Anunţ publicitar al Statului Român in ziarele mari ale lumii:

Anunţ publicitar al Statului Român in ziarele mari ale lumii:

Cine a putut, ştiut şi vrut a plecat.

Avem nevoie de ajutor!
Plătim la nivelul pieţei.
Preferăm vorbitori de Româna!

______________________________

duminică, februarie 26

schimbari?


Totul este determinat de trecut. Chiar şi viitorul are o anterioritate de care nu poate scăpa. În succesiunea timpurilor, trecutul este rege. Anterioritatea nu poate fi anulată. În suprarealism te poţi juca prin filtrul fanteziei, dar, în istorie, realitatea are o înlănţuire logică. Înlănţuirea cauză- efect nu se poate anula. Şi încercăm a demonstra cât de prezentă şi de puternică este anterioritatea în viaţa noastră!
Principele Carol abia împlinise zece ani de domnie în provinciile dunărene, provincii periferice şi prea exotice pentru oricine ar fi sosit aici dintr-un oraş european, când un epigramist anonim ne-a lăsat câteva mărturii. Mărturii a căror vechime, deşi îndepărtată, pare să fie realitatea unui perpetuu prezent sau a unui timp viitor care-şi refuză trecutul!
Cum era epoca la 1870?
Nu foarte diferită de aceea de azi. Derbedeii politici, şantajabili şi transpartinici, prevalau faţă de oamenii pregătiţi să administreze societatea, după ce şi-au construit o carieră, dovedind astfel mai întâi calităţi în administrarea profesiei lor.
Sevrajul puterii este deplin în „epoca în care trăim", precum şi la 1874:
„Epoca în care trăim/ Ne face să'i semuim./ În ea cei cu gărgăuni/ Nu sunt taxaţi de nebuni./ Pe când cei blânzi şi'nvăţaţi/ Stau ascunşi şi ne'nsemnaţi./ Vreţi exemple?/ Abia ieşit din găoace,/ Azi copilului îi place/ Deputat să se trezească/ Sau la sfat să se numească./ -Iată, cărţi ţi-am cumpărat!/ -Nu! Voi să fiu deputat!/ -Covrigi de zahăr îţi dau!/ -Nu! Eu la Comună vreau!/ Abia se'mpacă, se linişteşte,/ Şi-l vezi că mingea îşi părăseşte: Smeului dulce şi la arşice/ Un scurtu adio apoi le zice,/ Şi, într'al nopţii profund mister,/ El se gândeşte la minister!/ Conclusiunea, iubiţi confraţi?/ Vă creşteţi fiii, sau nu-i creaţi!/ Iar voi mame, ce-i îngrijiţi,/ Ori faceţi oameni, ori nu-i prăsiţi!"
Fiţele beizadelelor
Motoare, muşchi tatuaţi, grimase, mers afectat, ochelari fumurii, poşete învârtite pe deget, competiţie în obrăznicii şi nesimţire, epatare - istoria celor numiţi „pierde-vară" a respirat oxigen din plin în toate perioadele istorice oricât de complicată ar fi fost viaţa.
Varianta masculină a acestor privilegiaţi era astfel descrisă la 1874:
„Pălărie ţuguiată,/ Geamu în ochi, ţigară'n gură,/ Freză creaţă, pomădată,/ Guler 'nalt peste măsură;/ Haină strâmtă, pirpirie/ Şi mustaţă răsucită;/ O'nţepată ţăcălie/ Şi o biciuşcă pricopsită:/ Iată partea principală/ A pretinşilor cocheţi/ Ce'ngâmfaţi şi plini de fală/ Toacă câinilor bureţi!/ Pantalonii?...doamne sfinte, ca o pâlnie de soi,/ Serv s'arate că coconii sunt din ceata lui Baboi/ Şi c'adesea, pe la birtir în grădini,la cafenea,/ Sorb cu halba, sorb cu şnitul, din butelii, din oca./ Nu ştiu carte, n'au glagore, dar au funcţii însemnate!.../ E destul să facă parte din ciocoi, din tagma lor,/ Şi favorurile cu pumnul le sunt zilnic aruncate/ Ca să'njure'n franţuzeşte şi să-şi râdă de popor!/ Răsturnaţi într'o caretă şi la vânt cu nasul sus,/ Te stropesc chiar cu noroiul ce pe ţară au adus!/ Pensionari fără vârstă, de bugete rozători,/ Îi hrănim cu munca noastră, asudând din noapte'n zori!/ Pot să fie pe lume privilegiu mai făţi,/ Mai neaoş de cât timpul caftanlîului vişiniu?"
Desigur, aceşti masculi efeminaţi aveau şi variaţiile lor cu fustă:
„Coada rochiei şi cocul/ Azi se poartă cât de lungi./ Bărbaţi – bată-vă norocul!/ De ce vă uitaţi la pungi?/ Nu cum-va veţi crede oare/ Cozile de sex frumos/ Că sunt prea costistoare/ Fără să aibă vreun folos?/ Doamnelor, iată părerea/ Ce propunem s-o primiţi./ Când ve-ţi cheltui averea,/ Ce ar trebui să ştiţi!/ Azi balonul se constată/ Că s-a perfecţionat/ Şi că-n moda decoltată/ Poate fi întrebunţat./ Aşa dar şi prin urmare/ De baloane agăţaţi/ Coada cocului prea mare/ Şi a rochiei ce purtaţi./ Ideia, vedeţi, e nouă: Bărbaţii se vor mira/ Şi ne veţi mulţumi nouă/ Decă vă vor adora./ Economii înzecite/ Mai puteţi realiza/ Numeroase, de praf păzite/ Câte cinci ani le-ţi purta./ Baloanele...'n fiecare/ Poate sta câte-un bărbat,/ Fie prin legitimare./ Fie numai adoptat./ Pe a bulevardului stradă,/ Pentru a vă'ncredinţa,/ Încercaţi numai o dată/ Şi apoi, vă veţi pronunţa!"
Ce fac românii?
Pălărie ţuguiată, Geam în ochi, ţigări în gură, Freză creaţă, pomadată, Guler înalt peste măsură
Ei se tot întreabă, privind la peisajul plin de golani politici, când le va fi mai bine, în care vreme, în care generaţiune?
Răspuns amânat etern şi aruncat în eter, adesea eludat cu dibăcie seculară de mardeiaşii vieţii politice. Scenariul este mereu acelaşi:
„Românul a întrebat/ Şi a cerut ai se spune/ Ce, unde, când a lucrat/ Noua generaţiune.../ Ştim că e ceva bun,/ Însă ca excepţiune,/ În maturii ce compun/ noua generaţiune;/ Dar... cei mulţi sunt cum se vede./ Cin' s'o uita ne va crede.../ Ce au produs de zece ani (şi noi ne întrebăm în anul 2000!)/ În politică'n, ştiinţă/ Cei ridicaţi de golani/Prin muncă, prin suferinţă?/ Ce au produs? Lumea ghiceşte,/ Căci îi ştie şi'i priveşte./ Diogene, dacă ar fi/ Şi dară vrea să mai caute,/ Prin grădine i'ar găsi,/ Prin saloane înfundate,/ Acolo, prin chefuire,/ Duc ţara la fericre!/ Dar ce zicem? Nici gândesc/ C'au o ţară împilată,/ Că'n sdrobirile'i, ce cresc,/ Ea cu dor la dânşii cată./ Mai bine o slujbuşoară/ Sau un chief, decât o ţară!/ Ce fac astăzi dumnealor?/ Vrea Românul ca să ştie?/ Şed, petrec, îşi văd de ale lor/ Sau se plimbă la moşie!.../ Asta nu e o lucrare? Ba da, şi încă mare!"
Răspunsul faţă de mizeria socială este solidaritatea oamenilor oneşti şi curajoşi. Mişeii şi trădătorii sunt cunoscuţi. Dar, cu toate acestea, le este lăsată puterea, administrarea ţării, iar jaful, aroganţa, indolenţa, indiferenţa sunt la vedere. Astăzi se întrebăm cum de este posibil, întrebarea aflându-se pe buzele multor români şi cu peste 150 de ani în urmă:
„Mulţi întreabă prin gazete:/ Cum, în ce am progresat? Alţii le răspund cu sete/ Că progresul e însemnat./ Această discuţiune/ Meritând a ne îngriji,/ Cu cinstită plecăciune/ O representăm aci./ Pentru ce patriotismul azi patre amuţit,/ Când străinul, sărăcia şi ciocoiul ne-au sdrobit?/ Pentru ce din noi trecutul se întoarse furios,/ Puind biciul pe spinarea unui popor generos?/ Pentru ce, bătrâni şi tineri, unii d'alţii isolaţi,/ Nu se adună să excludă pe mişei, pe renegaţi?/ Pentru ce e rară munca, iar şederea s-a întins,/ Şi desgustul, scepticismul sufletele au cuprins?/ Pentru ce iubirea sfântă; sfinte, dulci ilusiuni/ Azi se zice că se află numai doar la nebuni?/ Pentru ce nu e caracter, energie, simţământ?/ De ce patria, virtute au rămas un sec cuvânt?/ Pentru ce? Pentru că dracul este astăzi între noi/Desbinare se numeşte, viciu, intrigă, nevoi!/ Pentru că inima astăzi n'are locul ce-a avut,/ Ci se află într'o pungă şi într'o sticlă de băut!!/ Iată de ce regresu,/ Iată în ce progresu!/ Îl vedeţi pe dumnealui? E spiritul timpului!"
Cum era guvernată ţara?
Prost. Dezastrul se distra cu românul la masă. Cu alte cuvinte, aveai atâta dreptate câtă putere deţineai. Dacă aveai spate, un cont, un potent care să intervină pentru tine, viaţa devenea frumoasă. Realitatea în desfăşurare se înfăţişa astfel:
„Avocaţi/ Cu voce mare,/ Procurori şi magistraţi;/ Deputaţi/ De prin cămară/ Şi miniştri învăţaţi/ Strigă toţi cât le ia gura/ Că românii sunt egali/ Şi cu'o lege, dată dura,/ Apără pe criminali!/ Când vr'o crimă se comite/ Şi'i pofteşti la puşcării,/ N'ar fi rău să se invite/ Şi aceşti domni cu teorii/ Cel bogat merge'ndelete/ Sau în birjă tolănit;/ Cel sărac în baionete/ Sau în dubă ghemuit./ Cel bogat şi cu favori/ Bea, mănâncă îngâmfat;/ Cel sărac, lipsit de soare/ E bătut şi maltrat./ La bogat cuţitul taie: are vinu şi servitor;/ La sărac un strat de paie,/ Apă veche'ntr-un urcior!/ Cel bogat, lăsat în pace,/ doarme bine, stă pe puf:/ cel sărac în umbră zace,/ Iarna'n ger, vara'n zăduf./ După legi: egalitate!/ După fapte: Strâmbătate!"
În România modernă precum şi în aceea de azi existau două lumi: aceia care mai avea acces la câte un mic secret de stat şi astfel îşi umpleau buzunarele, iar restul, „boborul", trăieşte perpetuu aidoma muştelor. Lumi paralele. Cei de sus, puţini şi aroganţi, au sentimentul zeificării, moştenind putere, informaţii şi funcţii prin legitimitatea părinţilor şi partidului sau mai bine zis, serviciilor. Acest mecanism medieval mergea ca uns şi la 1870, atunci numindu-se eufemistic „dorul de minister":
Cel bogat merge'ndelete/ Sau în birjă tolănit;/ Cel sarac în baionete/ Sau în dubă ghemuit
„Dorul de minister.
Ah! mi-e dor, mi-e dor de tine,/ Minister cu dulci lumine!/ Ah! mi-e dor şi plâng cu jale/ De ghelirurile tale.../
Zi şi noapte, cu durere,/ Duios punga mi te cere,/ Şi cu dulci, cu blânde şoapte/ Te chiem veşnic zi şi noapte./
Funcţie mult iubită,/ Unde-i faţa ta slăvită?/ Unde banu'ţi ce pătrunde,/ Unde eşti, draga mea, unde?/
Dar'fi cerul cu iubire,/ Mi'ar aduce a ta'nţolire,/ Din buget o consolare,/ Din palat dulce favoare./
Dar... vai mie! Vremea sboară,/ Mulţi miniştri se strecoară/ Şi ai mei ochi nu te văd încă./ Şi durerea mi-e adâncă./
Portofoliul e soare:/ După el sufletu-mi moare/ Minister, ah! Turbez/ Pe acela ce îl vânează."
În acest timp Europa...
...cea de azi ne taie finanţările din cauza fraudelor. Dar în vremuri mai îndepărtate, pe când era curtată să ne întindă o mână (nu în 2007, ci în 1874!), realitatea era aceasta:
„Toţi o vor, toţi îi fac curte, fiecare'n felul său:/ Unii oftând,/ Alţii cântând,/ Şi mulţi mâinile'ntinzând./ Numai unul stă de'o parte şi'i arată încruntat/ Că de n'o vrea/ Iubirea sa,/ Va da cu frigarea'n ea!/ Aţi ghicit cine'i cochetul? Poreclit semi-zeu,/ Care-a prădat/ şi-a devastat/ Şi azi s-a reabilitat./ E o vorbă mare care zice: "iubeşte-mă că te tai!"/ Tocmai aşa/ I-ar cam plăcea/ Să'şi impuie voia sa!/ Dacă aţi privi Eruopa, astfel precum se găseşte,/ Cu copii murind de foame, pe cari jugul îi hârseşte;/ Dacă n'aţi uita îmbrâncirea ce primi de la o vreme;/ Veţi găsi c'are dreptate de curtesani a se teme!.../ Declaraţii înfocate, d'un bun trai, de lungă pace,/ Vorbe mari şi jurăminte cum minciuna poate face,/ seamănă cu-acele fraze ce vestiţii moftangii/ Fac femeilor de stradă, când vânează muşterii!!/ D'o fi proastă şi i-o crede, în curând se va căi/ Şi cam multe o să paţă până se va pocăi!...".
În concluzie
Pentru o reală schimbare ar fi necesară şansa unui eveniment istoric sub a cărui "înrâurire sufletească" să se "modifice felul de a fi al celor care iau parte la dânsul". Să considerăm schimbările din decembrie 1989 evenimentul istoric potrivit schimbărilor radicale, dar "lucrurile se petrec cu totul altfel". De ce? Pe de o parte, "cu cât un om are o mentalitate mai formată, cu atât influenţa evenimentelor e mai mică asupra lui (vezi sloganul „Noi muncim. Nu gândim!" - n.m.), şi pe de altă parte, "cu cât capacitatea lui de reducere a întâmplărilor e mai intensă, şi plasticitatea lui intelectuală e mai redusă" (Micea Vulcănescu). Cu alte cuvinte, "influenţa maximă a istoriei se resimte în perioada adolescenţei". Adolescenţii din 1989-1990 sunt în pericol de a fi metamorfozaţi în ciupercari şi căpşunari căci, vorba unui refren, "ţara te vrea prost" şi manipulabil. Astfel devine explicabilă "deprimarea care cuprinde pe orice tânăr întors de la studii, umbra ratării lui faţă de orgia politicienească ce se desfăşoară în toate părţile" (Mircea Eliade), iar "comportarea extremistă" reprezintă "reacţiunea împotriva mizeriei şi foamei, pe de o parte; revolta împotriva profitorilor de tot felul, pe de alta" (Mircea Vulcănescu). Salvarea generaţiilor active, dinamic intelectual în general şi a generaţiilor tinere în special constă "într-o solidarizare de breaslă a valorilor" care să respingă în bloc favoritisimul, nepotismul, necinstea, demagogia. Toate acestea formează eşafodajul unei corupţii "cinice şi tradiţionale" de tip feudal. Dacă coalizarea solidarizării de breaslă a valorilor eşuează (şi din cauza politicii oficiale dusă cu bună ştiinţă împotriva ei, n.m.), atunci avem "destinul celei mai triste generaţii, pe care o pândesc foamea şi ratarea iremediabilă" într-o perpetuă "ţară a măgarilor".
Criza comericială la 1874. Unii cântă şi alţii joaca, unii beau şi alţii plătesc!
Din nefericire au rămas "numai câţiva izolaţi care continuă cu probleme serioase, însă pentru aceştia vieţuirea într-un astfel de mediu a devenit o imposibilitate". Aceasta în timp ce politicienii "sunt nişte nulităţi, nişte inconştienţi, lipsiţi complet de un spirit problematic, incapabili să depăşească ideea vulgară de eficienţă. Din acest motiv, valorile politice sunt la periferia valorilor spirituale, iar a vorbi de primatul politicului echivalează cu un elogiu al platitudinii, nulităţii şi exteriorităţii". Într-o astfel de atmosferă "nu au ce căuta decât mediocrităţile" deoarece "înspre politic nu evoluează decât oamenii fără substanţă şi fără posibilităţi interioare, cu rezerve lăuntrice inexistente, incapabili de cea mai măruntă problematică". Faptul că în România "problemele n-au nici o valoare decât puse în legătură cu realităţile de la noi" putem vedea în aceasta "încă un triumf al spiritului politic. Vă mai miraţi, atunci, de ce totul e caricatural, compromis şi fad?" Or, dacă o generaţie care-şi trăieşte universul într-un astfel de context "caricatural, compromis şi fad", nu-şi doreşte şi "altceva decât ceea ce primeşte, ar însemna că-şi recunoaşte ea însăşi, prin aceasta, inutilitatea de a trăi!". O inutilitate care se defineşte prin "lipsa de scop" a tinerilor smulşi din mediul lor spiritual, "dezrădăcinaţi, dezaxaţi, rupţi de credinţa părinţilor lor şi din privegherea dragostei acestora şi aruncaţi pe drumuri, în nădejdea unei îmbunătăţiri iluzorii a stării lor materiale, ajunşi să-şi dispreţuiască părinţii, să se ruşineze de ei, fără a izbuti să se integreze, în schimb, altundeva, plutind fără rost, lucid de goliciunea lui spirituală, vânător al unei ratări sigure şi fără leac!".
Dar să ne silim să fim oameni de nădejde căci "un om de nădejde nu poate spune niciodată că nu mai este nimic de făcut. Chiar împotriva evidenţei" (Mircea Vulcănescu, „Ultimul cuvânt").
P.S. (din partea epigramistului din almanahul „Ghimpele", 1874):
„Prea mult... / Prea multă poezie provoacă delir./ Prea mult repaus e amorţeală./ Prea mult zgomot e zăpăcire./ Prea multă răceală e nepăsare./ Prea multă activitatea e boală./ Prea mult amor tulbură mintea./ Prea mult remediu e otravă./ Prea multă fineţe e prefăcătorie./ Prea multă rigoare e cruzime./ Prea multă îndrăzneală e temeritate./ Prea multă lăcomie e avariţie./ Prea mult bine e dezgust./ Prea multă onoare este sclavie./ Prea multe plăcerri duc la mormânt./ Prea multă încredere ne pierde./ Prea multă sinceritate e dezmăţare./ Prea multă bunătate devine slăbiciune./ Prea multă mândrie e îngâmfare./ Prea multă complesenţă e servilism./ Prea multă politeţă e povară./ Prea multă binefacree e ruină./ Prea multă bucurie e desilusie./ Prea multă bogăţie e ridicul./ Prea multă întristare e oftică./ Prea multă sărăcie e... să spună cei săraci."

Adrian Majuru

sâmbătă, februarie 25

Fotografii de top


1955

1955
A competitor tumbles off his motorcycle during the Motorcross World Championship at the Volk Mølle race course. (Mogens von Haven)

1956

1956
A German World War II prisoner, released by the Soviet Union, is reunited with his daughter. The child had not seen her father since she was one-year-old. (Helmuth Pirath)

1957

1957
Dorothy Counts, one of the first black students to enter the newly desegregated Harry Harding High School is mocked by whites on her first day of school. (Douglas Martin)

1958

1958
National Football Championships between Prague and Bratislava. (Stanislav Tereba)
1959: No contest held

1960

1960
A right-wing student in Japan assassinates Inejiro Asanuma, Socialist Party Chairman, during his speech at the Hibiya Hall. (Yasushi Nagao)
1961: No contest held

1962

1962
Priest Luis Padillo offers last rites to a loyalist soldier who is mortally wounded by a sniper during military rebellion against President Bétancourt at Puerto Cabello naval base in Venezuela. (Héctor Rondón Lovera)

1963

1963
Buddhist monk Thich Quang Duc sets himself ablaze in protest against the persecution of Buddhists by the South Vietnamese government. (Malcolm W. Browne)

1964

1964
A Turkish woman mourns her dead husband, a victim of the Greek-Turkish civil war. (Don McCullin)

1965

1965
A mother and her children wade across a river to escape US bombing. The US Air Force had evacuated their village because it was suspected of being used as a base camp by the Vietcong. (Kyoichi Sawada)

1966

1966
The body of a Vietcong soldier is dragged behind an American armored vehicle en route to a burial site after fierce fighting. (Kyoichi Sawada)

1967

1967
The commander of an M48 tankgunner of the US 7th regiment in Vietnam's 'Iron Triangle'. (Co Rentmeester)

1968

1968
South Vietnam national police chief Nguyen Ngoc Loan executes a suspected Viet Cong member. (Eddie Adams)

1969

1969
A young Catholic wears a gasmask during clashes with British troops. People had been fleeing from teargas after a night of street fighting. (Hanns-Jörg Anders)
1970: No contest held

1971

1971
During negotiations on the safe-conduct of a group of criminals on the run, police superintendent Gross suddenly shoots down gang leader Kurt Vicenik. The gang, who had disappeared after a bank-robbery in Cologne, re-emerged near Saarbrücken, carrying a hostage with them. A chase followed and the police and the robbers met at Baltersweiler. The two other men were captured in a wild fight. The men running away from the bullets are policemen. (Wolfgang Peter Geller)

1972

1972
Phan Thi Kim Phuc (center) flees with other children after South Vietnamese planes mistakenly dropped napalm on South Vietnamese troops and civilians. (Nick Ut)

1973

1973
Democratically elected President Salvador Allende moments away from death during military coup at Moneda presidential palace in CHile. (Orlando Lagos)

1974

1974
The Faces of Hunger. A mother comforts her child, both victims of drought. (Ovie Carter)

1975

1975
A mother and her daughter are hurled off a collapsing fire-escape in an apartment house fire in Boston. (Stanley Forman)

1976

1976
Palestinian refugees in district La Quarantaine. (Françoise Demulder)

1977

1977
Police throw tear-gas at a group of chanting residents of the Modderdam squatter camp protesting against the demolition of their homes outside Cape Town. (Leslie Hammond)

1978

1978
A demonstrator is engulfed in flames of the molotov cocktail he was about to throw at the police during protests against the construction of the New Tokyo International Airport. The original Narita Airport plan was unveiled in 1966. To acquire the initial land, the government had to evict protesting landowners. Violent clashes between the opponents and authorities resulted in 13 deaths, including five police officers. The new airport opened in May 1978. (Sadayuki Mikami)

1979

1979
A Cambodian woman cradles her child while waiting for food to be distributed at a refugee camp. (David Burnett)

1980

1980
A starving boy and a missionary in Uganda. (Mike Wells)

1981

1981
Lt. Col. Antonio Tejero Molina orders everyone to remain seated and be quiet after armed Guardia Civil soldiers stormed the Assembly Hall of the Spanish Parliament. Three hundred deputies and cabinet members were in session to vote upon the succession of premier Suarez. They were released next morning after having been held hostage for almost 18 hours; the coup was a failure. (Manuel Pérez Barriopedro)

1982

1982
The war in Lebanon: The aftermath of the massacre of Palestinians by Christian Phalangists in the Sabra and Shatila refugee camps. (Robin Moyer)

1983

1983
Kezban Özer (37) finds her five children buried alive after a devastating earthquake. At five o'clock in the morning she and her husband were milking the cows as their children slept. A few minutes later, 147 villages in the region were destroyed by an earthquake of magnitude 7.1 on the Richter scale; 1,336 people died. (Mustafa Bozdemir)

1984

1984
A child killed by the poisonous gas leak in the Union Carbide chemical plant disaster. (Pablo Bartholomew)

1985

1985
Omaira Sanchez (12) is trapped in the debris caused by the eruption of Nevado del Ruíz volcano. After sixty hours she eventually lost consciousness and died of a heart attack. (Frank Fournier)

1986

1986
Ken Meeks' (42) skin is marked with lesions caused by Aids-related Kaposi's Sarcoma. (Alon Reininger)

1987

1987
A mother clings to a riot policeman's shield at a polling station. Her son was one of thousands of demonstrators arrested because they tried to prove that the presidential election on December 15, which was won by the government candidate, had been rigged. (Anthony Suau)

1988

1988
Boris Abgarzian grieves for his 17-year-old son, victim of the Armenian earthquake. (David Turnley)

1989

1989
A demonstrator confronts a line of People's Liberation Army tanks during protests for democratic reform. (Charlie Cole)

1990

1990
Family and neighbors mourn the death of Elshani Nashim (27), killed during a protest against the Yugoslavian government's decision to abolish the autonomy of Kosovo. (Georges Merillon)

1991

1991
US Sergeant Ken Kozakiewicz (23), gives vent to his grief as he learns that the body bag at his feet contains the remains of his friend Andy Alaniz. 'Friendly fire' claimed Alaniz's life and injured Kozakiewicz. On the last day of the Gulf War they were taken away from the war zone by a MASH unit evacuation helicopter. (David Turnley)

1992

1992
A mother carries her dead child to the grave, after wrapping it in a shroud according to local custom. A bad drought coupled with the effects of civil war caused a terrible famine in Somalia which claimed the lives of between one and two million people over a period of two years, more than 200 a day in the worst affected areas. The international airlift of relief supplies which started in July was hampered by heavily armed gangs of clansmen who looted food storage centers and slowed down the distribution of the supplies by aid organizations. (James Nachtwey)

1993

1993
Boys raise toy guns in a gesture of defiance. The Palestinian uprising, which began in December 1987, strengthened the Arab population in their determination to fight the occupying force. In March Israel closed its border with Gaza, causing a massive rise in unemployment. With more than 800,000 people contained in the Israeli-patrolled, eight-km-wide strip of land, bloodshed increased sharply. The peace agreement signed in Washington on September 13 promised limited authority for the Gaza Strip and a withdrawal of the Israeli army. (Larry Towell)

1994

1994
A Hutu man at a Red Cross hospital, his face mutilated by the Hutu 'Interahamwe' militia, who suspected him of sympathizing with the Tutsi rebels. (James Nachtwey)

1995

1995
A bus on the road leading to Grozny during fighting between Chechen independence fighters and Russian troops. The civil war which erupted when President Yeltsin sent troops to the rebellious province in December 1994 was still dragging on months later. When the Chechen fighters fled Grozny, the capital, where the war had claimed a horrendous human and material toll, Russian troops pursued them into the countryside to the south and east. (Lucian Perkins)
Landmine victims in Kuito, a town where many people were killed and traumatized during the civil war. (Francesco Zizola)

1997

1997
A woman cries outside the Zmirli Hospital, where the dead and wounded were taken after a massacre in Bentalha. (Hocine)

1998

1998
A woman is comforted by relatives and friends at the funeral of her husband. The man was a soldier with the ethnic Albanian rebels of the Kosovo Liberation Army, fighting for independence from Serbia. He had been shot the previous day while on patrol. (Dayna Smith)

1999

1999
A man walks the streets in one of the largest gathering points for ethnic Albanian refugees fleeing violence in Kosovo. (Claus Bjørn Larsen)

2000

2000
The mother of a Mexican immigrant family makes piñatas to support herself and her children. The family numbers among the millions of 'uncounted' Americans, people who for one reason or another have been missed by the national census and so don't exist in population records. (Lara Jo Regan)

2001

2001
The body of a one-year-old boy who died of dehydration is prepared for burial at Jalozai refugee camp. The child's family, originally from North Afghanistan, had sought refuge in Pakistan from political instability and the consequences of drought. The family gave the photographer permission to attend as they washed and wrapped his body in a white funeral shroud, according to Muslim tradition. In the overcrowded Jalozai camp, 80,000 refugees from Afghanistan endured squalid conditions. (Erik Refner)

2002

2002
A boy holds his dead father's trousers as he squats beside the spot where his father is to be buried, surrounded by soldiers and villagers digging graves for victims of an earthquake in Armenia. (Eric Grigorian)

2003

2003
An Iraqi man comforts his four-year-old son at a holding center for prisoners of war, in the base camp of the US Army 101st Airborne Division near An Najaf. The boy had become terrified when, according to orders, his father was hooded and handcuffed. A soldier later severed the plastic handcuffs so that the man could comfort his child. Hoods were placed over detainees' heads because they were quicker to apply than blindfolds. The military said the bags were used to disorient prisoners and protect their identities. It is not known what happened to the man or the boy. (Jean-Marc Bouju)

2004

2004
A woman mourns a relative killed in the tsunami. On December 26, a 9.3 magnitude earthquake off the coast of Sumatra, Indonesia, triggered a series of deadly waves that traveled across the Indian Ocean, wreaking havoc in nine Asian countries, and causing fatalities as far away as Somalia and Tanzania. (Arko Datta)

2005

2005
The fingers of malnourished Alassa Galisou (1) are pressed against the lips of his mother Fatou Ousseini at an emergency feeding center. One of the worst droughts in recent times, together with a particularly heavy plague of locusts that had destroyed the previous year's harvest, left millions of people severely short of food. (Finbarr O'Reilly)

2006

2006
Young Lebanese drive down a street in Haret Hreik, a bombed neighborhood in southern Beirut. (Spencer Platt)

2007

2007
A soldier of Second Platoon, Battle Company of the Second Battalion of the US 503rd Infantry Regiment sinks onto an embankment in the Restrepo bunker at the end of the day. (Tim Hetherington)

2008

2008
Detective Robert Kole of the Cuyahoga County Sheriff's Office enters a home, following mortgage foreclosure and eviction. He needs to check that the owners have vacated the premises, and that no weapons have been left lying around. (Anthony Suau)

2009

2009
Women shout their dissent from a Tehran rooftop on 24 June, following Iran's disputed presidential election. (Pietro Masturzo)

2010

2010
Bibi Aisha, an 18-year-old woman from Oruzgan province in Afghanistan, fled back to her family home from her husband's house, complaining of violent treatment. The Taliban arrived one night, demanding Bibi be handed over to face justice. After a Taliban commander pronounced his verdict, Bibi's brother-in-law held her down and her husband sliced off her ears and then cut off her nose. Bibi was abandoned, but later rescued by aid workers and the U.S. military. (Jodi Bieber)

2011

2011
A veiled woman holds a wounded relative "inside a mosque used as a field hospital by demonstrators against the rule of President Ali Abdullah Saleh, during clashes in Sanaa, Yemen. (Samuel Aranda)