Anunţ publicitar al Statului Român in ziarele mari ale lumii:

Anunţ publicitar al Statului Român in ziarele mari ale lumii:

Cine a putut, ştiut şi vrut a plecat.

Avem nevoie de ajutor!
Plătim la nivelul pieţei.
Preferăm vorbitori de Româna!

______________________________

marți, octombrie 28

Articolul nehotarat din limba romana







Articolul nehotarat din limba romana

Stau şi mă gândesc: oare e întâmplător faptul că tot
ce denumeşte ceva care te enervează, te pune în pericol,
sau te distruge pare a fi FEMININ?
Iar apoi, tot ce ne alină, ne bucură şi ne mai dă un ţel
în viaţă este de natură MASCULINA?

Voi, femeile, sunteţi: O ploaie, O zăpadă, O grindină,
O furtună.
Noi suntem: UN soare, UN timp frumos, UN paradis.

Stau şi mă uit, chiar nu aveti noroc:     O bucătărie, O veselă, O
mătură, O caldură, O mizerie.
Noi suntem: UN repaus liniştit într-UN fotoliu confortabil,
citind destinşi UN ziar şi ascultând UN jurnal, asta dacă
nu veniţi voi să semănaţi O discordie sau să ne faceţi
O şicană.

Voi, femeile, vă daţi mari că aveţi O telecomandă,
dar priviţi la UN televizor, unde noi alegem UN post
pe care îl dorim.

În trecut, pentru a face calcule aveaţi O numărătoare
prăpădită, acum bărbaţii au inventat UN calculator.

Si ceea ce vă defineşte, sexul, tot UN sex se spune
şi niciodată O sex. Când vă simţiţi bine, trăiţi, nu-i aşa,
UN orgasm, iar dacă o daţi în bară vă alegeţi cu O frustrare.

Voi puteţi avea O carte de credit, dar aceasta nu înseamnă
nimic fara UN cont.

Ce poate provoca O problemă care se poate transforma într-O
catastrofă? O eroare de pilotaj, O pană de benzină,
O proastă vizibilitate, O întrerupere de curent.

Voi pentru a ne înrobi doriţi O căsătorie, dar există şi
eliberarea, care este UN divorţ.

Este limpede că limba română a fost inventată
de UN bărbat, care nu v-a avut deloc la suflet!!!!


Trimite acest mesaj tuturor femeilor care crezi că au
suficient umor încât să nu facă o criză de nervi când
îl vor citi, şi bărbaţilor care sunt suficient de cerebrali
ca să nu şi-o ia în cap.


sâmbătă, octombrie 25

Once you find the Right Spot, Then what?



 
 
Pets Who Don't Understand How Furniture Works
 
pets-stuck-furniture28
pets-stuck-furniture7
pets-stuck-furniture12
pets-stuck-furniture3
pets-stuck-furniture2
pets-stuck-furniture8
pets-stuck-furniture9
pets-stuck-furniture14
pets-stuck-furniture11
pets-stuck-furniture13
pets-stuck-furniture26
pets-stuck-furniture16
pets-stuck-furniture19
pets-stuck-furniture23
pets-stuck-furniture21
pets-stuck-furniture15
pets-stuck-in-furniture5
pets-stuck-furniture18
pets-stuck-furniture22
pets-stuck-furniture25
pets-stuck-furniture24
 
 

 

 

 
 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 


Top 20 - locuri din Bucuresti

Un top 20 al celor mai interesante si, totodata, putin cunoscute locuri din Bucuresti.

» Casa mita biciclista
» Balta vrajitoarelor
» Palatul cec
» Fortul 13 jilava
» Insula de pe lacul morii
» Cimitirul bellu
» Casa melik- cea mai veche casa din bucuresti
» Desenele dinintersectia stirbei cu berzei
» Statia de metrou politehnica
» Bistroul de arte acuarela
» Schitul darvari
» Strazile in trepte si magnoliile din cotroceni
» Terasa mnac
» Dizainar, magazin-concept de design romanesc
» Otetarul din dionisie lupu, copacul care a inghitit un gard
» Castelul tepes
» Manastirea chiajna
» Biserica stavropoleos
» Scoala centrala
» Trenul regal

Casa Mita Biciclista

Pentru cei si cele dintre voi care inca mai fac glume cu Coana Mita Biciclista si nu stiu, de fapt, nimic despre reputata doamna, ciuliti mai bine urechile si mariti-va pupila! Mita Biciclista, pe numele ei adevarat Maria Mihaescu, si-a capatat renumele dupa ce a fost prima femeie care sa se plimbe pe Calea Victoriei in pantaloni si pedaland la bicicleta, lucru considerat nepotrivit pentru o femeie in jurul anilor 1900. Aceasta domnisoara avea o masina coupe, manca doar la Athenee Palace si facea baie imbracata in costum sumar, spre deosebire de celelalte semene de la acea vreme, care se scaldau infofolite in halat. A fost o femeie cocheta care a frant inimile unor barbati precum Octavian Goga, regele Portugaliei sau regele Ferdinand. Legenda spune ca aceasta casa de pe Amzei despre care vorbim ar fi fost primita de la un amant extrem de bogat. Daca sunteti vreodata prin aceasta parte a Bucurestiului, profitati de ocazie si faceti-i o vizita, daca nu Mitei Biciclista, cel putin arhitecturii semnate de N.C. Mihaiescu. Fosta locuinta a cochetei dudui se afla pe Strada Amzei, nr. 9, foarte aproape de Calea Victoriei.

Balta Vrajitoarelor

La iesirea din Bucuresti, spre Stefanesti, in padurea Boldu-Creteasca, se afla o balta de numai cativa metri patrati, care are in spate o istorie destul de bogata. Se spune ca ea ar fi existat inca de pe vremea lui Vlad Tepes si chiar ca aici ar fi fost decapitat domnitorul, insa istoricii nu confirma acest fapt. Dupa cutremurul din '77, autoritatile romane au dispus deversarea mai multor tone de moloz si daramaturi in aceasta balta, insa ele au fost inghitite peste noapte. De asemenea, vrajitoarele se strang in fiecare an in acest loc si sustin ca de aici isi trag puterile si magia. Credinta populara arata faptul ca, in trecut, femeile care voiau sa scape de sarcina, veneau si stateau cateva minute in aceasta apa pentru a scapa de prunc. Dincolo de mituri si povesti, adevarul este ca animalele se tem de acest loc, in care e putin probabil sa intalnesti pana si o broasca.

Palatul CEC

Situat pe Calea Victoriei, Palatul CEC este o cladire a carei constructie a inceput pe 8 iulie 1897 la ordinul Regelui Carol I si al Reginei Elisabeta. Inainte de a fi construit acest edificiu, pe terenul respectiv s-au aflat manastirea si hanul  "Sfantul Ioan cel Mare", datand din secolul al XVI-lea si consolidate mai tarziu, pe timpul domniei lui Constantin Brancoveanu. Din cauza starii precare in care se aflau, aceste constructii au fost daramate in 1875. Cel care a proiectat actualul Palat CEC a fost arhitectul Paul Gotterau. Designul imbina stilul gotic cu arhitectura franceza de sfarsit de secol XIX. In prezent, aceasta cladire functioneaza pe post de sediu pentru CEC Bank, urmasa fostului CEC (Casa de Economii si Consemnatiuni). Daca doriti sa vizitati obiectivul, aveti la dispozitie statiile de metrou Universitate si Piata Unirii, autobuzele 178, 126, 368, 122, 268, 300, 336, 601 si tramvaiele 61, 66, 69, 70, 85, 90, 91, 9.

Fortul 13 Jilava

Constructia Fortului 13 Jilava a inceput in 1884, dupa planurile arhitectului militar Henri Alexis Brialmont si urma sa fie o aditie la sistemul roman de penitenciare. La vremea respectiva, existau 18 asemenea constructii, iar intretinerea lor depasea de trei ori bugetul alocat intregului corp militar. Stilul arhitectural renascentist a atras aprecierea criticilor de arta din toata lumea, inscriind astfel cladirea pe lista celor mai interesante destinatii din Romania . Chiar daca acest fort se afla in afara Bucurestiului, in comuna Jilava, el merita vizitat. Daca nu pentru structura arhitecturala, macar pentru lectia de istorie pe care o ofera. Inca de pe vremea regelui Carol I, acest loc a fost destinat detinutilor, insa doar pentru scop tranzitoriu, din cauza conditiilor de nesuportat. Cu toate acestea, regimul comunist a transformat fortul in penitenciar cu regim normal si a deplasat aici foarte multi detinuti politici. Mesaje precum "Daca vrei sa traiesti, baga paie sub haine" se pot citi si acum pe pereti. Printre detinutii care au executat aici pedepse se numara maresalul Ion Antonescu, Chivu Stoica, Gheorghe Gheorghiu-Dej si multi alti oponenti ai sistemului ce a guvernat Romania in perioada 1948- 1964. Fortul Jilava se afla in apropierea drumului Giurgiu - Bucuresti, la 10 km sud de capitala si 3 km nord-est de comuna Jilava.



Insula de pe Lacul Morii

Lacul Morii este un lac artificial creat de autoritatile comuniste pentru a impiedica deversarile Dambovitei. Are 246 ha si a fost construit pe locul Bisericii Sfantul Nicolae si al cimitirului aferent, peste care s-a turnat beton. In centrul acestui lac, comunistii doreau sa construiasca un fel de insula pe care bucurestenii sa o viziteze in zilele libere. Planurile initiale includeau magazine, promenade si asa mai departe, insa lucrarile au fost oprite in '89. Desi aceasta insula a servit, dupa Revolutie, pe post de destinatie pentru foarte multe concerte si manifestari artistice, in zilele obisnuite ea nu este decat o bucata de teren pe care se gasesc salcii si boscheti. Cu toate acestea, ea ramane pe lista celor mai apreciate destinatii pentru fotografii pasionati de peisaje neobisnuite. Ca sa ajungi aici, ai nevoie de o masina, asa ca pune bani deoparte pentru taxi sau, dupa caz, combustibil si de o harta. Alege drumul asfaltat si nu poteci obscure. Calatorie placuta!



Cimitirul Bellu

Acest cimitir situat la intersectia Soselelor Giurgiului, Oltenitei, Viilor si Caii Serban Voda primeste aprobare de constructie pe locul gradinii baronului Barbu Bellu, iar lucrarile demareaza in 1852 sub indrumarea arhitectului Alexandru Orescu. Pictorul Lecca este cel care finiseaza capela si obiectele de cult din ea. Din 1860, cimitirul Bellu trece sub administratia primariei si a consiliului capitalei. Este probabil cel mai cunoscut edificiu de acest gen din Bucuresti, poate si datorita faptului ca aici, pe Aleea Artistilor, sunt ingropati unii dintre cei mai importanti oameni de cultura din Romania: George Bacovia, Nichita Stanescu, Ion Barbu, I. L. Caragiale, Toma Caragiu, Tudor Musatescu, Hortensia Papadat-Bengescu, George Pruteanu, Marin Preda, Florian Pittis si altii.

Ceea ce face din acest cimitir un loc mai mult decat interesant este si povestea tesuta in jurul unor morminte si monumente. Exista o frumoasa statuie cu ochi de smarald realizata de Rafaelo Romanelli, care o reprezinta pe Katalina Boschott, o femeie care ramane invaluita in mister. Doar o enigmatica inscriptie ce poate fi citita pe mormântul ei: 'Cet animal de médecin m'a tuée! Herkulesbad-Mehadia 11-12 Août 1906'. (Acel nenorocit de doctor m-a ucis!) ii spune povestea. Moartea ei nu a fost in 100 de ani explicata, iar rezolvarea misterului duce intotdeauna spre sotia geloasa a amantului Katalinei. Mormantul sotilor Poroineanu, care s-au iubit atat de mult, este, de asemenea, marcat de o statuie semnata de talentul lui Romanelli, care le spune povestea emotionanta: cei doi au descoperit ca erau frati si s-au sinucis. Arta funerara a lui Karl Storck este si ea un punct de interes, excelend cu capela gotica Alexandru Costescu.

Ca sa ajungeti la Cimitirul Bellu, aveti mai multe variante: statia de metrou Eroii Revolutiei, autobuzele 116, 232, 323 si tramvaiele 11, 12, 17, 19. Iar siteul cimitirului (http://www.bellu.ro/) este cat se poate de bine pus la punct, oferind o harta detaliata si interactiva a mormintelor.


 
Casa Melik- cea mai veche casa din Bucuresti

Casa Melik sau Muzeul Theodor Pallady se afla pe Strada Spatarului, nr. 22 si este cea mai veche locuinta din capitala. A fost construita in 1750 de armeanul Hagi Kevork Nazaretoglu si in prezent gazduieste tablouri pictate de Theodor Pallady, peste 800 de desene datand din perioada in care pictorul roman si-a facut ucenicia la Paris . Alaturi de acestea, mai pot si admirate cele 1270 de piese de colectie apartinand familiei Serafina si Gheorghe Raut, printre care se numara lucrarile unor artisti precum Lubin Baujin, Edmond Aman Jean, Carolus Duran, Camille Corot, sau olandezi, precum Jan van de Capelle. Daca doriti sa aflati mai multe detalii despre aceasta casa si despre muzeul pe care il gazduieste, puteti sa trimiteti un mail la national.art@art.museum.ro sau sa sunati la numarul de telefon 021 2114979. Puteti ajunge aici cu autobuzul 311, troleibuzele 66, 69, 70, 85, 90, 92 si tramvaiul 21.


Desenele din intersectia Stirbei cu Berzei

Zidurile ramase goale dupa demolarile facute pentru bulevardul Buzesti-Berzei-Uranus au, de cateva luni, o fata noua. Daca vreti sa admirati opera unor artisti ai graffitiului autohton precum Allan Dalla, Irlo, Nego, Lux si Pisica Patrata, luati autobuzul 368 si coborati in statia Cismigiu. Mergeti pe jos pentru a admira de aproape desenele si nu uitati sa faceti fotografii. Poate va va face placere sa stiti ca aceste desene nu sunt unele clandestine, facute pe furis, ci rezultatul unui concurs la care a pus umarul si Primaria capitalei. Toate desenele au fost realizate in decursul a cinci zile, iar zona se doreste a fi considerata unul dintre paradisurile ramurii pop-art romanesti si al artei graffiti. Nu se percepe taxa la intrare, iar singurul lucru pe care trebuie sa il aduceti cu voi este aparatul foto.

Statia de metrou Politehnica

Ne-am gandit si la vremea de afara si ne-am dat seama ca s-ar putea sa nu aveti chef de frumos pe o temperatura ca aceasta si de aceea va propunem o calatorie in Cretacicul superior. Tot ce trebuie sa faceti este sa coborati la statia de metrou Politehnica si sa puneti blitzurile in functiune. Aceasta statie a fost data in folosinta in 1983 si este pavata cu placi mari de marmura si granit ce contin fosile de acum 180 de milioane de ani. Mai precis, oamenii care coboara la Politehnica au sansa sa calce pe ramasitele unor vietuitoare care traiau pe Pamant atunci cand tot ce vedeai in zare era apa. Desi poate parea ca totul a fost planuit dinainte de catre constructori, adevarul este ca ei s-au grabit sa termine totul la timp si au extras materialul din Muntii Apuseni interesandu-se doar de...culoare! Descoperiri ulterioare au aratat faptul ca bucurestenii calca, din 1983 si pana azi, pe un ocean pietrificat. Cine ar fi crezut?


Bistroul de arte Acuarela

Pe Polona, la numarul 40, se gaseste Galeria Imbold, lansata in decembrie 2012. Daca nu ati vrea, totusi, sa mergeti la expozitiile ei, ar trebui sa urcati la mansarda pentru o atmosfera neobisnuita, dar primitoare.  La Acuarela se bea bere cu ghimbir, fara alcool, se asculta muzica buna si se impartasesc cele mai neobisnuite povestiri de vacanta. Sunt si canapele pentru cei care au mers mult pe jos ca sa ajunga la destinatie, iar parterul face loc unei adevarate colectii de arta contemporana si nu numai. O curiozitate: daca berea cu ghimbir incepe sa isi faca efectul, simtiti-va liberi sa vizitati Le WC, probabil cel mai simpatic si amuzant loc de... meditatie din Bucuresti, unde chiuveta este o galeata cu toarta rosie si rafturile sunt pline de cele mai interesante obiecte. Bistroul este deschis in fiecare zi, intre orele 10-24. Puteti ajunge aici cu autobuzul 135 sau pe jos, dupa ce ati coborat la statia de metrou Piata Romana.


Schitul Darvari

Referindu-se la Schitul Darvari, Nicolae Steinhardt spunea ca "nu poate sa nu atraga prin micimea, gratia si linistea lui tupilata". Acest mic lacas de cult a fost construit in 1834 si poarta hramul Sfintii Imparati Constantin si Elena si Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil, Invierea Sfantului Lazar. La inceput, schitul a fost construit pentru familia Darvari si apropiatii ei, insa curand a devenit un loc preferat de intreaga comunitate. Proprietarii pamantului pe care este ridicata constructia au dispus aducerea a 12 calugarite care sa cante la slujbe si sa se ocupe de intreaga organizare. In 1864, odata cu secularizarea averilor manastiresti, cele 12 calugarite s-au vazut nevoite sa plece la manastirile Ciorogarla si Pasarea. Regimul comunist a transformat aceasta manastire in biserica de mir.

In 1989, schitul este redeschis tuturor vizitatorilor, insa, din cauza fumului abundent folosit in perioada comunista, picturile s-au sters, asa ca lacasul a trebuit inchis si restaurat. Lucrarile au durat pana in 1996, cand Parintele Sofian, staretul Manastirii Antim, a terminat de repictat peretii. In 2002 au fost restaurate chiliile deteriorate. De ce sa vizitati schitul Darvari? Din mai multe motive: pentru a admira arhitectura bisericeasca de rit vechi, picturile murale, pentru ca aveti nevoie de liniste si pentru ca nu va lipseste curiozitate istorica. Adresa este str. Schitul Darvari, nr. 3, sect. 2, Bucuresti, cod postal: 020473, mijloace de transport: tramvai 5, 16, troleibuz 79, 86, autobuz 133, 135, 226. Si, da, schitul are si site: http://www.schituldarvari.ro/


Strazile in trepte si magnoliile din Cotroceni

Pentru cei si cele dintre voi care se plang in fiecare zi de faptul ca Bucurestiul nu ofera nimic interesant sau palpitant, ca totul in jur e gri si ca, atunci cand vine iarna, parca lucrurile se inrautatesc, le sugeram sa viziteze cateva strazi in trepte. E adevarat ca e posibil sa te ratacesti cu harta in mana, insa, daca esti in pas cu tehnologia si porti in permanenta un GPS la tine, s-ar putea ca aceasta vanatoare de trepte sa ti se para distractiva. Incepi din zona Cotroceni, cu straduta care face legatura intre Alexandru Vitzu si Grigore Romniceanu (in apropiere de Liga Profesionista de Fotbal). Desi aceste trepte au fost betonate prost de-a lungul timpului si nici gunoaiele nu au intarziat sa apara, nu aveti cum sa nu observati potentialul fotografic al zonei.

Daca sunteti in parculetul Romniceanu, o sa vedeti ca in apropiere exista o alee ingusta care da in strada cu acelasi nume si care in trecut era in trepte. Cu timpul, insa, ele s-au nivelat, asa ca totul arata ca un fel de podea valurita acum. O idee buna ar fi sa nu vii cu bicicleta, deoarece nu prea o sa ai loc de manevrare. Tot in Cotroceni gasim si straduta Nanu Muscel, care, desi nu este in trepte sau in panta, are o curbura destul de stransa, cam cat un semicerc, este ingusta si, de fapt, nu duce nicaieri, fiind mai mult o fundatura.

Daca vrei sa vezi cum e sa te plimbi pe acoperisurile oamenilor, mergi pe Colina Filaretului si cauta straduta Xenofon. Aceasta isi desfasoara treptele de la acoperisul caselor si pana la nivelul strazii, ceea ce inseamna ca o sa ai probabil cea mai ampla vedere a constructiilor din zona. Alte asemenea destinatii: straduta care leaga Aleea Mitropoliei de strada Ienachita Vacarescu, strada Verzisori, din zona Cuza-Voda, care se intinde prin curtea unor fabrici si ateliere (atentie la caini!). Daca mai gasesti si altele, spune-ne si noua!

Si daca v-am convins sa va plimbati prin Cotroceni, programati-va vizita prin aprilie, cand infloresc magnoliile. Indragitul copac este un arbore foarte popular in cartier, si se spune ca magnolia a fost plantata o data cu platanii in vremea domniei lui A.I.Cuza, adusi fiind de ambasadorii sai. Desi ea traieste de 95 de milioane de ani pe planeta noastra, noi am descoperit-o abia in 1700. Si pentru ca este atat de "batrana", de pe vremea cand nici macar albinele nu existau, este specializata pe polenizarea cu ajutorul gandacilor. Iata o planta careia merita sa ii faceti o fotografie. 


Terasa MNAC

Pentru cine sufera si acum la gandul ca aceasta Casa a Poporului nu este chiar a poporului: nu fiti tristi, dragilor. Din fericire, fix in inima stimabilului stabiliment exista terasa MNAC (Muzeul National de Arta Contemporana). E adevarat ca, daca nu esti elev sau student, trebuie sa platesti o intrare in valoare de 5 lei si sa faci fata cu brio testului de la detectorul de metale, insa privelistea merita toate bataile de cap. In general, cei care vin la aceasta terasa urmeaza urmatorul itinerariu: comanda la bar, se aseaza la masa, dar, fiindca nu le vine sa stea locului cand au la dispozitie o asemenea priveliste, se ridica si incep sa se plimbe. Nu va mai spun cat de incantati sunt chelnerii care nu isi gasesc clientii acolo unde i-au vazut ultima oara!

Din pacate, cu toate ca privelistea e frumoasa, nu ai cum sa nu observi discrepantele de textura si material din constructia Casei Poporului, asa ca iti sugeram sa ramai inauntru, unde e muzica buna, poti sa citesti una dintre cartile de arta contemporana care ti se pun la dispozitie si sa te bucuri de liniste.

Daca te-ai decis ca vrei sa iti ineci necazurile si supararea in alcool, terasa MNAC nu e destinatia potrivita, deoarece aici gasesti doar cateva sortimente de bautura, cele mai multe dintre ele fiind non-alcoolice. La capitolul mancare, lucrurile s-au mai ameliorat. Fata de anul trecut, cand tot ce puteai sa comanzi erau covrigeii, napolitanele si alunele care oricum se impuneau pentru bautorii de bere, acum aveti sansa sa va delectati si cu 3 tipuri de salate (ton, branza si pui).

In general, cei care ajung la aceasta terasa au trecut in prealabil prin MNAC si au admirat cateva expozitii, timp in care li s-a facut foame/sete. Nu e un loc in care sa faci nunti sau botezuri si nici pentru zile de nastere nu il recomandam. La urma urmei, oamenii care vin aici vor sa fie linistiti. Daca va intereseaza sa vizitati aceasta terasa, o gasiti la etajul 4 al MNAC din Casa Poporului, intrarea din Calea 13 Septembrie, aripa E4. Pentru cei care vin cu masina, o veste proasta: desi e loc berechet pentru ea in apropiere, nu veti avea voie sa o parcati decat la cateva stradute departare. In rest, voie buna si curiozitate cat cuprinde!


Dizainar, magazin-concept de design romanesc

Daca te-ai saturat de aceleasi produse decorative pe care parca fiecare femeie le-a mostenit in subconstient de la generatii si generatii de babe, nu e cazul sa te panichezi: casa ta va fi mult mai energica dupa o scurta vizita laDizainar , probabil cel mai nonconformist si jucaus magazin de design romanesc. Fie ca esti oltean si vrei un praz stilizat care sa iti aduca aminte de acasa, fie esti in cautarea propriului izvor de creativitate, la Dizainar toata lumea este binevenita, cu conditia sa isi anunte in prealabil prezenta printr-un telefon amical. Nu va ganditi ca veti da peste plictisitoarele stergare, care oricum populeaza toate targurile de sarbatori, deoarecere Dizainar nu promoveaza decat produsele de serie mica si pe cele unicat, scopul fiind acela de a folosi folclorul ca punct de plecare, si nu de a copia fidel obiecte traditionale.

Ce cumparam de la Dizainar? De toate pentru toata lumea: scaune si mese din pluta, impletituri din papura, ceasuri in forma de cap de iepure (din lemn), animale de plus handmade, veioze si lampi care au gen si personalitate (lampa "She", pentru femei, de exemplu), autocolante, grafica, fotografii, rame ingenioase, perne decorative de toate formele si marimile. Artistii care aprovizioneaza magazinul sunt: Radu Stanimir, Silvia Cornea, Alexe Popescu, Florin Poptean si multi altii. Cand cumparam de la Dizainar? Cand vrem sa facem un cadou, cand casa are nevoie de un suflu nou, cand am vrea un ceas neobisnuit pentru perete si cu oricare alta ocazie.

Adresa este: Str. Putul cu plopi nr. 17 Telefon: 021 311 3384, iar in zona Cismigiu puteti ajunge cu metroul (Statia Izvor), sau cu autobuzul (336, 601, 69, 185 etc). Asigurati-va ca sunati inainte de a merge, ca sa fiti siguri ca e cineva "acasa" si lasati-va imaginatia sa zburde cat de mult vrea ea!


Otetarul din Dionisie Lupu, copacul care a inghitit un gard

Pe Dionisie Lupu, la nr 52, locuieste un supravietuitor. Nu a fost in razboaie, nu are pensie de veteran si nici nu se plimba pe la conferinte fandosite ca sa spuna cat de importanta este viata lui, dar, in universul cotidian, nici nu ai nevoie de o dovada mai mare de ambitie si perseverenta. Da, va vorbesc despre un copac care a inghitit gardul metalic si nu pare ca ar vrea sa se dea batut pana nu ajunge in mijlocul strazii. Copac fiind, nu ai prea multe posibilitati atunci cand cineva iti tranteste un gard solid fix la cativa centimetri de scoarta ta, nu? Poti sa te dai putin inapoi, ca sa nu te simti in plus, sau poti sa te usuci incet de ciuda. Sa inghiti zabrelele din metal e un act de curaj.

Pentru cine trece printr-o perioada mai grea si are nevoie de sprijin, nu recomandam plansul incontrolabil la telefon la ore tarzii. Imbracati-va bine, luati un taxi sau ce alt mijloc de transport va este voua mai comod si mergeti pe strada Dionisie Lupu, la nr 52, unde va asteapta un otetar falnic! Nu e nevoie sa veniti cu ode sau jertfe, e suficient sa apreciati metafora: daca un biet copac reuseste sa supravietuiasca avand niste zabrele de metal in "burta", la fel si voi puteti sa va dizolvati singuri fricile si temerile. Si capul sus, da?

Castelul Tepes

Daca treceti vreodata prin parcul Carol si aveti destul timp la dispozitie pentru a descoperi un obiectiv turistic mai putin obisnuit, cu aspect medieval si neaparat construit din caramida rosie, nu trebuie sa mergeti foarte departe: in mijlocul parcului se afla Turnul de Apa construit de arhitectii Stefan Burcus si V. Stephanescu in 1906, cu ocazia implinirii a 40 de ani de la urcarea pe tron a lui Carol I, prilej cu care autoritatile romane au dispus organizarea celebrei Expozitii Generale Romane.

Castelul despre care va vorbim s-a vrut a fi util, in el urmand sa fie adapostit un rezervor de apa, insa nu si-a indeplinit niciodata menirea si a ramas in istorie mai mult datorita faptului ca preia din arhitectura palatului lui Tepes de la Poienari, judetul Arges. Cei interesati poti sa admire aceasta constructie pe strada Candiano Popescu, nr 6, Bucuresti.

Din pacate, accesul inauntrul castelului este permis doar de doua ori pe an, din motive de siguranta (nu a mai fost reparat din 1990): de Ziua Eroilor (Inaltarea Domnului) si de Ziua Armatei (25 octombrie). Cu toate acestea, vizita va fi una memorabila: pe langa stilul arhitectonic inconfundabil, va veti delecta si cu o superba priveliste a parcului Carol si veti putea vizita, de asemenea, Mausoleul si Mormantul Soldatului Necunoscut.


Manastirea Chiajna

Avem si doritori de mister in public? Daca da, manastirea Chiajna este locul in care ar trebui sa mearga. Ce poate fi mai misterios decat o biserica aflata intre doua cimitire, care nu a fost niciodata sfintita si in preajma careia putini localnici se aventureaza? Mai adaugam faptul ca aici nu a slujit niciun preot niciodata si ca existenta ei de lacas de cult este aproape inexistenta, din cauza ca ciuma a transformat-o intr-un loc blestemat.

Pe peretii acestei cladiri parasite sunt tot felul de mesaje ciudate, precum "Lumea copiilor". De asemenea, o pereche de indragostiti si-a inscriptionat numele pe zidul cladirii, lucru cel putin straniu. Exista foarte multe filmulete online despre disparitia a doi studenti in preajma acestui loc si chiar cateva anchete de crima, iar localnicii jura cu mana pe inima ca au vazut fantome aici si ca nu e bine sa vizitezi zona daca esti slab de inger.

Cu toate acestea, constructia este o bijuterie arhitecturala si chiar mi-as dori sa treceti peste povestile de tot soiul si sa fiti interesati de acest aspect, in primul rand. Alegerea e a voastra! Doritorii trebuie sa stie ca aici se poate ajunge doar cu un mijloc de transport personal sau cu taxiul, intrucat manastirea se afla intr-o parte destul de necirculata a cartierului Giulesti-Sarbi. Cine merge acolo si face cateva poze frumoase, sa nu le tina pentru el si sa le impartaseasca si cu voi!

​B​
iserica Stavropoleos

Nu credem ca mai e cineva in Bucuresti care sa nu fi auzit de Biserica Stavropoleos, insa cati dintre voi ati si vizitat-o? Ea a fost construita in 1724 de un calugar grec pripasit pe meleagurile noastre, pe nume Ioanichie si este, probabil, cel mai graitor exemplu de arhitectura brancoveneasca. Din pacate, cutremurele din 1802 si si 1838 au produs adevarate daune, ceea ce inseamna ca o mare parte din ea a trebuit refacuta. Lucrarea de mare anvergura i-a revenit reputatului Ion Mincu, insa nu a putut fi dusa la bun sfarsit, intrucat arhitectul a decedat in 1912.

Cel care a finisat totul a fost un elev de-al lui Ion Mincu, pe nume Alexandru Zagoritz. Daca tot mergeti sa vizitati biserica Stavropoleos, nu uitati sa treceti si pe la colectia de obiecte de cult, consultati biblioteca si faceti cat de multe fotografii puteti. Adresa este: strada Stavropoleos, nr 4, Bucuresti (Centrul Vechi, in spatele Muzeului National de Istorie). Puteti ajunge aici cu metroul, statiile Piata Unirii si Universitate sau cu autobuzul (601, 185, 336, 69, 85 etc).

 

Scoala Centrala

Pe 19 martie 1851, domnitorul Barbu Stirbey porunceste infiintarea "Pensionatului Domnesc de Fete", cunoscut azi drept Scoala Centrala din Bucuresti. Scopul acestei institutii era acela de a le aduca pe fetele de vita nobila, insa nu acesta este motivul pentru care scoala a capatat notorietate.

Spre sfarsitul secolului, arhitectul Ion Mincu a fost insarcinat cu proiectarea unui nou sediu (aflat acum in plin proces de restaurare). Asa cum scrie si la intrare, lucrarile au inceput in 1890, iar rezultatul s-a dovedit a fi unul spectaculos. Va semnalez braul din ceramica ce impodobeste fatada si porticul interior, o adevarata dovada de virtuozitate arhitecturala. De asemenea, cladirea este in forma de patrulater, in centru existand o gradina spre care dau o multime de ferestre mari, luminoase, proiectate in stilul neo-romanesc.

Pe fatada sunt zugravite portretele unor mari personalitati istorice, cum ar fi Clara Doamna, Elena Rares, Doamna Chiajna, Carmen Sylva si Elena Cuza, adica o adevarata panoplie de exemple pentru viitoarele eleve ale scolii. Printre cele care au invatat aici se numara scriitoarele Zoe-Dumitrescu Busulenga, Lucia Demetrius si chiar actritele Ana Cartianu, Oana Pellea ori Smaranda Gheorghiu, celebra militanta feminista. Daca vreti sa vizitati scoala, adresa este str. Icoanei, nr 3-5, sector 2, Bucuresti. Puteti ajunge aici cu troleibuzul (79, 86), tramvaiul 5, autobuzul (133, 136, 226, 385) sau cu metroul (statia Piata Romana).


Trenul Regal

Daca ai trecut de cateva ori pe langa padurea dintre Mogosoaia si Buftea si ai intalnit semnul "Trecerea interzisa", intrebandu-te ce se gaseste dincolo de el, noi iti oferim raspunsul. Daca obtii aprobare de trecere, ajungi intr-o zona detinuta de CFR unde zace Trenul Regal, o bijuterie a cailor ferate, care functioneaza perfect si poate fi inchiriata pentru suma de 15 000 euro/ zi. Cam mult pentru buzunarul nostru, dar sa arunci o privire nu costa nimic.

Trenul despre care va vorbim a fost realizat la ordinul regelui Ferdinand si finalizat in 1928, insa in acelasi hangar se mai afla alte doua trenuri care i-au apartinut lui Ceausescu. Cu primul, au calatorit personalitati precum Carol al II-lea, Regele Mihai, dar si fosti conducatori precum Nicolae Ceausescu sau Gheorghe Gheorghiu-Dej. In 1984, Ceausescu a decis ca vrea sa aiba propriile trenuri, asa ca a comandat doua: au motoare Rolls Royce, ating peste 160 km/h, iar doua dintre cele 17 vagoane sunt blindate. Ce putem sa gasim in aceste trenuri? De toate, de la sali de sedinta, restaurante, dormitoare si pana la sufragerii, zone de relaxare si vagonul secret, la care nu are nimeni acces.

Ar mai fi de mentionat ca aceste doua trenuri comuniste au cate un aruncator de grenade cam in fiecare coltisor. Totul este tapetat, mobilierul e lucrat manual, din lemn alb, cuverturile sunt din matase fina, iar peste tot sunt sertare secrete in care se spune ca erau tinute arme. De asemenea, o sa dati de foarte multe pasaje si usi secrete si asa mai departe.

Cu toate acestea, nu toata lumea poate sa viziteze, asa ca informeaza-te din timp cum ai putea sa obtii aprobare. De asemenea, va trebui sa mergi cu masina ta sau sa rogi un prieten, pentru ca nu prea ai mijloace de transport care sa te duca la destinatie. In cazul in care mergi acolo si faci cateva poze senzationale, trimite-ni-le si noua!

 

 

​​

marți, octombrie 21

Semnul de Bun Venit la Olimpiada de la Rio din 2016




 
 
 
 


"Turnul Orasului Solar", construit pe varful insulei Cotonduba,
va fi simbolul de bun venit la Jocurile Olimpice de la Rio din 2016.

El va putea fi vazut de vizitatorii si participantii la jocuri cand vor sosi pe calea aerului sau a apei.

Turnul capteaza energia solara. El va furniza energie                                  pentru intreg orasul olimpic, precum si unei parti din Rio .


Apa este pompata din ocean pentru a crea un fel de cascada, iar aceasta cascada actioneaza turbine care produc energie in timpul noptii.
Tot aici se va afla si flacara olimpica.


Turnul dispune de un amfiteatru, o sala de teatru, un                                  restaurant si magazine. Lifturile vor conduce catre diferite locuri de observare.
Exista, de asemenea, o platforma retractabila pentru practicarea bungee jumping-ului.
La varf, exista un punct de observare de unde se va putea aprecia privelistea uscatului si a marii, precum                                  si cascada.

Turnul Orasului Solar va fi punctul de atractie al Jocurilor Olimpice de la Rio din 2016.
 









How amazing is that? 
 
 


 

 
 
 
 







vineri, octombrie 17

Wi-Fi: moartea invizibilă care distruge noile generaţii



de Alin Macsim

Ceea ce pare să fie principala ameninţare pentru sănătatea noastră şi care, binenţeles, e cea mai ascunsă de media. O afacere mai mult decât de miliarde, legată de sectoarele în plină creştere cum ar fi telefonia sau tehnologia wireless în general, monopolizează informaţia, împiedicând să se ştie la nivel de mase un înspăimântător adevăr: expunerea la radiaţii de microunde de mica frecvenţă (Wi-Fi) este cauza demonstrată de daune cerebrale ireversibile, cancer, malformaţii, avorturi spontanee, alteraţii de creştere a oaselor. Iar populaţia cu cel mai ridicat risc e reprezentată în absolut de copii şi de femei.

Nu surprinde, deci, că acest fapt este cunoscut şi documentat în domeniu medical şi ştiinţific deja înainte ca tehnologia wi-fi să dea buzna în casele noastre, ajungând zi de zi la indemâna copiilor. Efectele biologice nu doar periculoase, ci letale ale acestei tehnologi au fost ţinute în secret pentru public pentru a conserva giganticele profituri ale companiilor şi pentru a hrăni buzunarele personajelor ca Bill Gates, Steve Jobs şi Carlo De Benedetti.

Cum a demonstrat profesorul John Goldsmith, consilier al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii în Epidemiologie şi Ştiinţe ale Comunicării, expoziţia la radiaţii de microunde Wi-Fi a devenit prima cauză de avorturi spontanee: 47,7% dintre cazurile de expoziţie la aceste radiaţii, cazurile de avorturi spontanee au loc înainte de prima săptămână de sarcina.

Iar nivelul de radiaţie care afectează femeile luate în examen pleacă de la 5 microwatt pe centimetru pătrat. Un asemenea nivel ar putea părea fără sens pentru o persoană care nu poartă statutul de om de ştiinţă, dar devine mai important dacă spunem că este sub ceea ce marea parte a studentelor primesc ca şi doză într-o clasă dotată de transmiţător Wi-Fi, în unele ţări plecând de la 5 ani în sus.

Datele puţin mai preocupante sunt că nivelul de absorbire în cazul copiilor poate fi de zece ori mai mare decât în cazul adulţilor, pentru că ţesutul cerebral şi măduva oaselor unui copil au proprietăţi de conductibilitate electrică diferite de cele ale adulţilor din cauza conţinutului ridicat de apă.

Expoziţia la microunde de joasa frecventa permanentă poate induce “stres” cronic oxidativ şi nitrosativ şi poate dăuna mitocondriile celulare (mitocondriopatia). Acest “stres” poate cauza daune ireversibile asupra ADN mitocondrial (acesta e de 10 ori mai sensibil la stres oxidativ şi nitrosativ decât ADN’ul nuclear). ADN’ul mitocondrial nu e reparabil din cauza conţinutului scăzut de proteine histonice, deci eventuale daune (genetice sau de alt tip) se pot transmite la toate generaţiile succesive prin linia maternă.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii a evidenţiat aceste riscuri într-un document de 350 de pagini cunoscute ca şi “International Symposium Research Agreement No. 05-609-04″ (“Efecte biologice şi daune asupra sănătăţii provocate de radiaţii de microunde – Efecte biologice, sănătatea şi mortalitatea în exces de radiaţii artificiale de microunde date de frecvenţe radio”).

Secţiunea 28 tratează în mod specific problemele legate de funcţia reproductivă. Acest document a fost clasat drept “Top Secret” şi conţinutul sau ascuns de OMS şi de ICNIRP (International Commission on non-Ionizing Radiation Protection).

Dintr-un atrăgător articol al lui Barrie Trower publicat de ediţia italiană a revistei Nexus, se pot înţelege riscurile principale pentru copiii expuşi la utilizarea celularelor sau a tehnologiei Wi-Fi.

Iradiaţia de microunde la joasă frecvenţa influenţează procesele biologice care dăunează creşterea fătului. În plus, aceleaşi procese biologice sunt implicate în:

- Bariera hematoencefalica: se formează în 18 luni şi protejează creierul de toxine. Se ştie că se alterează.

- Teaca de mielină: e nevoie de 22 de ani pentru a se forma toate cele 122 de straturi din care e compusă. E responsabilă de toate procesele cerebrale, organice şi musculare.

- Creierul: e nevoie de 20 de ani pentru ca acesta să se dezvolte şi vă asigur că celularele nu îl ajută în asta

- Sistemul imunitar: e nevoie de 18 ani ca acesta să se dezvolte. Măduva oaselor şi densitatea oaselor sunt influenţate în mod important de microunde de joasă frecvenţa la fel ca şi globulele albe ale sistemului imunitar

- Oasele: e nevoie de 28 de ani pentru o dezvoltare completă. Aşa cum am menţionat, conţinutul de apă în cazul copiilor face ca pe de-o parte oasele moi, pe de alta măduva să fie atrăgătoare pentru radiaţiile de microunde. Măduva oaselor produce celulele sângelui

În mod clar,cei care decid pentru noi subevaluează o pandemie de boli infantile până acum necunoscute tuturor celor 40.000 de generaţii de civilizaţie, care poate implica mai mult de jumătate dintre mamele/copiii iradiaţi în lume.

În legătură cu acest subiect şi cu previziunile multor oameni de ştiinţă dupăpărerea cărora, dacă se va continuă cu acest ritm difuzarea necontrolată a sistemelor Wi-Fi, până în anul 2020 cancerul şi mutaţiile genetice vor fi răspândite în toată lumea la nivel pandemic, multe ţări adoptă deja soluţii, lansând legi care limitează pentru copii folosirea celularelor şi eliminând din clase dispozitivele wireless.

Comitetul Naţional Rus pentru Protectia de Radiaţiile Non-Ionizante, într-un document propriu de cercetare intitulat “Efectele asupra sănătăţii copiilor şi adolescenţilor” a evidenţiat în copii expuşi la acest tip de radiaţii următoarele:

1) creşterea cu 85% a bolilor Sistemului Nervos Central

2) creşterea cu 36% a epilepsiei

3) creşterea cu 11% a retardului mintal

4) creşterea cu 82% a bolilor imunitare şi riscuri pentru făt

În 2002, 36.000 de medici şi oameni de ştiinţă din toată lumea au semnat “Apelul Freiburg“. După zece ani, Apelul a fost relansat şi pune în gardă lumea întreagă în mod special împotriva utilizării Wi-Fi şi radiaţiei asupra copiilor, adolescenţilor şi femeilor însărcinate. Apelul Freiburg este un apel al medicilor internaţionali care din păcate în România a fost întâmpinat de un public foarte (exagerat de..) restrâns.

Ce rămâne de făcut? Cum să ne protejăm pe noi înşine şi mai ales pe copiii noştri, de această ameninţare letală invizibilă?

În curând vă voi pregăti un document util care să conţină cele zece sfaturi practice pe care vi le propun şi aici:

1. Nu lăsaţi copiii să folosească telefoanele celulare, decât în caz de urgenţă. Tolerate sms’urile, dar e mai bine să le reduceţi. În Franţa, nu degeaba a fost interzisă publicitatea telefoanelor celulare destinată minorilor sub 14 ani.

2. Folosiţi mereu hands-free cu cablu (nu cele wireless). Chiar şi folosirea difuzorului este utilă.

3. În caz de acoperire redusă sau lipsa completă, nu efectuaţi convorbiri. În aceste cazuri e necesară mai multă putere radiantă, cu efecte majore.

4. Folosiţi celularul cât mai puţin în mişcare, ca de exemplu în tren sau în maşină. Riscul constant să se reducă acoperirea creşte în aceste cazuri emisiunea de radiaţii.

5. Nu ţineţi celularul lipit de ureche sau în apropierea capului în timp ce sunaţi pe cineva, când radiaţiile sunt mai puternice. Duceţi telefonul la ureche după ce vi s-a răspuns la apel.

6. Nu ţineţi telefonul în buzunarul pantalonilor, în buzunarul cămăşii sau al gecii pe care o purtaţi.

7. Schimbaţi des urechea în timpul convorbirii şi, mai ales, reduceţi durata convorbirilor.

8. Folosiţi cât mai des, când e posibil, linia fixă, nu wireless, sau instrumente de instant messaging ca şi Skype sau similare.

9. Nu dormiţi cu telefonul lângă cap, de exemplu pentru a-l folosi pe post de alarmă.

10. Alegeţi mereu modele care au o valoare SAR redusă (grad de absorbţie specific al radiaţiilor).

Un al 11-lea sfat care, în ziua de azi mi se pare cel mai dificil de urmat: dacă trebuie neapărat să folosiţi un celular pentru a comunica cu lumea înconjurătoare, evitaţi smartphone’ul. Este în absolut cel mai periculos!

joi, octombrie 16

nu fugi, ca nu e pornografie, e istorie!


Prin bizarul Bhutan: penisurile care alungă răul

 

Prin bizarul Bhutan: penisurile care alungă răul

 

Există o singură ţară pe glob, unde desenarea sau pictarea unor falusuri umane pe ziduri,

pereţi, uşi sau chiar ferestre nu este considerată un afront adresat bunelor moravuri şi nici

măcar o golănie minoră. Ciudatul obicei este de fapt o tradiţie deosebit de interesantă,

cu ramificaţii neaşteptate în cultura, religia şi obiceiurile locale. Nu are nicio legătură cu

vulgaritatea sau obscenitatea condamnate de buna cuviinţă a oricărui om cu educaţie minimă.

De fapt, este vorba de întrepătrunderea aspectelor sacrului şi profanului în viaţa cotidiană

chiar şi în secolul XXI. Evident, în îndepărtatul Bhutan...

Când pereţii au erecţii

 

Conceptul de "arhitectură falică", cum a fost denumit de specialişti, este întâlnit nu doar în

cadrul arhitecturii străvechi, dar şi în cea modernă. Cu toate acestea, picturile şi reprezentările

falice, atât de caracteristice clădirilor din Bhutan, se constituie într-un subiect deosebit de interesant,

cu explicaţii şi simboluri neaşteptate.

Cine vizitează în premieră micul regat himalayan al Bhutanului va ajunge fără îndoială în cea

mai... falică destinaţie de pe planetă!

Conform istoricilor şi specialiştilor, această tradiţie îşi are originea într-un loc sacru pentru adepţii

budismului Vajrayana, care compun circa 99% din populaţia regatului.

Este vorba de mănăstirea Chimi Lhakhang din Punakha, fosta capitală regală a Bhutanului.

Edificiul religios a fost construit în onoarea controversatului şi (pe bună dreptate) şocantului

Drukpa Kunley (sau Kunleg, în unele variante).

 

 

 Intrarea unui mic magazin din capitala Thimphu

 

Supranumit Sfântul Nebun, pe baza practicilor sale cumva scandaloase chiar şi pentru standardele

oricum bizare (pentru noi) ale budismului tantric tibetan, acest maestru spiritual care a trăit între

secolele XV-XVI este venerat şi în prezent pe tot întinsul Bhutanului, precum şi în Tibet.

 

Falusurile din lemn împodobesc aproape orice locuinţă din Bhutan

 

Cu toate acestea, nu este deloc exclus ca "impudicele" reprezentări grafice de pe pereţi şi uşi să aibă

o rezonanţă mai veche decât apariţia budismului tantric în micul regat. Înainte de apariţia budismului,

locuitorii din Tibet şi Bhutan practicau o religie specifică ale cărei urme abundă şi în prezent în ritualurile

şi dogmele budismului Vajrayana (o sectă care face din Mahayana, ramura nordică a budismului,

cu credincioşi în Tibet, Bhutan, nordul Indiei, Mongolia, Japonia şi unele republici din cadrul CSI).

Este vorba de religia Bon, un ansamblu de credinţe cu puternice rezonanţe şamaniste şi animiste .

Simbol ambivalent al fertilităţii, masculinităţii şi, în egală măsură, al iluziilor şi dorinţelor lumeşti,

falusul şi imagistica sa erau deosebit de prezente în ritualurile Bon, peste care s-a suprapus budismul

venit din India în urmă cu aproape două milenii.  

 

 

Piei, drace! - în stil bhutanez.

 

Pornind de la aceste moşteniri religioase şi culturale cumva greu de înţeles

şi acceptat pentru oricine sosit din afara acestor ţinuturi, credinţa că penisurile pictate pe pereţii exteriori

aduc noroc şi gonesc spiritele rele este încă puteric înrădăcinată în Bhutan.

Odată sosit aici, călătorul este practic uluit de varietatea şi numărul mare al acestor desene care împodobesc

aproape toate clădirile, în special în zonele rurale. Casele nou ridicate sunt şi ele pictate cu penisuri, care

mai de care mai mari şi mai evidenţiate, fără a avea totuşi nicio orientare sau atitudine voit obscenă,

urmează strict linia artistică şi semnificativă a tradiţiei religioase.

 

Un penis pictat pe peretele unui restaurant local

 

Chiar şi numerele de înmatriculare ale maşinilor au pictat câte un penis - „pentru a proteja de accidente",

spun,cu o expresie gravă întipărită pe figură, toţi şoferii întrebaţi. Prezenţa simbolică a falusurilor nu se

limitează la imagini pictate, desenate sau gravate, ci şi la sculpturi, unele impozante, aşezate în câmpurile

cultivate cu scopul de a speria păsările.

 

Un falus care păzeşte casa de demonii care pot intra pe ferestre

 

Până şi Atsara, personaje mitologice, reprezentate  în prezent de dansatori cu costume tipice în cadrul

festivalului popular Tsenchu, prezintă ornamente capilare ornate cu reprezentări falice. În mod particular,

toate casele, magazinele şi restaurantele situate de-a lungul şoselei care leagă Aeroportul Paro de capitala

Thimpu au pereţi de un alb imaculat pe care sunt pictate penisuri uriaşe.

Bhutanezii crez şi în prezent că multitudinea penisurilor de pe pereţi sperie duhurile rele şi acţioează ca

un factor preventiv al disputelor între vecini. Imaginile parcă vor să împace pe toată lumea. Bhutanezii

şi-au ornat pereţii cu penisuri de toate formele, culorile şi proporţiile: penisuri trimate sau "naturale",

penisuri care te privesc dintr-o pereche de ochi încruntaţi şi supradimensionaţi, penisuri cu trupuri

de dragoni sau împodobite cu eşarfe, penisuri cu picioare de păsări, oameni sau animale, aproape

toată imaginaţia locală în domeniul neaşteptaţilor gardienii contra demonilor.

 

 Zeitate budistă alături de un simbol falic

 

În comunităţi izolate din estul Bhutanului, falusurile sculptate din lemn, care împodobesc interiorul

fiecărei case, devin obiecte de adoraţie religioasă în cadrul unui festival anual, în care acestea sunt

împodobite cu flori. Falusurile ornate floral sunt apoi stropite cu lapte în cadrul unui ritual de protecţie

a casei împotriva demonilor.

În centrul Bhutanului situaţia este stranie şi hazlie (pentru străini), în sensul că oricărui oaspete care a

poposit într-o casă i se oferă diverse căni cu băuturi în care au fost introduse falusuri de lemn. Evident,

scopul este unul eminamente religios şi protectiv. Aşa sunt gonite spiritele rele care se pot ascunde în căni sau ceşti...  

 

 

Moştenirea Sfântului Nebun

 

Lama Drukpa Kunley, care, se crede, şi-a trăit ultima încarnare între anii

1455-1529, este venerat ca maestru suprem de multe şcoli şi doctrine tantrice. Kunley s-a născut în Tibet,

dar s-a stabilit şi a trăit mare parte din viaţă în micul regat himalayan al Bhutanului. A studiat în celebra

mânăstire Ralung şi a fost discipolul maestrului Pema Lingpa.

Magician, erudit, excentric, chiar scandalos pe alocuri, taumaturg şi exorcist eficient, Drunkpa Kunley a

devenit încâ din timpul vieţii sale tumultuoase cea mai impresionantă şi respectată figură religioasă din

istoria Bhutanului.

Născut în anul Porcului de Lemn, conform astrologiei budiste, Kunley a îmbrăţişat o ramură extremă a

budismului tantric tibetan şi s-a lansat într-o campanie personală de iluminare a oamenilor simpli, fiind

atras în mod deosebit de femeile acestora.

 

Uşă încadrată de două imagini falice

 

Kunley a călătorit intensiv prin Tibet şi Bhutan, propovăduindu-le oamenilor respingerea ipocriziei

şi lăcomiei şi sfătuindu-i să aibă aspiraţii spirituale oneste. Şi-a petrecut mare parte din viaţă petrecând,

cântând şi bând alcool în compania tuturor femeilor întâlnite, indiferent dacă erau măritate sau nu.

Se "specializase" cumva în dezvirginarea fetelor de păstori şi agricultori din Bhutan. Cum faima sa

îl preceda, Drukpa era căutat de tinerele femei tocmai în acest scop.

 

Falusurile protectoare

 

Aceasta deoarece în cadrul religiei şi cutumelor sociale locale se credea că atunci când dezvirginarea

unei femei este efectuată de un lama sau sihastru cu atributul sfinţeniei, actul în sine nu mai avea

nimic scandalos, ruşinos sau reprobabil, fiind cumva purificat de prezenţa sfântului. În plus, această

primă experienţă sexuală ar fi garantat femeii noroc, sănătate şi evoluţie spirituală grabnică.

Pe baza acestor "fapte de arme", Kunley a fost supranumit încă din timpul vieţii "Sfântul celor 5.000 femei".

Atipicul personaj real nu s-a mulţumit doar cu femei, fie ele de rând sau nobile, ci a atentat şi la

entităţi supranaturale feminine, negative. Cânturile şi povestirile care îl au în prim plan abundă

în episoade triumfătoare în care năbădăiosul personaj nu doar că violează demoniţe şi drăcoaice

din nesfârşitul panteon budist, ci le şi converteşte la budism, aducându-le cum ştia el mai bine pe

Cale şi "arzându-le" karma negativă demonică.

 

Imaginea unui penis pictat în stil tradiţional tibetan

 

Escapadele sale amoros-spirituale l-au făcut extrem de iubit şi popular în rândul bhutanezilor,care-i

onorează şi astăzi memoria prin intermediul falusurilor de pe ziduri şi pereţi. I-au dedicat mai multe

temple şi altare, printre care se remarcă mănăstirea din Valea Phunaka, care a fost construită pe locul

 

în care "Nebunul Divin" a supus şi convertit cu al său "fulger al înţelepciunii magice" un demon

feminin deosebit de periculos.

 

Casă din Bhutan

 

Conform miturilor budismului tantric, drăcoaica respectivă nu a fost singurul demon feminin

convertit de Drukpa, dar aceasta s-a îndrăgostit atât de tare de el, încât fosta entitate malefică

feminină a devenit o credincioasă atât de ferventă încât a atins Nirvana, fără să mai fie nevoie

să renască sub formă umană, după cum susţine Karma Letho, un expert în cultura bhutaneză

care serveşte uneori ca ghid pentru turişti.

Astăzi, sute de tinere cupluri bhutaneze efectuează pelerinaje la mănăstirea Chimi Lhakhang, unde

un călugăr budist le binecuvântează cu un falus din lemn, replică a "fulgerului înţelepciunii magice"

lui Kunley. Se spune că aceste pelerinaje duc la creşterea fertilităţii tuturor femeilor care se încumetă

să le parcurgă, indiferent de religie sau naţionalitate. Sfântul Nebun nu respecta dogmele religioase şi

râdea de cei robiţi de litera legii şi a preceptelor.

 

Zidul unei case din Bhutan

 

Într-un incident definitoriu pentru natura sa şugubăţ-scandaloasă, Kunley a primit o eşarfă sacră

care se oferă doar persoanelor cu înalte merite spirituale. Senin şi imperturbabil, Kunley a luat

eşarfa şi le-a spus tuturor că şi-o va lega de penis, în speranţa că-i va aduce şi mai multe femei...

 

 

Bhutanul de astăzi este o ţară care se bazează în mare măsură pe veniturile care provin din turism,

fapt care probabil va influenţa strania tradiţie a reprezentărilor falice de pe ziduri. Într-un exces de

zel, autorităţile se tem că imaginile respectate de proprii strămoşi s-ar putea să-i deranjeze vizual

pe turiştii occidentali.

"Picturile şi sculpturile falice sunt parte definitorie a culturii şi artei noastre, dar se pare că vor intra

într-un con de umbră, din cauza politicilor de auto-cenzură duse de autorităţi. A apărut o tendinţă

de a ascunde sexualitatea umană în cele mai transcendente aspiraţii şi practici", declară Dasho Karma

Ura, preşedintele Centrului pentru Studii Budiste din Timphu.

Acesta susţine mai departe că occidentalii sunt familiarizaţi cu imagini ale nudurilor şi sexualităţii

feminine, pe când bhutanezii se abţin de la reprezentări grafice ale acesteia.

 

 Bhutanul şi vecinii săi

"În mod tradiţional, reprezentarea nudităţii feminine este văzută de noi ca un semn de vulgaritate,

materialism şi dispreţ la adresa femeii. Noi vedem în asta reducerea femeii la un obiect sexual.

Pe de altă parte, imagistica falusurilor care evidenţiază sexualitatea şi ego-ul masculin este o

contracultură, nu o celebrare a masculinităţii cu accente exorciste, cum este percepută în Bhutan de secole", adaugă acesta.

Dincolo de aceste inevitabile conflicte inter-culturale, exacerbate de fenomenul globalizării,

Bhutanul rămâne o destinaţie exotică şi îndepărtată, unde oamenii au o atitudine diferită, interesantă

şi unică faţă de sexualitate. Aşa, ca într-o ţară unde penisurile se găsesc pe toţi pereţii!

 

O casă tradiţională din Thimphu, cu pereţi împodpbiţi cu simboluri falice