mai bolnavă psihic decât oricare alta din istoria umanităţii: copii depresivi, preadolescenţi şi adolescenţi care dezvoltă obsesii, sindroame de panică, timiditate, fobii sau agresivitate. În plus, tot mai mulţi dintre ei caută plăcerea de moment în consumul de tutun, alcool şi droguri. CE ESTE DE FĂCUT?
Dr. Augusto Cury ne spune că în ziua de azi nu ajunge să fim părinţi buni, ci trebuie să devenim părinţi inteligenţi. Pentru aceasta ne vorbeşte despre şapte deprinderi ale „părinţilor buni" şi cum trebuie transformate ele de către „părinţii inteligenţi". Iată prima dintre ele: Părinţii buni dau cadouri, părinţii inteligenţi dăruiesc propria lor fiinţă
Părinţii buni au grijă să satisfacă, în măsura posibilităţilor lor economice, dorinţele copiilor lor. Fac petreceri pentru aniversări, le cumpără pantofi, haine, produse electronice, organizează excursii.
Părinţii inteligenţi dau copiilor ceva incomparabil mai valoros. Ceva ce nu se poate cumpăra cu toţi banii din lume: fiinţa lor, povestea vieţii lor, experienţele lor, lacrimile lor, timpul lor.
Părinţii care le fac în permanenţă daruri copiilor lor sunt păstraţi în amintire doar pentru un moment. Părinţii care se preocupă să le dăruiască copiilor exemple şi povestiri din viaţa lor rămân de neuitat.
   
·      Părinţii buni alimentează corpul, părinţii inteligenţi alimentează personalitatea
Astăzi, părinţii buni cresc copii zbuciumaţi, înstrăinaţi, autoritari şi angoasaţi, pentru că societatea s-a transformat într-o fabrică de stres. Părinţii care nu-şi  învaţă copiii să aibă o viziune critică asupra publicităţii, a emisiunilor de televiziune şi a discriminării sociale îi transformă într-o pradă uşoară pentru sistemul acaparator. Pentru acest sistem, copilul vostru nu este o fiinţă umană, ci un consumator. Pregătiţi copilul pentru „ a fi", căci lumea îl va pregăti pentru „ a avea".
           Ajutaţi-vă copiii să nu fie sclavii problemelor lor. Alimentaţi  amfiteatrul gândurilor şi teritoriul emoţiilor cu curaj şi îndrăzneală. Nu le acceptaţi timiditatea şi nesiguranţa. Dacă problemele se pot rezolva, vor fi rezolvate, iar dacă nu, trebuie să ne acceptăm limitele.
 
·        Părinţii buni corectează greşelile, părinţii inteligenţi îşi învaţă copiii cum să gândească
Vechile corecţii şi binecunoscutele predici nu mai funcţionează. Când deschideţi gura să repetaţi acelaşi lucru, declanşaţi un resort din subconştient care deschide anumite arhive ale memoriei, ce conţin critici mai vechi. 99% din criticile şi corecţiile părinţilor sunt inutile în influenţarea personalităţii tinerilor.
           A-ţi surprinde copilul înseamnă a spune lucruri la care ei nu se aşteaptă. De exemplu: copilul a ridicat glasul la voi. Se aşteaptă să ţipaţi şi să-l pedepsiţi. Dar puteţi începe prin a tăcea şi a vă relaxa, apoi puteţi spune:"Nu mă aşteptam să mă superi în felul acesta. În ciuda durerii pe care mi-ai provocat-o, eu te iubesc şi te respect mult". Apoi copilul trebuie lăsat să se gândească.
           Părinţii buni spun: „ Greşeşti"; părinţii inteligenţi spun: „Ce părere ai despre comportamentul tău?" „Gândeşte înainte să reacţionezi"
 
·        Părinţii buni îşi pregătesc copiii pentru aplauze, părinţii inteligenţi îşi pregătesc copiii pentru eşecuri
Părinţii buni educă inteligenţa copiilor lor, părinţii inteligenţi le educă sensibilitatea. Stimulaţi-i pe copii să aibă obiective, să caute succesul în studiu, în muncă, în relaţiile sociale, dar nu vă opriţi aici. Ajutaţi-i să nu le fie teamă de insuccese. Nu există podium fără înfrângeri. Mulţi nu strălucesc în munca lor pentru că au renunţat în faţa primelor obstacole, pentru că nu au avut răbdare să suporte un „nu", pentru că nu au avut îndrăzneala de a înfrunta unele critici, nici umilinţa de a-şi recunoaşte greşeala.
Perseverenţa este la fel de importantă ca şi capacităţile intelectuale. Pentru părinţii inteligenţi, a avea succes nu înseamnă a avea o viaţă fără greşeli. De aceea sunt în stare să spună copiilor lor: „Am greşit", „Scuză-mă", „Am nevoie de tine". Părinţii care nu-şi cer scuze nu-şi vor învăţa copiii cum să abordeze aroganţa.
 
·        Părinţii buni vorbesc, părinţii inteligenţi dialoghează ca nişte prieteni
A sta de vorbă înseamnă a vorbi despre lumea care ne înconjoară, a dialoga înseamnă a vorbi despre lumea în care suntem:  a relata experienţe, a împărtăşi ceea ce se află ascuns în inima fiecăruia, a pătrunde dincolo de cortina comportamentelor. Peste 50% din părinţi n-au avut curajul de a dialoga cu copiii lor despre temerile, pierderile şi frustrările personale.
Nu trebuie să deveniţi o jucărie în mâna copilului, ci un prieten foarte bun. Adevărata autoritate şi respectul solid se nasc din dialog. Dialogul este o perlă ascunsă în inimă. Ea este scumpă, pentru că aurul şi argintul n-o pot cumpăra.
 
·        Părinţii buni dau informaţii, părinţii inteligenţi povestesc istorioare
Captaţi-vă copiii prin inteligenţa voastră, nu prin autoritate, bani sau putere. Ştiţi care este termometrul care indică dacă sunteţi agteabil? Imaginea pe care o au despre voi copiii şi prietenii acestora. Dacă le face plăcere să fie în preajma voastră, aţi trecut testul.
Odată, una dintre fiicele mele a fost criticată pentru că era o persoană simplă. Se simţea tristă şi respănsă.După ce am auzit povestea ei, mi-am pus imaginaţia la treabă şi i-am spus următoarea pildă: unii preferă un soare frumos pictat într-un tablou, alţii preferă un soare real, chiar dacă este acoperit cu nori. Am întrebat-o: ce soare preferi? A ales soarele real Atunci, am adăugat, chiar dacă unii oameni nu cred în soarele tău, el străluceşte. Tu ai lumina proprie. Într-o zi norii se vor risipi şi oamenii te vor vedea. Să nu-ţi fie teamă că îţi pierzi lumina.
PĂRINŢII INTELIGENŢI ÎŞI STIMULEAZĂ COPIII SĂ-ŞI ÎNVINGĂ TEMERILE ŞI SĂ AIBĂ ATITUDINI BLÂNDE.
 
·        Părinţii buni oferă oportunităţi, părinţii inteligenţi nu renunţă niciodată
Părinţii inteligenţi sunt semănători de idei şi nu controlează viaţa copiilor lor. Ei seamănă şi aşteaptă ca seminţele să germineze. Pe timpul aşteptării poate să apară mâhnire, dar, dacă seminţele sunt bune, vor încolţi.
Nimeni nu-şi ia diplomă în misiunea de a educa. Înainte, părinţii erau autoritari; astăzi sunt copiii. Învăţaţi să spuneţi „nu" fără teamă. Dacă ei nu aud „nu" de la d-voastră, nu vor fi pregătiţi să audă „nu" de la viaţă. Părinţii nu trebuie să cedeze în faţa şantajelor şi presiunii copiilor. În caz contrar, emoţia copiilor va deveni un balansoar:: astăzi sunt docili, mâine explozivi. Trebuie stabilite clar ce aspecte pot fi negociabile. De exemplu, a merge la culcare noaptea târziu în cursul săptămânii şi a se trezi devreme pentru a învăţa este inacceptabil şi prin urmare ne-negociabil.
Trăim vremuri grele. Părinţii din toată lumea se simt pierduţi. Cucerirea planetei sufletului copilului este mai compexă decât cucerirea planetei.  CELE 7 PĂCATE CAPITALE ALE EDUCAŢIEI
1.  A corecta în public
2.  A exprima autoritatea cu agresivitate
3.  A fi excesiv de critic: a obstrucţiona copilăria celui educat
4.  A pedepsi la furie şi a pune limite, fără a da explicaţii
5.  A fi nerăbdător şi a renunţa să mai faci educaţie
6.  A nu te ţine de cuvânt
7.  A distruge speranţa şi visele
 
 Dr. Augusto Cury, psihiatru şi psihoterapeut, şi-a dedicat 17 ani din viaţă cercetării modului în care construieşte şi se dezvoltă inteligenţa. Analiza pe care o face societăţii contemporane ajunge la următoarea concluzie: singurătatea nu a fost niciodată atât de intensă: părinţii îşi ascund sentimentele de copii, copiii îşi ascund lacrimile de părinţi şi profesorii se refugiază în autoritarism. Cantitatea de informaţie şi cunoştinţe disponibile este mai mare; cu toate acestea, noile generaţii nu sunt formate pentru a gândi, ci pentru a repeta informaţii. În cartea sa, „Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi", tradusă şi în română, Dr. Augusto Cury atrage atenţia asupra necesităţii schimbării felului în care se face educaţia contemporană.Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi - Augusto Cury                           

luni, decembrie 27

APROAPEAXIOME

 
   01. Fluierul piciorului este un dispozitiv de gasire a  mobilei pe intuneric.
       
   02. Intuitia este o calitate a femeii care o  ajuta  sa-si contrazica barbatul inainte ca acesta sa apuce  sa deschida gura..
     
   03. Cine zambeste atunci cand lucrurile merg prost s-a gandit deja pe cine sa dea vina.
     
   04. Probabilitatea sa intalnesti pe cineva cunoscut creste atunci cand esti cu cineva cu care nu trebuie sa fii vazut.
    
   05. Intuitia este o stiinta exacta.
    
   06.. O concluzie marcheaza intotdeauna momentul in  care ai obosit sa gandesti.
  
 
   07. Hard-disk-urile sunt intotdeauna pline.. N-are  rost sa incerci sa faci rost de mai mult spatiu. Datele se  vor extinde pana ocupa tot spatiul liber.
    
   08. Oamenii, ca si natiunile, vor actiona rational numai dupa ce toate celelalte posibilitati au fost epuizate.
    
   09. Poti invata o pisica sa faca orice vrea ea.
    
   10.. Nu e destul sa fii tu norocos, trebuie ca ceilalti sa nu fie.
    
   11. Stressul inseamna sa te trezesti urland, apoi  sa-ti dai seama ca nu dormeai.
 
   12. Toate femeile sunt bune:bune de nimic sau bune la ceva.
    
   13. Cred ca barbatii care au cercel in ureche sunt mai bine pregatiti pentru casatorie. Au suferit si au cumparat bijuterii.
    
   14. Sfatul meu este sa te casatoresti. Daca vei avea o nevasta buna, vei fi fericit; daca nu, vei deveni filosof.
       
   15. Nu am aflat ce este fericirea decat in momentul in  care m-am casatorit. Dar atunci era deja prea tarziu.
    
   16. Verighetele: cele mai mici catuse din
lume..
    
   17. Burlacii stiu mai multe despre femei decat barbati icasatoriti; in caz contrar, ar fi si ei  casatoriti.
    
   18. Femeile sunt pasionate de matematica; isi impart varsta la 2,dubleaza pretul hainelor si adauga intotdeauna 5 ani la varsta prietenei celei mai bune.
    
   19. Cea mai buna metoda de a tine minte ziua sotiei tale este sa o uiti o data... 

Iisus este o figură prea colosală pentru creionul unor creatori de fraze*.-Einstein


Ateiştii îl iau, nu de puţine ori, pe Einstein drept "geniul fizicii care nu credea în Dumnezeu", mândrindu-se cu un asemenea reprezentant. Nimic mai fals! Cei care fac afirmaţia că Einstein ar fi fost ateu, habar n-au despre ce vorbesc şi se pare că nu i-au citit deloc opera şi biografia marelui savant. În continuare, vom citi fragmente din opera/biografia lui Einstein, din care reiese că genialul fizician credea că acest Univers este creaţia unui forţe inteligente, pe care putem s-o denumim ca fiind Dumnezeu.
1) "Vreau să ştiu cum a creat Dumnezeu această lume. Nu sunt interesat în fenomenul acesta sau în fenomenul celălalt. Vreau să ştiu gândurile Sale, restul fiind detalii".
2) "Noi ne aflăm în poziţia unui copilaş care intră într-o uriaşă bibliotecă, plină de cărţi în diferite limbi. Copilaşul ştie că cineva trebuie să fi scris aceste
cărţi, dar nu ştie cum s-a întâmplat asta. El nu înţelege limbile în care ele au fost scrise. Observă că toate cărţile au fost aranjate într-o anumită ordine, dar nu ştie cum s-a întâmplat acest lucru.
Aceasta, mi se pare mie, că este atitudinea chiar şi a celui mai inteligent om de pe Pământ faţă de Dumnezeu. Vedem un Univers aranjat miraculos, ce are anumite legi, dar nu înţelegem decât vag aceste legi. Mintea noastră limitată nu poate desluşi forţa misterioasă care mişcă constelaţiile."
3) "Dacă cineva ar descotorosi iudaismul profeţilor şi creştinismul lui Iisus Hristos de toate adăugirile ulterioare ale preoţilor, ceea ce ar rămâne ar fi o învăţătură care este capabilă de a vindeca toate bolile sociale ale omenirii. Este datoria fiecărui om de bună credinţă de a se strădui constant în mica sa lume în a promova această învăţătură de o umanitate pură, ca o forţă de viaţă,
atât cât poate el."
4) "În definitiv, toate diferenţele dintre iudei şi creştini n-au fost ele exagerate de fanaticii ambelor părţi? Toţi trăim sub acelaşi Dumnezeu şi hrănim aproape aceleaşi capacităţi spirituale. Evrei sau neevrei, toţi avem acelaşi Dumnezeu."
5) "Oricine este preocupat serios de ştiinţă devine convins de faptul că un Spirit se manifestă în legile Universului, un Spirit care este superior omului, şi în faţa căruia, cu puterile noastre modeste, trebuie să ne simţim umili. În acest fel, ştiinţa te conduce la un sentiment religios de un anumit gen, ce este mult diferit faţă de religiozitatea cuiva naiv".
6) "Cu cât cineva pătrunde mai adânc în secretele naturii, cu atât el are un respect mai mare pentru Dumnezeu".
7) "Cea mai frumoasă şi mai profundă emoţie pe care o putem experimenta este senzaţia mistică. Ea este sursa ştiinţei celei adevărate.
Această convingere profundă a prezenţei unei Puteri Raţionale superioare, ce este dezvăluită într-un Univers de nepătruns, formează ideea mea despre Dumnezeu."
8 ) "Religiozitatea mea constă în admiraţia umilă faţă de un Spirit infinit superior, care se dezvăluie atât de puţin încât noi, cu înţelegerea noastră slabă şi tranzitorie, n-am putea cunoaşte realitatea".
9) "Cu cât studiez mai multă ştiinţă, cu atât cred mai mult în Dumnezeu".
10) "Max Jammer, profesor emerit de fizică şi autorul unei cărţi biografice intitulate 'Einstein şi religia' (2002), pretinde că binecunoscutul dicton al lui Einstein 'Ştiinţa fără religie este şchioapă şi religia fără ştiinţă este oarbă' constituie chintesenţa filozofiei religioase a lui Einstein."

11) "Principiile cele mai înalte pentru aspiraţiile şi judecăţile noastre ne sunt oferite de tradiţia
religioasă iudeo-creştină. Este un scop foarte înalt, care, cu puterile noastre vlăguite, nu putem să-l atingem foarte adecvat, dar, care ne oferă o fundaţie sigură pentru aspiraţiile şi evaluările noastre."
12) "La vederea unei asemeni armonii în Cosmos, pentru care eu, cu mintea mea limitată, sunt capabil de a o recunoaşte, există încă oameni care spun că nu există Dumnezeu. Dar, ce mă enervează cel mai mult e faptul că ei mă citează în a-şi sprijini punctele de vedere."
13) Cu privire la ateişti, Einstein are un punct de vedere interesant:
"Mai există şi fanaticii ateişti, ale căror intolerenţă este cam aceeaşi cu intoleranţa fanaticilor religioşi şi provine din aceeaşi sursă. Ei sunt asemenea sclavilor care încă îşi simt greutatea lanţurilor lor de care s-au eliberat după o luptă grea. Ei sunt fiinţe care, în ura lor împotriva religiei, 'opiumul poporului', nu pot
simţi muzica sferelor".
14) "Desigur că există o convingere, asemănătoare sentimentului religios, a existenţei unei Raţionalităţi a lumii, ce se află în spatele fiecărei munci ştiinţifice (…) Această convingere fermă, o convingere strâns legată de simţământul profund că există o Minte superioară…aceasta este concepţia mea despre Dumnezeu".

15) Atitudinea lui Einstein faţă de Iisus Hristos este exprimată într-un interviu acordat revistei americane 'The Saturday Evening Post' (26 octombrie 1929):
"- Cât aţi fost influenţat de creştinism?
- Copil fiind, am primit educaţie religioasă, atât din Biblie, cât şi din Talmud. Eu sunt evreu, dar sunt totodată captivat de figura luminoasă a Nazariteanului.
- Aţi citit vreodată cartea lui Emi Ludwig despre Iisus?
- Cartea sa este superficială. Iisus este o figură prea colosală pentru creionul unor creatori de
fraze.
– Îl acceptaţi pe Iisus ca figură istorică?
- Fără îndoială! Nimeni nu poate citi Evangheliile fără să simtă prezenţa lui Iisus. Personalitatea sa pulsează cu fiecare cuvânt. Nici-un mit nu poate fi atât de plin de viaţă".

duminică, decembrie 19

identitate...

Am primit urmatorul text si m-am intrebat, Sa-l dau sau nu? Daca da, unde sa-l dau, la poante sau... ?


Am gandit mai mult la acest text. Reprezinta un coltz din noi, cei care mai avem ceva de mers pana sa ajungem pe deplin in modernitate. Cunoscand mai bine si decalajele dintre post- si pre-modernitatea altor natzii cu pretentii, am raspuns celui care a trimis textul si am hotarat sa-l public aici la Cafenea.


Da, astia sunt romanii mei si o sa-i astept sa se dumireasca,  exact atat timp cat le trebuie.






Stii sigur ca esti roman daca: 


* tot ce maninci are gust de ceapa si usturoi 


* incerci sa reciclezi ambalajele de la flori, hirtia de la cadouri si
bineinteles, folia de aluminiu 


* stai linga cele mai mari doua valize din aeroport 


* ajungi la petreceri cu una - doua ore intirziere si ti se pare normal 


* copiii tai au porecle care suna departe de numele lor real 


* dupa ce mergi la cineva in vizita, la plecare mai stai o ora in fata usii la povesti 


* parintii tai nu arunca niciodata nimic si daca reusesti sa arunci ceva la gunoi apare in mod misterios inapoi 


* ai perdele de dantela 


* ai fata de masa din macramé 


* ai covoare care acopera fiecare centimetru din casa ta 


* ai sau ai avut covoare pe pereti 


* mama ta iti spune ca esti slab chiar daca ai 110 kg 


* ai draperii macar la o usa din casa 


* mama ta recicleaza pahare de plastic, farfurii
din carton si pungile de la sandwichuri spalindu-le 


* ai fata de masa din vinyl pe masa din bucatari 


* folosesti sacosele primite la cumparaturi pe post de pungi de gunoi 


* raftul tau din bucatarie este plin de borcane de gem, varietati de recipiente de plastic si sticla 


* parintii te striga diminutive animale cind ii enervezi 




* mama ta spala rufe la 40 C la masina 


* cind gatesti nu folosesti ustensile de cintarit 


* nu poti pleca in calatorii decit daca te conduc macar 5
persoane la autobuz, tren sau aeroport 


* suni interurban numai dupa ora 11 PM 


* parintii te suna si intreaba daca ai mincat, chiar daca e miezul noptii 


* paritnii tai nu realizeaza ca tehnologia s-a imbunatati si atunci cind suna in strainatate inca urla la telefon 


* ai cuverturi uzate pe canapea doar ca sa nu se murdareasca tapiteria 


* nu cunosti mai mult de jumatate din invitatii de la nunta ta... pentru ca parintii i-au invitat 


* ai vazut pamintul din interiorul unui WC din
tren, in mers 


* copilul tau poarta caciulita si 3 pulovere in Septembrie desi sint 25 de grade afara 


* porti palton din septembrie pina in mai 


* daca vezi pe cineva
in pantaloni scurti in decembrie zici ca e nebun, desi sint 20 grade afara 


* cind vin in vizita rudele din provincie stai cu ochii pe televizor (butelie) 


* te gindesti ca daca bei lapte si maninci fructe (in special prune) te ajuta sa gasesti toaleta mai repede 


* crezi ca "urda", "mamaliga" "parizer" " telemea" " zacusca" sint feluri internationale de mincare 


* cind vin straini la tine in vizita te distrezi dindu-le cea mai tare tuica din casa ... si cind reusesc sa bea un pahar le mai torni... 


* cind ai musafiri si ii intrebi daca servesc ceva si ei spun
ca "NU" la tine inseamna ca "DA"














joi, decembrie 16

Ca la noi la nimeni...

Romanesti ...



Transcriptul înregistrării conversaţiei lui Hitler cu Mannerheim - 4 iunie 1940



Hitler: ... Nici noi n-am ştiut chiar foarte exact ce dimensiuni monstruoase avea înarmarea acestui stat (URSS, n.r.)
Mannerheim: Noi nu ne-am imaginat deloc aşa ceva în Războiul de Iarnă. În războiul de iarnă nu ne-am fi închipuit asta, desigur că aveam impresia că sunt bine înarmaţi, dar nu aşa de bine cum erau în realitate. Iar acum nu mai există niciun dubiu asupra intenţiilor lor.
Hitler: E foarte clar. Au cea mai monstruoasa înarmare la care se pot gândii oamenii. Deci dacă mie mi-ar fi spus cineva că un stat poate alinia 35.000 de tancuri, atunci i-aş fi răspuns: "Aţi înnebunit!"
Mannerheim: 35.000?
Hitler: 35.000 de tancuri. Până acum am distrus peste 34.000 de tancuri. Dacă mi-ar fi spus cineva lucrul acesta, i-aş fi zis... "Dumneavoastră" (...) dacă un general de-al meu mi-ar fi declarat că un stat dispune de 35.000 de tancuri aş fi zis... "Dumneavoastră, Domnul meu, vedeţi totul dublu sau înzecit. Sunteţi nebun, vedeţi stafii!". N-aş fi crezut posibil lucrul acesta. Am găsit fabrici, doar una singură, în Kamiroskaia (?!?) spre exemplu, avea acum doi ani câteva sute (...) habar nu aveam.
Acum se află acolo o fabrică de tancuri, care într-o prima fază avea peste 30.000 de muncitori, iar la terminarea construcţiei peste 60.000 de muncitori, o singură fabrică de tancuri! Am ocupat-o, o fabrică gigantică! Mase de muncitori care însă trebuiau să trăiască ca şi animalele.
Mannerheim În regiunea Donetk?
Hitler: În regiunea Donetk
Mannerheim: Da, dacă ne gândim că au avut libertate să se înarmeze timp de 20 de ani, peste 20 de ani, aproape timp de 25 de ani... şi tot, tot ce au avut au cheltuit pe înarmare, numai pe echipare!
Hitler: Numai! Îi spuneam înainte Domnului Preşedinte (al Finlandei, n. r), că nu mi-aş fi imaginat lucrul acesta înainte, dacă aş fi presimţit asta, atunci mi-ar fi fost şi mai greu, însă decizia (de a atacă URSS, n.r.) aş fi luat-o cu atât mai mult. Pentru că nu aveam altă alternativă. Îmi era clar încă din iarnă '39/'40 că atacul asupra Rusiei trebuia să vină. Însă eu (...) războiul pe două fronturi, el ar fi fost o nenorocire, atunci am fi fost distruşi. Astăzi vedem asta mai bine decât puteam atunci. Atunci am fi fost terminaţi. De fapt eu vroiam, iniţial încă în toamnă anul 1939 vroiam să realizez campania din vest. Numai permanenta vreme proastă pe care am avut-o ne- a împiedicat. Pentru că toate armele noastre erau ... sunt arme "de vreme bună". Sunt foarte fiabile, sunt foarte bune, sunt însă din păcate arme de vreme bună, am văzut asta şi acum în campania aceasta. Toate armele noastre sunt desigur proiectate pentru vestul Europei, şi noi cu toţii am fost convinşi, asta era părerea noastră încă din vremurile vechi, că iarnă nu se poate purta război. Iar tancurile germane nu au fost testate pentru a fi pregătite pentru războiul de iarnă, ci din contra s-au făcut probe pentru a dovedi că iarnă nu se poate purta război. Ar fi fost alta situaţie, mă înţelegeţi, în toamnă lui 1939 mă aflăm mereu în faţă întrebării, iar eu vroiam doar să atac în orice caz! Şi aveam convingerea că voi fi terminat Franţa în şase săptămâni. Însă când s-a pus întrebarea a venit brusc ploaia. Şi vremea ploioasă durează, iar eu cunosc foarte bine regiunea asta franceză; şi nici eu nu am putut ignora punctele de vedere a multor dintre generalii mei, anume că probabil nu am fi reuşit să avansam cu elan, că nu am fi putut exploata arma tancului, că nu am fi putut exploata nici aviaţia cu pistele improvizate pe câmp din cauza ploii, am fost acolo că soldat timp de patru ani în Marele Război.
Şi aşa a venit întârzierea aceasta. Dacă aş fi terminat cu Franţa în anul 1939, altfel ar fi decurs istoria lumii. Aşa a trebuit să aştept până în anul 1940, şi din păcate n-a mers înainte de luna mai, abia pe 10 mai a fost prima zi frumoasă, pe 10 mai am atacat imediat. Pe 8 mai am dat ordinul pentru atacul din 10 mai. Şi pe urmă a trebuit să realizăm această uriaşa mutare a diviziilor din vest către est. Am avut şi acea sarcină, ocupaţia Norvegiei. Şi în aceeaşi clipă s-a abătut peste noi un, astăzi pot să-i spun aşa liniştit, un foarte mare ghinion, şi anume slăbirea care a rezultat în Italia; prin, în primul rând prin situaţia nord-africană, în al doilea rând prin situaţia din Albania şi Grecia, o nenorocire. A trebuit să ajutăm, asta a însemnat pentru noi brusc din nou o împărţire a aviaţiei, o împărţire a diviziilor noastre de tancuri. Când tocmai eram pe cale să pregătim tancurile aici pentru frontul de est, a trebuit din senin să renunţăm la două divizii, două divizii mari, până la urmă au fost trei, şi să suplinim frecvent colo pierderi foarte mari. Au fost lupte sângeroase care s-au dat acolo în deşert. Toate astea ne-au lipsit foarte mult în est, şi nu aveam altă alternativă decât decizia care era inevitabilă.
Am avut pe urmă o întâlnire cu Molotov atunci, şi era foarte clar: Molotov a plecat de la întâlnire decis să înceapă războiul, iar eu m-am despărţit de el cu decizia să i-o iau înainte dacă e posibil. Căci pretenţiile sale aveau că obiectiv final foarte clar stăpânirea Europei.
Pentru noi deja în toamnă lui 1940 s-a pus necontenit întrebarea dacă să provocăm o ruptură. Eu atunci am sfătuit mereu guvernul finlandez să negocieze şi să câştige timp şi să trateze lucrurile diversionist. Pentru că am avut întotdeauna o frică: că Rusia va ataca în mod surprinzător România în toamna târzie. Pentru a ajunge în posesia surselor de petrol. Iar noi nu am fi fost gata pregătiţi în toamnă târzie a lui 1940. Dacă atunci Rusia ar fi ocupat sursele de petrol româneşti, păi atunci Germania ar fi fost pierdută! Cu 60 de divizii ruseşti treaba s-ar fi făcut. Atunci noi nu aveam în România forţe militare. Guvernul României ni s-a adresat abia mai târziu, iar ceea ce aveau ei (armată romană, n. r.) ar fi fost ceva ridicol. Ăia trebuiau doar să-şi asigure sursele de petrol. Eu nu puteam să mai încep un război au armele noastre în septembrie sau octombrie, păi asta ar fi fost imposibil. Nici mutarea armatei către est nu o aveam încă pregătită. A trebuit mai întâi să punem în ordine armele. Pentru că în cele din urmă am avut desigur şi de suferit sacrificii în campania din vest. Ar fi fost imposibil să pornim înaintea primăverii lui 1941. Iar dacă rusul ar ar fi ocupat România în toamnă lui 1940 şi ar fi cucerit sursele de petrol, atunci le-am fi pierdut pe acestea în anul 1941. Noi avem marea producţie germană, însă ceea ce înghite numai aviaţia, ce înghit diviziile noastre de tancuri, sunt totuşi cantităţi monstruoase. Este un consum care depăşeşte toate imaginaţiile. Fără contribuţia a cel puţin 4 până la 5 milioane de tone de petrol românesc nu am putea duce războiul. De asta am fost foarte îngrijorat. De aceea şi obiectivul meu a fost de a scurge prin negocieri această perioadă, am fost de puternici răspundem acestor pretenţii de şantaj. Pretenţiile erau pur şi simplu şantaj gol-goluţ. Era un şantaj, ruşii ştiau că nu avem încotro, că eram legaţi în vest, puteau să obţină de la noi orice prin şantaj. Iar abia la vizită lui Molotov am (...)
Astfel negocierile s-au terminat foarte abrupt. Era vorba de patru puncte. Primul punct, care privea Finlanda, libertatea de a se apăra în faţă ameninţării finlandeze. Zic eu: " Nu-mi puteţi spune mie că Finlanda v-ar ameninţă!". Molotov: "Finlanda lucrează împotrivă prietenilor Uniunii Sovietice, aceştia sunt urmăriţi fără încetare". O mare putere nu poate permite să-i fie periclitată existenţa de către un stat mic.
Îi zic: "Păi existenţa Dumneavoastră nu e ameninţată de Finlanda. Nu puteţi să-mi povestiţi mie că existenţa Dumneavoastră ar fi ameninţată de Finlanda". Ba da, ar există şi o ameninţare morală a existenţei unui mare stat, şi ceea ce ar urmări Finlanda ar fi o ameninţare la adresă existenţei morale. Atunci i-am spus că nu vom mai tolera că spectatori pasivi un nou război la Marea Baltică. M-a întrebat care este poziţia noastră în România. Căci noi dădusem garanţia. Dacă garanţia se îndreptă şi împotrivă Rusiei I- am răspuns atunci că nu cred că se îndreaptă împotrivă lor, deoarece "doar nu aveţi intenţia să atacaţi România". "Nu am auzit niciodată că aţi avea intenţia de a invada România. Aţi spus mereu că Basarabia vă aparţine, dar nu aţi spus niciodată că vreţi să atacaţi România", Da, zicea el, că doreşte să ştie precis dacă această garanţie ... (sfârşitul înregistrării)
Mannerheim, omul care a ţinut piept lui Stalin şi lui Hitler
Carl Gustaf Emil Mannerheim, omul care a condus armata finlandeză în faţa trupelor invadatoare sovietice, a fost ofiţer în armata imperială rusă ajungând chiar să lupte în Primul Război Mondial pe frontul din România. Mannerheim s-a născut în Askainen, în Finlanda, la data de 4 iunie 1867. După ce absolvă Liceul Privat din Helsinki , este admis la Şcoala de Cavalerie "Nicolae" din Sankt Petersburg. Promovează în 1889 şi este avansat la gradul de "cornet", fiind detaşat în Polonia la un regiment de dragoni.În ianuarie 1891, Mannerheim a fost transferat să lucreze în Garda de Cavaleri a Majestăţii Sale Maria Feodorovna în Sankt Petersburg. A luptat în războiul ruso-japonez şi a fost avansat la gradul de colonel pentru curajul în bătălia de la Mukden . În Primul Război Mondial, Mannerheim a fost comandant de cavalerie pe frontul Austro-Ungar şi Român. Mannerheim a comandat pe frontul românesc o unitate de luptă ruso-română localizată pe Carpaţi şi acolo, în toamna anului 1917 s-a conturat decizia de a servi armata ţării sale în situaţii critice. După ce dovedeşte competenţă în timpul luptelor împotriva forţelor Austro-Ungare, va fi onorat cu una din cele mai înalte distincţii ale Rusiei Imperiale, Crucea Sfântului Gheorghe. În aprilie 1917 Mannerheim a fost avansat la gradul de general locotenent. A căzut în dizgraţia noului guvern care îl privea ca pe unul din ofiţerii ce nu a susţinut revoluţia. Acesta este momentul în care Mannerheim devine anticomunist convins.În ianuarie 1918, Senatul noii Finlande independentă îl însărcinează pe Mannerheim cu comanda armatei Finlandei, care era compusă din câteva sute de membrii ai Gărzii Albe. Demisionează după câteva luni şi pleacă în Suedia nemulţumit de aproprierea Finlandei faţă de Germania . Se reîntoarce şi participă la primele alegeri prezidenţiale din Finlanda pe care le pierde. Hotărăşte să se retragă din viaţa publică. După ce Pehr Evind Svinhufvud a fost ales preşedinte în 1931, el l-a însărcinat pe Mannerheim cu conducerea Consiliului Apărării Finlandei. În acelaşi timp Mannerheim a primit promisiunea scrisă ca în eventualitatea unui râzboi sâ devină conducător al Finlandei. În 1933, Mannerheim a primit titlul de Mareşal. Mannerheim a susţinut industria militară a Finlandei şi a încercat să înfiinţeze o uniune militară cu Suedia. Când negocierile cu Uniunea Sovietică au eşuat în 1939, Mannerheim acceptă din nou poziţia de conducător al armatei Finlandei în caz de război. În timpul războiului de iarnă şi războiului de continuare, Mannerheim a menţinut relaţiile cu Germania Nazistă cât de formale posibil şi s-a opus cu succes propunerii lor pentru un tratat de alianţă. Mannerheim de asemenea s-a opus cu stricteţe ca trupele lui să participe la Asediul Leningradului. In 1944 devine preşedinte şi acceptă condiţiile de pace impuse Finlandei de URSS. Au fost dure, totuşi nu la fel de dure ca acelea impuse statelor ce urmau să sfârşească după Cortina de Fier. În ciuda concesiilor teritoriale masive Finlanda îşi păstra independenţa, sistemul politic pluripartit şi economia de piaţă. Cu toate acestea, Finlanda a fost nevoită să achite reparaţii de război masive şi să lupte în războiul din Laponia împotriva trupelor germane din nordul ţării. Mannerheim demisionează din funcţia de preşedinte pe 4 martie 1946 din motive de sănătate. Mannerheim a murit pe 28 ianuarie, 1951 la spitalul din Lausanne, Elveţia, în urma unei crize de ulcer duodenal.

PS. 5.000.000T combustibil livrate Germaniei reprezintä 500.000 vagoane
500.000 x30m/ vagon =15.000Km lungime egalä cu de 3 ori distanta
dus-intors Germania-Romania.

Un articol scris de Mihai Eminescu


EMINESCU, originally uploaded by AGB-GX20.





(in presa anilor 1870-1889)


"De când lumea nu s-a văzut ca un popor să stea politiceste sus si economiceste jos; amândouă ordinele de lucruri stau într-o legătură strânsă; civilizaţia economică e muma celei politice.

Dacă în timpul când ni se promitea domnia virtuţii, cineva ar fi prezis ceea ce are să se întâmple peste câţiva ani, desigur ar fi fost declarat proroc mincinos.

Să fi zis cineva că cei ce promiteau economii vor spori bugetul cheltuielilor cu 40%; că cei ce combat funcţionarismul vor spori numărul posturilor cu sutele; că cei ce sunt pentru independenţa alegătorilor vor face pe funcţionar să atârne atât de mult de autorităţile supreme încât aceste mii de oameni să voteze conform comandei din Bucuresti; că se vor da 17 milioane pe drumul de fier Cernavodă-Chiustenge (Constanţa n.r.), care nu face nici cinci, si că patru milioane din preţul de cumpărătură se va împărţi între membrii Adunărilor; că se va constata cum că o seamă de judecători si de administratori în România sunt tovarăsi de câstig ca bandiţii de codru. Daca cineva ar fi prezis toate acestea lumea ar fi râs de dânsul si totusi nu numai acestea, ci multe altele s-au întâmplat si se întâmplă zilnic, fără ca opiniunea publică să se mai poată irita măcar.

Nu există alt izvor de avuţie decât munca, fie actuală, fie capitalizată, sau sustragerea, furtul. Când vedem milionari făcând avere fără muncă si fără capital nu mai e îndoială că ceea ce au ei a pierdut cineva.

Mita e-n stare să pătrunză orisiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele si averea unei generaţii. Oameni care au comis crime grave se plimbă pe strade, ocupă funcţiuni înalte, în loc de a-si petrece viaţa la puscărie.

Funcţiunile publice sunt, adesea, în mâinile unor oameni stricaţi, loviţi de sentinţe judecătoresti. Acei ce compun grosul acestei armate de flibustieri politici sunt bugetofagii, gheseftarii de toată mâna, care, în schimbul foloaselor lor individuale, dau conducătorilor lor o supunere mai mult decât oarbă.
Justiţia, subordonată politicii, a devenit o ficţiune.

Spre exemplu: un om e implicat într-o mare afacere pe cât se poate de scandaloasă, care se denunţă. Acest om este menţinut în funcţie, dirijază însusi cercetările făcute contra sa; partidul ţine morţis a-l reabilita, alegându-l în Senat. Partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale care calcă făgăduielile făcute naţiei în ajunul alegerilor si trec, totusi, drept reprezentanţi ai voinţei legale si sincere a ţării. Cauza acestei organizări stricte e interesul bănesc, nu comunitatea de idei, organizare egală cu aceea a partidei ilustre Mafia si Camorra, care miroase de departe a puscărie."

cum se moare, stupid si macabru

1.  Fostul presedinte francez, Felix Faure, a murit, in 1899, in
propriul birou in timp ce amanta sa ii facea sex oral.

  2. Cantaretul francez Claude Francois, care a compus varianta
originala a melodiei My Way (Comme d'habitude), a murit electrocutat
in timp ce incerca sa schimbe un bec in cada plina cu apa.

3. Leslie Harvey, chitaristul trupei Stone the Crows, a murit pe scena
in 1972, electrocutat de microfonul la care canta.

4. O alta moarte cel putin bizara este a dramaturgului Tennessee
Williams care, in anul 1983, a fost gasit mort in camera de hotel,
dupa ce s-a inecat cu un dop de sticla. Consumase inainte multe
bauturi alcoolice.

5. Poate cea mai controversata moarte este cea a prezentatoarei TV
Christine Chubbuck, angajata a postului de televizune Channel 40.
Aceasta a anuntat in timpul unei emisiuni ca va urma o premiera
absoluta: a scos un revolver si s-a impuscat in cap. Imaginile au fost
transmise in direct.

6. In 2005, Lee Seung Seop, un coreean in varsta de 28 de ani, s-a
prabusit intr-un internet cafe, dupa ce jucase Starcraft & World of
Warcraft timp de aproximativ 50 de ore consecutiv. Cu sase saptamani
inainte de moartea sa, fusese concediat pe motiv ca lipsea de la
serviciu pentru a-si petrece timpul jucandu-se pe computer.

7. In 1923, jocheul Frank Hayes a suferit un atac de cord in timpul
unei curse. Calul sau, Sweet Kiss, a terminat pe primul loc, Hayes
devenind astfel primul jocheu mort care a castigat vreodata o cursa.

8. Un barbat din Texas, SUA, nu putea sa inghita alcool din cauza unor
probleme medicale la gat. Nu a renuntat la alcool, ci a incercat sa il
introduca in organism prin rect, printr-o procedura similara celei
prin care se face o clisma. A murit dupa ce si-a introdus in organism
doua sticle de alcool, de 1,5 litri.

9. Doi tineri din Carolina de Sud, sot si sotie, au fost gasiti in
coma, goi pe strada. Mister mare, nu prezentau urme de violenta. S-a
investigat atent si le-au fost gasite hainele pe un acoperis. Se pare
ca au cazut in timp ce incercau sa faca dragoste.

10. Un individ a murit inecat in piscina. Nimic ciudat pana aici. Insa
trebuie spus ca e cel putin stupid sa te ineci in bazin la o petrecere
la care erau prezenti in jur de 200 de salvamari. S-a intamplat in
1985, la un party organizat de salvamarii din New Orleans , pentru a
sarbatori incheierea sezonului fara niciun deces.

11. Hans Steininger a fost relativ celebru pentru ca avea cea mai
lunga barba din lume: de 1,4 metri. Barba insa l-a si ucis. In anul
1967 a avut loc un puternic incediu, in timpul caruia, incercand sa
fuga, Steininger s-a impiedicat de propria barba si in acest fel si-a
rupt gatul.

12. In 1991, Yooket Paen a murit in timp ce se plimba prin ferma sa. A
alunecat intr-o groapa, in cadere s-a agatat de un cablu de curent si
s-a electrocutat. La inmormantare, sora sa, aratand cum s-a intamplat
nefericitul eveniment, a alunecat si a atins acelasi fir. A decedat si
ea tot prin electrocutare.

13. Un barbat din Illinois a pariat cu un prieten ca, dintre ei doi,
va sta cel mai mult intins pe sine in calea unui tren care se apropie.
A castigat.

14. In 1990, un magician amator a murit in timp ce incerca sa faca o
cascadorie numita 'ingropat de viu'. S-a asezat intr-un sicriu din
sticla, construit de el si a fost coborat intr-o groapa. Aceasta a
fost partial acoperita cu pamantul scos, iar echipa care il ajuta a
turnat beton pentru a umple groapa. La un moment dat, acestia si-au
dat seama ca betonul a spart sicriul, iar cand l-au scos, au constatat
decesul barbatului.

Ion Cristoiu, Eugenia Voda, CZ Codreanu


Ion Cristoiu, originally uploaded by Andreea Blanatui.

Scrisoarea deschisa despre declaratiile lui Ion Cristoiu fatza de CZ Codreanu la emisiunea Profesionistii a Eugeniei Voda:


Domnule director,
Am aflat cu îngrijorare de difuzarea, pe primul canal al Televiziunii Române, a unei emisiuni realizate de dna Eugenia Voda şi difuzate pe TVR 1 la data de 21 noiembrie 2010, în cadrul căreia jurnalistul Ion Cristoiu a făcut unele afirmaţii inacceptabile cu privire la „moralitatea“ lui Corneliu Zelea Codreanu, fondatorul mişcării legionare din România, personaj pe care l-a prezentat ca pe un erou romantic. Dorim să vă atragem atenţia că afirmaţii de genul celor făcute în cadrul acestei emisiuni sînt nu doar încercări de acreditare a unor neadevăruri istorice, ci şi ofense la adresa memoriei victimelor mişcării legionare din România. Dl Ion Cristoiu, care se declară, ca ziarist, discipol al lui Nae Ionescu, ca şi gazda sa, dna Eugenia Vodă, ignoră caracterul fascist şi terorist al acestei grupări politice, contribuţia ei la pregătirea Holocaustului din România, responsabilitatea ei (şi a liderului ei) pentru asasinarea unor oameni nevinovaţi, între care şi personalităţi ale vieţii politice şi culturale româneşti din perioada interbelică. Difuzarea unei asemenea emisiuni nu poate crea decît confuzie şi derută în contextul politic şi economic actual. Vă solicitam de aceea, domnule director, ca instituţia publică pe care o conduceţi să se delimiteze în mod ferm de afirmaţiile făcute în emisiunea amintită şi să sancţioneze pe cei care sînt răspunzători profesional pentru producerea şi difuzarea ei. Secvenţe edificatoare din această emisiune pot fi văzute la adresa http://www.youtube.com/ watch?v=Ks0mqFIkycg





Dinu Adam, scriitor; Laszlo Alexandru, scriitor; Liviu Antonesei, scriitor; Adina Babesh, politolog; Daniel Barbu, profesor; Tereza Barta, profesor; Liviu Beris, genetician; Gheorghe Cîmpeanu; Igor Caşu, Ph.D.; Adrian Cioflancă, istoric; Vera Cîmpeanu; Mariana Codruţ, scriitoare; Alexandru Cosciug; dr. Peter Dan, psiholog; Iulia Deleanu; Doina Denes, psiholog; Caius Dobrescu, scriitor; Marius Drăghici; Alexandru Florian, sociolog; Mihai Dinu Gheorghiu, sociolog; prof. dr. Adrian-Paul Iliescu; Radu Ioanid, istoric; Maximilian Marco Katz, istoric; Marius Lazăr, sociolog; Ioana Macrea Toma, dr.; Norman Manea, scriitor; Sorin Adam Matei, profesor asociat, USA; Adrian Miroiu, prof. dr.; Mihaela Miroiu, prof.dr.; dr. Sergiu Mişcoiu; drd. Crisanta Moldovan; Rodica Moldovan, profesor; Mircea Moldovan, inginer; prof. univ. dr. Mircea Morariu; Alexandru Muraru; Lucian Năstasă, istoric; Andrei Oişteanu, cercetător; Gina Pană, doctor în filozofie; Alina Pavelescu; Ovidiu Pecican, prof. univ. dr., membru al Uniunii Scriitorilor; Alexandru Petria, ziarist şi scriitor; Ion Popa, istoric; Nicolae Roşu, Germania; Liviu Rotman, istoric; Gheorghe Schwartz, scriitor; Dragoş Sdrobiş; Michael Shafir, politolog; Nicoleta Sovre; Lucian Ştefănescu; Edit Szegedi; G.M. Tamas, Budapesta, Ungaria; William Totok, publicist, Berlin; Dorin Tudoran, scriitor, Eniko Vincze, antropolog; Alexandru Zugravu, redactor; Ioana Dumitrescu, redactor; Mircea Ţicudean, ziarist; dr. Adrian Niculescu, politolog; Livia Popescu, sociolog; Smaranda Enache, filolog; Christine Chiriac; Raluca Petcuţ, activist pentru drepturile omului; Şerban Nichifor, compozitor; Alexandru Jadaneant, avocat; Vlad Gross, drd; Andrei Muraru; Denis Deletant, istoric; Vlad Solomon, medic, jurnalist, Israel; Maria Roth, prof. dr.; Camelia Runceanu, drd.; Andreea Pruncuţ; Peter Manu; Raymond Luca; Ştefan Maier; Andrei Ujică, Marietta Ujică; Nicolae Prelipceanu; Mioara Villancher; Joaquin Garrigos, traducător, fost director al Institutului Cervantes din Bucureşti; Wanda Cristali; Bogdan Suceavă, scriitor şi matematician; Constantin Severin, scriitor şi artist vizual; Miron Ştefan; Olga Ştefan; Vasile Morar, prof. dr.; Mariuca Stanciu, Universitatea din Bucureşti; Anamaria Pop, traducătoare, scriitoare; Cristian Vasile, istoric, Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“; Konrad Gündisch, istoric, Germania; Valerius Costea, Frankenthal/ Germania; Aura Cumiţă, Berlin; Radu Gabrea, regizor; Zoe Petre, prof. univ.; Varga Andrea, istoric; Olga Ursu Ştefan; Mircea A. Diaconu, critic literar, prof. univ. dr.; Matei Perahim; Stephan Benedict; Gelu Ionescu, critic literar; Lucian-Zeev Herscovici, doctor în istorie; Eva Galambos, ziaristă; Radu Ivan, Bucuresti; Tudor Banuş, Franta; Andrei Călăraşu, regizor; Rina Koschland, profesoară; V. Auerbach, redactor la Editura Hasefer; Daniel Vighi, scriitor; Irina Macovei, doctorand; prof. univ. dr. Paul Cornea; Victor Eskenasy; Doina Drelciuc; Lucian Dan Teodorovici, scriitor; dr. Edward Kanterian, Lecturer in Philosophy, Trinity College, Oxford; Alice Buzdugan, filolog; Ion Vianu; Victor Ivanovici, scriitor, prof. univ.; prof. Bruno Mazzoni, Universitatea din Pisa; Georgeta Tan, prof. drd.; dr. Libuse Valentova, şefa Secţiei de Studii Româneşti, Universitatea Carolina, Praga; Cezar Paul-Bădescu; Miklos Robert; Iulia Dondorici; Mona Nicoară; Horia Enăşel; Dumitru Radu Popa, profesor şi scriitor; Victor Ravini; Anca Pedvis; Ernest Wichner; Marta Petreu; Raluca Ştefan; Tudor Oprea, profesor, Şcoala de Medicină a Universităţii din New Mexico, Albuquerque SUA, profesor, Universitatea Tehnică din Copenhaga, Danemarca, Marco Cugno, prof. univ. Torino-Italia; Ioana Gruia, scriitoare şi cercetătoare; Devis Grebu; Aura Christi; Andrei Potlog; Edgar Reichman; Ana Blandiana; Romulus Rusan; Claudiu Turcuş, cercetător, UBB, Cluj-Napoca.

080423_ion_cristoiu


Ziuaveche.ro: Să începem cu participarea la emisiunea Eugeniei Vodă de la TVR şi tot scandalul creat de afirmaţiile dumneavostră despre Corneliu Zelea Codreanu...
 Ion Cristoiu la Intalnirile Ziua Veche-foto ziuaveche.roIon Cristoiu.: Dacă ar fi să aplic la acest fapt instrumentul meu de scenarii, întrebarea mea: ce se ascunde în spate? Mi-ar fi destul de greu să răspund deoarece ce surprinde la această întâmplare este disproporţia dintre fapt şi scandal. Faptul este absolut mărunt, a fost o emisiune despre viaţa mea, Eugenia Vodă ştiind că am lucrat la o carte despre Corneliu Zelea Codreanu şi chiar am aici toate dosarele lui de la Siguranţă, cele 24 de volume, le-am citit în arhiva SRI, le-am tras la xerox pe banii mei şi le-am şi fişat şi am vrut să scriu o carte. În stilul meu am început, am scris, a venit un alt proiect, am renunţat la proiectul acesta. Ea m-a întrebat ce părere am de Corneliu Zelea Codreanu ca pe un om care nu numai că a vrut să scrie o carte, dar am şi publicat chiar documente despre Corneliu Zelea Codreanu. Şi i-am spus că sunt un admirator al lui Corneliu Zelea Codreanu pe o dimensiune, dimensiunea anti-corupţiei, n-am găsit nici un document în arhivele Siguranţei că ar fi fost corupt, că a introdus onoarea într-o lume politicianistă în care nu a existat onoare şi că a rezistat cântecelor de sirenă ale lui Carol al II lea, am şi publicat o scrisoare a lui, în premieră, în care îi răspunde lui Carol al II lea că nu vrea să vină în audienţă, deşi Carol încerca să-l aducă la putere.
Am formulat o teză care şi acuma îmi place: nu pot să îl judec pe Corneliu Zelea Codreanu pentru că nu a ajuns la guvernare. Câtă vreme nu a ajuns la guvernare nu pot să pun pe seama lui ceea ce a făcut Horia Sima. Am avut la Zig-Zag emisiuni chiar cu legionari, deci nu era vorba nici de poziţia lui Codreanu faţă de evrei, nici dacă a făcut sau nu asasinate, era vorba de o anumită dimensiune. A izbucnit un tărăboi, cu scrisori... Eu cred, dacă ar fi să fac un scenariu, că este ceva care ne scapă nouă şi anume că cea vizată este Eugenia Vodă, pentru că din punctul meu de vedere, cine să mă poată chema? CNA-ul? Televiziunea? Parchetul? Nu există, pentru că nu s-a comis nici o ilegalitate. Şi Eugenia Vodă dacă ar fi chemată la Comisia de Etică are foarte multe argumente, de două-trei ori a spus „nu cumva era fanatic?” şi misiunea ei era de autoare de interviu, care nu intră în polemică cu intervievatul, în plus tema emisiunii nu a fost personalitatea pozitivă, negativă, complexă sau gri a lui Corneliu Zelea Codreanu. Era o întrebare despre ce văd eu bun în Codreanu.
Alo! Domnu', semnează şi mie scrisoarea asta
Sau e o mâncătorie undeva, o intrigă care o vizează pe Eugenia Vodă, însă eu cred că este un lucru mai complicat pentru că, din câte ştiu, Eugenia Vodă este căsătorită cu un evreu şi socrul ei a făcut chiar lagăr şi, probabil, că este o bătălie între ei, în interiorul acestei comunităţi. Dar dincolo de toate acestea – şi mă mir că jurnaliştii nu au luat atitudine – ceea ce fac domnii aceştia este absolut inadmisibil, pentru că la un punct de vedere se răspunde cu un alt punct de vedere. Se puteau scrie articole, eseuri, se puteau face emisiuni în care să mi se demostreze mie şi telespectatorilor că am bătut câmpii...
Z.V.: Poate că şi aceasta este o cale de a polemiza...
Ion Cristoiu la Intalnirile Ziua Veche-foto ziuaveche.roI.C.: Această cale cu proteste şi scrisori care sunt semnate de tot felul de neica-nimeni, pe unii dintre ei îi ştiu, au colaborat cu mine şi nu cred că ei ştiu cine a fost Corneliu Zelea Codreanu. Nu poţi să semnezi o scrisoare de protest împotriva unui om care chiar a studiat problema respectivă fără să ştii ceva despre ea. Poetese, mătuşi, piţifelnici semnează, e un fenomen, eu n-am semnat niciodată scrisori de protest, probabil că este aşa, un fel de Twitter... Probabil că e un fel de reţea dintr-asta: Alo! Nu vrei să semnezi scrisoarea aceasta? Şi el zice: Da, şi o semnează fără să ştie despre ce este vorba. Îmi aminteşte de un scandal din 1991 pe care l-am avut cu dl. Moses Rosen, eu scrisesem un articol despre mareşalul Antonescu anticomunist şi domnul cu pricina a trimis tot aşa un protest şi eu am explicat că eu am trăit cenzura comunistă şi orice altă cenzură nu mă interesează şi mi se pare inadmisibilă. Şi în cazul de faţă am studiat prea mult comunismul şi mai ales stalinismul ca să nu condamn folosirea unor mijloace administrative pentru a pune capăt unei dispute de idei. Am văzut şi multe reacţii ultra-naţionaliste la acest scandal, care arată că n-a făcut bine de loc acest scandal. Pentru mine ca scriitor satiric... Dacă vă uitaţi la lista aia ... e un compozitor, unii sunt cu nevestele, alţii au semnat neveste cu copii, pe unii nu-i ştiu, pe alţii îi ştiu, de exemplu că este o poetesă acolo, Mariana Codruţ, pe care am lansat-o la Supliment şi cred că în urmă cu jumătate de an mi-a trimis o carte cu dedicaţie. Aş vrea s-o întreb care este problema ei... Am înţeles care e problema cu domnul Katz care este evreu şi probabil şi-a făcut un scop al vieţii din a nu ne lăsa să greşim. Dar sunt unii ca Dorin Tudoran... dacă puteţi să îmi explicaţi şi mie ce treabă are Dorin Tudoran cu povestea asta... Am văzut un domn Mihai Dinu Gheorghiu cu care am lucrat la Viaţa Studenţească, era student şi publica eseuri despre marxism, bune de altfel. Dacă aş fi director de ziar, aş face o anchetă: ce te-a apucat? Ca să semnezi o scrisoare presupune un efort... Cine te-a sunat, ai văzut emisiunea, ai citit ceva de Corneliu Zelea Codreanu, ce părere ai de Ion Cristoiu, ai vreo problemă? Pentru că lista aceea este făcută pe principiul: Alo! Domnu', semnează şi mie scrisoarea asta.
Şi I.G. Duca şi Armand Călinescu au comis adevărate crime
Z.V: Credeţi că piaţa de idei din România riscă să devină monopolul unei singure grupări care dă note tuturor?
I.C.: De acord, eu cred că există acest monopol al unei grupări, care deţine adevărul, ea ştie... Iar în scrisoarea aceea se spun foarte multe prostii din punct de vedere istoric, precursor al Holocaustului... Mişcarea Legionară nu a fost condamnată la Nurenberg, nu are nici o legătură, aş putea să le ţin o lecţie că de fapt Hitler nu a avut de loc încredere în Codreanu, că el nu avea nevoie de un nebun, el era mai romantic, aşa... Hitler a colaborat cu Carol al II lea, dovadă că ei mare lucru nu au făcut după ce a fost asasinat. Aş putea să discut despre faptul că totuşi mai ticălos a fost Armand Călinescu, care în calitatea lui de ministru de Interne a practicat teroarea de stat împotriva Mişcării Legionare. Actul terorist individual este una – şi probabil că din nou o să indignez – nici în cazul lui I.G. Duca, nici în cazul lui Armand Călinescu ei nu au plecat, au rămas acolo.
Şi I.G. Duca şi Armand Călinescu au comis adevărate crime. Una este că Armand Călinescu stătea în birou şi a dat ordin ca liderii legionari să fie ştrangulaţi în pădurea de la Tâncăbeşti, ceea ce este o crimă, şi alta este dacă d-l Armand Călinescu se ducea singur cu pistolul. Mi se pare o aberaţie pentru că eu cred că putem discuta în România pro şi contra şi despre Ben Laden. Este singura modalitate în lumea aceasta aşa zisă liberă de a dezvălui adevărul. Repet, la tezele mele se putea reacţiona, se puteau scrie 5.000 de eseuri şi chiar o carte şi poate era mai de folos.

Citeşte mai mult pe www.ziuaveche.ro





miercuri, decembrie 15

Poli-vitamina Paul Everac


Paul Everac - Portrait, originally uploaded by Foto Ciumpy 1923.

As fi pus un contract pe capul lui in anii '90. Cand vad ce scrie acum insa, imi dau seama ca pierderea ar fi fost de 2 ori, iar castigul....


Alte parohii si sufertase
Paul Everac

S-au dus unele batalii pe cadavrul si mai ales pe postumitatea lui Adrian Paunescu. Au venit macaitorii profesionisti cu bine simulata candoare, prea putin plantati in constiinta publica, de alte etnii si trapeze, cu alte bucatarioare, camari, haznale si stipendii, si si-au macanit pe larg democratia victorioasa, atat de binefacatoare noua, tuturor, si hula lor nedomolita fata de spatiul din jurul lor, fata de propriul lor ambient, caci se cuvine sa le spunem ca circa 80% din locuintele Bucurestiului, poate si cele in care au invatat sa macane, sunt ramase de la comunisti, care, lasandu-le “golanilor liberi” de astazi, acestia n-au apucat nici macar sa le spoiasca, necum sa le construiasca sau consolideze; si tot asa spatiile unde lucreaza si oracaie acum; si tot asa primele lor acutramente, mobile, tablouri, masini; si tot astfel reteaua de drumuri, centralele energetice, fabricile cu care si-au imbracat parintii, baile in care s-au rasfatat, placerile pe care li le-au procurat, cartile si muzicile romanesti cu care i-au zgandarit. Acum, acesti infiltrati ai altor iluzii politice, ai altor utopii aducatoare de subsidii, doresc revenirea internationalismului lichidator, dar nu sub forma internationalismului proletar ci sub forma globalismului capitalist, pentru alte grosolane capatuieli. Nu atat faptul ca poetul a fost comunist vexeaza aici pe latrai, ci faptul ca a fost national-comunist, ca a conceput gloria si demnitatea patriei sale in termeni de natiune. Alte parohii, deh!, alte sufertase...
Si cine sunt oracaitorii? Vreo doua nume am recunoscut, si unul e al unui gazetar acreditat prin acrimonia lui veleitara, pascator de umanioase, dornic sa paseasca si el prin campul de asfodel al literaturii, ca sa-si incinga cu mirt fruntea uscata, osoasa. Mai sunt pui si turturici si flacaiandri abia iesiti la hora, spelbi, fara flacara lucitoare, fara vibratie care sa valureasca mii de ascultatori nauciti. Mai e si un gandac bibliofil, venind de-adreptul din cinul comunist de balta dogmatica, dar profesand subtile rituri separatiste, si un umflatel cu greata istorica de mult ce-a indesat sub falci, fara sa fi transformat substanta in produs de soi, si inca o mafalda cam hemoroidala si inca un Ducipal a-multe-baligator, - ma rog, alte parohii, cu totul alte sufertase! Paunescu se vedea cu ochiul liber, avea lumina lui, acestia nu se vad decat cu lupa.
Mi-e greu sa ma identific sufleteste cu cantitatile apocaliptice de versuri pe care poetul le-a produs, folosind oricare circumstanta, manuind cu predilectie dezolarea si mania. Dar sunt, totusi, sute de mii de oameni pusi candva in miscare de energia sa, in vederea unui scop social sau macar al dainuirii verbului, sau macar al fratiei intre oamenii aceluiasi pamant. Si acum vin unii si isi baga ranga intre coastele lui, si tulumba intre credintele lui doborate, si dejectiile intre sperantele sale transcendente si otrava in indreptatirile lui de a fi roman? Cine s-o faca cu precadere, daca nu enoriasii din alte parohii, cu alte sufertase!?

Nicolae Guta - Te Visez pana in zori

Manelistul Nicolae Guţă (43 de ani) a fost inclus într-un top al celor mai bune albume din 2010, realizat de prestigioasa publicaţie franceză „Le Monde". Dacă în România muzica sa este privita cu scepticism de unii, cântăreţul face furori în Franţa, unde a lansat CD-ul „La grande voix tzigane de Roumanie".

Preşedintele Sarkozy a cerut vehement şi a obţinut repatrierea multor ţigani români, însă muzica acestora pare să-i fascineze pe francezi. Cel puţin pe Patrick Labesse, unul dintre cei nouă critici muzicali de la „Le Monde" care au întocmit topurile cu cele mai bune albume ale anului 2010.

Astfel, Nicolae Guţă - Nicolae Lingurar, pe numele său adevărat - a ajuns într-o companie selectă, printre preferinţele criticilor numărându-se Beethoven, Schubert şi Macy Gray. Patrick Labesse de la „Le Monde" - ziar achiziţionat recent de oamenii de afaceri Xavier Niel şi Pierre Bergé (care în campania pentru alegerile prezidenţiale din 2007 a susţinut-o pe Ségolène Royal, contracandidata lui Sarkozy) - l-a situat pe Guţă pe locul patru în preferinţele sale personale. Criticul îl numeşte pe Guţă acest „uimitor cântăreţ ţigan din România, care epatează prin virtuozitatea sa vocală".

„Mă bucur, dar am fost surprins", a declarat Nicolae Guţă, care a precizat că susţine în Franţa cinci-şase concerte pe an. Manelistul este bucuros că muzica sa este apreciată în străinătate, dar, în primul rând, îl entuziasmează lipsa prejudecăţilor.

„În România, dacă asculţi manele, eşti catalogat drept incult, ţigan, fără şcoală. Dar i-am văzut eu pe cei culţi atunci când se îmbată: nu se distrează decât pe manele. La noi e multă ipocrizie", a spus Guţă.

„Ar trebui să ne mândrim cu manelele. Prosteşti o mie de oameni, prosteşti zece mii, dar nu prosteşti milioane", a adăugat el.

Nu e o surpriză

Etnomuzicologul Speranţa Rădulescu consideră că vestea este îmbucurătoare şi că ar trebui tratată ca atare. „Ar trebui să ne bucure, avem nevoie de veşti ca acestea, iar lumea nu trebuie să se simtă ofensată de elogierea care i se aduce lui Nicolae Guţă", spune Speranţa Rădulescu, cea care a unit taraful de la Clejani în anii '80.

„Au fost oameni care s-au ofuscat teribil şi când lăutarii din Clejani au ieşit afară, temându-se că o să-i facă de ruşine pe români. Au greşit. Este posibil să greşească şi acum. Opinia mea este că e bine ce se întâmplă. Multe dintre piesele lui Nicolae Guţă sunt influenţate de jocul ţigănesc de cingherit din Transilvania. Apreciez muzica pe care o face", spune etnomuzicologul.

Speranţa Rădulescu mai spune că există şi posibilitatea în care „Le Monde" înfruntă, prin această nominalizare, poziţia controversată a preşedintelui francez Nicolas Sarkozy faţă de ţigani. „Cunoscându-i pe francezi, gestul lor poate fi interpretat şi ca o sfidare la adresa celui care a vorbit destul de rău despre ţiganii români", crede Speranţa Rădulescu.

joi, decembrie 9

Rap cu si despre Assange

Caut locuinta. Sa fie suficient de mare, ca sotia mea sa nu se mute la
maica-sa si suficient de mica ca soacra sa nu se mute la noi.

Discutie intre 2 blonde:
- Ce i-ai cerut anul asta lui Mos Craciun?
- 30$, ca la toata lumea!

Culmea puterii de convingere: sotul sa-si convinga sotia ca toate
blanurile ingrasa.

Doua blocuri de locuit amplasate vizavi,vecinii de la etajul 5 au
iesit la o tigara la balcon,unul din ei il sună pe celălat şi ii
zice,,Vecine cand e ziua ta de nastere? 12 februarie,De ce? Vreau
să-ţi cumpăr nişte jaluzele pentru geamuri...m-am săturat deja sa văd
cum faci dragos te cu nevastă-ta.Celălalt întreabă :dar ziua ta cand
e? 12 ianuarie ,zice el...De ce? Vreau să-ţi fac cadou o lunetă să
vezi mai bine a cui e soţia...............,a mea sau a
ta...................

- Alo, buna ziua, Casa Poporului?
- Da.
- Cu poporul, va rog!

Un

Culmea matematicii: sa stai de unul singur si sa te simti in plus.

Profesorul la ora de fizica intreaba elevii:
- Cine imi poate spune ce este vidul?
La care Bula ii raspunde:
- Dom` profesor, am in cap dar nu va pot spune...

O blonda oprita de politia rutiera:
-Scuzati -ma dar din pacate nu va pot da permisul pentru ca este
cadoul meu preferat!!

Un medic isi aduce studentii in vizita la un ospiciu. Se opresc la un
salon unde era un barbat cu privirile ratacite.
- Vedeti, acest barbat si-a pierdut mintile fiindca femeia cu care
trebuia sa se casatoreasca l-a refuzat.
- In urmatoarea rezerva il vom vizita pe cel care a luat-o...

- Domnule doctor, sotia imi spune ca sunt nebun.
- De ce?
- Deoarece de fiecare data cand beau cafea mananc ceasca!
- Cummm?!! Mananci ceasca cu totul??
- Nu, toarta o las!
- Chiar ca esti nebun! Toarta e cea mai buna!

Directorul tuna si fulgera in birou.
- Asa nu se mai poate ! Firma asta parca e o casa de nebuni!
- Ba nu,domnule! raspunde cineva. E mult mai rau !
- Cum adica e mai rau ? urla directorul.
- Pai,da,ca intr-o casa de nebuni, macar directorul e sanatos!

-Eu copiez, tu copiezi, el copiaza. Ce timp este Bulisor?
-Timpul tezelor domnu` profesor!

miercuri, decembrie 8

Citeste printre randuri si te cutremura!

The Daily Show With Jon StewartMon - Thurs 11p / 10c
George Soros Plans to Overthrow America
www.thedailyshow.com
Daily Show Full EpisodesPolitical HumorThe Daily Show on Facebook

Pietele de capital


NYSE, originally uploaded by "O62".

Autor:  Cătălin Alistari

Atacurile la moneda europeană, declanşate de fonduri mutuale conduse din umbră de anonimi iluştri, au adus UE pe marginea prăpastiei. Sunt ca împuşcăturile unui lunetist de la distanţă.

"Moneda euro este un element esenţial al Europei. N-o putem lăsa pradă speculatorilor. Nu vom lăsa pe nimeni să distrugă ceea ce generaţii întregi au creat". Este declaraţia lui Nicolas Sarkozy, omul care a avut cea mai categorică poziţie împotriva duşmanului invizibil reprezentat de speculatorii bursieri. 

În deruta generală din România, aproape nimeni n-a avut timp să observe ce pericol letal pândeşte Europa. Sâmbătă, în urmă cu două săptămâni, toţi liderii europeni erau mobilizaţi să salveze Grecia. Dar luni deja se punea problema să fie salvată Europa, atât de gravă era situaţia. Aceasta pentru că atacul asupra Greciei a fost extins şi asupra restului ţărilor PIIGS (Portugalia, Irlanda, Italia, Grecia, Spania). Nu fondurile mutuale au provocat această uriaşă criză a debitelor, ci iresponsabilitatea guvernelor care şi-au gestionat prost economiile naţionale, însă "băieţii deştepţi" de pe Wall Street şi din City-ul londonez sunt ca vulturii care se năpustesc asupra unui elefant muribund.

Speculatorii sunt miliardari care îşi sorb ceaiul la Tiffany şi fumează tacticoşi un trabuc foarte scump, dar care, după o oră, se transformă în piromani ce toarnă gaz pe un incendiu devastator, bucurându-se ca nişte copii de spectacolul exploziv. "Băieţii deştepţi" s-au pus pe făcut bani, practicile lor fiind numite de unii analişti drept cea mai rafinată formă de banditism inventată vreodată.

Atac la euro? 

"Pieţele financiare se află în cea mai proastă situaţie de la al Doilea Război Mondial, posibil chiar de la Primul Război Mondial", spunea zilele trecute Jean-Claude Trichet, preşedintele Băncii Centrale Europene. 

În acelaşi timp, cancelarul Germaniei, Angela Merkel, şi preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, au avertizat public speculatorii că nu vor permite periclitarea proiectului european. De altfel, confirmările vin de peste tot.

Senatul american anchetează banca Goldman Sachs pentru implicarea în căderea Greciei, iar în parlamentele europene se discută măsuri de interzicere a speculei pe datoriile publice. Mecanismul "atacului la euro" e ca scenariul unui thriller politico-financiar. Şi aproape sigur vom vedea şi filmul peste câţiva ani.

Fondul atacului 

În luna decembrie 2009 începuse să fie destul de clar că economia Greciei are mari probleme, după ce au ieşit la suprafaţă cifrele ascunse abil până atunci de politicienii de la Atena. Grecii au declarat deficite eronate şi indicatori bugetari falşi ani la rând pentru a menţine un rating de ţară ridicat. Pe baza ratingului bun, împrumutau masiv bani de pe pieţele internaţionale şi emiteau bonduri cu dobânzi mici. 

Când a izbucnit scandalul, la sfârşitul anului trecut, Grecia împrumutase 30 de miliarde de euro şi trebuia să dea înapoi în total circa 60 de miliarde. În ianuarie 2010, pe pieţele internaţionale au început să se vândă masiv euro, o manevră care a dus la devalorizarea monedei unice europene. Factorii aceştia au condus la reducerea de către agenţiile specializate a ratingului de ţară al Greciei. Prin urmare, dobânzile la împrumuturile ţării au crescut brusc.

În loc de 60 de miliarde de euro, Grecia trebuie să dea înapoi acum mult peste 100 de miliarde, dintre care peste 12 miliarde aveau scadenţa în lunile aprilie şi mai. 

Cu poporul în stradă şi cu trezoreria goală, era foarte posibil ca Grecia să rateze plăţile respective, adică, în limbaj tehnic, să dea "default" la credite. Dacă acest lucru s-ar fi întâmplat, ar fi fost lovitura secolului pentru câţiva mari rechini financiari care au transpirat din greu pentru a împinge lucrurile în această direcţie. 

"Întregul atac asupra Greciei şi atacul asupra euro au fost o strategie a Wall Streetului pentru a schilodi sau a încerca să schilodească singura valută din toată lumea care poate fi o concurenţă pentru dolar."
WILLIAM ENGDAHL, cercetător economic 

CUPOLA FINANCIARĂ 

O recentă întâlnire privată a şefilor a 18 fonduri de investiţii, incluzându-l pe George Soroş, a fost dată în vileag de presa newyorkeză. Se presupune că acolo a fost plănuit atacul 

Dacă am compara finanţele globale cu un război, atunci "credit default swaps" (CDS) ar trebui să fie rachetele de distrugere în masă.

Armele atacului 

CDS sunt un fel de contracte de asigurare a unor credite, cu marea diferenţă că nu implică nicio garanţie. Apărute în urmă cu doar zece ani, CDS-urile au făcut deja ravagii, fiind responsabile de prăbuşirea AIG de exemplu. 

Se estima că înainte de criza financiară, în 2007, piaţa nominală a CDS-urilor din SUA depăşea 67 de trilioane de dolari, pentru ca în 2009 să fie în jur de 30 de trilioane de dolari. CDS-urile sunt printre acele derivate toxice despre care s-a vorbit foarte mult. În principiu, un investitor poate paria prin intermediul CDS-urilor că o anumită entitate (companie sau stat) nu-şi va putea plăti datoriile şi în general câştigă dacă situaţia entităţii se degradează. 

Exact acest lucru s-a întâmplat în Grecia. Fondurile de investiţii "au mirosit" problemele Greciei şi au cumpărat masiv CDSuri pe împrumuturile făcute de cabinetele de la Atena. Investitorii au speculat că UE nu se va grăbi să sară în ajutorul Greciei şi că situaţia se va înrăutăţi. Deja în momentul în care, săptămâna acesta, Grecia şi-a plătit obligaţiile scadente, speculatorii făcuseră suficiente profituri. Însă ca tot acest lanţ de evenimente să se producă a fost nevoie de "mici intervenţii" ale investitorilor, inclusiv atacuri concertate la monedă.



Filmul atacului 

Pe 8 februarie 2010, reprezentanţii a 18 fonduri de investiţii au participat la o cină în New York, o întâlnire "secretă" până când au descoperit-o ziariştii. Între participanţi, reprezentanţii fondurilor lui George Soroş, ai giganţilor de la SAC Capital şi de la fondul Brigade.

Unul dintre subiectele discutate la acest brain-storming al celor mai mari investitori financiari din lume a fost oportunitatea de face bani speculând deprecierea euro. Legendarul speculator Soroş vorbea în aceeaşi perioadă de "prăbuşirea iminentă a euro". 

În decembrie 2009, euro avea o paritate de 1,51 faţă de dolar, ieri (miercuri, 19 mai, paritatea era de 1,24, dar a avut un minim de 1,21). Mai mult, devalorizarea a dus la înrăutăţirea ratingului Greciei şi deci la profituri suplimentare din derivatele despre care vorbeam mai sus. 

Cineva, iar autorităţile americane şi europene încep să întrebe exact cine, a câştigat enorm din devalorizare. Sună complicat, însă este destul de simplu. E suficient ca doi-trei mari investitori, de talia Soroş sau SAC Capital, să se apuce să vândă masiv euro. 

Imediat, după nişte reguli deja dovedite, întreaga piaţă tinde să-i copieze, creându-se un trend general. Iar când toată lumea vinde o monedă, acesta se devalorizează. După o perioadă de timp, când consideră că moneda atacată a ajuns la valoarea minimă posibilă, speculatorii fac conversia înapoi în moneda respectivă. 

Aplicând la cazul de faţă, rezultatul este următorul. Investitorul a vândut un miliard de euro la începutul anului, pentru care a obţinut 1,51 miliarde de dolari. La cursul de pe 20 mai, putea să cumpere cu acei dolari 1,313 miliarde de euro, obţinând în câteva luni un profit de 313 milioane de euro. Totul e să provoace prăbuşirea monedei respective, în cazul acesta euro. 

Pe 4 martie, cotidianul "The Independent" estima că "pariurile" fondurilor de investiţii împotriva euro totalizau 12 miliarde de euro. 


PRIVIRE PANORAMICĂ. Liderii financiari ai lumii, miliardari extrem de discreţi, privesc la lumea de jos, din înălţimea zgârie-norilor, ca la un muşuroi de furnici 
FOTO: SHUTTERSTOCK

Vinovaţii fără vină 

Legislaţia internaţională actuală nu poate pedepsi atacurile la monedă, deşi efectele sunt dezastruoase pentru economiile naţionale care erau deja afectate, fiind victimele perfecte pentru speculaţii în haită.

În final, decontează băncile naţionale şi, acum, Banca Centrală Europeană (BCE), transformată în cel mai mare depozit de "deşeuri toxice" din Uniune, adică depozitarul uriaşelor debite ale ţărilor din PIIGS. Pe termen scurt, analiştii băncilor UBS AG şi BNP Paribas văd o paritate euro/ dolar cuprinsă între 1 la 1 şi 1 la 1,15. 

Şi dacă totuşi ar trebui nominalizaţi vinovaţii, cercetătorul economic William Engdahl arată cu degetul: "Întregul atac asupra Greciei şi atacul asupra euro au fost o strategie a Wall Streetului şi a instituţiilor SUA pentru a schilodi sau a încerca să schilodească singura valută din toată lumea care poate fi o concurenţă pentru dolar".

PORTRET DE SPECULATOR

Soroş, maestrul dezastrului 
Unul dintre numele menţionate în atacurile asupra euro este cel al miliardaruluiGeorge Soroş, "suspectul de serviciu" în astfel de manevre. Soroş, acum în vârstă de 80 de ani, este o legendă în rândul investitorilor încă din 1992, de la "Miercurea Neagră", când a îngenuncheat Banca Anglia, speculând lira sterlină. A câştigat în ziua aceea 1,1 miliarde de dolari. 

De atunci, miliardarul a mai fost implicat în criza asiatică, în criza rublei din 1998 şi în alte câteva atacuri asupra monedelor mexicane şi argentiniene. Soroş este un "maestru al dezastrului". Are un principiu, reflexivitatea, care, spune el, îl ajută să înţeleagă perfect când o economie, monedă, companie urmează să aibă probleme. 

În criza economică actuală, Soroş a câştigat până acum 4 miliarde de dolari, speculând că piaţa imobiliară se va prăbuşi. Potrivit topului Forbes 2010, George Soroş are o avere personală de 14 miliarde de dolari, în creştere cu 3 miliarde faţă de anul 2009.

, declanşate de fonduri mutuale conduse din umbră de anonimi iluştri, au adus UE pe marginea prăpastiei. Sunt ca împuşcăturile unui lunetist de la distanţă.