Anunţ publicitar al Statului Român in ziarele mari ale lumii:

Anunţ publicitar al Statului Român in ziarele mari ale lumii:

Cine a putut, ştiut şi vrut a plecat.

Avem nevoie de ajutor!
Plătim la nivelul pieţei.
Preferăm vorbitori de Româna!

______________________________

marți, august 31

5 Metode pentru Tampirea Populaţiei.............

 V-aţi întrebat vreodată de ce nu va ajung banii, de ce copiii
dumneavoastră par de necontrolat, de ce plătiţi rate insuportabile la
bancă, de ce nu vă mai place nimic din ce aveţi în casă, de ce vă vine
mereu să vă certaţi cu toată lumea, de ce vă simţiţi neglijat,
ignorat, umilit, strivit de cei care ar trebuiâ să vă servească, de ce
nu sunteţi fericit şi nici măcar mulţumit, sau pur şi simplu de ce
fetele poartă de aproape 2 ani cisme în miezul verii ? Sunt convins că
v-aţi întrebat. Dar v-aţi întrebat de ce nu faceţi nimic pentru ca
aceste nemernicii să nu mai continue? În cele ce urmează voi încerca
să vă ofer 5 motive pentru care raspunsul la această ultimă întrebare
este, de obicei, "Nu pot".

Le-am numit Metode pentru Tâmpirea Populaţiei pe scurt
MTP-uri.Precizez că în cele ce urmează cuvintele "citititor" ,
"telespectator" şi "cetăţean român" vor fi înlocuite cu "bizon" şi/sau
"fraier"

MTP -1

În fiecare zi pe toate canalele media oferă-i fraierului un exemplu de
personaj realizat d.p.d.v. financiar şi insistă pe câţi de mulţi bani
are respectivul, câte chestii misto îşi cumpără în fiecare zi, cu ce
femei sau bărbaţi bine umblă, în ce casă luxoasă trăieşte şi cât de
simpatic e în discuţiile cu presa. În acest fel, puţin câte puţin,
fraierul ajunge să fie, în mod real, interesat de viaţa acestui
personaj. Apoi oferă-i informaţii despre situaţii conflictuale din
viaţa acestui personaj realizat, de genul: divorţ cu scântei sau
despărţire violentă, dispute pe moşteniri, corupţie, exprimări
colorate. Nu la fel de bine dar destul de eficiente sunt şi
informaţiile despre aspecte pozitive: căsătorie, o nouă cucerire, un
act caritabil. Toate aceste situaţii  au menirea de a fi comentate de
către fraier împreună cu ceilalţi fraieri din lumea lui. Astfel
bizonul se regăseşte în acele situaţii, iar distanţa între el şi acel
personaj  i se pare insignifiantă, deşi duhoarea de la ghenă îi ia
nasul, rahaţii de câini din faţa blocului i se lipesc de tălpi, se
sufocă în autobuz, şeful urlă la el ca la un animal, iar la
cumpărături face calcule mai abitir decât Gheba.

MTP - 2

În fiecare zi pe toate canalele media explică-i bizonului de unde să
îşi ia cel mai avantajos credit, care sunt bancile care au comisioane
ascunse şi, prin excludere, care sunt cele mai sigure şi unde trebuie
să dea fuga să ia bani. Apoi, spune-i ce lucruri rele i se pot
întâmpla dacă nu îşi plăteşte ratele. După ce te-ai asigurat că a
înţeles toate astea combină totul cu MTP -1 astfel: Dan Bitman,
personaj de succes, consilier al Ministerului de Finanţe este garanţia
pentru creditul tau imobiliar (deşi  în reclama TV, el  cântă şi se
scălămbăie împreună cu o babă sclerozată şi cu nişte spălaţi pe
creier), doctoriţa lu' peşte este cea care te sfătuieşte să cumperi
medicamentul de cap chiar dacă nu te doare atât de tare încât să te
îndopi cu antinevralgice, Anna Lesko, cântăreaţa de succes (complet
lipsită de talent artistic) sau marele baschetbalist Gică Mureşan (unu
care abia zice două vorbe) îţi arată de ce trebuie să vorbeşti aiurea
de sute de euro pe lună la mobil. Apoi nu uita să mănânci margarină de
care Nadia Comăneci nu s-ar atinge în veci, dar pe care ţi-o recomandă
cu căldură. După asta ia-ţi haine ca piţipoanca cu fruntea îngustă şi
ţăţe mari la preţuri de trei ori mai mari decât în orice ţară din
occident, dar produse sub franciză la noi.

MTP - 3

În fiecare zi pe toate canalele media dezvăluie-i bizonului prin ştiri
repetitive sau talk-show-uri interminabile ce răutăţi fac
autorităţile, cât de mult şi prin ce metode ingenioase fură banul
public. După ce îi întipăreşti asta în minte uimeşte-l : fă un
spectacol din orice realizare a ministrului sau primarului prezentat
drept hoţ în zeci de rânduri. Arată-i de o sută de mii de ori ce bine
se circulă pe podul sau şoseaua abia inaugurate, ce sisteme de
siguranţă super-performante pentru siguranţa bizonului a cumpărat, ce
evenimente artistice de înaltă ţinută şi popularitate va organiza. În
acest mod, fraierul, deşi îndrăcit de zecile de nereguli prezentate în
legătură cu acel politician, nu va simţi că e totul pierdut, ci
dimpotrivă, că acolo sus, cineva lucrează şi pentru el. Totul se poate
rezuma prin fraza cretinoidă: "A furat el dar şi face!" Prin această
metodă, se legitimează deturnarea sistematică a banilor publici în
buzunarele unora, prezentă în toate structurile de stat de la noi.
Apoi, ca toate lucrurile să aibă un pic de sare şi piper arată-i
fraierului câţiva barosani încătuşaţi, dar uită subiectul sau
tratează-l cu superficialitate când aceştia sunt achitaţi de justiţie
sau primesc pedepse cu suspendare.

MTP - 4

În fiecare zi pe toate canalele media arată-i fraierului informaţii
ultra-detaliate despre clanuri de cămătari, tâlhari, bătăuşi,
spărgători de banci, elevi bătuţi de alţi elevi sau de profesori,
pietoni omorâţi de şoferi recalcitranţi. Arată-i bizonului că nu mai
este în siguranţă nicăieri şi că nu mai trebuie să îşi lase copilul în
faţa blocului. După aceea combină această metodă cu MTP - 2  şi MTP
-3. Vei obţine un mesaj beton prin care fraierul va întreprinde
treptat următoarele acţiuni : îşi va cumpăra o uşă metalică, va face
contract de monitorizare cu o firmă de pază, îşi va lua pistol cu
bile, îşi va asigura casa, maşina, partenerul de viaţă, copilul şi pe
sine.  Apoi, acesta aparent liniştit  se va uita cu aviditate la cum
îi explică Ciocan despre eficienţa oamenilor legii atunci când au
descins în casa traficanţilor din Ferentari şi au confiscat "uriaşa"
cantitate de 200 de grame de cocaină (deşi anual la noi se trafichează
tone)

MTP - 5

În fiecare zi pe toate canalele media convinge fraierul că toată lumea
este îngrijorată de soarta educaţiei. Apoi arată-i prin mii de alte
exemple de ce în România nu are rost să faci şcoală. Combină cu MTP -
1 şi prezintă-i "vedeta" (o femeie independentă care ţine la
principii) care are de toate pentru că a fost sponsorizată de "iubi"
cel potent financiar, bătrân dar generos. Arată-i profesoare de română
care dansează la bairamuri organizate de Vanghelie, sau care fac
striptease la webcam. Apoi, îndrumă fraierul să se culturalizeze cu un
roman imbecil de-al divei Mihaela Rădulescu şi să citească cărţi
despre: cum să ajungi bogat, vedetă sau fotomodel când el e de fapt un
sărăntoc, un nimeni şi un urât.

Aceste lucruri consider că descriu cel mai bine parteneriatul "stat +
privat + media" care acţionează , de ani buni, pentru indobitocirea
indivizilor din această ţară .  Lista de MTP-uri poate continua
aproape la nesfârşit dar sper că prin acestea am surprins o parte din
esenţial. Aş dori să precizez că nu aş avea aroganţa să pretind că eu
nu mă încadrez în această categorie a "fraierilor".  Ce îmi place să
cred este însă că aceste metode nu m-au prins în totalitate. Mulţumesc
"pe această cale" propriei mele conştiinţe care m-a ajutat să fiu
măcar un "fraier conştient".

de la cititori

Descoperirea din Bucegi

"Viitor cu cap de mort" uimeşte mai ales prin revelarea unor realităţi
nebănuite, care ne invită către domeniile enigmatice ale vieţii şi
civilizaţiei umane.
În vara anului 2003, într-o zonă neumblată din munţii Bucegi,
echipa Departamentului Zero (o secţiune ultrasecretă a Serviciului
Român de Informaţii - SRI), a făcut o descoperire epocală care ar
putea schimba complet destinul omenirii.
Presiunile diplomatice colosale venite din partea Statelor
Unite ale Americii asupra Guvernului României pentru a nu divulga
această descoperire lumii întregi au condus la o înţelegere temporară
între cele două state şi la o inedită colaborare de ordin ştiinţific
şi militar în cadrul echipei speciale care a plecat în Marea
Expediţie. Implicaţiile sunt însă mult mai complexe, datorită
amestecului brutal al Ordinului Ocult al Iluminaţilor care a urmărit
să preia controlul atât asupra locaţiei descoperirii, cât şi asupra
expediţiei româno-americane.
Expert în studierea şi cercetarea fenomenelor stranii şi
totodată conducătorul unor operaţiuni de importanţă strategică
excepţională pentru statul Român, Cezar Brad este eroul evenimentelor
şocante care s-au petrecut în Munţii Bucegi, dar şi a celor două
întâlniri memorabile cu un reprezentant de frunte al Iluminaţilor,
membru al grupului Bilderberg.
Intenţia autorului (Radu Cinamar) a fost aceea de a exprima simplu şi
concis anumite fapte şi evenimente de o importanţă covârşitoare pentru
poporul român pentru că deja există semnale şi dovezi că o otravă
ascunsă tinde să macine conştiinţa şi sufletul neamului românesc.
Şi nu este singurul pentru că aceeaşi părere e susţinută de
multe alte persoane cu funcţii înalte în administraţie, economie,
cultură şi biserică. Radu Cinamar ne informează despre o parte din cel
mai mare secret de stat din România care poate fi cel mai teribil
secret de pe planetă.
Demersul autorului este recunoscut chiar din prima pagină,
şi anume anihilarea zidului gros al disimulării, tăinuirii şi
minciunii întreţinute de factorii de răspundere şi de interesele
oculte ale anumitor organizaţii şi persoane din ţară şi din afara ei.

Teleportare sau dispariţii misterioase în munţii Buzăului

În 1981 Departamentul Zero, care, deşi face parte din SRI, are
o activitate mai mult sau mai puţin independentă, a fost solicitat să
intervină într-o zonă muntoasă, la Întorsura Buzăului. Zona era foarte
retrasă şi aproape nelocuită. Doi fraţi alpinişti se antrenau
escaladând o stâncă înaltă şi relativ izolată din masivul muntos, cu
pereţi abrupţi. Unul dintre ei a urcat până pe la trei sferturi din
înălţimea stâncii, unde a observat nişte semne bizare săpate în piatră
şi aproape erodate de timp. Când a ajuns sus, pe platforma îngustă a
stâncii, s-a aplecat şi a ridicat un obiect ciudat de culoare galbenă
care semăna cu un lanţ, dar în clipa următoare a dispărut brusc sub
privirea inmărmurită a fratelui său care se afla jos, la baza stâncii.
A fost alertată Miliţia, au fost anunţaţi părinţii, aflaţi la Brăila.
Iniţial, autorităţile l-au bănuit, pe cel care i-a chemat, că le
ascunde adevărul. Însă tatăl fraţilor, fost alpinist, a escaladat şi
el stânca, a ridicat obiectul, şi a dispărut instantaneu în faţa a mai
mult de zece martori.
Au sosit imediat la faţa locului mai mulţi ofiţeri de
Securitate de la Bucureşti, care au anunţat DZ în aceeaşi seară. Zona
a fost izolată de o echipă militară pe o distanţă de o sută de metri
în jurul stâncii. Reprezentanţii unei alte Direcţii din Securitate
s-au ocupat cu dezinformarea sătenilor şi liniştirea martorilor
oculari.
În zilele următoare un elicopter a fost folosit pentru a
cerceta de sus stânca respectivă. Obiectul era un gen de pârghie
ancorată în piatra stâncii. Nu se ştie cine, cum, şi de ce a făcut-o.
Scrierea de pe stâncă a rămas necunoscută. Semnele păreau foarte
vechi. Lipsiţi de experienţă şi presaţi de panica creată, cei
responsabili au dinamitat stânca. Dar în locul ei a continuat să
rămână un contur străveziu de culoare verde deschis, ca un abur uşor.
După câteva zile însă, a dispărut şi el, definitiv.
O confirmare a acestor evenimente (descrise de Radu
Cinamar în cartea sa, apăruta în vara anului 2004) o găsim chiar
într-un cotidian (ziarul Ziarul) unde se relatează pe larg despre
misterioasele dispariţii. Iată un citat semnificativ: "O primă
referire la astfel de dispariţii face Dan Fodor, în Monitorul de Iaşi.
El relatează despre doi brăileni (sursa reporterului i-a cerut să nu
le dezvăluie numele), care, în anul 1980, au plecat spre cătunul Nucu,
dar, într-un loc numit "La Tâhărie", unul dintre ei s-a gândit să facă
o urcare pe una dintre stâncile cu forme ciudate din zonă. Folosind
echipamente de alpinism, tânărul a urcat până în vârf, de unde a
strigat la prietenul său: "Uite ce am găsit!". S-a aplecat, a ridicat
ceva ce părea a fi un lanţ metalic şi... a dispărut. O vreme, cel
rămas jos a aşteptat ca prietenul său să termine cu glumele, apoi s-a
convins că s-a întâmplat ceva cumplit. L-a anunţat pe fratele
dispărutului, care a sosit din Brăila cu o echipă de zece inşi, câţiva
dintre ei lucrând în Ministerul de Interne. Chiar fratele dispărutului
a urcat pe stâncă. A găsit şi el lanţul metalic, pe care l-a ridicat
şi... a dispărut şi el. Nimeni n-a mai îndrăznit să repete "figura".
Cei doi fraţi, căutati în zadar prin împrejurimi, n-au mai apărut
niciodată."
În primăvara anului 1990, Cezar Brad a fost numit director
tehnic al DZ, iar în 1992 au fost clarificate raporturile dintre DZ şi
Preşedinţia României. Şeful statului a ordonat subordonarea totală şi
politizarea DZ; însă Cezar i-a prezentat câteva din realităţile
şocante care au fost descoperite de-a lungul timpului şi implicaţiile
lor enorme în stabilitatea ţării, astfel încât buimăceala
Preşedintelui a făcut loc unui acord asemănător celui vechi, în care
DZ este cvasi-independent.

Un Bilderberg în România

În mai 2003, Cezar a primit vizita unui personaj important, pentru o
discuţie în particular; solicitarea întrevederii a venit prin
intermediul SRI, ca urmare a unei intervenţii guvernamentale. Persoana
era cetăţean străin, însă cunoştea România şi vorbea foarte bine limba
română. SRI ştia doar că făcea parte dintr-o lojă masonică foarte
importantă din Italia, că deţine un înalt rang nobiliar şi că are o
mare putere de influenţă financiară în România.
Probabil că relaţiile sale politice erau, de asemenea, foarte
sus-puse din moment ce a reuşit să penetreze zidul SRI-ului şi să
ajungă până la structura DZ. Cezar mărturiseşte că percepea un fel de
greutate şi presiune nelămurită care se corela cu această persoană. El
a realizat atunci, pentru prima dată, natura întrevederii: o luptă
dificilă, pentru ca simţea deja radiaţia grea a acelui om, ca un nor
neplăcut care îl învăluia şi îi ascundea adevăratele intenţii. Pentru
această întâlnire, Cezar s-a pregătit temeinic, izolându-se într-o
cameră şi intrând într-o stare de meditaţie profundă, pentru a afla
mai multe despre persoana respectivă.
Aşa cum apa sub formă de aburi poate fi transformată, prin
scăderea temperaturii, în gheaţă, tot la fel, analogic vorbind, se
petrece şi cu informaţia, care ajunge să se concretizeze în planul
fizic, pornind de la cel mai înalt plan, al ideilor. Mediul în care
subzistă ideile este eterul subtil universal, însă acesta nu este
eterul la care face apel ştiinţa contemporană. Din această realitate
subtilă, din acest plan al ideilor provin toate lucrurile şi
fenomenele, toate gândurile, materia de orice tip şi absolut orice se
concretizează cu nume şi formă în planul fizic.
În stadiul ei primar, informaţia este o anumită formă de
energie vibratorie, specifică fiecărui aspect în parte. Pentru a
cunoaşte ceva anume, este suficient să accesezi informaţia pe nivelui
ei propriu de vibraţie, care face parte din oceanul nesfârşit al
frecvenţelor de vibraţie energetică din eterul universal. Asta e cel
mai dificil de realizat, pentru că este necesar să ai nivelul de
conştiinţă adecvat eterului subtil universal, şi în plus, să ai
capacitatea de a selecta cu mare acurateţe din multitudinea de
frecvenţe de vibraţie, pe aceea care te interesează.
O minte focalizată, bine pregătită şi purificată de gânduri
vicioase şi parazite are puterea de a ajunge până la nivelul eterului
universal. Adevărata artă constă în selectarea corectă a frecvenţei de
vibraţie particulară pe care o cauţi, la fel ca atunci când vrei să
prinzi un post de radio şi mişti cursorul pe scala de frecvenţe a
aparatului. Totul este rezonanţă. Rezonanţă între tine, ca receptor de
informaţie, şi aspectul de interes, ca emiţător al informaţiei.
Evident, toate astea implică un antrenament adecvat şi perseverent,
dar rezultatele sunt pe măsură. Este necesară insă o lungă perioadă de
practică intensă, care implică în primul rând elevarea deosebită a
conştiinţei. Dar să revenim la personajul straniu.
Un elicopter al SRI l-a adus pe acest domn, înalt, îmbrăcat cu
un costum negru şi ţinută elegantă, dar trufaşă. Avea un baston cu
mâner de fildeş şi încrustaţii de aur. Faţa lui exprima duritate, iar
ochii verzi aveau un efect straniu, radiind o răceală neobişnuită. S-a
prezentat sub numele de senior Massini. Era foarte sigur pe el şi crea
impresia unei persoane care obişnuia să dea ordine. Era unul dintre
venerabilii de frunte ale celei mai importante lojă masonice din
Europa şi făcea parte din cea mai influentă organizaţie masonică la
nivel mondial: Grupul Bilderberg.
O invitaţie ce nu poate fi refuzată
Massini a intrat direct în subiect spunând ca oamenii sunt de
două feluri: cei care pot fi manipulaţi şi conduşi (marea majoritate),
şi ceilalţi - care au anumite virtuţi şi o personalitate puternică.
Venerabilul a precizat că grupul pe care îl reprezintă face parte din
cel mai înalt ordin masonic şi că este foarte interesat de rezultatul
discuţiei. Cezar a adăugat că ştie unele aspecte legate de
francmasonerie: organizaţia e strict ierarhizată după modelul
piramidal, are ritualuri de iniţiere foarte ascunse iar intenţiile
sale adevărate sunt secrete şi total necunoscute pentru marea
majoritate a oamenilor. Massini a recunoscut că este Maestru în cea
mai puternică lojă masonică din lume, şi că acest fapt trebuie să
rămână un secret bine păzit pentru cei mai mulţi.
Grupul Bilderberg nu este propriu-zis o lojă, ci înseamnă mult mai
mult decât atât. În lojele obişnuite există o ierarhizare în treizeci
şi trei de grade, cu criterii bine stabilite, însă aceste lojă
reprezintă un fel de faţadă pentru cei din exterior. Adevărata putere
depăşeşte cu mult cel de-al treizeci şi treilea grad ierarhic. Massini
l-a invitat pe Cezar să se alăture grupului, lăsându-l să înţeleagă că
va avea multe avantaje. Veberabilul Massini manifesta o mare putere
vitală şi o forţă psihică neobişnuită, în contrast cu vârsta
respectabilă pe care o avea. Din păcate, radiaţia lui subtilă - prin
care el era oricând capabil să domine oamenii obişnuiţi, slabi sau
labili fizic ori psihic - era centrată în jurul unui imens orgoliu, a
aroganţei şi a sentimentului de superioritate asupra celorlalţi.
Massini a spus că a solicitat întrevederea cu Cezar prin
puterea şi relaţiile pe care le deţine, deoarece îi cunoaşte forţele
şi capacităţile de acţiune ale lui Cezar, recunoscând că preţuieşte
foarte mult aceste lucruri, mai ales dacă Cezar va servi interesele
grupului. La întrebarea lui Cezar despre scopul principal pentru care
îl invită să facă parte din grupul Bilderberg, Massini a replicat rece
că el - Cezar - nu se află în poziţia de a alege, şi că nu i-a propus
să intre în grupul Bilderberg, ci într-una din cele mai înalte loji
masonice mondiale, imediat subordonată grupului Bilderberg. A încheiat
spunând că nu are altă posibilitate decât de a accepta colaborarea cu
ei. Cezar s-a hotărât să înşele vigilenţa seniorului, şi sub masca
acceptării propunerii, să afle cât mai multe despre culisele
masoneriei mondiale. Massini a început:

Iniţierea în secretele puterii

"Venerabilii noştri maeştri din trecut au avut o viziune măreaţă, de
ansamblu, asupra situaţiei finale, care acum este foarte aproape. Ei
nu s-au lăcomit la interese meschine, egoiste, ci au dorit să
întărească bazele masoneriei, adaptând de-a lungul timpului
principiile ei directoare în conformitate cu specificul evoluţiei
umane. De ce s-ar fi îngrijit doar de ei şi de familiile lor? Oricum
aveau cei mai mulţi bani, cele mai multe bogăţii şi cele mai bune
condiţii de trai. Nu legaseră între ei jurământul de a se ajuta şi
sprijini reciproc la nevoie? Ei au fost adevăraţii arhitecţi care au
iniţiat şi stabilit principiile după care funcţionează sistemul social
actual.
Legat de aceşti arhitecţi care au conceput întregul plan încă de
acum câteva mii de ani, nu-ţi pot dezvălui mai multe deoarece este un
secret teribil pe care nici cei din grupul Bilderberg nu îl cunosc cu
toţii. La vârful ierarhiei noastre se află numai descendenţi pe linie
regală din arbori genealogici de sute şi mii de ani. Suntem foarte
atenţi pentru a nu ne amesteca cu celelalte rase. Este vorba de
familiile regale din Europa şi de marii bancheri de la sfârşitul
Evului Mediu. Ei au sesizat că viaţa comunitară se bazează pe
conducere."
"Există astfel două grupe: marea masă a poporului sau gloata, şi
elita conducătoare care se străduia să menţină bunul mers al turmei de
oi. Pe această constatare simplă s-a bazat întregul lor plan. Pentru
că mereu au existat interese antagonice, opuse, între cele două
grupuri, lucrurile trebuiau aranjate în aşa fel încât aceste interese
contrare să nu dispară niciodată complet, adică să nu existe niciodată
pace adevărată între oameni. Pentru asta s-au servit prin diferite
metode ambele grupuri, însă fără ca ele să cunoască acest lucru.
Iluminaţii noştri au împins iscusinţa şi abilitatea unor astfel de
uneltiri până la perfecţiunea de a merge cu câte un picior în fiecare
dintre cele două bărci, şi totuşi să nu cadă niciodată în apă!"

II. Descoperirea din Bucegi

"Banii şi natura inferioară a omului care cedează în faţa
tentaţiilor oferite le-a asigurat mereu succesul, şi s-a ajuns ca
această reţetă care folosea intriga, minciuna, tentaţiile şi
prefăcătoria, să permită extinderea influenţei noastre în întreaga
lume."
"Dar de ce facem toate astea? Simplu: motivul principal a fost şi
va fi mereu acapararea puterii! Aproape toate finanţele lumii ne
aparţin graţie păienjenişului bancar pe care l-am ţesut în ultimele
secole. Bani, bani, tot mai mulţi bani! O idee fixă care trebuia
răspândită pretutindeni. Dar pentru bani trebuie să munceşti, acţiune
care consumă timp! Am format astfel un cerc vicios, fără rezolvare:
oamenii au ajuns să muncească pentru noi, până la epuizare atraşi
mereu de bani, care sunt însă cheltuiţi foarte repede datorită
tentaţiilor de tot felul exacerbate cu ajutorul publicităţii."

Şantaj şi faliment

"Chiar dacă apar câţiva oameni foarte bogaţi în lume, care nu fac
parte din lojile noastre, ei nu sunt o ameninţare, pentru că sunt
singuri, şi nu urmăresc un scop precis, de mare anvergură. Pe cei mai
mulţi însă îi atragem încă de la începutul carierei lor în organizaţie
şi astfel puterea noastră creşte; cei care refuză nu rezistă singuri.
Dacă devin o ameninţare pentru noi, ne unim forţele pentru a le
provoca falimentul. Obiectivul este acela ca respectiva persoană să
fie învinsă. De obicei, când se află în pragul colapsului total, îi
oferim încă o dată şansa pe care o refuzase iniţial. De cele mai multe
ori el acceptă. Urmează astfel o revenire spectaculoasă în afaceri,
dar persoana trebuie să respecte anumite condiţii ferme din partea
noastră, pe care nu le mai poate evita."
"Totdeauna noi avem de câştigat. Fie un om politic influent care să ne
susţină interesele, fie un mare om de afaceri ai cărui bani îi
administrăm noi, prin filierele noastre. Ne interesează să creăm cât
mai multe astfel de cercuri vicioase. Astfel am format celula
societăţii - familia - pe care am legat-o strâns în lanţul unor
dependenţe interminabile: serviciu, casă, confort, maşină, bancă,
contracte. Rolul cercurilor vicioase este de acrea dependenţă, pentru
că atunci când există dependenţă, lipseşte libertatea. Dependenţa
atrage automat înrobirea, limitarea; oamenii trebuie să fie cât mai
limitaţi şi mecanici în acţiunile lor, care trebuie să devină
stereotipe. De aceea am impus munca divizată în domenii şi subdomenii.
Dacă cerinţa postului este simplă, omul devine în scurt timp un fel de
robot care ascultă ce i se spune şi face ce i se ordonă."

Mass-media de propagandă

"Trebuie ca oamenii să gândească cât mai puţin, pentru că altfel ei
pot deveni periculoşi, pot naşte idei care să fie contrare scopurilor
noastre. Am permis astfel tehnologiei să capteze masele de oameni prin
anumite mijloace (a căror lipsă n-i s-ar părea acum o catastrofă):
televiziunea, telefonul, computerul. Pe lângă crearea dependenţei
populaţiei faţă de ele, aceste mijloace ne-au oferit şi controlul
difuzării informaţiei."
"Informaţia este pe primul loc în ceea ce priveşte armele cu care
acţionăm în lume. Controlând mijloacele şi instituţiile mass-media,
controlăm implicit conţinutul şi calitatea informaţiei. Obiectivul de
bază a fost acela de a obţine controlul asupra celor mai mari trusturi
de presă, radio şi televiziune din lume."
"Dar cum acest lucru nu era suficient pentru controlul total al
populaţiei, am început să sprijinim din umbră proliferarea
distribuţiei de droguri. Se ştie bine că acestea, alături de tutun,
alcool şi cafea, distrug corpul omului, însă noi am întreţinut
deliberat o aşa-zisă luptă de combatere a lor, care nu a făcut decât
să intensifice şi mai mult consumul acestora. Am creat concerne imense
de fabricare a ţigărilor, băuturilor şi a cafelei. Aproape toţi
preşedinţii şi patronii acestor giganţi în lumea afacerilor sunt
membri venerabili în lojile cele mai înalte ale organizaţiei noastre."
"Este deja dificil să controlăm mai bine de şase miliarde de
oameni. O mulţime este cu atât mai uşor de manevrat cu cât e mai
dispersată şi mai confuză. Dacă, în plus, ea nu depăşeşte un anumit
număr de persoane, atunci e chiar simplu, având în vedere tehnologia
de manipulare mentală pe care o avem la dispoziţie."
"Unul din scopurile principale a fost stoparea proliferării oamenilor
pe planetă. Mai mult, trebuia să micşorăm drastic populaţia globului.
Pentru asta aveam nevoie de metode care să ucidă în timp scurt un
număr foarte mare de oameni. Am finanţat proiecte ultrasecrete de
cercetare pentru producerea unor viruşi extrem de virulenţi. Unele
experimente au dat greş, altele ne-au mulţumit prin rezultatele
obţinute."
"Dacă ceva sau cineva se opune, nu poate rezista mult timp
împotriva noastră. Armele noastre nu sunt niciodată prezentate pe
faţă. Ele îmbracă mai mereu o haină umanitară. Baza care ne dă sursele
de manipulare este constituţia unui stat. Alcătuirea ei este o
adevărată ştiinţă a psihologiei şi manipulării omului, de aceea
reprezentanţii noştri au luat parte la conceperea constituţiilor
principalelor state-puteri ale lumii. Constituţiile trebuie să aibă o
formă umanitară, pompoasă, dar să ascundă în profunzimea lor metode
eficiente de subminare şi control al populaţiei."

Marile revoluţii şi războaiele mondiale

"Conflictele, revoluţiile şi războaiele au constituit pentru noi o
reală şi uriaşă sursă de venituri şi o modalitate de dirijare şi
menţinere a influenţei şi puterii noastre la nivel mondial. Speculăm
orice dificultate economică, mai ales la ţările mai puţin dezvoltate.
Datorită influenţei bancare pe care o avem, acţionăm din umbră la
nivelul conducerii statului şi la fel facem şi în cazul statului
advers. Nu ne implicăm niciodată într-o singură parte, pentru că
rezultatul poate fi incert. Perioada actuală se pretează mai ales la
crearea unor conflicte de ordin etnic şi economic."
"Aproape toate organismele internaţionale (politice sau
militare) au sorginte masonică. Venerabilii noştri se află plasaţi în
punctele cheie şi urmează cu exactitate planurile noastre. ONU şi NATO
s-au dovedit a fi decizii salutare atunci când am hotărât formarea
lor."
"Toate aceste lucruri par atât de absurde şi îmbracă o haină
atât de grotescă încât acuzaţiile care n-i s-ar putea aduce ar apărea
într-o lumină de-a dreptul hilară! Este unul din punctele esenţiale
ale doctrinei noastre. Să acţionezi în direcţia planului stabilit, dar
în acelaşi timp să faci să pară că acţiunile tale sunt opuse planului!
De aceea nu dorim să fim mediatizaţi, nu dorim onoruri, faimă sau
recunoaştere publică, pentru că sunt trecătoare şi, în plus, sunt
dirijate chiar de noi prin intermediul pârghiilor de control pe care
le avem în mass-media."
"Succesul nostru stă în faptul că formăm un grup, şi nu acţionăm
doar în interes individual. Acţiunile noastre sunt mereu corelate şi
au un scop precis, iar ajutorul reciproc şi discreţia totală sunt
esenţiale pentru asigurarea succesului. De altfel regulile şi
jurămintele ordinului nostru sunt foarte stricte, iar pedepsele foarte
aspre."

Dezvăluirea planurilor francmasonice

"Îţi închipui că auzind aceste lucruri le vei putea face cunoscute
lumii întregi? Cine îţi închipui că te-ar putea asculta fără să te
considere nebun? Masoneria a fost dintotdeauna ocultată; în loc să ne
atribuim marile idei sau curente sociale sau culturale, s-a optat
pentru discreţie, mister, retragere, acţiune din umbră. Sunt puţini
cei care au auzit despre denumirea de mason sau francmason, şi oricum
n-au nici-o idee despre ce înseamnă ea în realitate."
"Evident, cunoaştem deja că sunt mulţi, mai ales intelectuali, care
cunosc o parte a adevărului despre noi şi pe care nu-i mai putem
minţi, dar prin comparaţie cu restul populaţiei, îndobitocită de
sistemul social pe care noi l-am creat şi mai ales de cel
informaţional pe care îl dirijăm aproape în totalitate, aceşti
intelectuali sunt cu adevărat o minoritate. În plus, ei sunt
dispersaţi şi ameninţaţi de avertismentele indirecte pe care noi le
trimitem. Astfel că, chiar dacă unii cunosc adevăratele noastre
intenţii, vor adopta o atitudine pasivă, considerând că sunt lipsiţi
de putere, de avânt, de posibilităţi de a acţiona în mod eficient. Ei
adoptă atunci varianta victimei care se lamentează: "Ştiu, dar ce pot
să fac? Sunt legat de mâini şi de picioare! Nu cred că avem vreo
şansă." În acest fel, o mare parte din populaţie care ar putea să ne
provoace mari greutăţi, a depus deja armele înainte de a începe
lupta."

Denigrare, minciuni, manipulare

"Dacă mai apare totuşi cineva care vrea să ne atace şi să arate
realitatea acţiunilor noastre, avem multe mijloace de liniştire a lui.
Ele încep totdeauna prin lansarea unei ştiri false, negative, despre
acea persoană, pentru că noi controlăm foarte bine mass-media.
Cititorii află despre acele lucruri false, negative. Chiar dacă în
zilele următoare apare o contrazicere a ştirii, o dezminţire, faptul
deja a fost consumat. În primul rând nu e obligatoriu ca cel care a
citit ştirea falsă să mai citească a doua zi şi dezminţirea. În al
doilea rând, noi speculăm tendinţa vicioasă a omului de a se orienta
mai ales spre ştiri senzaţionale cu caracter negativ."
"Cunoaştem prea bine influenţa unor astfel de sugestii negative şi
impactul lor teribil asupra naturii emoţionale a omului. Ştim că ele
distrug structurile energetice armonioase din aura sa, aduc o formă
subtilă de stres la nivel psihic, şi coboară vibraţia percepţiilor
pozitive ale omului. Toate astea ne servesc foarte bine intereselor
noastre, deoarece îi obosesc şi îi debusolează pe oameni, îi determină
să fie lipsiţi de vigilenţă şi superficiali."
"Realizăm astfel un scop pe care l-am urmărit mereu: creşterea
entropiei sociale, care determină o confuzie aproape totală. Ne slujim
mereu de ştiri contradictorii, cu un conţinut sinistru, profund
negativ; susţinem şi impulsionăm cărţi cu subiecte puerile sau
fantastice dar care atrag pentru a capta interesul minţilor slabe,
aflate în căutare de senzaţional. Noi am avut grijă ca astfel de
apariţii editoriale să prolifereze şi chiar să fie acceptate de
populaţie, care acum le consideră foarte valoroase."
"Sistemul economic şi social pe care l-am impus încurajează foarte
mult competiţia în aspectul ei nearmonios, stimulează concurenţa
neloială şi îndeamnă la un consum cât mai mare de mărfuri. Această
preocupare şi agitaţie nebună a omului, care îl ţine mereu ocupat şi
tensionat, nu duce decât la o diminuare semnificativă a valorilor
morale şi etice în viaţă, adică la pervertirea caracterului omului."
Filme şi reviste porno? Din plin!
"Încurajăm şi sprijinim proliferarea sexualităţii în formele ei
aberante şi a pornografiei până la limite inimaginabile, pentru că am
constatat că forţa şi virilitatea bărbatului, precum şi sensibilitatea
şi intuiţia femeii diminuează foarte repede atunci când sunt
confruntate cu astfel de practici rele. Astfel omul devine labil,
cedează mai repede şi poate fi controlat cu uşurinţă."
"Acordăm atenţie deosebită tinerilor, pentru că dacă vrei ca
un copac să nu aibă roade, trebuie să-l usuci încă de când este puiet.
Ne orientăm spre difuzarea filmelor în care este exacerbată violenţa,
a filmelor de groază sau cele cu scene sadice. Pentru a încuraja
vizionarea lor ne folosim foarte mult de publicitate, care a ajuns
inima comerţului. Am stimulat în cel mai înalt grad tendinţa
populaţiei de a consuma. Aceasta este chiar o boală contemporană a
omului. Chiar dacă nu are nevoie de ceva anume, el trebuie să cumpere,
să cumpere şi iar să cumpere. Nu e uşor să devii bogat şi aproape
imposibil să o faci pe căi cinstite. De aceea clasa bogătaşilor e în
cea mai mare parte o clasă socială viciată şi pervertită. Necinstea
lor i-a determinat să aibă secrete, şi atunci când un om are secrete,
apar şi obligaţiile faţă de alţii, mai ales prin şantaj. Noi înşine
suntem artizanii acestei situaţii."

România anului 2003

"Să luăm ca exemplu ţara ta. Aici ne-am instalat oamenii cu mare
uşurinţă, deoarece am ştiut să speculăm trecerea de la un sistem
totalitar, ale cărui baze tot noi le-am pus, la o aparentă libertate
de acţiune. După Revoluţia din ţara voastră, n-am avut decât să
aşteptăm şi să încurajăm dezastrul economic, şi mai ales corupţia şi
tentaţia românului în faţa strălucirii banului. Aproape toţi au căzut
în plasă. Am început atunci să acţionăm şi din punct de vedere
politic. Trebuia să fim siguri că principalele posturi din Parlament
şi Guvern sunt ocupate de oameni în vârstă, cu caracter slab, uşor de
manipulat. Eforturile noastre au fost minime, deoarece aviditatea şi
lăcomia după bani, dublate de o mare laşitate şi duplicitate, au făcut
din cei mai mulţi dintre politicienii voştri o adunătură demnă de
dispreţ." "Şi de ce toate astea? Pentru puterea absolută. Puterea de
dominaţie a întregii lumi trebuie să ajungă repede în mâinile
noastre."

III. Descoperirea din Bucegi

Cezar şi-a dat seama că masoneria mondială urmărea să dobândească
într-un timp cât mai scurt controlul asupra unei locaţii secrete din
munţii Bucegi, excluzând orice formă de popularizare şi dorind chiar
tăinuirea gradată a existenţei acestui loc faţă de puterea de la
Bucureşti, după ce reprezentanţii elitei ar fi avut acces acolo. Ca
întotdeauna în cazul marilor secrete de stat, scurgerile de informaţii
puteau periclita întreaga acţiune deoarece existau formaţiuni care nu
erau controlate în întregime de masoni. La doar două săptămâni de la
cea de-a doua întâlnire cu venerabilul Massini, Cezar a mărturisit
autorului că vrea să fie sigur că informaţiile necesare vor fi
publicate pentru ca ele să ajungă astfel la cunoştinţa românilor. Se
anunţa o perioadă tensionată şi uluitoare prin ineditul descoperirii
care a fost făcută în munţii Bucegi.

Lenea şi inactivitatea: perfect pentru masonerie

Pentru a controla şi manipula populaţia globului, elita masonică se
foloseşte de inerţia, lenea şi întunecimea mentală a majorităţii
oamenilor, care nu au forţa interioară necesară pentru a renunţa la
obiceiurile lor rele şi la tendinţele negative. Masonii manevrează cu
mare uşurinţă această energie a lipsei de reacţie, a încetinelii,
inerţiei, obscurantismului. În asemenea situaţii masoneria generează,
practic, o veritabilă stare de somnolenţă colectivă, care îi serveşte
foarte bine interesele. Acţiunile francmasoneriei - care în anumite
cercuri înalte masonice implică realizarea unor ritualuri complexe de
magie neagră - sunt realizate uneori chiar de la distanţă, iar cei
care sunt mai receptivi faţă de aceste energii înlănţuitoare,
apăsătoare, le cad cu uşurinţă victime, lunecând într-un fel de somn
bizar, ca de plumb. Aici nu e vorba doar de somnul fizic, ci un gen de
stare abulică în care sunt cuprinşi oamenii care îi face să devină
obedienţi, ascultători, şi să se comporte precum nişte marionete.
Este condiţia ideală în care ei pot fi controlaţi şi conduşi fără
să opună rezistenţă. Organizaţiile masonice deţin aproape toate
pârghiile de acţiune în societate prin care atacă cu vehemenţă tot
ceea ce este spiritual, autentic, adevărat, urmărind să transforme
umanitatea într-un fel de mecanism viu pe care-l pot acţiona şi
conduce la voinţă exact aşa după cum vor.
Sunt foarte multe opinii divergente, contradicţii şi
neînţelegeri între diferitele loji masonice în lume. Una dintre marile
păcăleli pe care le realizează elita masonică este aceea de a genera
impresia că două sau mai multe loji masonice se luptă între ele. În
realitate, la vârful structurii lor piramidale marii maeştri
francmasoni care alcătuiesc elita conducătoare se înţeleg foarte bine,
însă la baza ei apar ca fiind duşmani. Ideea este de a crea derută şi
confuzie, ştiind că acestea adorm vigilenţa omului de rând. De fapt, e
vorba de o păcăleală diabolică: cel care cade în plasa ei fără să fie
avizat, nu va alege una dintre loji crezând că e rea, ci o va alege pe
cealaltă despre care va crede că e bună. Dar asta e doar aparenţă, în
realitate francmasoneria este şi rămâne aceeaşi, indiferent de
artificiile la care recurge. Trebuie să ai încredere şi să fii
perseverent ăn acţiunile benefice pe care le realizezi.

Masoneria îşi face de cap

În România, mai ales în ultimii ani, francmasoneria acţionează aproape
după bunul plac. Sărmanul popor care e ţinut în ignoranţă şi
manipulat, nici măcar nu bănuieşte care e cauza tragediei pe care o
are tot timpul sub ochi şi o trăieşte obidit. Dacă această adevărată
hidră (masoneria) ar fi învinsă, atunci ar exista o regenerare rapidă,
sub toate aspectele, la nivelul întregii planete. Din nefericire,
imensa majoritate a oamenilor din Occident nu e atentă să sesizeze
modalităţile de manipulare - unele chiar foarte evidente - ale
masoneriei. Apatici şi egoişti, cei mai mulţi preferă să se izoleze
într-o formă stranie de hibernare citadină având impresia greşită că
îşi ghidează singuri viaţa.
Chiar dacă află despre acţiunile diabolice săvârşite de masoni,
preferă să le nege din comoditate, sau să se bizuie pe faptul că alţii
vor lua atitudine în locul lor. Mai mult decât atât, ei aderă cu o
crasă ignoranţă la anumite orientări satanice care sunt infuzate şi
încurajate de masonerie prin intermediul muzicii rock dezlănţuite, a
drogurilor, a alcoolului, tutunului şi a concepţiilor materialiste. În
aceste condiţii de abrutizare gradată dar sigură a fiinţei umane care
devine astfel lipsită de voinţă şi determinare proprie, e destul de
uşor pentru francmasonerie să-şi împlinească planul.
La noi în ţară situaţia e identică. Oamenii parcă dorm, nu sunt
lucizi. Chiar dacă au mai fost publicate unele informaţii fundamentale
despre francmasonerie şi planurile ei la nivel mondial, inerţia şi
starea de somnolenţă a oamenilor s-a amplificat atât de mult încât
sunt foarte puţini cei care catadicsesc să creadă că tot ceea ce se
spune despre masonerie este adevărat şi că reprezintă o realitate
cruntă. Li se pare totul atât de monstruos şi incredibil, încât
într-un impuls subconştient de teamă şi autoconservare, ei preferă să
creadă că poate situaţia nu e chiar aşa de rea cum e descrisă, astfel
încât preferă să se închidă din nou în cochilia lor şi să rămână mai
departe în inerţia de care erau cuprinşi înainte.
Situaţia e chiar mai gravă decât aceea în care ei nu ştiau
nimic despre planurile satanice ale masoneriei, pentru că a şti şi
totuşi a nu acţiona conform cu ceea ce cunoşti e o mare laşitate şi o
gravă abatere de la codul moral elementar. Nu e prost cel care nu
ştie, ci e prost cel care ştiind, acţionează ca şi cum nu ar şti.

Simboluri şi lozinci masonice

Există câteva simboluri pe care masoneria le foloseşte şi sunt foarte
cunoscute, cum ar fi compasul şi mistria. Altele, sunt mai ascunse:
piramida cu ochiul atotvăzător din vârful ei, reprezentată deloc
întâmplător pe bancnota americană de un dolar. Pe lângă simboluri,
devizele francmasonice sunt foarte importante pentru adepţii lojilor
masonice, iar una dintre ele este "Prin haos la ordine". Analizând cu
luciditate situaţia actuală din lume şi din România, din punc de
vedere social, economic şi politic, se constată că acest haos este
structurat în aşa fel încât să asigure gradat instituirea noii ordini
mondiale, căreia nu i se spune Noua Ordine Francmasonică - pentru ca
cei ignoranţi să nu ştie cine sunt creatorii ei - ci doar Noua Ordine.

Un alt principiu pe care francmasonii îl aplică cu stricteţe este
"Toţi pentru unul şi unul pentru toţi".

Respectarea acestui imperativ le conferă o stare de unitate, o
forţă şi tenacitate considerabile. Dacă oamenii din România ar
manifesta aceeaşi stare de tenacitate, aceeaşi forţă de acţiune şi
aceeaşi angrenare sistematică ca în cazul masonilor, situaţia actuală
ar fi cu totul alta.
Cei care acţionează în lojile masonice sunt aproape implacabili
în deciziile lor. Un ordin în francmasonerie nu se discută deoarece în
momentul intrării în organizaţie cei care sunt primiţi depun un
jurământ oribil şi realizează un ritual pervers prin care se obligă
efectiv la o totală supunere şi ascultare, în caz contrar acceptând să
fie ucişi.
Francmasoneria este unica grupare ocultă care are scopuri
politice. În momentul în care elita masonică promovează un membru al
unei loji într-o poziţie înaltă în organozaţie, ea are anumite
criterii ascunse prin care îşi dă seama dacă persoana respectivă e
îndeajuns de modelată în direcţia acţiunilor demoniace. E aproape
incredibil câtă mizerie umană poate să existe sus, la vârful piramidei
lor ierarhice. Însă totul e poleit şi făcut să apară strălucitor şi
nobil, prin intermediul bogăţiilor fabuloase pe care le deţin, al
relaţiilor, influenţei şi controlului pe care-l au în lume.Adevărul
începe să se reveleze
Ce i-a putut determina pe cei mai mari masoni ai lumii să se
orienteze cu atât de mare interes spre România! Există unele profeţii
foarte secrete făcute de doi mari sfinţi creştini la începutul
secolului trecut şi se referă la viitorul României în contextul
întregii omeniri. De asemenea, există un pergament foarte valoros în
marea bibliotecă de la Vatican care expune aceeaşi problemă în
legătură cu teritoriul României, situaţie aproape de neconceput pentru
mentalitatea şi orgoliul marilor state şi puteri ale lumii.
În arhiva secretă a Muzeului de Istorie din Viena, se află un
document foarte vechi care expune trecutul istoric extrem de
îndepărtat şi totodată fabulos al civilizaţiei care a existat în acele
timpuri pe teritoriul României. Iată deci toate aceste surse diferite
care se referă la aceleaşi lucruri. Există multe aspecte care se
corelează. Profeţiile afirmă că este o problemă de doar câţiva ani
până la apariţia semnelor care vor atrage atenţia asupra acestui
teritoriu.
Francmasonii sunt foarte atenţi la această ţară, deoarece ei ştiu
că cea mai mare problemă pentru ei, la nivel planetar, o reprezintă
acest loc. Ei înşişi cunosc foarte bine profeţiile în legătură cu
viitorul apropiat al României şi ştiu că cele mai multe probleme le
vor avea chiar din această zonă a globului. Aşa se explică intrigile
şi maşinaţiile lor de culise în economia şi politica ţării, tocmai
pentru a-şi asigura acest control şi pentru a genera fel şi fel de
grupări ciudate pe care le susţin şi le finanţează cu sume fabuloase
de bani. În aceste grupări ei atrag oameni naivi, cu un caracter slab,
dar avizi de câştiguri facile, care sunt dispuşi chiar sa-şi vândă
sufletul numai pentru a parveni în aşa-zisa societate înaltă şi
bogată. Scopul acestor mini-organizaţii este acela de a bloca orice
tentativă de dezvoltare spirituală sau de normalitate socială şi
economică a populaţiei, creând totodată impresia că activitatea lor
este asiduă tocmai în aceste domenii.
Insistenţa cu care acţiona venerabilul Massini arăta că problema
era de maximă importanţă atât pentru francmasonerie, cât şi pentru
întreaga ţară. De ce oare senior Massini nu a intervenit prin canale
diplomatice foarte înalte, oficiale? Elita masonică nu dorea deloc
publicitate în această problemă. În plus, au şi ei anumite limite ale
influenţei politice, care diferă de la ţară la ţară. De aceea,
păstrarea unui secret ferm în privinţa descoperirii din munţii Bucegi,
era de maximă importanţă.
Masoneria menţine România în mocirlă
Ei au tot interesul să menţină acest popor la un grad de sărăcie
şi prostie care a atins cote aproape incredibile. Politica lor a
devenit în ultimul timp destul de evidentă. Aproape că nu se mai
obosesc să ascundă acest lucru, aparenţele fiind menţinute doar de
ipocrizie şi minciună care arată sfidarea fără limite şi totala lipsă
de respect pentru naţiune. Politica lor stranie şi vicleană urmăreşte
să secătuiască material acest popor şi să-l aducă la acea stare
abulică de totală dependenţă, impunând fel de fel de împrumuturi
externe de ajutorare care creează obligaţii.
Scopul principal este de a menţine oamenii în această stare
ciudată. În multe cazuri au reuşit. Dacă lucrurile vor continua aşa şi
nu va exista o trezire a elementelor de răspundere, e posibil ca
această stare critică să continue şi chiar să se amplifice. De aceea e
important ca oamenii să afle care sunt cauzele care stau la baza
acestei situaţii care există la nivel naţional şi chiar mondial. E ca
un efect de avalanşă în care - după atingerea unui punct critic de 5%
din populaţia ţării - dezvoltarea lui să fie exponenţială ducând la
deschiderea sufletească şi trezirea celorlalţi.

IV.Descoperirea din Bucegi

În neştiinţa lor, mulţi oameni acţionează involuntar în consensul
directivelor francmasonice, fără să bănuiască că fac jocul murdar al
grupărilor masonice. Acestea, folosindu-se de intermediari, sunt
foarte virulente şi perfide. În acest fel, ei nu au nici-o răspundere,
iar dacă lucrurile nu ies aşa cum au urmărit, vor da vina totdeauna pe
intermediar, arătând cu degetul şi incriminându-l pentru faptele
comise.
Divulgarea planurilor masoneriei
Care ar fi cele mai potrivite modalităţi pentru a neutraliza forţa
malefică şi planurile diabolice ale francmasoneriei? În primul rând,
divulgarea acestor planuri şi acţiuni malefice ale francmasoneriei,
astfel ca ele să fie cunoscute tuturor oamenilor. Deşi acţiunile lor
sunt insidioase şi orientate cu precădere către blocarea, de exemplu,
a oricărei idei geniale, sau invenţii care ar putea să amelioreze
traiul oamenilor din popor. Ei sunt cei care dau indicaţiile atât
pentru contracararea invenţiei, cât si pentru exasperarea
inventatorului şi aducerea lui într-o totală stare de marasm, stres şi
neputinţă. De aceea mulţi preferă să-şi părăsească ţara şi să-şi ofere
capacităţile lor intelectuale de excepţie în alte zone ale lumii.
Situaţia politică şi economică a ţării demonstrează că masonii
acţionează exact după planurile lor.

Masoneria promovează corupţia

Ei urmăresc să promoveze mai mereu oameni de paie, oameni corupţi, şi
chiar să instituie o atmosferă generală de corupţie, tocmai pentru a
putea după aceea să-şi asigure această infiltrare care să le asigure
succesul jocurilor murdare pe care le fac. Dacă în posturile cheie ar
fi plasaţi oameni intransigenţi şi de bună credinţă, aceştia nu s-ar
mai putea preta la intrigile, jocurile şi mizeriile de culise care
infestează politica şi economia ţării. Faptul că lucrurile trenează
însă, deşi de ani de zile sunt încercări, schimbări, înlocuiri,
angajamente, promisiuni, arată adevărata faţă a influenţei masonice
care întreţine deliberat o stare tensionată în ţară prin minciună şi
ipocrizie.

Demascarea publică a jocurilor masonice

Cu cât oamenii devin mai lucizi şi avizaţi de planurile francmasonice,
cu atât mai repede ei se vor opune jocurilor murdare ale acesteia.
Apoi trebuie realizată demascarea publică a intenţiilor malefice ale
masoneriei. Politica masoneriei este aceea de subminare a speranţei
oamenilor.
Scopul principal este să genereze o stare negativă de absenţă a
speranţei în oameni, de lipsă de încredere în forţele acestui popor.
Când însă o mare masă de oameni are o speranţă pe care o cultivă, o
hrăneşte şi o întreţine cu entuziasm, ea creează un curent gigantic de
forţă spirituală.
Dacă o idee profund benefică cuprinde masele de oameni, ea generează
atunci o undă colosală de energie pozitivă care poate fi însăşi cheia
transformării acestui popor.
Masonii acţionează extrem de virulent şi cu maximă îndârjire prin
mass-media (pe care o au sub control total) atunci când unii oameni
sau grupări fac cunoscute lumii întregi adevărul oripilant despre
acţiunile şi intrigile lor. Masonii de la vârf caută atunci să
distrugă prin orice mijloace persoanele sau organizaţiile respective,
profitând de credulitatea tâmpă a omului de rând care poate fi
manipulat cu uşurinţă.
A doua întâlnire cu venerabilul Massini
O a doua întâlnire cu marele mason Massini a avut loc în vila luxoasă
a unei diplomaţii străine. Deşi întâlnirea a ţinut mai puţin de o oră,
informaţia oferită de Massini a fost ca o bombă. El a spus că dispune
de o informaţie ultrasecretă care provine direct de la Statul Major al
Pentagonului, şi că acea informaţie se referă la un anumit loc din
România.
Mărturisind că grupul Bilderberg are reprezentanţi în cele mai
importante dintre organismele politice, economice şi militare ale SUA,
a afirmat că există câteva grupuri oculte a căror putere este foarte
mare. Dincolo chiar si de aceste grupări foarte puternice, există
formaţiuni de elită care supervizează viaţa ştiinţifică şi tehnologia
pe întreaga planetă, economia mondială şi curentele politice globale.
Deasupra tuturor se află grupul Bilderberg. Tot ceea ce e mai
important şi se descoperă pe planetă este adus imediat la cunoştinţa
celor din elita mondială. Acesta a fost şi cazul observaţiilor secrete
în ceea ce priveşte teritoriul României.

Pentagonul spionează cu sateliţi

Pentagonul are mai multe programe militare secrete şi de spionaj
geodezic, folosind mai mulţi sateliţi geostaţionari de înaltă
tehnologie. Unul dintre aceştia, care se bazează pe tehnologia bionică
şi pe cea a undelor de formă, a reperat în anul 2002 o structură
aparte într-o anumită zonă a munţilor Bucegi. În primul rând, spaţiul
gol identificat în interiorul muntelui nu avea corespondenţă cu
exteriorul, ci începea direct din interiorul muntelui, la o anumită
distanţă de panta acestuia. În al doilea rând, avea forma unui tunel
foarte regulat care cotea brusc spre centrul muntelui, sub un unghi de
26 de grade. Traseul tunelului era perfect plan.
Cel de-al treilea element a pus pe gânduri echipa Pentagonului.
Scanarea din satelit a muntelui a evidenţiat două blocaje majore
ale structurii din interiorul solid de piatră care mărgineau începutul
tunelului şi sfârşitul lui şi respingeau orice tip de sondare sau
analiză, ca şi cum ar fi protejat ceva în acel loc. Erau baraje
energetice artificiale: primul era plan, drept ca un zid, ca un perete
care bloca accesul în tunel. Al doilea era imens, ca o cupolă sau
semisferă, care se afla la capătul opus tunelului, aproape de centrul
muntelui. Massini a recunoscut că acolo se afla ceva extrem de
important şi care era foarte bine protejat. Ansamblul tunel-semisferă
se afla într-un plan paralel cu solul, iar barajul semisferic se află
pe verticala ce corespunde stâncilor de pe creastă numite Babele. De
fapt, verticala ieşea la aproximativ 40 de metri între Babele şi
Sfinxul din Bucegi.

O structură similară în Irak

Echipa de la Pentagon a observat că barajul energetic semisferic are
exact aceeaşi frecvenţă de vibraţie şi aceeaşi formă ca cel dintr-o
altă structură subpământeană foarte secretă pe care ei o descoperiseră
înainte, în apropiere de Bagdad, în Irak. La scurt timp după
descoperirea din subsolul Irakului s-a declanşat războiul şi după
câteva luni americanii au avut acces, în cel mai mare secret, la zona
respectivă, despre care irakienii nu ştiau absolut nimic. Oricât s-au
străduit, nu au reuşit să penetreze zidul energetic, iar întreaga
operaţiune era ţinută în cel mai mare secret.

Trecutul misterios al planetei

Massini a mai precizat ca ceea ce se afla acolo avea legătură cu
trecutul misterios al planetei dar şi cu istoria organizaţiei lor.
Faptul că Pentagonul a remarcat similitudinea datelor de investigare
între structura subterană de lângă Bagdad şi cea interioară din munţii
Bucegi i-a agitat foarte mult pe cei din elita masonilor. Iniţial
aproape devenise panică generală. Panica era datorită faptului că
această structură - mult mai mare şi mai complexă decât cea din Irak -
se afla pe teritoriul României. Corelând acest fapt cu unele aspecte
referitoare la viitorul României ajungem la o viziune corectă a
motivelor de îngrijorare pe care le au în prezent marii masoni. Oricât
de mult ar dori ei să disimuleze aceasta, acţiunile şi intenţiile lor
ne arată cu prisosinţă contrariul.
O enigmă foarte mare era felul în care reuşiseră cei care l-au
construit să realizeze structura şi golurile direct în interiorul
muntelui, fără nici-o corespondenţă în afara lui. Massini a furnizat
planul corect pentru a ajunge la tunel, aşa cum a fost el calculat de
specialiştii din Pentagon. Cea mai apropiată străpungere era posibilă
la 60-70 de metri de primul baraj energetic, pe coasta muntelui.
Venerabilul a garantat sprijinul tehnologic ultra sofisticat al
armatei SUA pentru realizarea străpungerii spre primul baraj
energetic. Era vorba de un dispozitiv foarte performant de forare în
mare viteză a rocii care utiliza un jet de plasmă puternic şi un câmp
magnetic rotitor. Massini a cerut însă respectarea cu stricteţe a
secretului şi prezenţa lui fermă în acel loc în momentul străpungerii
muntelui.
Ziarul Ziarul a publicat un amplu articol despre munţii Bucegi şi
ciudăţeniile semnalate în zonă. Iată un extras semnificativ: "Buşteni.
Piscurile munţilor se cufundă în nori. Crucea de pe Caraiman împunge
cerul cu semeţie. Nimic n-ar prevesti că liniştea seculară a naturii
ar putea fi tulburată de evenimente neobişnuite. Traian Trufin ştie
însă că totul e doar aparenţă. Aici a trăit cele mai stranii
întâmplări. Este convins că sub Carpaţii noştri există o altă lume.
Bucegii sunt consideraţi de către specialişti un punct energetic
foarte puternic. S-au emis ipoteze asupra existenţei unor galerii
subterane, s-au făcut teste radiestezice. Cercetările au demonstrat că
zona este încărcată energetic mai mult ca oricare alta din România.
Traian Trufin, muzeograf conservator la Muzeul "Cezar Petrescu" din
Buşteni, publicist şi cercetător al fenomenelor stranii la care a fost
martor, a încercat să găsească nişte explicaţii."
"În 1993, timp de două săptămâni, în partea de sud a oraşului,
oamenii aveau insomnii, indiferent de vârstă. M-am gândit că sunt
emanaţii de noxe de la fabrica de hârtie. Nici vorbă de aşa ceva. Era
ciudat că, deşi nu dormeau, oamenii nu se simţeau obosiţi. Mi-au
confirmat acest lucru cel putin 20 de persoane", povesteşte
muzeograful. Unii localnici au ajuns să trăiască adevărate stări de
euforie. Manifestările aveau loc numai în timpul nopţii. După ce au
băgat în sperieţi tot oraşul, au încetat la fel de brusc cum
apăruseră."
"Apoi au început cutremurele. Paradoxal, dar acestea n-au putut fi
localizate în Bucegi şi nici nu aveau vreo legătura cu sursa seismică
din Vrancea. Seria de cutremure a început în 1994 şi a ţinut 3 ani.
"Se produceau la ore fixe: la ora 20 şi la 3 noaptea. În fiecare zi,
invariabil. Nu erau însă seisme propriu-zise. Se manifestau după alte
legi. Aveau un areal redus: Azuga - Buşteni - Sinaia. Uneori
cuprindeau doar un cartier din Buşteni. Se auzea din pământ un vuiet,
ca şi cum s-ar fi prăbuşit sub picioarele tale tavanul unei grote. Nu
apăreau nici mişcări orizontale, nici verticale", povesteşte Traian. A
numărat peste 100 de astfel de mişcări seismice."
"Aveam niste casti de radioamator. Receptionam in ele un program de
radio. Dar am observat ca numai in zona Busteni. Iesind din oras, spre
Bucuresti sau Brasov, nu mai receptionam nimic. Cred ca exista un
puternic cimp energetic in zona care amplifica semnalele radio", crede
Traian. A mai observat si alte fenomene bizare. In jurul Crucii de pe
Caraiman apar deseori aureole ciudate si chiar holograme.
"Traian crede că toate anomaliile din Buşteni sunt cauzate de
existenţa unor galerii subterane în măruntaiele munţilor. Aceste
uriaşe tunele subterane sunt de natură artificială şi au fost săpate
de civilizaţii nepământene. Aici au loc experienţe, punctul fierbinte
fiind în zona crucii de pe Caraiman. Aşa se explică bubuiturile care
însoţesc cutremurele. Sau recepţionarea undelor radio, emise nu din
eter, ci din aceste coridoare. Cine produce acele amplificări stranii,
în ce scop, cui îi sunt destinate acele comunicări radio bizare,
Traian nu poate răspunde. "Convingerea mea este că există în subteran
o altă lume. Extratereştrii cunosc totul despre lumea de la suprafaţă.
Spectrul lor informaţional este foarte larg. Dar nu ştiu ce fel de
activitate desfăşoară acolo şi nici de ce nu vor să comunicam.
Probabil pentru că omenirea încă nu este pregătită să înţeleaga nişte
lucruri", conchide geologul. Speră că fenomenele se vor intensifica şi
până la urmă vor deveni o cale de comunicare între cele două
civilizaţii. Oricum, e mai mult decât lipsă de explicaţii
satisfăcătoare pe care au oferit-o până acum oamenii de ştiinţă."

"Vizionara Valentina, femeia oarbă din Iaşi care poate pune
diagnostice şi prin telefon, susţine că a descoperit prin metode
proprii că un important şuvoi de energie, de aceeaşi calitate cu cea
care alimentează complexul de la Gizeh, scaldă şi Sfinxul nostru din
Bucegi. Iar subteranele nedescoperite ale acestuia comunică cu
piramidele din Egipt. "Acolo e trecutul omenirii. Dar nu-i omenirea de
acum doua mii de ani. E cu mult mai demult, tare mult înainte. Sfinxul
din Bucegi este ocrotitorul pământului pe care locuim. De fapt, în
Bucegi, la Sfinx vine un şuvoi foarte puternic de energie. Atunci când
cu ştiinţa care va fi pe pământ va birui cineva să ajunga sub Munţii
Bucegi, va da peste toate aceste înscrisuri şi documente însemnate şi,
după semnele acelea, va şti ce are de făcut. Dar asta se va întâmpla
numai după ce şuvoiul de energie de deasupra va slăbi", spune
clarvăzătoarea care n-a fost niciodată în Bucegi."

V. Descoperirea din Bucegi

Adio secrete!

În ultimile zile ale lunii iulie 2003 a avut loc forarea în interiorul
muntelui, însă totul s-a aflat la vârfurile puterii de stat: adio
secret! Maşina a forat mai întâi după o ciudată deviaţie a câmpului
magnetic, apoi însă s-a corectat traiectoria. Galeria semăna cu un
tunel de metrou, era perfect şlefuită şi ducea până la tunelul
enigmatic descoperit din satelit. La capătul apropiat al tunelului se
afla o poartă imensă din piatră care se deplasase prin culisare spre
stânga. Înaintea acestei porţi uriaşe se afla celebrul baraj
energetic. Trei oameni din prima echipă de intervenţie specială s-au
apropiat foarte mult de barajul invizibil şi l-au atins imprudent,
murind pe loc de stop cardiac. Orice obiect (rocă, plastic, metal sau
lemn) aruncat spre el se prefăcea imediat în praf fin. Doi generali de
la Pentagon şi consilierul prezidenţial american erau acolo.

Marea Galerie

Massini ştia cel mai mult despre originea acestei descoperiri şi avea
cunoştinţe despre cel puţin un element care se găsea în sala cea mare
semisferică. Dincolo de barajul energetic redutabil, care a cauzat
moartea a trei oameni, se afla poarta imensă din rocă solidă. În
peretele tunelului, în faţa porţii se afla o zonă pătrată cu latura de
20 cm perfect finisată pe care era trasat cu precizie un triunghi
echilateral cu vârful în sus. Pătratul şlefuit se află între imensa
poartă de piatră şi barajul energetic invizibil. Cezar a simţit că
există o anumită compatibilitate între energia barajului şi cea a lui,
ceva în genul unei simpatii reciproce. Atingând uşor cu mâna suprafaţa
invizibilă a barierei energetice, Cezar a simţit fine furnicături pe
piele. A înaintat şi a trecut cu totul prin barajul care nu avea mai
mult de un centimetru grosime. Oficialii americani erau absolut
uluiţi.
Atingând triunghiul de pe pătratul de rocă şlefuită, Cezar a
deschis astfel poarta uriaşă de piatră care a culisat silenţios în
perete. Această comandă unică anula barajul energetic şi deschidea
totodată poarta de piatră. Marea Galerie care se arăta acum în toată
splendoarea ei era luminată, fără să conţină totuşi nici-o sursă de
lumină. În mod straniu, imediat după dezactivarea primului baraj
energetic de la intrarea în Marea Galerie, scutul semisferic uriaş de
la celălalt capăt al ei s-a activat brusc trecând la un nivel de
vibraţie superior şi emiţând o mare radiaţie luminoasă.
La o analiză mai atentă, peretele Marii Galerii era acoperit ce
părea sintetic dar crea senzaţia că are şi o parte organică în el.
Avea culoarea petrolului dar reflexiile erau verzi şi chiar albastru
închis. Nuanţele culorilor aveau un efect profund relaxant asupra
psihicului şi modificau sensibil aprecierea corectă a distanţei.
Materialul peretelui era oarecum aspru la pipăit dar nu putea fi nici
zgâriat şi nici îndoit. Rezista la orice tentativă de rupere,
străpungere zgâriere sau tăiere. În mod straniu, flăcările focului
erau absorbite înăuntrul său: practic, focul nu pute subzista pe acel
material. Americanii au recunoscut că materialul este o stranie
combinaţie între materia organică şi cea anorganică. La 280 de metri
galeria cotea brusc spre dreapta într-un unghi ascuţit. La o distanţă
mult mai mare, în depărtare, se vedea o lumină albastră feerică, ce
scânteia ca o stea. Înregistrările din satelit arătau existenţa unui
spaţiu imens la capătul Marii Galerii, dar acesta era şi el protejat
de un ecran energetic. Lumina albastră de la capătul galeriei este
doar reflexia unei porţiuni din scutul energetic protector al uriaşei
săli în formă de aulă.

În subsolul Irakului.

În ce priveşte structura similară din subsolul Irakului, ea a fost
descoperită folosind indicaţiile oferite de acelaşi satelit de spionaj
militar care revelase şi datele pentru structura din munţii Bucegi.
Consilierul american pe probleme de securitate naţională a primit un
fax ultrasecret prin care era înştiinţat de faptul că scutul energetic
semisferic din subsolul Bagdadului se activase brusc, pulsând cu o
mare frecvenţă.
Informaţia uluitoare era aceea că în faţa lui apăruse o hologramă
a planetei care prezenta secvenţial şi progresiv continentul Europa,
apoi zona de sud-est, apoi teritoriul României apoi munţii Bucegi şi
în sfârşit localizarea structurii din interiorul lor arătând coridorul
marii galerii şi scutul energetic semisferic pulsând cu putere. Era
evident că cele două scuturi energetice semisferice erau într-o
directă dar misterioasă legătură astfel încât activarea unuia a dus la
activarea şi a celuilalt. Poate există chiar o reţea de astfel de
structuri subpământene în întreaga lume.

Deconspirarea operaţiunilor

Vestea proastă era că preşedinţia SUA a fost înştiinţată şi a
contactat diplomaţia română prin intermediul serviciilor secrete. În
doar câteva zeci de minute, întreaga operaţiune fusese deconspirată.
Planul seniorului Massini se ducea de râpă. Iniţial au vrut să preia
controlul la nivel politic, insă politicienii noştri care aveau
dreptul să fie avizaţi asupra acestor aspecte au intrat în panică şi
nu puteau face faţă evenimentelor. Cezar s-a decis să dezvăluie toate
aspectele, intrigile şi planurile care implicau legăturile cu Massini.
Tensiunea diplomatică creştea din ce în ce mai mult deoarece
presiunile Washingtonului cereau imperios comunicarea cu generalii de
la Pentagon aflaţi la locul operaţiunilor.


Şedinţa de urgenţă a CSAT

Discuţiile de la Bucureşti au avut succes, în sensul că faptele au
fost aduse la cunoştinţa unor persoane cu mare probitate morală şi
care sunt profund patriotice. O şedinţă de urgenţă a Consiliului
Suprem de Apărare al Ţării (CSAT) a creat un imens val de simpatie
pentru Departamentul Zero. Cei mai mulţi au fost cutremuraţi de ceea
ce au aflat atunci. După decizia CSAT de a se continua cercetările sub
conducerea Departamentului Zero, s-a inventariat tot ceea ce se găsea
în uriaşa Sală a Proiecţiilor. De la Bucureşti, ordinele se succedau
unele peste altele, se anulau reciproc, erau când vehemente, când
evazive, şi trădau o mare tensiune. Membrii CSAT erau într-o şedinţă
continuă, menţinând legătura cu baza din munţii Bucegi. Ei au hotărât
să facă publică această descoperire formidabilă din munţii României,
după ce în prealabil au dezbătut problema pe toate feţele. Statul
român urma să facă întregii lumi o declaraţie oficială. Câţiva membri
CSAT s-au opus cu vehemenţă.

Declaraţia oficială a României

Când diplomaţia americană a fost informată că România va transmite un
comunicat mondial de presă de o importanţă crucială pentru omenire,
totul a devenit un haos. Nimeni nu ştia, dar toţi bănuiau că se
întâmplă ceva foarte grav şi important. Preşedintele a fost chemat
pentru o convorbire telefonică directă cu Casa Albă. În câteva ore
fuseseră blocate toate tranzacţiile şi înţelegerile statului român cu
organismele financiare internaţionale. Se aştepta din clipă în clipă
ordinul de declarare a stării de urgenţă în zona montană şi în
capitală.
Discuţiile dintre oficialii americani care sosiseră de urgenţă la
Bucureşti şi partea română s-au făcut fără translator. Au fost atât de
violente încât nu puţine au fost momentele de criză în care diplomaţii
strigau unii la alţii cât puteau de tare, proferând multiple
ameninţări cu represalii. Celelalte state ale lumii nu cunoşteau nimic
din această problemă, iar americanii ştiau bine că existau oricând
câteva ţări foarte puternice care s-ar fi coalizat imediat cu România
pentru susţinerea declaraţiei publice.
Declaraţia ar fi cuprins principalele date ale descoperirii din
munţii Bucegi, punând la dispoziţia întregii lumi dovezi, fotografii
şi alte elemente esenţiale pentru clarificare. Ar fi fost invitaţi cei
mai mari oameni de ştiinţă pentru studii şi cercetări. Dar cel mai
important aspect l-ar fi constituit dezvăluirile despre trecutul
extrem de îndepărtat al omenirii şi despre istoria reală care a fost
aproape complet contrafăcută.

"În nici-un caz!"

Americanii au reacţionat cu vehemenţă pentru că acea declaraţie ar fi
spulberat într-o clipă influenţa lor planetară, şi poate ar fi aruncat
în haos economia şi societatea ţării lor. Acesta a fost motivul
principal invocat de ei, acela de a nu crea panică. Dar au uitat să
recunoască că această posibilă stare de angoasă şi perturbare socială
ar fi apărut ca rezultat direct al minciunii şi manipulării realizată
deliberat de-a lungul secolelor de către francmasonerie. S-a primit şi
o intervenţie specială a Papei care îndemna la o mare cumpătare
înainte de acest pas fundamental pentru omenire.
Papa a transmis chiar că va pune la dispoziţia statului român
anumite documente străvechi din arhiva secretă papală care sunt de o
mare importanţă pentru România şi sprijină dovezile descoperirii din
munţi. După 24 de ore de discuţii s-a ajuns la un acord final de
colaborare româno-american în nişte termeni precişi. Poziţia statului
român a fost aceea de amânare a dezvăluirilor, de prezentare a lor în
mod gradat omenirii.

Sala Proiecţiilor

Marea Galerie se termină brusc în aula gigantică din interiorul
muntelui care avea o înălţime de 30 de metri şi o lungime de 100
metri. Sala Proiecţiilor este delimitată de scutul energetic şi are
dimensiuni mai mici decât aula din munte. Avansând spre scutul
energetic, porţiunea de scut din faţă este delimitată ca o uşă şi
devine străvezie şi apoi dispare pentru a putea intra în Sala
Proiecţiilor. Scutul are rolul de a proteja de diversele influenţe
nefaste din exterior. Odată intrat în Sală, scutul redevine compact.
Din interior, scutul are o culoare alb-aurie.
În partea din spate, scutul nu mai coboara până la nivelul solului, ca
în zona din faţă: Sala Proiecţiilor avea jumătatea din spate acoperită
de zidul de rocă. În acel masiv perete din piatră, înalt de circa
10-12 metri, sunt dispuse trei guri enorme de tunel: una drept în
faţă, iar celelalte două - simetric, de o parte şi de alta a acesteia
şi sunt luminate difuz, într-o nuanţă verzuie. Accesul la aceste
tunele este strict interzis, prin protocolul secret care a fost semnat
între statul român şi SUA.

Mese gigantice pentru uriaşi

Începând din faţă, de la intrare, Sala Proiecţiilor conţine un şir de
mese imense din piatră, dispuse de-a lungul peretelui din dreapta,
urmând curbura acestuia. Similar, există un alt şir de-a lungul
peretelui din stânga. Nici una dintre mese nu avea o înălţime mai mică
de doi metri. Pe grosimea plăcii de deasupra sunt tăiate în relief, cu
precizie, semne diferite dintr-o scriere nemaivăzută care seamănă cu
caracterele cuneiforme din antichitate.
Scrierea conţine şi simboluri mai generale, cum ar fi
triunghiul şi cercul. Deşi semnele nu sunt vopsite, ele ies în
evidenţă printr-o uşoară radiaţie fosforescentă, în culori diferite de
la o masă la alta.
Sunt câte cinci mese pe fiecare parte a sălii. Pe unele dintre ele
există diferite obiecte care par a fi instrumente tehnice. De la multe
dintre ele coboară spre sol o mulţime de fire albe translucide care se
adună în cutii dreptunghiulare dintr-un material lucios, argintiu,
aflate în afara mesei, direct pe sol. Cablurile fine sunt extrem de
flexibile şi uşoare iar în interiorul lor se observă mici impulsuri
luminoase care alunecă pe toată lungimea lor.
La apropierea de oricare dintre mese, se activează simultan pe
suprafaţa ei o proiecţie holografică care prezintă aspecte dintr-un
anumit domeniu ştiinţific. Imaginile tridimensionale sunt perfecte şi
foarte mari, cu o înălţime de aproape doi metri şi jumătate. Pe
suprafaţa dreptunghiulară a meselor din piatră şlefuită există o fantă
îngustă, lungă de câteva zeci de centimetri, paralelă cu latura mare a
mesei din care apar proiecţiile holografice.
Proiecţiile rulează singure însă în acelaşi timp ele sunt
interactive şi depind de cel care le urmăreşte şi atinge suprafaţa
mesei.

V. Descoperirea din Bucegi
Combinaţii genetice.

Urcând pe un trepied adus special, se poate vedea că suprafaţa meselor
este acoperită cu o peliculă dintr-un material sticlos, întunecat.
Pelicula e împărţită în mai multe pătrate mari delimitate prin linii
drepte, care formează un fel de caroiaj. La una dintre mese domeniul
proiecţiilor este biologia astfel că se derulează imagini cu plante şi
animale, unele complet necunoscute. Atingând unul dintre pătrate,
holograma înfăţişează structura corpului uman a celui care dirijează
proiecţia. Se derulează imagini holografice ale diferitelor zone ale
corpului care se rotesc mereu. Alte pătrate arată proiecţii ale altor
fiinţe, de pe alte corpuri cereşti. Atingând simultan două pătrate
diferite se înfăţişează o analiză ştiinţifică complexă prezentând
ADN-ul fiinţelor respective şi posibilităţile de compatibilitate între
ele. Pe lateral, apar linii verticale cu explicaţii în ciudata scriere
iar în final apare forma mutantă cea mai probabilă, ca o combinaţie
între cele două informaţii genetice.

Giganţi adevăraţi

Cei care au construit întregul edificiu trebuie că erau foarte înalţi,
altfel nu se pot explica dimensiunile gigantice ale tuturor obiectelor
din Sala Proiecţiilor.
O confirmare a existenţei uriaşilor pe teritoriul României o găsim în
ziarul Ziarul. "Echipa de la Ziarul este însoţită de cercetătorul
Vasile Rudan, care a semnalat faptul că "poveştile" oamenilor din
comuna Bozioru despre uriaşii care au locuit pe acele meleaguri au şi
dovadă concretă: o necropolă cu schelete de uriaşi. Aceasta a fost
descoperită întâmplător, în urmă cu peste 20 de ani, cand s-a hotărât
ca în Scăieni să se planteze o livadă de meri. Săpând pe o colină,
sătenii au descoperit schelete uriaşe, măsurând în jur de 2,40 metri,
chiar mai mult. Drăgoi Ilie, unul dintre cei care au lucrat atunci la
livada de meri, ne duce la faţa locului. Până la culmea unde fuseseră
plantaţi pomii, coborâm în pantă abruptă, pe o uliţă inecată de noroi.
O dată ajunşi, nea Ilie ne arată întreaga livadă, care acum nu mai
rodeşte: "Peste tot sunt mormintele uriaşilor. Făceam gropi, să
plantăm puieţii, când dau de o căpăţână de om, mare cât un dovleac de
prăsilă. Nici că mai văzusem aşa ceva. Ne uitam toţi cruciţi. Sap mai
departe şi dau şi de nişte oase de la picioare, cât aracii de vie. O
namilă de om fusese răposatu"." Există multe legende care
amintesc despre vremurile când pe Pământ trăiau uriaşi. Mitologiile
sumeriană, egipteană, hitită, greacă au un întreg "capitol" despre
războaiele purtate de zeii cei bătrâni cu generaţia titanică, fiinţe
de dimensiuni gigantice, zămislite de zei. Pe atunci, spun legendele,
pe Pământ trăiau doar zeii. Giganţii aveau şi alte defecte în afară de
statura colosală. Aveau mai multe braţe, capete sau feţe, adesea doar
un ochi în frunte, din care cauză erau numiti ciclopi, şi erau cam
tăntălăi. Buni de muncă grea, dar să nu te fi aflat în calea lor când
se supărau. Aruncau cu stânci colosale de se cutremura pământul. Fiii
"normali" ai zeilor s-au folosit de giganţi pentru a acapara puterea
şi a-i detrona pe zeii bătrâni. Fotografia alăturată înfăţişează un
schelet uman uriaş găsit de americani în Irak. Lucrurile încep să se
lege...

Biblioteca universului.

Pe fiecare latură a sălii sunt dispuse câte cinci mese uriaşe fiecare
găzduind proiecţii din domeniul fizicii, cosmologiei, astronomiei,
arhitecturii, tehnologiei, un domeniu care prezintă caracteristicile
mai multor rase de fiinţe inteligente - care nu toate aveau aparenţă
umană - şi un domeniu al religiei. Pare ca o imensă bibliotecă a
universului. În mijlocul sălii se află un podium pe care este montată
o instalaţie de emisie mentală, un posibil amplificator al energiei
gândului, maşină structurată după proporţiile constructorilor ei.

Tabloul de comandă al României

Mai departe se află un tablou de comandă înfăţişând simboluri
geometrice precise de diferite culori. Există şi două manete care pot
culisa pentru a comanda ceva. În centrul panoului se află un buton
roşu mai mare decât restul. Scopul butonului este arătat într-o
hologramă explicativă: o imagine a Pământului de la vreo 25 km
înălţime apoi se arată lanţul munţilor Carpaţi. Se arată apoi
scurgerea unor imense cantităţi de apă către şes şi câmpie până când
solul rămâne complet liber. Apoi, din solul teritoriului României
de azi şi al unei părţi din Ungaria şi Ucraina apar şuvoaie tot mai
mari de apă ca nişte râuri gigantice din toate direcţiile
îndreptându-se către munţi şi podişul Transilvaniei. Apoi imaginea se
focalizează mai mult şi întreaga Românie devine practic o nouă mare
din care apar doar în unele zone vârfurile munţilor ca nişte insule.
Acţionând manetele de pe panou, apele încep să se retragă de pe
teritoriul ţării noastre, însă se îndreaptă toate către un singur
punct, în masivul Retezat, munţii Godeanu. Un adevărat manual de
utilizare!

O amforă misterioasă

După tabloul de comandă există un pătrat mare cu latura de trei metri
pe care se află o amforă. Conţinutul ei reprezintă unul dintre
punctele forte ale descoperirii. Aceasta este ceea ce îşi dorea cu
atâta ardoare venerabilul Massini pentru el şi pentru elita masonilor.
Amfora conţine un praf alb foarte fin. Cercetătorii americani au rămas
consternaţi să constate că substanţa are o structură cristalină
necunoscută a aurului monoatomic care este foarte dificil de obţinut
mai ales în formula de puritate foarte mare.
Venerabilul Massini era informat încă înainte de a pătrunde în sală de
existenţa amforei. Pulberea de aur în forma ei pură stimulează foarte
mult anumite fluxuri şi schimburi energetice la nivel celular şi
neuronal. Adică provoacă un proces accelerat de întinerire. Teoretic,
un om poate să trăiască în acelaşi corp fizic timp de mai multe mii de
ani cu condiţia să consume, la anumite intervale de timp, şi în
cantitate bine determinată, pulbere de aur monoatomic. Aşa se explică
multe aspecte enigmatice legate de longevitatea incredibilă a unor
personaje importante şi arată intenţiile ascunse ale elitei mondiale
ale masonilor.

Istoria adevarată a planetei

În mijlocul pătratului se află un dom care proiectează o imensă
hologramă cu elemente în mişcare. Sunt redate sintetic aspectele
principale ale trecutului extrem de îndepărtat al omenirii, chiar de
la originea sa. Teoria evoluţionistă a lui Darwin este astfel complet
falsă. Adevărata origine a omului este înfăţişată holografic într-o
formă condensată. După aceste lecţii de adevăr, se poate spune că 90%
din istoria oficială a omenirii este falsă şi contrafăcută.
Incredibil, dar ceea ce se consideră că s-a petrecut cu adevărat este
în mare parte minciună, în timp ce miturile şi legendele popoarelor
sunt aproape în totalitate adevărate. Această stranie inversiune a
cauzat de-a lungul timpului multe probleme şi conflicte între oameni.
Majoritatea ideilor arheologilor sunt false. Unele "fantezii" ale
savanţilor, cum ar fi hilara teorie a dispariţiei dinozaurilor în urmă
cu 65 milioane de ani sau considerarea vechilor continente Atlantida
si Lemuria ca fiind un mit, sunt acum complet spulberate pentru că
proiecţia holografică arată clar cum s-au petrecut lucrurile în
realitate. Din când în când holograma păstra imaginea evenimentului
dar pe fundal apărea harta cerului cu poziţiile marcate ale
principalelor stele şi constelaţii la momentul respectiv. Astfel s-a
reuşit datarea exactă a evenimentelor din prezentare. Deşi perioada de
timp acoperită de proiecţii este foarte mare (mai multe sute de mii de
ani), iar ciclul precesional al Pământului este de 25920 de ani, prin
observarea numărului de ani platonicieni (cicluri de 25920 de ani) s-a
calculat exact datarea evenimentelor. Munţii Bucegi s-au format în
urmă cu 50-55 mii de ani.

Dezvăluiri şocante

Autorul recunoaşte că a văzut ce s-a petrecut în realitate la Potop
şi unde au fost germenii civilizaţiei umane, însă aceste aspecte nu
are permisiunea să le reveleze pentru că implică realităţi mult prea
şocante pentru mentalitatea, ideile şi cunoştinţele omului
contemporan.
Într-o tulburătoare desfăşurare de imagini se arată existenţa lui
Iisus şi răstignirea lui pe cruce. Proiecţiile revelează multe
persoane dintre cele care au asistat pe colină la răstignirea lui
Iisus, care nu erau din acel timp, ci veniseră acolo din alte perioade
istorice. Acele fiinţe umane, care nu se deosebeau la îmbrăcăminte de
evreii prezenţi la momentul răstignirii, aveau totuşi trăsături ale
chipului complet diferite de ale acestora şi tocmai de aceea îşi
ascundeau faţa cât mai mult sub faldurile hainelor. Holograma mai
arată secvenţial vieţile şi misiunile spirituale ale altor personaje
excepţionale din trecutul foarte îndepărtat al omenirii, despre care
nu se ştie absolut nimic acum. Atunci sistemul social şi distribuţia
populaţiei planetei erau complet diferite de ceea ce se cunoaşte în
prezent, iar arheologii şi antropologii ar trebui să-şi revizuiască
din temelii concepţiile.

Trei tunele misterioase

Pe peretele din spate sunt cele trei deschideri gigantice, fiecare
având un tablou de comandă asemănător cu cel principal, dar mai mici.
Tunelele respective se îndreaptă pe mii de kilometri în trei zone
diferite ale planetei. Cel din stânga duce undeva în Egipt, într-un
ansamblu secret şi încă nedescoperit care se află sub nisip. Tunelul
din dreapta ajunge la o structură similară dar mai mică din podişul
Tibet. Din acest al doilea tunel există ramificaţii secundare care
conduc într-o zonă din subsolul Buzăului, aproape de curbura
Carpaţilor, iar o alta se îndreaptă spre structura din subsolul
Irakului, lângă Bagdad. Apoi, în continuare, există încă o ramificaţie
până în subsolul podişului Gobi din Mongolia.

Un secret mondial

Al treilea tunel, plasat central între celelalte două, face obiectul
unui secret mondial asupra căruia SUA dorea garanţii foarte ferme.
Cunoscând teribila influenţă politică a masonilor şi relaţiile
venerabilului Massini în structurile politice ale României şi SUA,
putem bănui că se încearcă o preluare treptată a controlului asupra
bazei de către factori externi intereselor statului nostru. Există
totuşi persoane foarte importante în aparatul politic şi administrativ
care acum cunosc maşinaţiile masoneriei mondiale şi care se opun cu
vehemenţă influenţei acesteia, mai ales în ce priveşte descoperirea
din munţii Bucegi. Tunelul central coboară în interiorul scoarţei
planetei şi poate oferi un răspuns cu privire la originea structurii
din interiorul muntelui şi a celor care au construit-o.
Autorul afirmă în încheiere că se făceau pregătiri intense secrete
pentru o expediţie mai întâi prin tunelul spre Egipt, apoi prin cel
spre Tibet şi în final prin cel central către interiorul Pământului.
Plecarea urma să aibă loc în septembrie 2003.

Cum s-au facut banii

Acum cateva zile am scris despre educatie si transporturi in Romania.  Iata acum si detalii.


INFORMATII DE ULTIMA ORA DESPRE MINISTRUL TRANSPORTURILOR, VIA S.R.I.
Un grup de ofiteri superiori din SRI au pus la dispozitia redactiei Exploziv-News un document incendiar, menit sa intregeasca profilul unui alt mare tradator al intereselor Romaniei. Numele lui real (asa cum este trecut in raportul SRI): Arad Bercovici, fiul evreului Haim Bergovici. Numele „de scena”: Radu Berceanu. Functia oficiala detinuta in Stat: ministrul Transportului si Infrastructurii. Înca înainte de 1989, pe cînd era inginer la Fabrica de Avioane din Craiova, Radu Berceanu a intrat în atentia organelor de informatii românesti pentru ca, fiind detinator de secrete, si-a depasit atributiile de serviciu si a întretinut relatii neoficiale cu unii cetateni straini care aveau legaturi de afaceri cu întreprinderea la care lucra. Totodata, a mai fost semnalat în relatii apropiate cu generalul Vasile Ionel, cunoscut cu legaturi în rîndul cadrelor ce apartineau de spionajul militar sovietic, GRU, care supraveghea, la rîndul sau, unitatea economica respectiva. De asemenea, fostul comandant al celei mai mari unitati de gradul zero din sudul Romaniei (de la Balta Verde, judetul Dolj) a descoperit, in timpul loviturii de stat din decembrie 89, ca Berceanu era trecut pe toate documentele secrete ale Armatei ca „CI”-st, lucru confirmat, pentru Exploziv-News, si de fostul sef al Serviciului Secret al Armatei, generalul Francisc Radici. Pe baza ultimelor informatii din sfera intelligence, SUNTEM IN MASURA SA ADUCEM NOI PROBE SI LAMURIRI DE ULTIMA ORA IN CAZUL ACTIVITATII DE SPIONAJ SI SUBMINARE A ECONOMIEI NATIONALE A LUI BERCEANU! Aceste lucruri sunt din nou dovedite de o NOTA SPECIALA, pusa azi la dispozitia redactiei noastre de catre un grup de ofiteri cu inalte grade in Serviciul Roman de Informatii, carora le multumim pe aceasta cale pentru profesionalism si promptitudine si carora le cerem public scuze pentru faptul ca, in urma cu cateva zile, am aruncat o pata neagra pe institutia la care isi desfasoara activitatea. 
Asadar, iata ce spun acestia, cu probe, despre intreaga activitate a lui Arad Bercovici, alias Radu Berceanu: „Analiza datelor si informatiilor obtinute pun în evidenta fapte de o gravitate extrema în legatura cu activitatea lui Radu Berceanu, actualul ministru al Transporturilor, fapte care au adus atingere sigurantei nationale fara ca nimeni pîna în prezent sa se sesizeze si sa întreprinda masurile legale de tragere la raspundere. Specialistii din Ministerul Transporturilor si Infrastructurii ne-au sesizat ca lipsa unor planuri concrete pentru rentabilizarea societatilor de cai ferate detinute de stat stimuleaza clanurile-capusa, care îsi împart, prin influenta, functii banoase si afaceri sustinute cu bani publici. Familii întregi s-au lipit pe lînga bugetele de investitii directionate de la „centru” spre mediul privat. Fie ca este vorba de companii ale rudelor celor care activeaza în CFR sau beneficii personale ale unor sefi, toate aduc prejudicii bugetului public. Lista intereselor ce graviteaza în jurul Cailor Ferate Române pare fara sfîrsit si pleaca de la vîrful sistemului. În timp ce conducerea Ministerului Transporturilor negociaza cu sindicatele disponibilizari si amînari la plata salariilor, sute de milioane de euro se scurg spre cîteva companii care modernizeaza vagoane de calatori fabricate în anii 60, desi acestea nu mai au mai mult de 10 ani de viata. Berceanu pune astfel umarul la întarirea concurentei private din România printr-o manevra denumita asociere. Astfel, vagoane si locomotive, care sînt declarate ca fiind în plus pentru CFR Marfa, sînt împinse la înaintare, în ajunul anuntatei privatizari a companiei. Singurele cîstigatoare sînt doua grupuri private în jurul carora s-a tesut un veritabil paienjenis politic. Privatizarea singurei companii feroviare românesti profitabile din portofoliul Ministerului Transporturilor, CFR Marfa, miscare pe care o tot anunta ministrul de resort de cîteva luni, este prefatata de o serie de manevre suspecte. Concret, o parte însemnata a locomotivelor si vagoanelor societatii este înstrainata prin metoda asocierii companiei publice cu cei doi operatori privati ai pietei, ambii dovedind de-a lungul timpului sustinere politica pîna la vîrf: Grup Feroviar Român si Servtrans Invest SA. Manevrele suspecte sînt menite sa mascheze o serie de ilegalitati si incompatibilitati în favoarea unei mîini de afaceristi. Astfel, Ministerul Transporturilor va privatiza CFR Marfa prin licitatie deschisa, metoda prin care va vinde integral participatia statului la compania de transport feroviar de marfa. CFR Marfa are un capital social de 205,16 milioane de lei, detinut integral de stat, prin Ministerul Transporturilor. Compania, specializata în transporturi de marfa pe caile ferate, detinea, în 2006, circa 90% din piata de transport feroviar si 35%-40% din segmentul general de transport din România. În 2007, CFR Marfa a mai pierdut din pozitia de piata în favoarea operatorilor privati, piata estimata ca fiind un sfert din cerere. În intervalul 2004-2007, Compania detinuta de Ministerul Transporturilor a raportat cifre de afaceri relativ apropiate: 1,85 miliarde de lei în 2004; 1,83 miliarde de lei în 2005; 1,78 miliarde lei în 2006; 1,83 miliarde de lei în 2007; 1,723 miliarde de lei în 2008. Ceea ce frapeaza este evolutia profitului: 33,97 milioane de lei în 2004, 23,85 milioane de lei în 2005, 28,94 milioane de lei în 2006 (adica peste 8 milioane de euro) si numai 4,73 milioane de lei în 2007, pentru ca 2008 sa aduca pierderi de circa 170 de milioane. Mai mult, desi în 2007 cea mai mare cota de piata o detinea înca CFR Marfa, iar la nivelul cifrei de afaceri anuale, compania de stat avea un avans mai mare de peste sase ori (550 milioane de euro în 2007 - cifra de afaceri a CFR Marfa) fata de transportatorul privat, respectiv Grup Feroviar Român, acesta din urma a raportat un profit net superior la nivelul lui 2007, respectiv 10 milioane de euro, fata de circa 1,4 milioane de euro în cazul CFR Marfa. Explicatia ar putea consta în cele ce urmeaza: pîna acum 2 ani compania publica CFR Marfa detinea aproape monopol asupra acestei activitati. În 2007 s-au ridicat din neant doi actori privati: Grampet Grup Feroviar Român si Servtrans Invest International Railway Systems. Aceste companii private au aparut la începutul mandatului Guvernului Nastase, sub directa îndrumare a ministrului Transporturilor de atunci, Miron Mitrea. Cele doua societati s-au impus, preluînd active si angajati ai CFR Marfa si adunînd în jurul lor societati de reparare si întretinere a materialului rulant, pe care le-au preluat din portofoliul statului la preturi derizorii si nu de multe ori în urma unor proceduri care au ridicat semne de întrebare. A urmat ceea ce se viza din start, adica asocierea. Astfel, în decembrie 2007, CFR Marfa s-a asociat deja cu Grup Feroviar Român, punînd la bataie o parte din vagoanele si din locomotivele pe care le detine si a anuntat ca urmeaza aceeasi procedura si cu Servtrans Invest SA. Potrivit directorului CFR Marfa, Liviu Bobar, asocierea s-a  facut cu scopul „valorificarii unui excedent de material rulant. În pregatire, CFR Marfa publicase în noiembrie 2007, pe site-ul propriu, un anunt cu privire la viitoare asocieri în vederea scoaterii din parcul rece a unui material rulant (vagoane si locomotive) excedentar. O luna mai tîrziu, CFR Marfa a intrat în parteneriat cu Grup Feroviar Român, asocierea ducînd la aparitia Rolling Stock Company SA. Nou-înfiintata firma este detinuta de Societatea Nationala de Transport Feroviar de Marfa, CFR Marfa SA, Grup Feroviar Român (GFR), Raiffeisen Bank SA si doua persoane fizice Vasile Didila si Viorel Negrut. Cooptarea bancii în aceasta afacere nu este întîmplatoare, Raiffeisen fiind semnalata si în afacerile PSD pe filiera fostului director al bancii Ionut Costea, cumnatul lui Mircea Geoana. CFR Marfa a contribuit la asocierea cu GFR cu 6.400 de vagoane si cu 100 de locomotive, ceilalsi doi parteneri trebuind sa asigure banii necesari pentru repararea acestora. Capitalul social al Rolling Stock Company SA declarat la Oficiul National al Registrului Comertului este de 100 milioane de euro, aportul societatii publice fiind de 45 milioane de euro. Aceasta evaluare a celor 6.400 de vagoane si 100 de locomotive dovedeste ca ele au fost înscrise în capitalul societatii nascute din aceasta asociere la pret de fier vechi, ceea ce reprezinta numai una dintre nereguli. În primul rînd, CFR Marfa nu avea calitatea de a face asocieri. Societatea de stat s-a nascut în 1998 prin reorganizarea Societatii Nationale a Cailor Ferate. Cînd compania-mamut de stat a fost împartita, au aparut 5 societati, printre care si Societatea de Administrare Active Feroviare SAAF SA. Aceasta din urma este instrumentul prin care Ministerul Transportului ar fi putut recurge la valorificarea activelor de care CFR Marfa nu ar mai fi avut nevoie. SAAF a fost înfiintata exclusiv cu acest scop. În articolul 6 al Hotarîrii de Guvern nr. 582/1998, prin care s-a înfiintat CFR Marfa, se arata ca, în vederea atingerii scopului sau, ea are dreptul sa se asocieze, cu „exceptia societatilor comerciale rezultate din reorganizarea Societatii Nationale a Cailor Ferate Române. În conditiile din 1998, cînd firmele private de profil existau doar la nivel de intentie, legislativul a limitat libertatea CFR Marfa de a se asocia. Deci, daca Ministerul Transporturilor ar fi decis valorificarea unui surplus de vagoane si locomotive, atunci SAAF ar fi trebuit sa fie implicata. Operatiunile circumscrise asocierilor CFR Marfa ar fi trebuit sa se faca transparent. Astfel, s-ar fi impus publicarea intentiei societatii de a se implica într-o asociere si oferirea de date cît mai complete cu privire la întreaga operatiune, evidentiindu-se clar cu ce participa statul în societatea nou-înfiintata. CFR Marfa, de fapt Societatea de Administrare Active Feroviare, trebuia sa publice anunturi în vederea primirii unor oferte de asociere, inclusiv în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (Monitorul Oficial al UE), atît pentru ca sîntem stat membru, cît si din cauza valorii mari a participarii societatii de stat. Nu trebuie uitat ca mai multe companii internationale s-au aratat interesate de privatizarea CFR Marfa si, evident, acestea ar fi fost de asemenea interesate de o astfel de asociere. Nu în ultimul rînd, asocierea ar fi trebuit decisa în urma unei licitatii sau macar a unei selectii de oferte. În schimb, pe cînd nici nu se uscase bine cerneala pe documentele de înfiintare a societatii Rolling Stock Company, conducerea CFR Marfa a decis deja asocierea cu un alt operator privat (concurent pe piata): Servtrans Invest SA, acelasi operator care fusese dat ca viitor asociat înca din noiembrie 2007. Seria de neconcordante si ciudatenii”continua cu Ordinul ministrului Transportului nr. 756 din 2007, care a fost indicat de catre Liviu Bobar ca actul care ar fi stat la baza procedurii de asociere a CFR Marfa cu GFR. De fapt, Ordinul 756/2007 nu are nici o legatura cu aceasta asociere, ci face referire la numirea unei comisii în vederea unei licitatii publice. Despre cei doi asociati ai CFR Marfa, Grupul Feroviar Român (GFR) – Grampet si Servtrans Invest – International Railway Systems, favoriti pentru afaceri cu banii publici, oricine ar fi la putere, se cunosc o serie de lucruri cît se poate de relevante. Cele doua societati au aparut cam în acelasi timp prima parte a mandatului lui Miron Mitrea ca ministru al Transporturilor (2001-2002). Au fost preluate de Berceanu, de fapt el i le-a recomandat lui Mitrea. Ambele au început sa functioneze primind serioase dovezi de „deschidere” din partea societatii concurente CFR Marfa: vagoane si locomotive la preturi foarte mici, concesiuni de cai ferate si de rute, dublate ulterior de favorizarea la achizitia de societati cu activitati conexe. International Railway Systems, firma cu sediul în Luxemburg, detinuta de Cristian Burci, are, pe lînga Servtrans Invest SA, si alte companii care actioneaza în domeniu: MEVA SA Drobeta-Turnu Severin, Romvag Caracal, specializate în constructia, repararea si modernizarea vagoanelor. Lor li se adauga si Severnav, tot din Drobeta-Turnu Severin. Burci, un apropiat al PSD, a devenit celebru pentru contractele cu statul, multe dintre ele semnate chiar cu societatile din portofoliul ministrului Berceanu. Si structura Grampet SA este una asemanatoare: un operator de cale ferata, Grup Feroviar Român (GFR), societati de întretinere a materialului rulant: REMAR SA Pascani si REVA SA Simeria, precum si alte cîteva firme cu activitate conexa. Grampet SA este o adunatura de societati roind în jurul a doi cetateni: Vasile Didila si Gruia Stoica. Acestia sînt originari din Toflea, judetul Galati, localitate cunoscuta drept capitala neoficiala a romilor din România. De altfel, la Toflea îsi au sediul multe societati detinute de ei. Este cunoscut ca debutul în afaceri al celor doi, Didila si Gruia, l-a reprezentat comertul de fier vechi. Cei doi sînt considerati mogulii locali din Toflea, o comuna unde palatele cu turnulete sînt evaluate (chiar si cele mai modeste) la preturi comparative cu cele platite de Didila si Gruia pentru cîte o societate de stat dintre cele care fac acum parte din grupul Grampet. De exemplu, REMAR SA a fost achizitionata de Grampet SA cu mai putin de 700.000 de euro, iar ministerul a sters toate datoriile întreprinderii. Iata cum functioneaza lucrurile dupa asociere. Un exemplu îl reprezinta un contract de reparatii încheiat în ianuarie anul acesta de Rolling Stock SA pentru 1.075 de vagoane. Partea cea mai consistenta a contractului, în valoare de un milion de euro, a ajuns la Reva Simeria, adica o firma din grupul Grampet, acelasi din care face parte si GFR. De asemenea, tot la începutul anului 2009, au fost semnate doua contracte de închiriere cu Bulgarian Railways LTD si Train Hungary, doua societasi care fac si ele parte din grupul Grampet. Practic, materialul rulant al CFR Marfa a fost folosit pentru cresterea cifrei de afaceri a Reva Simeria si apoi extinderea cotei de piata a grupului Grampet, care are acum cu ce sa intre pe piata externa de transport feroviar de marfa. În plus, Raiffeisen a iesit între timp din afacere, astfel ca GFR a ajuns sa detina 51% din actiunile Rolling Stock, iar CFR restul. Urmarea logica a acestor actiuni o reprezinta niste mariri de capital succesive care vor aduce statul român în pozitia de actionar minoritar în afacere, pentru ca în final sa renunte complet la actiunile detinute. De altfel, Adrian Andon – asociat cu BERCEANU in 6 firme! – si care este nimeni altul decat directorul de exploatare al GFR, a anuntat deja ca firma în conducerea careia se afla este interesata de preluarea integrala a CFR Marfa la preconizata privatizare”.
Cadrele SRI mai spun ca „dupa lovitura de stat din decembrie 1989, lui Radu Berceanu i s-au deschis toate caile posibile pentru a-si dezvolta si consolida relatiile externe neprincipiale stabilite înainte. În haosul creat si în absenta unui control din partea organului de contraspionaj românesc, acesta, devenit ministru, a actionat nestingherit, aducînd nu numai mari prejudicii statului român, ci si atingere securitatii tarii”. De altfel, reamintim cititorilor ca, într-un raport al SRI din 1995, fostul director al institutiei, Virgil Magureanu, afirma foarte clar„am adus dovezi despre actiuni de spionaj industrial la Avioane Craiova. Concret, este vorba despre vînzarea proiectului secret al unui avion militar firmei din Israel, IAI LAHAV. Suspiciunile noastre au condus la Radu Berceanu”. Informatiile respective se refereau la faptul ca Radu Berceanu ar fi contribuit înca din anul 1993 la scoaterea din tara a prototipului avionului de lupta IAR 109 SWIFT de catre firma IAI LAHAV. În urma presiunilor pe care Berceanu le-ar fi facut, reprezentantii fabricii de la Craiova au semnat un precontract dezavantajos cu firma IAI privind colaborarea pentru producerea în serie a avionului SWIFT în uzinele IAI. Numai ca specialistii români au constatat ca evreii dezvoltasera un alt prototip de avion israelian, care avea structura identica cu cea a prototipului românesc. În cele din urma, parteneriatul nu a mai continuat, dar informatiile obtinute în acest caz aratau ca Radu Berceanu ar fi încasat un „comision” de 6 milioane de dolari”.  
Ofiterii SRI ne-au mai pus la dispozitie un alt raport, in care se spune ca „Cea mai importanta afacere pe care Radu Berceanu a pus-o la punct la vremea respectiva a fost cea cu companiile straine Bombardier, Alstom si Siemens prin AVI SRL, o societate înfiintata în 1994 si al carei profit a crescut de 20 de ori la scurt timp dupa ce acesta a ajuns ministrul Industriei si Comertului. La înfiintare, societatea avea un capital social de 100.000 de lei, repartizat între Radu Berceanu si Adriean Videanu. Ulterior, dupa iesirea din firma a lui Videanu si dupa mai multe majorari de capital, acesta a ajuns la 5 miliarde de lei vechi. Firma are ca obiect principal de activitate productia de obiecte din metal, mase plastice, rasini sintetice armate cu fibra de sticla, dupa proiecte proprii sau alte proiecte, si este angrenata în afaceri cu companii de stat românesti (Metrorex si CFR) aflate în subordinea directa a ministerului condus de Radu Berceanu. În urma contractelor derulate în ultimii 7 ani cu societatile mentionate, AVI SRL a încasat peste 700 milioane de euro. În minister este cunoscut faptul ca pentru majoritatea contractelor nu s-a facut licitatie, ci acestea au fost atribuite prin selectii de oferte. O alta afacere scandaloasa marca Radu Berceanu a fost si asa-numita „Afacerea China”, demarata în 1999 pe vremea cînd Radu Berceanu era ministru al Industriilor si derulata prin intermediul SC NedaromSRL Craiova, al carei unic actionar si administrator este un oarecare Ioan Daniel Nedelcut. Acesta ocupa, însa, si functia de administrator al SC AVI SRL Craiova, unde actionar majoritar este Radu Berceanu împreuna cu sotia sa, Mihaela Marinela. Concret, SC Nedarom” Craiova a înfiintat în 1999, în Asia, o societate mixta româno-chineza, denumita „Botou Golden Horse Fruit Brandy” Co Ltd, asigurînd un aport de capital, în bani si în natura, estimat la 1,1 milioane de dolari. Mai exact, este vorba despre o fabrica de alcool, pentru care s-ar fi cumparat un utilaj în valoare de 769.000 de dolari si s-ar fi cheltuit 40.000 de dolari pentru asistenta tehnica si 240.000 de dolari pentru know how, la care s-a adaugat un aport în numerar de 50.000 de dolari. Tranzactiile au fost autorizate de Banca Nationala a României prin avizul nr. F343065/ 02.07.1999, autorizatia nr. 5572/08.07.1999. La verificarea efectuata de Autoritatea Nationala de Control, condusa la vremea respectiva de Ionel Blanculescu, a reiesit, însa, ca sumele de bani nu ar fi fost virate catre China. Din actele prezentate nu s-a facut dovada încasarilor valutare aferente exporturilor de utilaje tehnologice (conform DVE nr. 22821/16.07.1999 si DIV nr. 290022/16.07.1999). Societatea nu a înregistrat în evidentele contabile venituri aferente investitiei efectuate în China. Din datele si actele prezentate se constata ca societatea nu a virat suma de 50.000 de dolari, reprezentînd aportul în numerar, la constituirea societatii mixte româno-chineze. Nu s-a prezentat nici un document justificativ în acest sens, iar în bilantul contabil aferent anilor 1999-2000 nu figureaza aceasta suma. Conform notei explicative date de conducerea societatii, aceasta suma nu a fost virata. Societatea nu a prezentat la controlul efectuat statutul si actul constitutiv al societatii mixte româno-chineze. Societatea nu a facut dovada repatrierii valutei aferente exportului sau veniturilor realizate în China. Garda Financiara - Sectia Bucuresti a constatat ca sînt întrunite elementele constitutive ale infractiunilor de fals si uz de fals - se mentioneaza în Nota privind activitatea desfasurata de societati comerciale la care, direct sau indirect, este implicat Radu Berceanu, întocmita de ANC. Mai mult decît atît, SC Nedarom SRL Craiova, controlata de ministrul Radu Berceanu prin intermediul lui Ioan Daniel Nedelcut, a încasat si TVA aferenta asa-zisei investitii din China. Rambursarea de TVA, în cuantum de 707 milioane de lei vechi, a fost efectuata în anul 2000 de catre Directia de Finante Dolj, prin Ordinul de Plata nr. 683/ 14.12.2000. Initial, finantistii doljeni respinsesera cererea de rambursare TVA depusa de SC Nedarom SA, dar au revenit asupra deciziei, în urma unor obiectiuni scrise, depuse de catre reprezentantii societatii. Tot pe linia afacerilor dubioase care au adus atingere sigurantei nationale se numara si SC Sun Oil SRL. Functia de ministru al Industriilor pe care o ocupa la începutul afacerii respective i-a adus lui Radu Berceanu o multime de beneficii, cuantificate de acesta în sume importante de bani. Începînd din 1999 au aparut informatii despre o înselaciune de sute de miliarde de lei. Societatea Sun Oil Company era controlata de Roxana Manolache, Liviu Nita, Boris Golovin si Cristian Petrea, ultimul fiind unul dintre nepotii senatorului PD Nicolae Alexandru. Firma Sun Oil a fost înfiintata, de fapt, de Liviu Nita împreuna cu liderul PD Prahova, Corneliu Ruse. Obiectul de activitate al firmei era intermedierea în comertul cu combustibili, minerale si produse chimice pentru industrie. Principalul furnizor al firmei, Rafinaria Petrobrazi, se afla în subordinea SNP Petrom, societate apartinînd de Ministerul Industriilor, condus atunci de Radu Berceanu, si livra mari cantitati de benzina afaceristilor PD-isti de combustibil. Nita le-a declarat procurorilor ca, în perioada martie - iunie 1999, pentru a-si consolida afacerea, le-a dat lui Corneliu Ruse, Gheorghe Albu si Radu Berceanu 200.000 de dolari la sediile PD din Ploiesti si Bucuresti. Liviu Nita a fost gasit vinovat în acest dosar si a fost condamnat la 2 ani de închisoare. Pentru Radu Berceanu, Gheorghe Albu si Corneliu Ruse, cauza a fost disjunsa. Pe lînga Liviu Nita, a mai fost condamnat si Ioan Marius Craciunescu, care dezvaluie astazi ca în intervalul 2000-2003 a orchestrat o evaziune în comertul cu produse petroliere de peste 43 de mii miliarde de lei vechi, de care a beneficiat si personajul central al materialului de fata. Neoficial, la toate acestea se adauga si actiunile detinute la societatea Jiul SA Craiova si evaluate la minimum 12,5 milioane de euro, aceasta în conditiile în care se dovedeste ca Radu Berceanu a preluat deja, direct sau prin interpusi, 51% din actiunile lantului hotelier. Desi a recunoscut ca a cumparat actiuni la Jiul SA, acesta nu le-a trecut în declaratia sa de avere”. 
NOTA REDACTIEI: Zbuciumul ministrului Radu Berceanu nu se opreste aici. El continua sa gîndeasca în sens negativ pentru România, actiunile sale astfel concepute fiind de natura sa prejudicieze grav interesele statului în perioada urmatoare. Acesta pune în prezent la cale privatizarea Companiei CFR Marfa, dar nu oricum, ci prin falimentare, astfel încît cei care o vor cumpara sa dea cît mai putini bani. Cum se poate explica altfel faptul ca, dintr-o companie aflata pe profit cu numai 2 ani în urma, aceasta a ajuns sa intre în colaps, pentru ca în prezent sa nu mai aiba nici bani de salarii? Acest lucru nu este posibil decît cu sprijinul factorului decizional aflat în vîrful piramidei, respectiv Radu Berceanu. Informatiile existente aduc în atentie faptul ca ministrul respectiv actioneaza cu buna-stiinta pentru falimentarea companiei si împingera ei spre un operator privat care contribuie în acest fel la punga partidului sau a sa personala. Felul în care a anuntat privatizarea companiei, fara sa încerce, nici macar de fatada, redresarea economica a acesteia, a ridicat deja mari semne de întrebare în legatura cu onestitatea operatiunii în sine. Procesul de privatizare a companiei maghiare similare celei românesti, MAV Cargo, se pare ca l-ar fi încurajat pe ministru sa reia tema privatizarii. Trebuie spus ca, în urma unor suspiciuni de coruptie, autoritatile maghiare au demarat deja o ampla ancheta cu privire la aceasta privatizare, iar Comisia Europeana a luat si ea la puricat tranzactia. Specialistii din Ministerul Transporturilor si Infrastructurii apreciaza ca lipsa unor planuri concrete pentru rentabilizarea societatilor de cai ferate desinute de stat stimuleaza clanurile-capusa, care îsi împart, prin influenta, functii banoase si afaceri sustinute cu bani publici. Familii întregi s-au lipit pe lînga bugetele de investitii directionate de la centru spre mediul privat. Fie ca este vorba de companii ale rudelor celor care activeaza în CFR, sau beneficii personale ale unor sefi, toate aduc prejudicii bugetului public. 
Simona FICA

La curbă, banii CFR Marfă trosnesc. Şi sar în buzunarul unor blatişti

Browserul nu permite afişarea acestei imagini.      
Cam de vreo doi ani încoace, privatizarea CFR Marfă se tot plimbă din gură-n gură, cu naşul. Sau cu naşii, că-s mai mulţi. Primul a dorit-o Şică Orban, fostul ministru al Transporturilor. N-a mai apucat să facă decît un studiu de fezabilitate, că au venit alegerile şi a fost dat jos din tren. Cînd credeam că toată lumea a uitat de asta, hop şi Berceanu cu privatizarea, săptămîna trecută. Acu’, noi nu ştim dac-o fi bine sau rău cu privatizarea asta. Dar ştim sigur că Berceanu ar fi bine să se grăbească, să mai apuce să vîndă ceva. Nu de alta, dar directorii ăştia par foarte dornici să scape de zestrea (locomotive şi vagoane) CFR-ului, folosind-o în diverse asocieri. 

Cît de util este acest lucru, dar şi pentru cine, o să vă arătăm în continuare. 

Rolling Stock Company SA 
a apărut în 2008, fiind constituită printr-o asociere dintre CFR Marfă, Grup Feroviar Român şi Raiffeisen Bank. GFR este cel mai important concurent privat al statului pe piaţa de transport feroviar de marfă. Rolling Stock are ca obiect de activitatea închirierea de material rulant pe pieţele externe. Aportul societăţii de stat a fost în natură (6.400 de vagoane şi 79 de locomotive), banca venea cu banii, iar GFR se ocupa de recondiţionarea vagoanelor şi locomotivelor CFR-ului, aflate într-o stare nu foarte grozavă. La prima vedere asta ar putea să pară o chestie destul de bună. 


Ei bine, nu, situaţia nu e chiar aşa de roz. Să luăm ca exemplu un contract de reparaţii încheiat în ianuarie anul acesta de Rolling Stock SA pentru 1.075 de vagoane. Bucata cea mai mare a contractului, în valoare de un milion de euro, a ajuns la Reva Simeria, adică o firmă din grupul Grampet, acelaşi din care face parte şi GFR. De asemenea, tot la începutul anului au fost semnate două contracte de închiriere cu Bulgarian Railways LTD şi Train Hungary, două societăţi care fac şi ele parte din grupul Grampet. 

Practic, materialul rulant al CFR Marfă a fost folosit pentru creşterea cifrei de afaceri a Reva Simeria şi apoi extinderea cotei de piaţă a grupului Grampet, care are acum cu ce să intre pe piaţa externă de transport feroviar de marfă. În plus, Raiffeisen a ieşit între timp din afacere, astfel că GFR a ajuns să deţină 51% din acţiunile Rolling Stock, iar CFR restul. Pe cît punem pariu că o să urmeze nişte măriri de capital, de-o să ajungă statul un acţionar din ce în ce mai minoritar în afacerea asta?

CFR Marfă trage spre depoul privatizării
Alexandru Paul Vladu, 12 Martie 2010

Compania de stat de transport feroviar târâie de doi ani de zile targa falimentului. De câţiva ani oficialii ministerului nu se sfiesc să anunţe vânzarea CFR Marfă. Concedierile în masă de zilele trecute sunt doar un pas în plus către devalorizarea societăţii.
6.700 de salariaţi ai CFR Marfă iau calea şomajului printr-o decizie a Guvernului României. Măsura a fost însă anunţată anterior şi acum favorizată doar de pretextul crizei economice. „Atâta vreme cât rămân acolo, se înfruptă din banii dumneavoastră. (...) Nu putem merge înainte cu această formulă. Nu ăsta este drumul normal", a explicat ministrul Transporturilor, Radu Berceanu, pentru Mediafax. Ce nu a spus ministrul este însă cine au fost cei care s-au înfruptat din banii noştri, de pe urma CFR Marfă, de ani grei încoace. Principalii operatori privaţi de pe calea ferată s-au născut din ruina şi ruinarea CFR şi tot ei stau la pândă aşteptând intrarea în colaps a companiei de stat pentru a-şi muşca definitiv prada.  
Ce naşte din CFR, CFR mănâncă
În ultimii 10 ani, CFR Marfă a pierdut pe drum 10.000 de angajaţi, iar pe măsură ce operatorii privaţi şi-au făcut simţită prezenţa, societatea publică a pierdut cotă de piaţă şi a intrat pe pierderi. CFR Marfă şi-a păstrat cifre pozitive mulţi ani, dar 2007 a fost ultimul bilanţ încheiat cu un plus de 1 milion de euro. Asta deşi restructurarea companiei, cel puţin la capitolul cel mai important, al costurilor salariale, a fost o constantă. La polul opus, doi operatori privaţi au crescut vertiginos. Cele două societăţi private îi au în spate pe Gruia Stoica, Grup Feroviar Român (GFR), respectiv Cristian Burci, Servtrans Invest SA. Doi oameni de afaceri care au intrat pe şinele afacerilor cu adevărat bănoase de pe calea ferată în mandatul de ministru al lui Miron Mitrea, dar după cum a demonstrat-o evoluţia firmelor lor, s-au înţeles bine cu orice ministru s-a instalat în biroul din Dinicu Golescu. Cei doi operatori privaţi au continuat să angajeze, în mod special, oameni preluaţi de la CFR Marfă, iar baza materială şi-au clădit-o tot pe spatele companiei de stat. Cele două afaceri au continuat să crească, în timp ce compania de stat şi-a pierdut busola.  
Favoritul lui Necolaiciuc
Stoica şi Burci şi-au construit de-a lungul timpului două imperii de business care au înghiţit principalele întreprinderi dezvoltate în jurul activităţii feroviare, împărţindu-şi frăţeşte, vrând-nevrând, societăţile de reparaţii de material rulant. Aşa că, principalul lor concurent de pe piaţa transporturilor, CFR Marfă, le-a devenit în cele din urmă client.
Ani de-a rândul Parchetul General a tot împins nişte vagoane de sesizări şi reclamaţii cu privire la afacerile făcute de Cristian Burci, dar până la urmă s-a ales doar... fumul. Acesta ar fi beneficiarul unor adevărate chilipiruri din partea CFR-ului condus la acea oră de Mihai Necolaiciuc, vagoane şi locomotive la preţuri simbolice. Într-unul dintre dosarele în care a fost trimis în judecată Necolaiciuc, acesta este acuzat de un prejudiciu de peste 34 de milioane de euro după ce a cedat pe un contract de comodat 10 locomotive şi 150 de vagoane noi către Servtrans Invest, societatea lui Burci. De altfel, procurorii au ajuns la concluzia că fostul director al companiei naţionale de transport feroviar a dat la fier vechi o uriaşă cantitate de material rulant - peste 1.000 de locomotive şi 23.000 de vagoane. Afacerea a rămas de acum pe mâna judecătorilor care se vor pronunţa cu privire la vinovăţii.  
CFR, GFR, tot una e!
După ce şi-a pierdut Mitrea mandatul, afacerile pe şine ale lui Burci au intrat într-un uşor declin, şi a fost momentul ca Gruia Stoica să prindă  putere. Concernul de firme unite sub denumirea Grampet s-a dezvoltat vertiginos, iar Grup Feroviar Român (GFR), societatea de transport feroviar a grupului, a devenit principalul jucător privat de pe piaţă.
Grupul condus de Stoica a dat lovitura după ce a reuşit asocierea cu CFR Marfă  într-o societate, Rolling Stock Company (RSCO), al cărei control absolut l-a obţinut ulterior. Societatea de stat a adus la capitalul noii firme 100 de locomotive şi 6.400 de vagoane, evaluate însă la 40 de milioane de euro, adică exact cât ar fi câştigat CFR Marfă de pe urma lor dacă le dădea la fier vechi. Gruia Stoica a spus pentru Q Magazinecă evaluarea aportului în natură la capitalul RSC a fost unul corect, aducând drept argument faptul că CFR obţinuse o evaluare din partea IRECCSON a acestui material rulant. Institutul ar fi evaluat aceste vagoane la o valoare chiar mai mică decât cea cu care CFR Marfă a intrat în RSCO.
Ceilalţi doi asociaţi ai Rolling Stock Company SA, Grup Feroviar Român SA (Grampet) şi Raiffeisen Bank, trebuiau să vină cu banii necesari reparaţiilor acestui material rulant. Pretextul asocierii era tocmai acesta, lipsa banilor pentru repararea acestui număr mare de vagoane din „parcul rece" - cum sunt numite generic cele care stau nefolosite. Surpriză însă: după o procedură de achiziţie desfăşurată prin Bursa Română de Mărfuri, Rolling Stock Company SA a plătit reparaţia către firme ale aceluiaşi grup Grampet, adică acţionarii GFR. Stoica spune că oricine ar fi putut participa la acea licitaţie, iar faptul că RSC a ajuns să plătească către Grampet reparaţiile a fost doar rezultatul unei oferte economice. Dar, în acest fel, cele 52 de milioane de euro aduse de GFR aport la capitalul Rolling Stock Company s-au cheltuit tot în grupul Grampet.
Ulterior, banca austriacă  s-a retras din asociere, iar reprezentanţii CFR Marfă au refuzat preluarea pachetului de acţiuni, deşi, conform statutului, Rolling Stock Company aveau acest drept. „Tot în conformitate cu statutul RSCO, această preluare de capital nu conferă GFR puteri suplimentare", insistă Gruia Stoica să menţioneze.
În acest moment GFR controlează un pachet de 51 la sută din societatea născută din asocierea cu CFR Marfă. Șeful Grampet spune că nu este deloc o fericire pentru el acest aspect, lăsând să se înţeleagă că presiunea crizei economice se face puternic simţită în afacerile grupului pe care l-a fondat şi îl conduce.   
Sacrificată de indolenţă
La nivelul lui 2007 CFR Marfă ocupa fără eforturi poziţia de lider al transportatorilor feroviari, înregistra profit. De altfel, era singura societate feroviară de stat care nu mergea în pierdere. Aparent paradoxal, în acelaşi an, deşi CFR Marfă deţinea toate atu-urile îndeplinirii unei activităţi profitabile, fără a fi subvenţionată de stat, CFR Marfă a intrat, cu voia conducerii de la vremea respectivă, în zodia afacerilor „nepotrivite".
Dincolo de managementul grosolan, CFR Marfă suferă şi din pricina unor realităţi din piaţă care ar fi trebuit în mod real contracarate prin decizii ale conducerilor. Astfel, uriaşa bază materială, dar şi umană  a operatorului deţinut de stat, acesta se confruntă şi cu nevoia de satisfacere a unor comenzi mici şi variate. Operatorii privaţi cum sunt cei deţinuţi de către Burci şi Stoica acceptă doar preluarea unor comenzi solide, de transport a unor încărcături având o singură destinaţie şi un singur beneficiar. CFR Marfă, care deserveşte în interesul public, este obligat să preia şi comenzi cu încărcături diverse, având mai mulţi beneficiari. Altfel spus, societatea de stat are costuri de operare mult mai mari decât un operator privat.
Politicile tarifare neflexibile, consolidarea pe piaţă a operatorilor privaţi, dar şi „traseimul” foştilor directori ai companiei sunt principalele cauze ale dezastrului din CFR. Conducerea Companiei CFR Marfă, companie patronată de statul român, specializată în transportul... 

Politicile tarifare neflexibile, consolidarea pe piaţă a operatorilor privaţi, dar şi „traseimul” foştilor directori ai companiei sunt principalele cauze ale dezastrului din CFR.

Conducerea Companiei CFR Marfă, companie patronată de statul român, specializată în transportul feroviar de marfă, admite, într-un document oficial, că starea jalnică în care se află societatea e cauzată de politici tarifare neflexibile şi de consolidarea operatorilor privaţi.

Din cauza unui management defectuos, susţin liderii de sindicat, uneori vecin cu sabotajul, com pania a anunţat ca va disponibiliza peste 6.380 de angajaţi, pentru a-şi reveni din punct de vedere financiar.

De la CFR la GFR

O altă cauză reclamată de sindicalişti, care a condus la situaţia financiară dezastruoasă din prezent, este aceea că foştii directori au fost „racolaţi”, uneori cu contractele CFR cu tot, de companiile private de profil.

„Cele mai multe contracte au plecat spre GFR (Grup Feroviar Român - n.r.), printre acestea Petrom sau Conpet”, spune liderul Federaţiei Mecanicilor de Locomotivă, Iulian Măntescu.

El a dat două exemple concrete. Este vorba despre ultimul director al CFR Marfă, Călin Graţian, care a demisionat şi a preluat şefia Rail Cargo Austria, compania de stat austriacă, şi de fostul şef al serviciului vânzări din CFR Marfă, Mădălin Ionescu.

„După ce au plecat, cei doi au încercat să ia de la CFR Marfă contractele pentru transportul de tablă din Portul Constanţa spre uzinele auto de la Piteşi. Au încercat să ia, la fel, şi transportul de maşini de la Piteşi. Dar fără succes. Au încercat să ia de la noi şi contractele pentru transportul de sare”, spune Măntescu.

CFR Marfă a pierdut în ultimii ani contracte masive privind transportul de ciment, piatră şi produse petroliere către companii conduse în prezent de foşti directori ai CFR Marfă.

„Operatorul GFR e condus de Sorin Chinde, fost director comercial la CFR Marfă. La Unifertrans îl găsim pe Constanin Pestrea, fost vicepreşedinte la SNCFR, iar la Serv Trans, pe George Buruiană, fost director general la CFR Marfă”, mai spune sindicalistul.

Nu există clauze anticoncurenţiale

Oficialii Ministerului Transporturilor recunosc că mulţi dintre foştii directori ai CFR Marfă au plecat spre companiile private şi că au făcut-o „la pachet” cu contracte în derulare, dar spun că nu au putut împiedica asta.

„E adevărat că în contractele managerilor de la CFR Marfă nu există clauze anticoncurenţiale, care i-ar împiedica să lucreze la o firmă concurentă un anumit număr de ani. Aceste clauze ar presupune acordarea unor compensaţii din partea CFR Marfă pentru directorii care îşi pierd dintr-un motiv sau altul postul”, a spus secretarul de stat din cadrul MT, Gheorghe Popa.

Statul, complice

Dezastrul CFR Marfă e cauzat şi de o anumită complicitate a statului. În anul 2009, deşi compania a transportat cărbune şi păcură către centralele de termoficare din ţară, serviciul nu a fost decontat.

CFR Marfă a ajuns astfel la o incapacitate de plată a datoriilor către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (186 de milioane de lei) şi nu a putut câştiga licitaţiile organizate de firmele care au impus lipsa datoriilor la stat.

„La licitaţia organizată de Conpet, deşi aveam cea mai bună ofertă, am fost descalificaţi, iar contractul, atribuit firmei de pe locul doi, Grup Feroviar Român. Dacă am fi primit banii pe transportul păcurii sau s-ar fi făcut o compensare, acum puteam merge la toate licitaţiile”, zice Măntescu.

Scădere de 39%

În anul 2009, activitatea CFR Marfă s-a redus cu 39% faţă de 2008, în principal din cauza scăderilor dramatice înregistrate de mai multe regionale CFR din ţară.

„Pe la Halmeu soseau materiile prime din Ucraina, iar pe la Episcopia Bihor, importurile din Europa de Vest. Pe la Galaţi se aproviziona Sidex”, explică Gheorghe Popa.

Regionala CFR Marfă Galaţi a înregistrat o pierdere de 60% în timp ce Regionalele CFR Marfă Cluj şi Iaşi, câte 40%. În acelaşi timp, firma privată Grup Feroviar Român, condusă de Sorin Chinde, fostul director comercial al CFR Marfă, a înregistrat o creştere a activităţii cu 25% faţă de 2008.

Pe pagina oficială de prezentare a companiei CFR se află lista de clienţi, care e o dovadă a consolidării pe piaţa românească: Holcim, Petrom, Mittal, Shell Gaz România sau Conpet. În 2008, firma a avut o cifră de afaceri de 369,4 milioane lei şi un profit net de 32,3 milioane lei.

Secretarul de stat Gheorghe Popa susţine că firmele private se ocupă în general de trenurile compacte, care nu mai au nevoie de zeci de ore de manevră pentru a fi compuse.

„În general, aceste trenuri sunt de la firmele mari, de ciment, de combustibil sau mari producători de cărbuni. De ce să nu spunem că aceste firme duc o politică diferită de preţuri, adaptată la vremurile de criză, şi se mişcă mult mai repede în piaţa. La CFR Marfă, orice decizie trebuie trecută prin Consiliul de Administraţie, şi asta presupune timp”, mai susţine oficialul Ministerului Transporturilor.

ASOCIERE

Investiţii cu rezultate sub aşteptări

* CFR Marfă avea, în 2008, 17.985 de angajaţi şi un parc logistic de 907 locomotive şi 42.925 voagoane. Pentru a moderniza o parte din acestea, în sensul normelor UE, CFR Marfă a investit 86,5 milioane de lei.

Ca să mai facă rost de bani, CFR Marfă s-a asociat cu firma Grup Feroviar Român în societatea mixtă Rolling Stock S.A. Trenurile ar fi urmat să fie operate în interiorul ţării de CFR, iar în exterior, de GFR. „Din cauza crizei, firma nu are rezultatele financiare la care ne-am aşteptat”, admite secretarul de stat Gheorghe Popa.

REACŢIE

Clauzele de reziliere, bine negociate

Actualul director al CFR Marfă, Mihai Frăsinoi, susţine că rezultatele financiare sunt foarte slabe din cauza numărului mare de angajaţi. Potrivit acestuia, liderii sindicali se opun disponibilizării din cauza reducerii cotizaţiilor, dar şi a numărului de lideri.

„S-au mai pierdut contracte, dar de mutat peste noapte de la o firmă la alta este practic imposibil: există clauze de reziliere foarte bine negociate. Nu am auzit că fostul director Graţian ar fi încercat să ducă anumite contracte la firma unde lucrează”, a comentat el.

PLANURI MĂREŢE

Privatizare pe fugă

Scăderea pieţei transportului feroviar de marfă din cauza crizei l-a făcut pe ministrul de resort, Radu Berceanu, să ia „frâiele în mână” şi să anunţe privatizarea CFR Marfă. „Eu aş prefera ca privatizarea să se întâmple la sfârşitul anului. Să fim în evaluări şi negocieri de ofertă în acest an. O să începem procedurile imediat”, a menţionat recent Berceanu.

Şi secretarul general al Asociaţiei Industriei Feroviare, Ştefan Roşeanu, susţine că privatizarea operatorului feroviar este absolut obligatorie, deoarece statul nu reuşeşte să facă din CFR un jucător european. Cu toate acestea, în prezent e un moment nefavorabil vânzării, din cauza crizei, care a redus piaţa din UE cu 25%-30%.

„Dacă acum doitrei ani se putea obţine circa un miliard de euro pe CFR Marfă, acum statul poate primi cel mult 500 de milioane de euro, pe toată compania”, consideră Roşeanu. (Ciprian Mailat)

STRATEGII

Şeful cu restructurarea s-a mutat în privat

Ofensiva companiilor private. Într-un raport întocmit de CFR Marfă, document ce stă la baza programului de restructurare a câtorva mii de angajaţi, se arată că societatea a pierdut teren, în anul 2009, în faţa companiilor private de profil. Acestea şi-au adaptat strategia la vremurile de criză, prin două metode: au redus preţurile şi au mărit perioada acceptată la plată.

Motivele care au determinat restructurarea companiei. Fostul director al CFR Marfă, Graţian Călin, susţine că, în primele cinci luni ale anului 2009, pierderile companiei s-ar ridica la 250 milioane lei.

„Dacă programul de restructurare ar conduce la diminuarea cu 30% a cheltuielilor lunare, la sfârşitul anului societatea ar rămâne cu pierderile estimate pentru primele cinci luni de circa 250 milioane lei”, susţine directorul de atunci al CFR Marfă, Graţian Călin.

Soluţii de redresare: acordarea unui ajutor de stat în valoare de 150 de milioane de euro şi disponibilizarea a 5.600 de angajaţi.

Racolarea. Între timp, Graţian Călin a fost racolat de operatorul de stat austriac Rail Cargo Austria.

Clauza de neconcurenţă. Călin spune că este absolut normal şi firesc ca directorii companiilor de transport feroviar de marfă să aibă în contractele de muncă clauze de neconcurenţă. „Eu aş merge mai departe şi aş impune astfel de clauze şi directorilor de regionale sau şefilor de divizii. Vă spun sincer că eu la CFR Marfă nu am avut, în timp ce la compania unde lucrez acum am”, a spus Graţian Călin.

Dezminţire. El a negat orice acuzaţie cu privire la faptul că a încercat să ia contracte derulate de CFR Marfă şi să le transfere la operatorul privat unde activează. „Nu este adevărat aşa ceva. Nu am încercat să mut niciun contract nici de tablă nici de transport de autorisme”, a răspuns Graţian Călin.