E-100 | nepericulos | E-170 | nepericulos | E-240 | tulburari |
E-101 | nepericulos | E-174 | nepericulos | E-241 | tulburari |
E-102 | periculos | E-175 | nepericulos | E-250 | periculos |
E-103 | nepericulos | E-180 | nepericulos | E-251 | periculos |
E-104 | nepericulos | E-181 | nepericulos | E-252 | periculos |
E-105 | nepericulos | E-200 | nepericulos | E260...E268 | nepericulos |
E-110 | nepericulos | E-201 | nepericulos | E-300 | nepericulos |
E-111 | nepericulos | E-202 | nepericulos | E301...E309 | nepericulos |
E-120 | periculos | E-203 | nepericulos | E-311 | periculos |
E-121 | nepericulos | E-210 | cancerigen | E-312 | periculos |
E-122 | nepericulos | E-211 | cancerigen | E-320 | colesterol |
E-123 | foarte cancerigen | E-212 | cancerigen | E-321 | colesterol |
E-124 | periculos | E-213 | cancerigen | E-322 | nepericulos |
E-125 | nepericulos | E-214 | cancerigen | E325...E327 | nepericulos |
E-126 | nepericulos | E-215 | cancerigen | E-330 | cel mai cancerigen |
E-127 | nepericulos | E-216 | cancerigen | E331...E337 | nepericulos |
E-130 | nepericulos | E-217 | cancerigen | E338... E341 | modificari gastrice |
E-131 | cancerigen | E-220 | distruge B12 | E400...E404 | nepericulos |
E-132 | nepericulos | E-221 | modificari gastrice | E-406 | nepericulos |
E-140 | nepericulos | E-222 | modificari gastrice | E-407 | modificari gastrice |
E-141 | nepericulos | E-223 | modificari gastrice | E-408 | nepericulos |
E-142 | cancerigen | E-224 | modificari gastrice | E-410 | nepericulos |
E-150 | nepericulos | E-226 | modificari gastrice | E-411 | nepericulos |
E-151 | nepericulos | E-230 | periculos | E-413 | nepericulos |
E-152 | nepericulos | E-232 | periculos | E-414 | nepericulos |
E-153 | modificari gastrice | E-233 | periculos | E-420 | nepericulos |
E-160 | nepericulos | E-236 | nepericulos | E-421 | nepericulos |
E-161 | nepericulos | E-237 | nepericulos | E-422 | nepericulos |
E-162 | nepericulos | E-238 | nepericulos | E-440 | nepericulos |
E-163 | nepericulos | E-239 | cancerigen | E-450 | modificari gastrice |
Locul unde cititorii de la PEROMANESTE pot initia automat, urmari, comenta linii de conversatie pe care le doresc. Intentia de a moderara este minima! Ca urmare, va rugam sa nu alocati resursele categoriilor nepublicabile. Multumim!
PENTRU A PUBLICA, CLICK AICI SAU TRIMITETI EMAIL LA peromaneste at google.com
Mentionati va rugam numele sub care si locul unde vreti sa va apara submisia!
Anunţ publicitar al Statului Român in ziarele mari ale lumii:
Anunţ publicitar al Statului Român in ziarele mari ale lumii:
Cine a putut, ştiut şi vrut a plecat.
Avem nevoie de ajutor!
Plătim la nivelul pieţei.
Preferăm vorbitori de Româna!
______________________________
Cine a putut, ştiut şi vrut a plecat.
Avem nevoie de ajutor!
Plătim la nivelul pieţei.
Preferăm vorbitori de Româna!
______________________________
miercuri, iunie 28
Ce trebuie stiut despre E-uri (din revista Villejuif)
sâmbătă, iunie 10
"poveste" romaneasca de succes
Romanul care vede sclavi fericiti in Silicon Valley
Scriitor si profesor la Stanford, Ovidiu Hurduzeu traieste de aproape doua decenii in creierul Americii high-tech.
Un roman preda „Cultura Occidentala” la una dintre cele mai renumite universitati americane. Printre elevii sai s-a numarat si Chelsea Clinton, fiica fostului presedinte al SUA. Si asta nu este tot. Romanul socheaza. Intr-o carte care a facut destule valuri si in Romania, el demonteaza cateva mituri ale Occidentului postmodern.
Evadare din gulag
Satul de cenzura comunista, a parasit Romania in 1988. Timp de sapte ani fusese pe rand profesor in satul Vinteleanca si redactor de engleza la Editura Politica.
In Italia, a primit un exemplar din cartea sa de debut in momentul in care spala o toaleta la Pensione Maxim unde gasise de lucru. Nu mai era insa cale de intoarcere.
„Viata mea a fost marcata de meserii pentru care n-am avut nicio vocatie, dar le-am practicat pentru a-mi castiga existenta. In Romania, profesor de franceza la tara si editor, in Italia receptioner intr-o pensiune, cadru universitar si profesor de liceu in SUA. Meseriile respective m-au ajutat sa mentin insa un contact nemijlocit cu realitatea.
Pe de alta parte, in Statele Unite am acumulat o experienta intelectuala deosebita. Ma refer la „experienta Stanford”. Am avut sansa ca, in urma unui proces de triere dur, Stanford University sa-mi ofere o bursa de doctorat. Am urmat o dubla specializare in literatura franceza si „Humanities”, adica studiul „marilor carti” ale civilizatiei occidentale. Tot atunci am cunoscut mari intelectuali: Rene Girard, Michel Serres, Jean-Marie Apostolides,”, spune profesorul.
Cartea de eseuri „Sclavii fericiti”, dar si cele de fictiune „Culori vii, forme frumoase (1988)” si „La Roma totul este OK (1993)” le-a scris in timpul liber, in concediu sau vacante.
Pesimism la Stanford
Multi romani ajunsi in Occident declara ca sunt tratati, chiar si dupa ce obtin cetatenia acelei tari asemeni un cetatean de mana a doua. Regula nu s-a aplicat in cazul lui Ovidiu Hurduzeu:
„Am fost primit cu bratele deschise. In catedra de franceza a universitatii Stanford cultura romana se bucura de un respect deosebit. Cioran, despre care am scris teza de doctorat, era privit ca un „monstru sacru”. Unii dintre profesorii francezi imi povesteau cu nostalgie de „moda Cioran” din Franta anilor ‘50, cand pesimismul cioranian era foarte „chic” printre studentii francezi de la filologie”.
Chelsea Clinton? O studenta eminenta.
Universitatea Stanford a luat decizia sa o repartizeze pe studenta Chelsea Clinton - in perioada in care tatal sau era presedinte - la seminarul de „Western Civilization” pe care il conducea Ovidiu:
„Chelsea Clinton s-a remarcat ca o studenta eminenta. In seminarul meu, studentii de anul I discutau pe baza lecturilor din „marile carti” ale civilizatiei occidentale si scriau cateva eseuri de sinteza. Mi-o amintesc pe Chelsea ca un „animator” al discutiilor. Avea o profunzime in gandire care dovedea o inteligenta deosebita si o solida educatie. Fiica presedintelui de atunci a Americii nu s-a bucurat de niciun fel de tratament preferential. Dimpotriva, dorinta parintilor ei a fost ca Chelsea sa fie considerata un student ca oricare altul, o dorinta pe care Stanford a avut grija s-o respecte”.
Nicio influenta din partea parintilor nu a tulburat desfasurarea cursurilor. „Nu stiu cum se asigura protectia fiicei presedintelui american. Chelsea venea in sala de seminar ca toti ceilalti studenti, n-am zarit niciodata un bodyguard in camera. Daca Chelsea avea vreo problema, de pilda, se intampla sa lipseasca de la seminar, o discuta cu mine sau coordonatorul programului. Nu trimitea „intermediari”, se interesa personal de materia pe care o avea de recuperat. Oricum, nu cred ca fostul presedinte Clinton i-a dat fiicei sale „indicatii pre-tioase” despre felul in care sa-si aleaga cursurile de la Stanford”.
Universitar la Stanford si California State
> Nascut 12 iunie 1957
> 1977-1981 Facultatea de limbi si literaturi straine
> 1981-1984 profesor de franceza
> 1983-1988, redactor de limba engleza la Editura Politica.
> 1988 - apare, dupa 6 ani de la finalizare, cartea „Culori vii, forme frumoase...”. In „Istoria literaturii romane contemporane”, Alex Stefanescu afirma: „Este cea mai valoroasa carte de proza postmoderna publicata inainte de 1989”
> 1988-1990 se afla la Roma, in asteptarea vizei pentru SUA. Lucreaza intr-o pensiune.
> Traieste 13 ani in Silicon Valley, California. In 2003 se muta in El Dorado Hills, langa Sacramento
> 1993 realizeaza un master in literatura franceza la San Jose State University. Apare romanul „La Roma totul e O.K.”
> 1997 doctorat in French and Humanities (dubla specializare) cu teza „Henri Michaux, Emil Cioran: Le paradigme de l’irrealise”
> 2000 preda cursuri de Humanities la Stanford si literatura comparata la California State University, Monterey Bay.
> 2002 publica volumul de eseuri „Sclavii fericiti: Lumea vazuta din Silicon Valley”, reeditat in 2005
"Scoala romaneasca trebuie sa fie o provocare, nu o destindere"
Scandalurile care au lovit scoala romaneasca, in ultima vreme, nu au fost putine: aparitia unor manuale alternative controversate care promovau valori indoielnice, exacerbarea violentei si a „sexualitatii” in scoli, cresterea numarului de copii care abandoneaza scoala, medii ingrijorator de scazute la examenele de bacalaureat.
Ovidiu crede ca invatamantul preuniversitar romanesc seamana intr-un fel cu scoala americana din anii ‘60-’70, anii culturii „sex and drugs”, perioada in care invatamantul mediu american a renuntat sa mai educe tinerii pornind de la standarde riguroase la disciplina si invatatura.
„Raul produs atunci s-a perpetuat in ciuda miliardelor de dolari cheltuiti ulterior pentru a repara sistemul. Desi intr-o mai mica proportie, invatamantul din tarile Europei de vest sufera de aceleasi metehne. Ca multi americani, care s-au trezit la realitate, romanii, si ei, ar trebui sa respinga cu hotarare premisa stangista dupa care copilul ar fi un adult in miniatura, total inocent, marginalizat, fara voce si drepturi”.
Plecand de la concluzia lui Martin. L. Gross, impartasita de majoritatea parintilor si profesorilor de buna-credinta potrivit careia „copiii americani sunt mai putin educati decat in oricare alta perioada din istorie”, romanii ar trebui sa se opuna incercarilor de promovare a relativismului moral, dar si initiativelor de eliminare a ierarhiilor valorice si a spiritului competitiv.
Copiii nu trebuie tratati cu Ritalin
Promovarea psihoterapiei ca metoda de rezolvare a problemelor educationale. Nu este de dorit sa explicam devierile comportamentale in termeni medicali, sa oferim elevilor Ritalin in loc de o educatie sanatoasa. In general, scoala trebuie sa fie o provocare pentru elevi, si nu o destindere, un loc de formare a cetatenilor liberi si responsabili, nicidecum locul de incurajare a narcisismului adolescentin prin stimularea artificiala a „stimei fata de sine””, spune autorul „Sclavilor fericiti”.
"UE nu este un Mesia care ne salveaza de toate problemele interne"
Care sunt coordonatele „lumii noi” faurite dincolo de Ocean?
Identificam in mod gresit „globalismul” cu civilizatia americana. Nimic nu-l deranjeaza mai mult pe americanul de rand decat aceasta neintelegere. Nu sunt singurul care sustine ca SUA sunt ele insale victime ale globalizarii, americanii fiind cei care suporta primii si in modul cel mai dur consecintele „holocaustului mondial”, dupa cum afirma Baudrillard. Intr-o lume globala, fara centru si stapani vizibili, se cauta frenetic un tap ispasitor. In planul imaginarului planetar, „americanul” a inlocuit stereotipul „evreului” de altadata. „Americanul” este cel care suge sangele popoarelor nevinovate si le impune jugul ordinii „neoliberale”. El calca legile in picioare, tortureaza prizonieri nevinovati, arunca in WC cartile sfinte, isi tradeaza prietenii si aliatii, distruge natura, ba chiar intreaga planeta.
Cum s-a ajuns aici?
A disparut din memoria colectiva imaginea americanului in chip de Pionier si Luptator pentru libertate. Europa, care nu mai crede in valorile sale fundamentale, ramane dezarmata in fata mondializarii. De aici, panica si confuzia sa. America nu impune globalismul, dar il accepta cu o anumita nonsalanta intrucat stie ca mondializarea nu-i poate zdruncina credinta in valorile ei fundamentale - spirit intreprinzator, individualism, religiozitate, patriotism.
Ce ne va oferi Europa dupa integrare?
Consideram „UE-ul” un fel de Mesia, un salvator venit din exterior sa ne rezolve toate problemele. Cam tot ce-am adoptat pana acum a fost sub presiunea „cnutului” si amenintarilor sau a zaharelului. Mai nimic nu s-a asimilat organic. Suntem la un pas de aderare, dar putini se intereseaza cum arata familia si casa in care intram. Stim doar ca mirele e bogat! Daca Romania ar fi fiica mea, as dori sa se marite cu un flacau chipes, cu alura moderna, dintr-o familie crestina, mandra de descendenta sa greco-romana. M-as intrista s-o vad intrata intr-o familie de dezradacinati, care au uitat de unde se trag.
Exista acest risc?
M-ar ingrijora s-o vad mutandu-se intr-o locuinta a nimanui, „multiculturala”, pe care o revendica atatea neamuri drept bunul lor „natural”. Ca orice parinte responsabil, inainte de-ai da mana fetei mele, l-as intreba pe mire, privindu-l in ochi: „Cine esti, de fapt, dumneata domnule Europa?” Daca te consideri democrat si iubesti diversitatea, de ce vrei sa uniformizezi, sa reglementezi totul cu unice norme comunitare? Iubesti diversitatea adevarata sau doar pe cea folclorica? Accepti nonconformismul sau iti repugna? Eu, socrul tau, sunt taran. De ce ar trebui sa renunt la porcul din gospodarie? Vad ca-ti fardezi ochii si te vaiti ca o muiere de discriminare, rasism, homofobie; te comporti ca un barbat sau nu prea”? In functie de ce raspunsuri as primi, as sta linistit sau, dimpotriva,
mi-as face mereu griji pentru viitorul copilului meu.
Se mai poate vorbi de America, tara tuturor posibilitatilor ?
Pentru americani, tara lor este una ca oricare alta. Pentru restul lumii America ramane o utopie realizata. Probabil America nu a fost niciodata tara tuturor posibilitatilor. In prezent, si in SUA, ca mai peste tot in lume, oportunitatile devin din ce in ce mai rare. Teoretic vorbind, unui tanar i se ofera mai multe posibilitati de realizare in Romania contemporana decat in America, intrucat in tara noastra nu exista domeniu „inchis”, suprasaturat.
Precum Vestul Salbatic de odinioara, in Romania totul trebuie luat de la inceput, cladit caramida cu caramida, ceea ce ofera infinite oportunitati. Practic insa, in Romania, mediul social, cultural si economic este ostil exploatarii acestor oportunitati in mod eficient si echitabil. In America, odata „prinsa” in carlig rara oportunitate, esti incurajat si ajutat s-o exploatezi la maximum. In acest sens, da, America este tara tuturor posibilitatilor.
Ce va leaga de America?
Caracterul tonic si receptiv al americanului de rand, cerul Californiei, gradina mea cu trandafiri.
Dar de Romania?
Totul.
"Andreea m-a incurajat sa scriu, sa depun marturie despre ceea ce vad"
Copilaria, pana pe la vreo 12 ani, si-a petrecut-o la bunici, invatatori in satul Ortesti de langa Targu-Neamt.
„A fost un paradis pentru mine. Uram Bucurestiul pentru ca parintii mei locuiau intr-un loc infernal, un apartament la Podul Basarab cu deschidere catre Calea Grivitei. Lucrurile s-au ameliorat cand bunicii s-au mutat intr-un bloc din Bucurestii Noi. Pierdusem paradisul de la Targu-Neamt, dar descopeream o zona tihnita a Capitalei - mi-au ramas in minte plimbarile prin parcul Bazilescu, lacul Straulesti, unde mergeam la pescuit, intinsele zone de verdeata”, spune Ovidiu.
Cand a luat decizia sa urmeze Facultatea de limbi straine, parintii au fost disperati. Totusi i-au respectat dorinta.
Ovidiu Hurduzeu a parasit de buna-voie catedra de la Stanford si pana in 2003 a fost profesor de liceu: „In prezent, sunt ceea ce am facut „pe ascuns” toata viata: scriitor. Cum de nu mor de foame?
Datorita sotiei mele care a terminat fizica atomica la Bucuresti, iar in SUA a realizat o cariera profesionala stralucita. Andreea a ajuns pana in „upper management”, unde a detinut functia de director executive la Seagate, cel mai mare producator de „discuri dure” din lume. Acum lucreaza intr-un gigant al asigurarilor medicale. Andreea m-a incurajat sa scriu, sa depun marturie. Incurajarea ei a contat mult cand am ales sa devin ceea ce americanii numesc un social critic - critic al fenomenelor sociale”.
Popoarele nu pot copia stiluri de viata
„Stilul de viata specific al unui popor nu poate fi „duplicat” pe alte meleaguri. Se importa formele fara fond, modelele culturale vremelnice. In prezent, foarte multi romani confunda America reala cu America „spectaculara” din filmele produse de Hollywood, „American way of life” cu felul de a fi din reclame. Am adoptat sarbatorile „comerciale” ale Americii - Halloween si „Ziua sfantului Valentin” (Valentine’s Day); ne salutam cu „sa ai o zi buna!” si zambetul fals, „californian”.
Desi ne extaziem americaneste „Cool!”, „Uau!” „Fantastic!” esenta Americii ne scapa mereu. Inainte de venirea americanilor, am lasat sa ne intre pe usa „cetatenii lumii”, „aparatorii drepturilor omului”, ideologii „corectitudinii politice”, „proamericanii” sponsori ai Vajnicei Lumi Noi. Toti acestia s-au folosit de numele Americii pentru a promova o agenda globalist stangista pe care multi dintre noi am confundat-o cu spiritul american si valorile occidentale.
Acum, cand am devenit aliatii americanilor adevarati, se pune stringent o intrebare. Care America o invitam in casa noastra? Pe cea a multiculturalistilor si feministelor din universitati? America hollywoodiana a lui Michael Moore? A ONG-urilor, a „societatii deschise”? Sau lasam sa ne treaca pragul o America a Libertatii, Drepturilor Individuale si Credintei?”
Portretul romanului tipic din Silicon Valley
In 2006, Silicon Valley nu mai ofera romanilor paradisul de acum 15-20 de ani. Cei care sosesc azi in Bay Arena se lovesc de putinatatea locurilor de munca, pretul exorbitant al caselor (300.000 dolari un apartament de doua camere), sosele sufocate de trafic, mase de emigranti...
Biserici romanesti, un centru cultural Hayward, un restaurant romanesc in oraselul Los Gatos... tineri bursieri romani la universitatea Stanford, situata in inima Vaii.
In general, o comunitate romaneasca prospera, ai carei membri sunt in majoritate ingineri ce-si desfasoara activitatea in hi-tech-ul american...
Romanul tipic aciuat in „Vale” este Inginerul din Corporate America.
Sursa: Ziarul Evenimentul Zilei
(Sursa: Ziarul Evenimentul zilei)
Scriitor si profesor la Stanford, Ovidiu Hurduzeu traieste de aproape doua decenii in creierul Americii high-tech.
Un roman preda „Cultura Occidentala” la una dintre cele mai renumite universitati americane. Printre elevii sai s-a numarat si Chelsea Clinton, fiica fostului presedinte al SUA. Si asta nu este tot. Romanul socheaza. Intr-o carte care a facut destule valuri si in Romania, el demonteaza cateva mituri ale Occidentului postmodern.
Evadare din gulag
Satul de cenzura comunista, a parasit Romania in 1988. Timp de sapte ani fusese pe rand profesor in satul Vinteleanca si redactor de engleza la Editura Politica.
In Italia, a primit un exemplar din cartea sa de debut in momentul in care spala o toaleta la Pensione Maxim unde gasise de lucru. Nu mai era insa cale de intoarcere.
„Viata mea a fost marcata de meserii pentru care n-am avut nicio vocatie, dar le-am practicat pentru a-mi castiga existenta. In Romania, profesor de franceza la tara si editor, in Italia receptioner intr-o pensiune, cadru universitar si profesor de liceu in SUA. Meseriile respective m-au ajutat sa mentin insa un contact nemijlocit cu realitatea.
Pe de alta parte, in Statele Unite am acumulat o experienta intelectuala deosebita. Ma refer la „experienta Stanford”. Am avut sansa ca, in urma unui proces de triere dur, Stanford University sa-mi ofere o bursa de doctorat. Am urmat o dubla specializare in literatura franceza si „Humanities”, adica studiul „marilor carti” ale civilizatiei occidentale. Tot atunci am cunoscut mari intelectuali: Rene Girard, Michel Serres, Jean-Marie Apostolides,”, spune profesorul.
Cartea de eseuri „Sclavii fericiti”, dar si cele de fictiune „Culori vii, forme frumoase (1988)” si „La Roma totul este OK (1993)” le-a scris in timpul liber, in concediu sau vacante.
Pesimism la Stanford
Multi romani ajunsi in Occident declara ca sunt tratati, chiar si dupa ce obtin cetatenia acelei tari asemeni un cetatean de mana a doua. Regula nu s-a aplicat in cazul lui Ovidiu Hurduzeu:
„Am fost primit cu bratele deschise. In catedra de franceza a universitatii Stanford cultura romana se bucura de un respect deosebit. Cioran, despre care am scris teza de doctorat, era privit ca un „monstru sacru”. Unii dintre profesorii francezi imi povesteau cu nostalgie de „moda Cioran” din Franta anilor ‘50, cand pesimismul cioranian era foarte „chic” printre studentii francezi de la filologie”.
Chelsea Clinton? O studenta eminenta.
Universitatea Stanford a luat decizia sa o repartizeze pe studenta Chelsea Clinton - in perioada in care tatal sau era presedinte - la seminarul de „Western Civilization” pe care il conducea Ovidiu:
„Chelsea Clinton s-a remarcat ca o studenta eminenta. In seminarul meu, studentii de anul I discutau pe baza lecturilor din „marile carti” ale civilizatiei occidentale si scriau cateva eseuri de sinteza. Mi-o amintesc pe Chelsea ca un „animator” al discutiilor. Avea o profunzime in gandire care dovedea o inteligenta deosebita si o solida educatie. Fiica presedintelui de atunci a Americii nu s-a bucurat de niciun fel de tratament preferential. Dimpotriva, dorinta parintilor ei a fost ca Chelsea sa fie considerata un student ca oricare altul, o dorinta pe care Stanford a avut grija s-o respecte”.
Nicio influenta din partea parintilor nu a tulburat desfasurarea cursurilor. „Nu stiu cum se asigura protectia fiicei presedintelui american. Chelsea venea in sala de seminar ca toti ceilalti studenti, n-am zarit niciodata un bodyguard in camera. Daca Chelsea avea vreo problema, de pilda, se intampla sa lipseasca de la seminar, o discuta cu mine sau coordonatorul programului. Nu trimitea „intermediari”, se interesa personal de materia pe care o avea de recuperat. Oricum, nu cred ca fostul presedinte Clinton i-a dat fiicei sale „indicatii pre-tioase” despre felul in care sa-si aleaga cursurile de la Stanford”.
Universitar la Stanford si California State
> Nascut 12 iunie 1957
> 1977-1981 Facultatea de limbi si literaturi straine
> 1981-1984 profesor de franceza
> 1983-1988, redactor de limba engleza la Editura Politica.
> 1988 - apare, dupa 6 ani de la finalizare, cartea „Culori vii, forme frumoase...”. In „Istoria literaturii romane contemporane”, Alex Stefanescu afirma: „Este cea mai valoroasa carte de proza postmoderna publicata inainte de 1989”
> 1988-1990 se afla la Roma, in asteptarea vizei pentru SUA. Lucreaza intr-o pensiune.
> Traieste 13 ani in Silicon Valley, California. In 2003 se muta in El Dorado Hills, langa Sacramento
> 1993 realizeaza un master in literatura franceza la San Jose State University. Apare romanul „La Roma totul e O.K.”
> 1997 doctorat in French and Humanities (dubla specializare) cu teza „Henri Michaux, Emil Cioran: Le paradigme de l’irrealise”
> 2000 preda cursuri de Humanities la Stanford si literatura comparata la California State University, Monterey Bay.
> 2002 publica volumul de eseuri „Sclavii fericiti: Lumea vazuta din Silicon Valley”, reeditat in 2005
"Scoala romaneasca trebuie sa fie o provocare, nu o destindere"
Scandalurile care au lovit scoala romaneasca, in ultima vreme, nu au fost putine: aparitia unor manuale alternative controversate care promovau valori indoielnice, exacerbarea violentei si a „sexualitatii” in scoli, cresterea numarului de copii care abandoneaza scoala, medii ingrijorator de scazute la examenele de bacalaureat.
Ovidiu crede ca invatamantul preuniversitar romanesc seamana intr-un fel cu scoala americana din anii ‘60-’70, anii culturii „sex and drugs”, perioada in care invatamantul mediu american a renuntat sa mai educe tinerii pornind de la standarde riguroase la disciplina si invatatura.
„Raul produs atunci s-a perpetuat in ciuda miliardelor de dolari cheltuiti ulterior pentru a repara sistemul. Desi intr-o mai mica proportie, invatamantul din tarile Europei de vest sufera de aceleasi metehne. Ca multi americani, care s-au trezit la realitate, romanii, si ei, ar trebui sa respinga cu hotarare premisa stangista dupa care copilul ar fi un adult in miniatura, total inocent, marginalizat, fara voce si drepturi”.
Plecand de la concluzia lui Martin. L. Gross, impartasita de majoritatea parintilor si profesorilor de buna-credinta potrivit careia „copiii americani sunt mai putin educati decat in oricare alta perioada din istorie”, romanii ar trebui sa se opuna incercarilor de promovare a relativismului moral, dar si initiativelor de eliminare a ierarhiilor valorice si a spiritului competitiv.
Copiii nu trebuie tratati cu Ritalin
Promovarea psihoterapiei ca metoda de rezolvare a problemelor educationale. Nu este de dorit sa explicam devierile comportamentale in termeni medicali, sa oferim elevilor Ritalin in loc de o educatie sanatoasa. In general, scoala trebuie sa fie o provocare pentru elevi, si nu o destindere, un loc de formare a cetatenilor liberi si responsabili, nicidecum locul de incurajare a narcisismului adolescentin prin stimularea artificiala a „stimei fata de sine””, spune autorul „Sclavilor fericiti”.
"UE nu este un Mesia care ne salveaza de toate problemele interne"
Care sunt coordonatele „lumii noi” faurite dincolo de Ocean?
Identificam in mod gresit „globalismul” cu civilizatia americana. Nimic nu-l deranjeaza mai mult pe americanul de rand decat aceasta neintelegere. Nu sunt singurul care sustine ca SUA sunt ele insale victime ale globalizarii, americanii fiind cei care suporta primii si in modul cel mai dur consecintele „holocaustului mondial”, dupa cum afirma Baudrillard. Intr-o lume globala, fara centru si stapani vizibili, se cauta frenetic un tap ispasitor. In planul imaginarului planetar, „americanul” a inlocuit stereotipul „evreului” de altadata. „Americanul” este cel care suge sangele popoarelor nevinovate si le impune jugul ordinii „neoliberale”. El calca legile in picioare, tortureaza prizonieri nevinovati, arunca in WC cartile sfinte, isi tradeaza prietenii si aliatii, distruge natura, ba chiar intreaga planeta.
Cum s-a ajuns aici?
A disparut din memoria colectiva imaginea americanului in chip de Pionier si Luptator pentru libertate. Europa, care nu mai crede in valorile sale fundamentale, ramane dezarmata in fata mondializarii. De aici, panica si confuzia sa. America nu impune globalismul, dar il accepta cu o anumita nonsalanta intrucat stie ca mondializarea nu-i poate zdruncina credinta in valorile ei fundamentale - spirit intreprinzator, individualism, religiozitate, patriotism.
Ce ne va oferi Europa dupa integrare?
Consideram „UE-ul” un fel de Mesia, un salvator venit din exterior sa ne rezolve toate problemele. Cam tot ce-am adoptat pana acum a fost sub presiunea „cnutului” si amenintarilor sau a zaharelului. Mai nimic nu s-a asimilat organic. Suntem la un pas de aderare, dar putini se intereseaza cum arata familia si casa in care intram. Stim doar ca mirele e bogat! Daca Romania ar fi fiica mea, as dori sa se marite cu un flacau chipes, cu alura moderna, dintr-o familie crestina, mandra de descendenta sa greco-romana. M-as intrista s-o vad intrata intr-o familie de dezradacinati, care au uitat de unde se trag.
Exista acest risc?
M-ar ingrijora s-o vad mutandu-se intr-o locuinta a nimanui, „multiculturala”, pe care o revendica atatea neamuri drept bunul lor „natural”. Ca orice parinte responsabil, inainte de-ai da mana fetei mele, l-as intreba pe mire, privindu-l in ochi: „Cine esti, de fapt, dumneata domnule Europa?” Daca te consideri democrat si iubesti diversitatea, de ce vrei sa uniformizezi, sa reglementezi totul cu unice norme comunitare? Iubesti diversitatea adevarata sau doar pe cea folclorica? Accepti nonconformismul sau iti repugna? Eu, socrul tau, sunt taran. De ce ar trebui sa renunt la porcul din gospodarie? Vad ca-ti fardezi ochii si te vaiti ca o muiere de discriminare, rasism, homofobie; te comporti ca un barbat sau nu prea”? In functie de ce raspunsuri as primi, as sta linistit sau, dimpotriva,
mi-as face mereu griji pentru viitorul copilului meu.
Se mai poate vorbi de America, tara tuturor posibilitatilor ?
Pentru americani, tara lor este una ca oricare alta. Pentru restul lumii America ramane o utopie realizata. Probabil America nu a fost niciodata tara tuturor posibilitatilor. In prezent, si in SUA, ca mai peste tot in lume, oportunitatile devin din ce in ce mai rare. Teoretic vorbind, unui tanar i se ofera mai multe posibilitati de realizare in Romania contemporana decat in America, intrucat in tara noastra nu exista domeniu „inchis”, suprasaturat.
Precum Vestul Salbatic de odinioara, in Romania totul trebuie luat de la inceput, cladit caramida cu caramida, ceea ce ofera infinite oportunitati. Practic insa, in Romania, mediul social, cultural si economic este ostil exploatarii acestor oportunitati in mod eficient si echitabil. In America, odata „prinsa” in carlig rara oportunitate, esti incurajat si ajutat s-o exploatezi la maximum. In acest sens, da, America este tara tuturor posibilitatilor.
Ce va leaga de America?
Caracterul tonic si receptiv al americanului de rand, cerul Californiei, gradina mea cu trandafiri.
Dar de Romania?
Totul.
"Andreea m-a incurajat sa scriu, sa depun marturie despre ceea ce vad"
Copilaria, pana pe la vreo 12 ani, si-a petrecut-o la bunici, invatatori in satul Ortesti de langa Targu-Neamt.
„A fost un paradis pentru mine. Uram Bucurestiul pentru ca parintii mei locuiau intr-un loc infernal, un apartament la Podul Basarab cu deschidere catre Calea Grivitei. Lucrurile s-au ameliorat cand bunicii s-au mutat intr-un bloc din Bucurestii Noi. Pierdusem paradisul de la Targu-Neamt, dar descopeream o zona tihnita a Capitalei - mi-au ramas in minte plimbarile prin parcul Bazilescu, lacul Straulesti, unde mergeam la pescuit, intinsele zone de verdeata”, spune Ovidiu.
Cand a luat decizia sa urmeze Facultatea de limbi straine, parintii au fost disperati. Totusi i-au respectat dorinta.
Ovidiu Hurduzeu a parasit de buna-voie catedra de la Stanford si pana in 2003 a fost profesor de liceu: „In prezent, sunt ceea ce am facut „pe ascuns” toata viata: scriitor. Cum de nu mor de foame?
Datorita sotiei mele care a terminat fizica atomica la Bucuresti, iar in SUA a realizat o cariera profesionala stralucita. Andreea a ajuns pana in „upper management”, unde a detinut functia de director executive la Seagate, cel mai mare producator de „discuri dure” din lume. Acum lucreaza intr-un gigant al asigurarilor medicale. Andreea m-a incurajat sa scriu, sa depun marturie. Incurajarea ei a contat mult cand am ales sa devin ceea ce americanii numesc un social critic - critic al fenomenelor sociale”.
Popoarele nu pot copia stiluri de viata
„Stilul de viata specific al unui popor nu poate fi „duplicat” pe alte meleaguri. Se importa formele fara fond, modelele culturale vremelnice. In prezent, foarte multi romani confunda America reala cu America „spectaculara” din filmele produse de Hollywood, „American way of life” cu felul de a fi din reclame. Am adoptat sarbatorile „comerciale” ale Americii - Halloween si „Ziua sfantului Valentin” (Valentine’s Day); ne salutam cu „sa ai o zi buna!” si zambetul fals, „californian”.
Desi ne extaziem americaneste „Cool!”, „Uau!” „Fantastic!” esenta Americii ne scapa mereu. Inainte de venirea americanilor, am lasat sa ne intre pe usa „cetatenii lumii”, „aparatorii drepturilor omului”, ideologii „corectitudinii politice”, „proamericanii” sponsori ai Vajnicei Lumi Noi. Toti acestia s-au folosit de numele Americii pentru a promova o agenda globalist stangista pe care multi dintre noi am confundat-o cu spiritul american si valorile occidentale.
Acum, cand am devenit aliatii americanilor adevarati, se pune stringent o intrebare. Care America o invitam in casa noastra? Pe cea a multiculturalistilor si feministelor din universitati? America hollywoodiana a lui Michael Moore? A ONG-urilor, a „societatii deschise”? Sau lasam sa ne treaca pragul o America a Libertatii, Drepturilor Individuale si Credintei?”
Portretul romanului tipic din Silicon Valley
In 2006, Silicon Valley nu mai ofera romanilor paradisul de acum 15-20 de ani. Cei care sosesc azi in Bay Arena se lovesc de putinatatea locurilor de munca, pretul exorbitant al caselor (300.000 dolari un apartament de doua camere), sosele sufocate de trafic, mase de emigranti...
Biserici romanesti, un centru cultural Hayward, un restaurant romanesc in oraselul Los Gatos... tineri bursieri romani la universitatea Stanford, situata in inima Vaii.
In general, o comunitate romaneasca prospera, ai carei membri sunt in majoritate ingineri ce-si desfasoara activitatea in hi-tech-ul american...
Romanul tipic aciuat in „Vale” este Inginerul din Corporate America.
Sursa: Ziarul Evenimentul Zilei
(Sursa: Ziarul Evenimentul zilei)
miercuri, iunie 7
Miorita matematica
Pe-un picior de PLAN
EUCLIDIAN
Iata vin in cale
TRANSLATAND la vale,
Trei MULTIMI de PUNCTE
Toate trei DISJUNCTE
De FUNCTII pazite
Toate diferite.
Ele sunt tot trei :
Una-i INJECTIVA,
Alta-i BIJECTIVA,
Si-alta-i SURJECTIVA.
Iar cea INJECTIVA
Si cea SURJECTIVA,
Mari se vorbira
Si se sfatuira
Sa ramana treze
Pana-o sa-nsereze
Si s-o ANULEZE
Pe cea BIJECTIVA,
C-are PRIMITIVA
Si ASIMPTOTE multe
Cate si mai cate,
Ca e INVERSABILA
Si chiar DERIVABILA.
Dar intr-o MULTIME
Asta s-a aflat
Si s-au indignat
C-ale lor cuvinte
Intrec orice LIMITE.
Dar de la f(0)-ncoace
Unui PUNCT nu-i place
Sa mai stea-n MULTIME
Si de treaba a se tine.
BIJECTIVA se-n! treba :
-PUNCTUL asta ce-o avea?
Si se duse
Si ii spuse :
- Draga PUNCTULETUL meu
Ce rau,oare ,iti fac eu,
Sau nu-ti place poate
C-ai COORDONATE
NATURALE toate?
Vrei sa stai mai jos
Crezi ca-i mai frumos ?
Nu vrei un` te-am pus
Vrei cumva mai sus?
-Draga BIJECTIVA
Eu chiar dimpotriva,
Ma simt foarte bine
Dar e rau de tine!
Cand o sa-nsereze,
Vor sa te-ANULEZE
Functia INJECTIVA
Si cea SURJECTIVA.
-Daca s-o-ntampla
De m-or ANULA
Sa ma-ngropi in zori
In CAMP DE VECTORI
Intr-o VECINATATE
Pe-aici pe-aproape
Sau chiar in MULTIME
Sa fiti tot cu mine.
Iar la cap sa-mi pui
CALCUL INTEGRAL
Ori un MANUAL
Sau poate-un TRATAT
Cat mai inspirat
Si de l-or citi
Isi vor aminti
Cei ce au uitat
Ca am existat Si voi fi propusa
In SUBIECTE inclusa
Pentru OLIMPIADA
Sau BALCANIADA.
Si-n loc de ANULAT
Sa le spui curat
C-am INTERSECTAT
Mindrele ELIPSE
Ca am PUNCTE FIXE
RADACINI REALE
Si IMAGINARE
Si ca am DARBOUX.
Dar mai afla tu
Ca de-oi intalni
O SFERA batrana
Cu un CERC de lana
Prin SPATIU alergand
Si la toti zicand :
- Cine mi-a vazut
Sau mi-a cunoscut
O FUNCTIE - AFINA
Cu o PANTA lina
Bine DEFINITA
Si NEMARGINITA ?
Sa te-nduri de ea
Si sa-i spui asa :
C-am INTERSECTAT
Mandrele ELIPSE
Ca am PUNCTE FIXE
Radacini COMPLEXE
Si ca am DARBOUX.
Dar nu-i spune tu
De cele REALE
Ca de-i povesti
Mult ai s-o mahnesti
Si va sti de-ndat
Ca m-au ANULAT.
Si inca te mai rog
Ca-ntre colegi buni
Tot ce am avut
Tu sa le aduni
Sa le scoti din SPATIUL
Cu trei DIMENSIUNI,
Iar tu dragul meu
Sa te INTEGREZI
Sa te ANEXEZI
La alta MULTIME
Ca-i greu fara mine
Dar iti va fi bine
Si vei rezista, cat va EXISTA
MATEMATICA !
joi, iunie 1
simulare bacalaureat 2006
Calin tine de mana mireasa care are parul lung de fericire. Ea lupta sa puna mana pe dragostea flacaului.
Poetul isi asteapta iubita ca impreuna sa cutremure o barca.
Ion Creanga s-a nascut intre anii 1887-1889
Este vorba de peripetiile lui Robinson Crusoe dupa ce pleaca din Troia.
Arhimede a fost grec de neam si a murit asa de barbari de fascisti hitleristi. Asta cand el studia in palatul sau din Grecia. Si cum el studia a intrat un soldat si a zis "damio". Si a zis Arhimede ca nu es. Asa a zis hitleristu nu esi si a bagat baioneta in el. Dar multe principi de fizica a ramas de la Arhimede printre care principiul lui Arhimede.
Nechifor Lipan a avut fericita ocazie de a nu se mai intoarce acasa fiind jefuit de niste oameni invidiosi.
Dimitrie Cantemir a avut un rol insemnat in viata sa.
In China traieste foarte multa lume care mananca o abundenta de orez, se incheie la gat si-a inventat guma de la capatul creionului.
Optica se ocupa cu studiul ochelarilor.
In caz de accident nu trebuie sa fugi de la locul faptei fiindca victima, daca nu e lovita fatal, poate retine numarul masinii.
Al. Vlahuta a cules de pe drumuri multe peisaje pe care le-a descris cu un penel meserias.
Cosbuc ne spune liric ca boierii sa nu mai loveasca in cei dezbracati si goi, mai bine sa le dea pamant arabil.
Calinescu ne-a lasat o carte foarte groasa, in care arata cum s-a infiintat literatura romana si ce scriitori au lucrat la origini
Marin Preda a avut viata ca o prada, de aceea a compus "Delirul". Scriitorii care se consuma mult, mor.
Antarctica este un continent alb din cauza zapezilor care nu se mai topesc odata
Creierul este un organ oarecum indispensabil capului.
Rascoala de la Bobalna a inceput pe un deal si s-a terminat in 1438.
Si Stroe Orheianu cand il vazu pe Tudor Soimaru zise in gand: Pe unde o scot, vere?!
Si cand Petre Petre o vazu pe Nadina dezbracata il gadila in talpi.
Faptul ca gaina babei Ioana isi gasi obstescul sfarsit sub rotile masinii boierului, declansa rascoala. Taranii loveau in boier cu ce aveau ei: cu una, cu alta...
Descoperirea Americii s-a produs intr-un moment de neatentie a pazei de coasta.
Nilul este un fluviu ramas de pe vremea faraonilor.
La sesizarea lui Hamlet, un control inopinat a constatat ca e ceva putred in Danemarca
Inclestarea era mare. Aviatia germana facea des atacuri infanteristice. La Otopeni erau numai gropi si avioanele le ocoleau si tunarii trageau dupa ele in zig-zag. Si tunarul ochi bine si lovi avionul cu teava tunului.
Dupa ce lupta mult timp, soldatului ii cazura creierii intr-o gamela.
Contemporanii lui Eminescu l-au urmarit ca sa-i ghiceasca filozofia si ca sa-i caute nod in papura.
Din lumea satului tasnesc figuri memorabile ca: pupaza, ciresul si altele care au completat actiunea operei.
Si bietul Eminescu, scarbit de bisnita societatii sale si ca Veronica Micle ii facea fite, intra intr-o etapa noua pe care mi-e rusine s-o spun
Nichita Stanescu a stiut el de ce a pus virgulele si punctele acelea in poezie si nu ma bag eu in ce a facut el
Metoda folosita de Ion pentru a pune mana pe pamantul Anei este insarcinarea.
Versul "de la strabunii mei pana la tine" explica distanta in km, care exista intre poet si rudele sale ce traiau undeva la tara.
Cand eroul muri impuscat de nemti pe camp, simti miros de marar si de patrunjel
El mergea pe bicicleta cu picioarele goale, bagate in portbagaj.
Ioana ii zise eroului sa-i bage aparatul in priza.
Cand veni fata, baiatul ii mangaie pisoiul.
Soldatii ii urmareau pe nemti si, cum ii vedeau case urca in avioane, sareau calare pe tunuri si ii urmareau pe totaeroportul.
Patima s-a pus pe capul oamenilor ca curca pe curcan
Personajele principale din povestirea "O ora din august" sunt: ofiterul Rosu si avioanele nemtesti.
Pe aeroportul Otopeni se luptau nemtii cu americanii, iar romanii trageau, cu succes, cand in unii, cand in altii
Sinonimul cuvantului "pace" este "hai la razboi"!
In drama "Apus de soare" Stefan cel Mare era asa de batran, incat picioarele nu-l mai tineau, dar el mergea inainte cu inima
Ceahlaul este situat sus pe munte.
corporatistu' de bucuresti
creat de cititori
E brand manager sau group brand manager intr-o "multinationala" si incepe toate discutiile cu "din punct de vedere marketing" intr-o sedinta in care marketingul nu are nici cea mai mica implicatie. Da vina pe colegii de la "sales" ca nu i-a iesit lui campania publicitara ca "nu au inteles mesajul reclamei" sau ca "nu sunt in target".
Are totdeauna "manager" in titlul jobului, chiar daca jobul sau presupune sa care baxuri de hartie la imprimante sau sa le schimbe tonerele. In cazul asta particular jobul e "network printers assistant manager".
Primeste fel de fel de reviste moca, gen Biz, sau EWeek, si le afiseaza( mândru pe birou. Nu plateste întretinere, închide calorifere, doarme în frig, ca sa( aiba( bani de rata( la VW Golf, sau Peugeot 307 sau ceva similar. Similar, pentru celular ultimul tip, eventual cu touch screen (care e jegos de grasime, ca îi e lene sa
scoata pen-ul din celular sa apese cu el pe ecran, asa ca apasa cu mâna unsa de la mititei. Îi plac mititeii, berea la PET, si semintele, dar acasa în oras îi place sa bea Mai Tai, sau Bacardi Breezer, sa para cool. Manânca (ocazional) la La Mama, City Grill, La Sosea, sau la diverse pizzerii. Vrea sa intre în lumea buna cu cardul de debit sau de credit, dar habar nu are pin-ul.
Calculatorul sau laptop-ul de la birou e plin de pornache, mp3-ul si bancuri. Si de virusi. Tot desktop-ul este plin de documente (din care majoritatea ar trebui sterse, dar i se fâlfâie, pare ocupat daca are desktop-ul plin).
Unii corporatisti pleaca la vama veche sa faca team building. In general sint previzibili,plini de ei, de salariul lor, de pozitia lor sociala. Daca se intimpla se critici corporatismul si atitudinea corporatista iti zic ori ca esti un comunist sarman care respinge societatea capitalista, ori iti arunca in fata conceptul de "corporate social responsability". Orisicum ai lua-o, corporatiile fac un mare bine umanitatii, iar cei ce le contesta sint niste antiglobalisti si anarhisti imputiti care nu inteleg ideea de progres. Hai sictir
Poarta „badge"-ul la gat si cand iese in oras la bere, sa vada lumea unde lucreaza el. Are 1000EUR pe luna si se considera un om realizat. Isi ia Clio in leasing din salariu si apartament din banii de nunta. In orice discutie face cumva se se vorbeasca despre job-ul lui atat de cool. Despre cum nu are timp de nimic altceva ca e „overworked". Este plin de deadline-uri, targete, brainstorming, ATL, BTL, projects, pitch, review-uri, out-door, rate card, packaging, positiong, market share,
consumer, retail, brief, etc.
Corporatistul e mandru ca primeste al 13-lea salar. Corporatistul celibatar e rebel in concediu si se duce la sziget. Cand e insurat cu corporatista (astia se intalnesc la team buildinguri) se duce catinel spre Grecia ca "e mai ieftin ca la noi si serviciile sunt ireprosabile"
Isi umple CV cu tot felul de training-uri, cursuri de specializare si team-buildinguri organizate de niste redusi prin sali de curs pe la ASE sau alte facultati mai trendy. Neaparat consemneaza ca a luat premiul I in clasa a 7a. Citeste „Expat Life" si jumatate din frazele pe care le pronunta sunt in engleza. Are intotdeauna o parere despre oricare spot de pe TV. Scrie pe forumurile de „advertising" si are o intodeauna o idee mai buna de campanie decat aia care au facut-o.
El nu are servici, are job. Merge la training-uri. Face team-building si brainstorming zilnic. In general e un jeg de om care nu se da in laturi de a pupa in cur pe cine trebuie si a sapa pe restu pentru a urca si el o treapta. Are multe prietenii de interes si se da cu cel putin 10 ani mai matur decat este. Poarta tot timpul costum, uneori fara sacou. Transformarea in corporatist are loc foarte rapid, in maxim o saptamana dupa ce ocupa o pozitie de cacat intr-o companie multinationala
specializata pe comercializarea echipamentelor de birotica (agrafe si pixuri).
Are palm luat in rate si inevitabil il scoate cand e vorba de iesit la bere ca sa isi verifice programul. Asculta Guta dar in discutiile cu colegii de munca vorbeste numai de Cafe del Mar si Chillout Moods. Are carti de vizita comandate cu plata in 2 rate la salariu si la ofera oricui si oricand se iveste ocazia. E mandru de costumul lui luat prin cine stie ce Cora sau Carrefour. "Am un sef de cacat ajuns sus pe
pile.Eu sunt mai capabil ca el dar la noi in firma nu se promoveaza pe criterii de competenta". Se da la toate proastele din firma la care lucreaza si intr-un final victorios (dupa cateva salarii cheltuite ca sa scoata prostele in oras) se alege cu cea mai urata si cu o portie de pasarica la 4-5 zile.
De fiecare data cind vede o reclama care il depaseste are o singura replica: "cea mai supertare reclama pe care a vazut-o vreodata". De fapt toate reclamele pe care le vede sint catalogate ca "cele mai supertari".
De obicei se strofoaca fix ca in comediile americane de 2 bani crezind ca e cul. Utilizeaza extrem de multe englezizme pentru ca asa e la moda: "maaaaan" si "fachin shit" sunt doar o parte din ele. Cind se intilneste cu prietenii discuta cu ei in engleza pina cind uita cum se zice la "scaun" si atunci trece la limba romana.
De adaugat ca nu lipseste de la fiecare cocktail unde se bea si se maninca moca, eventual participa si la o tombola, si pe care - culmea - o si castiga! deja "vad" vreo 5 persoane care se incadreaza atit de bine in cele de mai sus!!!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)