Poli-vitamina Paul Everac

Paul Everac - Portrait, originally uploaded by Foto Ciumpy 1923.

As fi pus un contract pe capul lui in anii '90. Cand vad ce scrie acum insa, imi dau seama ca pierderea ar fi fost de 2 ori, iar castigul....


Alte parohii si sufertase
Paul Everac

S-au dus unele batalii pe cadavrul si mai ales pe postumitatea lui Adrian Paunescu. Au venit macaitorii profesionisti cu bine simulata candoare, prea putin plantati in constiinta publica, de alte etnii si trapeze, cu alte bucatarioare, camari, haznale si stipendii, si si-au macanit pe larg democratia victorioasa, atat de binefacatoare noua, tuturor, si hula lor nedomolita fata de spatiul din jurul lor, fata de propriul lor ambient, caci se cuvine sa le spunem ca circa 80% din locuintele Bucurestiului, poate si cele in care au invatat sa macane, sunt ramase de la comunisti, care, lasandu-le “golanilor liberi” de astazi, acestia n-au apucat nici macar sa le spoiasca, necum sa le construiasca sau consolideze; si tot asa spatiile unde lucreaza si oracaie acum; si tot asa primele lor acutramente, mobile, tablouri, masini; si tot astfel reteaua de drumuri, centralele energetice, fabricile cu care si-au imbracat parintii, baile in care s-au rasfatat, placerile pe care li le-au procurat, cartile si muzicile romanesti cu care i-au zgandarit. Acum, acesti infiltrati ai altor iluzii politice, ai altor utopii aducatoare de subsidii, doresc revenirea internationalismului lichidator, dar nu sub forma internationalismului proletar ci sub forma globalismului capitalist, pentru alte grosolane capatuieli. Nu atat faptul ca poetul a fost comunist vexeaza aici pe latrai, ci faptul ca a fost national-comunist, ca a conceput gloria si demnitatea patriei sale in termeni de natiune. Alte parohii, deh!, alte sufertase...
Si cine sunt oracaitorii? Vreo doua nume am recunoscut, si unul e al unui gazetar acreditat prin acrimonia lui veleitara, pascator de umanioase, dornic sa paseasca si el prin campul de asfodel al literaturii, ca sa-si incinga cu mirt fruntea uscata, osoasa. Mai sunt pui si turturici si flacaiandri abia iesiti la hora, spelbi, fara flacara lucitoare, fara vibratie care sa valureasca mii de ascultatori nauciti. Mai e si un gandac bibliofil, venind de-adreptul din cinul comunist de balta dogmatica, dar profesand subtile rituri separatiste, si un umflatel cu greata istorica de mult ce-a indesat sub falci, fara sa fi transformat substanta in produs de soi, si inca o mafalda cam hemoroidala si inca un Ducipal a-multe-baligator, - ma rog, alte parohii, cu totul alte sufertase! Paunescu se vedea cu ochiul liber, avea lumina lui, acestia nu se vad decat cu lupa.
Mi-e greu sa ma identific sufleteste cu cantitatile apocaliptice de versuri pe care poetul le-a produs, folosind oricare circumstanta, manuind cu predilectie dezolarea si mania. Dar sunt, totusi, sute de mii de oameni pusi candva in miscare de energia sa, in vederea unui scop social sau macar al dainuirii verbului, sau macar al fratiei intre oamenii aceluiasi pamant. Si acum vin unii si isi baga ranga intre coastele lui, si tulumba intre credintele lui doborate, si dejectiile intre sperantele sale transcendente si otrava in indreptatirile lui de a fi roman? Cine s-o faca cu precadere, daca nu enoriasii din alte parohii, cu alte sufertase!?