specialiştii descoperă cu uimire ce legături strânse există între
universul nostru afectiv şi sănătatea inimii. O nouă disciplină
medicală, psihocardiologia, cercetează când şi în ce fel frica, furia
şi tristeţea ne ameninţă viaţa
O Piatră pe inimă
N-a fumat niciodată. Merge regulat la înot. Valorile colesterolului
sunt în ordine, tensiunea puţin sub limita normală. Corina Popa
(numele e schimbat) e un model de persoană sănătoasă.
În pericol sunt alţii, credea ea: fumătorii, supraponderalii,
hipertensivii sau bolnavii de diabet.
Dar în vara anului 2007... Corina se prăbuşeşte la ea în casă, cu
dureri puternice în piept, în braţul stâng şi în maxilar. Vomită.
Fiica ei cheamă salvarea: se pare că e vorba de un infarct. La spital,
medicii nu-şi cred ochilor. Când examinează cu cateterul vasele
coronariene, căutând porţiuni îngustate sau obturări care în mod
normal constituie cauza unui infarct, nu găsesc nimic. Ţinând seama de
vârsta pacientei, 69 de ani, vasele de sânge sunt ireproşabile. Largi
ca nişte ţevi abia ieşite din fabricaţie.
Abia după o ecografie, care pune în evidenţă o deformare neobişnuită a
inimii, medicii reuşesc să ajungă la o concluzie: Corina Popa suferă
de aşa-numitul "sindrom al inimii zdrobite". "Din fericire", explică
ei, "boala nu reprezintă un pericol pentru viaţa pacientului, însă
primele simptome sunt identice cu ale infarctului.
Cauza sunt hormonii stresului, care paralizează pentru un scurt
interval de timp muşchiul inimii."
Din discuţiile cu pacienta, reiese că înainte de incident, ea se afla
la capătul puterilor.
Cu un an şi jumătate în urmă, soţul ei murise de cancer pulmonar, după
45 ani de căsnicie.
Corina îl îngrijise zi şi noapte, fără să se cruţe, iar după moartea
lui, avusese luni întregi atacuri de panică.
Pierderea tovarăşului de viaţă o îmbolnăvise - îi zdrobise inima.
Există câteva expresii populare foarte plastice, care descriu o
asemenea situaţie.
Se spune: "Am o piatră pe inimă" sau "Mi s-a oprit inima de frică"
ori, ca în cazul nostru: "Asta mi-a zdrobit inima". Între timp,
medicii au aflat cât adevăr ascund aceste zicale.
Durerile sufleteşti pot omorî inima
Organul situat dedesubtul sternului a fost considerat multă vreme un
exemplu de mecanism robust:
o pompă de mărimea unui pumn, care se contractă de aproximativ 100.000
de ori pe zi, lăsând să treacă prin ea cam 7000 litri de sânge -
volumul unei căzi de baie, înmulţit cu 46.
O pompă ce funcţionează în general fără necesităţi de întreţinere,
timp de mai multe decenii, cu condiţia ca ţevile ei de alimentare să
nu se înfunde, datorită unor influenţe genetice sau unui mod de viaţă
nesănătos - înţelegând prin asta fumatul, alimentaţia bogată în
grăsimi animale, sedentarismul.
Acum câţiva ani, când primii medici şi psihologi şi-au pus întrebarea
dacă nu cumva suferinţele psihice "atacă inima" literalmente, ei au
fost întâmpinaţi cu zâmbete îngăduitoare.
Însă de atunci şi până astăzi, psihocardiologia, disciplina medicală
specializată în efectele patologice produse de stresul psiho-social
asupra inimii, a prins contur şi a câştigat teren.
Au ieşit de sub tipar manuale voluminoase. Iar în tot mai multe
spitale din Occident, lucrează mână în mâna cardiologi, specialişti în
psihosomatică şi psihologi.
Această nouă orientare medicală are la baza constatarea că durerile
sufletului au suficientă putere pentru a provoca o paralizie a unor
porţiuni din miocard.
Sufletul ucigaş
Boala a fost numită "sindromul inimii zdrobite" şi, din nefericire, ea
duce adesea la declanşarea unui infarct cu posibile urmări fatale.
Iar lista sentimentelor nocive este lungă: furia, nervii nestăpâniţi,
frica, tristeţea şi mânia presupun riscuri de care nu suntem
conştienţi, la fel ca şi epuizarea, descurajarea şi depresia.
Unii sunt afectaţi îndată după un eveniment traumatizant: după o
catastrofă naturală cum ar fi un cutremur, după un atac terorist, după
ce au primit vestea morţii unei persoane apropiate, după un accident.
Alţii, cum este Corina Popa, suferă de o perioadă îndelungată, pentru
ca la un moment dat să se prăbuşească, fără să poată fi identificată o
cauză imediată.
Însă cel mai adesea se constată o suprapunere a ambelor variante.
"Tipică este combinaţia celor două forme de solicitare - cronică şi
acută", afirmă specialiştii.
"Deja cu luni de zile înainte de infarctul propriu-zis, pacienţii se
simt extrem de obosiţi, extenuaţi şi lipsiţi de energie. Îngrijoraţi
de starea lor, mulţi se prezintă la medic.
Dacă apoi se adaugă şi o enervare bruscă, infarctul se produce instantaneu."
Ce se petrece acolo, sub piele, muşchi şi coaste?
Cum se ajunge de la stări de spirit la obturări ale vaselor de sânge?
Cum paralizează sufletul inima?
Până în prezent, cercetătorii n-au elucidat toate detaliile acestor
procese primejdioase, însă esenţa lor este mai presus de orice dubiu:
când tristeţea, stările conflictuale, frustrarea sau melancolia
durează săptămâni şi luni, ele nu mai înseamnă pentru organism decât
un singur lucru - stres
şi anume în varianta sa nesănătoasă, cronică: sindromul inimilor
zdrobite. Efectul lui nu este totdeauna mortal.
Unii dintre cei loviţi îşi revin. În schimb, alţii au mai mult
ghinion: la ei stresul forţează îndesirea bătăilor inimii şi totodată
deteriorarea vaselor. Acestea devin mai rigide şi se îngustează,
acoperindu-se cu depuneri ce pot împiedica circulaţia normală a
sângelui.
Ori se fisurează şi formează cheaguri - un risc cu atât mai crescut,
cu cât sângele pacientului respectiv tinde să se coaguleze mai rapid.
În punctul acesta, pericolul de infarct e major.
Lipsa aprecierii
În cazul lui Valentin Abrudan, factorul declanşator al infarctului a
fost o ceartă cu şeful.
Bărbatul lucra ca îndrumător pentru persoanele cu handicap. "La
serviciu mă aflam într-o agitaţie permanentă, nu-mi permiteam nici o
clipă de odihnă", povesteşte el.
"Treptele în instituţie le urcam şi le coboram câte trei odată, aveam
mereu sentimentul că nu-mi fac munca îndeajuns de repede.
"Apoi a apărut o colegă nouă, care a început să-l şicaneze sistematic.
În cele din urmă, a sosit şi ziua când şeful i-a spus în faţă că vrea
să scape de el - după mai mult de zece ani.
Abrudan a făcut infarctul la şase ore după acea discuţie, seara în
pat. Abia împlinise 40 ani.
Dusese întotdeauna o viaţă sănătoasă, era vegetarian şi practica
regulat joggingul, nu avea obiceiul să fumeze şi consuma foarte rar
alcool. În acelaşi timp însă, trăia neîncetat sub tensiune. Iar în
final, fusese supus unui ultim şoc. Statisticile medicale atestă fără
putinţă de tăgadă faptul că relaţiile dificile la locul de muncă
obosesc inima. Enervările permanente la serviciu dublează riscul de
infarct la persoane iniţial sănătoase. Al doilea punct sensibil în
atmosfera zilnică de la lucru este lipsa de apreciere: oamenii dau ce
au mai bun în ei în profesie şi nu se simt recompensaţi pentru
aceasta.
Recompensarea insuficientă poate îmbrăca forme diferite: salariu
modest, statut inferior, lipsa unor şanse de promovare, nesiguranţa
locului de muncă, un şef coleric sau colegi agresivi.
Printre exemplele tipice se numără, de pildă, medicii secundari, care
prestează o muncă de răspundere, sunt prost plătiţi şi nici n-au vreun
cuvânt de spus în cadrul ierarhiilor rigide din spitale. Sau mamele
active profesional, care se istovesc pe două fronturi, fiind nemilos
criticate pretutindeni. Sau cei cu vocaţia dăruirii, care îşi
cheltuiesc energia pentru alţii, fără nici un fel de recunoştinţă.
Dar şi cine nu lucrează, poate trăi în condiţii de stres cronic.
Să fii şomer şi să primeşti zilnic câte un nou refuz la o cerere de
angajare, să porţi un război conjugal ori să-ţi îngrijeşti mama
bolnavă de Alzheimer - asemenea lucruri macină sufletul, la fel ca
suprasolicitarea şi subaprecierea de la serviciu.
E o schemă care se repetă la infinit: munca peste puteri, pentru a
plăti ratele la casă şi datoriile.
La un moment dat, când randamentul scade, visul se spulberă, statutul
social e compromis, relaţia cu partenerul se uzează din pricina
problemelor. Apoi, pe neaşteptate, catastrofa: infarct.
Nu oricine munceşte din greu sau are de depăşit o serie de probleme
personale se confruntă cu acelaşi grad de risc.
Vulnerabilitatea la stres depinde pe de-o parte de factorii genetici,
iar pe de alta, de experienţa acumulată şi atitudinile dobândite. Ce
exigentă avem faţă de noi înşine? În ce măsură suntem obsedaţi de
performanţă? Ce importanţă acordăm situaţiilor critice? Le putem
gestiona?
Pentru unii, o ceartă cu nevasta ori toanele şefului reprezintă doar o
solicitare nervoasă în plus, pe când alţii se distrug din cauza lor.
Deschideţi-vă sufletul! Emoţiile negative pot fi fatale
Este un fapt dovedit că oamenii care suportă un stres emoţional cronic
percep altfel lumea înconjurătoare,
iar acesta e începutul unui cerc vicios: la ei pragul de "alarmă" a
coborât sub limita normală, creierul lor este mai atent şi mai
receptiv la stimulii exteriori.
Au deseori reacţii de spaimă ori emoţie, organismul lor se comportă în
faţa unor situaţii banale, cotidiene, ca şi cum ar fi unele de extremă
urgenţă. E vorba de oameni care n-au posibilitatea să discute cu
cineva despre emoţiile lor negative. Ei nu se eliberează de aceste
sentimente, ci le reţin şi le refulează. Cu consecinţe fatale pentru
sănătatea inimii.
Foarte aproape de marginea prăpastiei se află persoanele
caracterizate printr-o tristeţe patologică:
depresivii au un risc de infarct de două ori mai mare, comparativ cu
semenii lor mai deschişi şi exuberanţi.
Depresia constituie un stres permanent pentru organism.
Un depresiv se găseşte continuu într-o stare de tensiune distructivă,
care modifică întregul metabolism. Din perspectiva unui posibil
infarct, depresia nu este cu nimic mai prejos decât factorii fizici de
risc cunoscuţi, ca fumatul ori hipertensiunea arterială.
"Depresivii trebuie să înveţe treptat că pot avea din nou încredere în
propriul lor corp", spun medicii.
De pildă, prin psihoterapie, tehnici de relaxare sau programe
echilibrate de sport.
Revizuirea modului de gândire, schimbarea atitudinii, relaxarea -
pentru aceasta, cei mai mulţi necesită ajutorul unui profesionist.
Dar multe victime ale stresului merg pe această cale numai după ce
pompa sistemului lor circulator a cedat.
Deşi ar putea lua măsuri cu mult înainte de colaps: cine nu-şi poate
depăşi tristeţea, cine se teme că va deveni depresiv, ar trebui
neapărat să aibă o discuţie sinceră cu medicul său de familie, ori să
se adreseze unui psihiatru sau psiholog.
Dacă problema nu e încă presantă, destule se pot rezolva şi cu paşi mici.
Concret, aceasta înseamnă: fragmentaţi-vă programul de muncă cu pauze,
mergeţi la fereastră, priviţi afară şi visaţi cu ochii deschişi. Când
vă simţiţi la strâmtoare, calmaţi-vă deliberat cu ajutorul respiraţiei
sau vizualizaţi imagini ce vă inspiră linişte, pentru a vă distanţa
emoţional de situaţia care vă stresează.
Pompa cu funcţionare non-stop
Fără ca noi să fim conştienţi de asta, inima noastră îşi face datoria
neîntrerupt, zi şi noapte. Învăţăm s-o preţuim abia când se
defectează.
Varza murata, leac popular
E modesta, ieftina si pare a nu valora nici cat o ceapa degerata.
Stiai insa ca a salvat mii de vieti in Evul Mediu? Stiai ca a avut
rolul ei in descoperirea Lumii Noi? Stiai ca este singurul aliment de
natura vegetala in care este prezenta vitamina B12? Stiai ca se numara
printre alimentele preferate ale faimosului capitan Cook? Stiai ca
odinioara era folosita drept unul dintre cele mai eficiente remedii
pentru vindecarea scorbutului? Stiai ca oamenii de stiinta au
constatat ca persoanele care o consuma sunt mai putin expuse
imbolnavirii de cancer?
Varza murata este, da, un aliment minune. Cu toate ca ne amintim de ea
doar ocazional, varza murata se bucura de anumite proprietati medicale
si nutritionale ce merita mentionate.
Varza murata este extrem de bogata in vitamina C (mai bogata chiar
decat alimentul in stare proaspata, cruda), vitamina ce ofera
protectie antioxidanta, dar nu numai, ajutand astfel la fortifierea
sistemului imunitar al organismului.
Varza murata este cunoscuta si ca un puternic mineralizant si remediu
impotriva anemiei. In compozitia sa sunt prezente minerale si vitamine
esentiale pentru functionarea optima a organismului: vitamine din
complexul B si minerale precum magneziu, acid folic, potasiu, fier,
iod.
Numai 100 g de varza murata asigura un sfert din doza zilnica de
vitamina C recomandata, iar un pahar-doua pe zi de zeama de varza pot
face minuni pentru persoanele anemice sau a celor suferind de
hemoroizi.
De asemenea, varza acra poate fi consumata cu incredere in curele de
slabire intrucat contine putine calorii (20 calorii la 100 grame) si
contribuie la reglarea digestiei, inlesnind totodata arderea
grasimilor. In timpul procesului de fermentatie, se formeaza acidul
lactic ce actioneaza pozitiv asupra tractului digestiv curatandu-l de
bacteriile daunatoare si ajutand astfel la detoxifierea organismului.
Pe langa rolul sau de eliminator al toxinelor din organism, varza
murata mai este cunoscuta si pentru efectul sau de stabilizare a
tensiunii arteriale.
Recent, nutritionistii secolului XX apreciaza varza murata drept un
puternic aliment afrodiziac pentru barbati, ducand la cresterea
potentei masculine.
Conform unui alt studiu recent, femeile care consuma varza murata de 5
ori pe saptamana prezinta un risc cu 70% mai scazut de a dezvolta
cancer la san.
Virozele pot fi si ele evitate prin consumul de varza acra, iar pentru
prevenirea gripei aviare varza murata este recomandata cu caldura de
catre specialisti. Gratie continutului sau de vitamina B12, varza
murata incetineste procesul de imbatranire, protejand sistemul nervos
si impiedicand pierderile de memorie.
Mărimea
Inima este cât pumnul stăpânului ei.
Greutatea
* La un adult: 300-350 grame.
Pulsul în stare de repaos (bătăi pe minut)
* Adult: 60-80
* Nou-născut: 140
* Maratonist: 35
Numărul bătăilor de inimă la un adult
* În cursul unei zile: 100.000
* În 70 de ani de viaţă: circa 3 miliarde.
Începutul
Din a patra săptămână de sarcină, inima embrionului începe să pulseze
în abdomenul mamei.
Capacitatea de transport
* Pe zi: 7000 litri de sânge (de 46 de ori volumul unei căzi de baie).
* În 70 de ani de viaţă: 178 milioane litri de sânge.
Oprirea
Inima încetează să bată abia la trei până la cinci minute după ce omul
şi-a dat ultima suflare. Dacă inima se opreşte prima, durează doar
30-60 secunde până când dispare şi respiraţia.
Infarctul
Din numărul total de infarcturi, aproape o treime conduc la un
deznodământ fatal. Majoritatea au loc în orele dimineţii.
Aviz tuturor - atenţie la stres
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu