s-a nascut la 1 octombrie 1956 la Bucuresti. A absolvit în anul 1981
Facultatea de Automatizări şi Calculatoare din Bucureşti, obtinand
diploma de inginer. Din anul 1991 este angajat al cotidianului Adevarul
ca redactor sef adjunct (1991-1996) si apoi ca
redactor sef
(1996-2005). De asemenea, a fost redactor-sef al săptămanalului Adevarul
literar şi artistic (1996-2000). In anul, demisioneaza de la cotidianul
Adevarul alaturi de alti 81 de
jurnalisti si împreuna cu Mircea Dinescu fondeaza ziarul Gandul.
A
avut numeroase aparitii in mass-media, indeosebi in cadrul unor
incitante
talk-show-uri, fiind invitat permanent la emisiunile televizate Cap si
Pajura (social-politic), impreuna cu Emil Hurezeanu si CineTePrinde (în
calitate de cinefil).
In martie 2003, este ales presedinte al
Clubului Roman de Presa, demisionand din această functie in noiembrie
2006, pe motivul "mercenarilor din presa româneasca".
In
februarie 2007, Cristian Tudor Popescu, a candidat la aceasi functie
pentru inca un an si a fost votat cu 113 voturi pentru, 16 împotriva şi 8
abţineri.
Sursa: Wikiped
Biografia neromantata : cea de fapt REALA :
Popescu
Cristian, născut la 1 octombrie 1956, în Bucureşti, fiul lui Tudor şi
Victoria, inginer, divorţat (pentru a patra oară), domiciliat în str.
Feroviarilor nr. 52, Bucureşti.
Când a venit la "Adevărul", în
ianuarie 1990, mult timp după ce zgâlţâiala din decembrie se terminase,
Popescu Cristian a dormit nopţi la rând pe câteva mese de la secţia
"scrisori", aflată la mezanin. La vreo săptămână, binefăcătorul său (pe
care avea să-l trădeze în scurt
timp), Darie Novăceanu, director al ziarului "Adevărul", a făcut uz de
influenţa lui la Petre Roman şi la primarul abia numit al
Bucureştiului, spre a-i da lui Popescu un apartament în cartierul
"Aviaţiei".
Liniştit
dinspre
partea casei, Popescu şi-a luat un pseudonim, Cristian Tudor Popescu
(CTP), şi a început să scrie la comanda lui Darie, în funcţie de
interesele FSN-ului şi ale lui Petre Roman. Dar de ce nu avea casă?
Simplu. Fiindcă fusese dat afară şi din locuinţă şi de la serviciu de
către foştii săi colegi la Revoluţie din cauza comportamentului abuziv
pe care şi-l permitea în calitate de "nepot" al lui Iulian Vlad, şeful
Securităţii ceauşiste. Iar pseudonimul şi l-a luat spre a nu fi
recunoscut de ei.
Popescu Cristian, pe numele său real, a lucrat
la Întreprinderea de Prospecţiuni şi Foraje "Geofizica", unitate
controlată strict de Securitate, personal de Iulian Vlad, cu sediul în
str. Caransebeş nr. 1 (aproape de Piaţa Chibrit) şi cu punctul de lucru
unde era angajat Popescu în str. Coralilor nr. 4 (în Dămăroaia).
Revoluţia l-a prins lucrând în directa subordonare a lui Adrian Vlad -
fiul lui Iulian Vlad - care era
directorul Centrului de Calcul Seismic de la
"Geofizica". De altfel, o vreme, CTP l-a angajat şi pe Adrian Vlad la
"Adevărul".
Darie
Novăceanu şi-a făcut din Popescu omul bun la toate, punându-l să
semneze toate mizeriile pe care el, în calitate de director, nu şi le
permitea (în favoarea mineriadelor, împotriva lui Coposu etc.). Pe de
altă parte, Novăceanu a încercat să-şi treacă "Adevărul" pe numele lui
printr-o privatizare frauduloasă, luându-l tovarăş la parte pe, aţi
ghicit, C.T. Popescu. Numai că redacţia a prins de veste şi l-a dat
afară pe Darie Novăceanu. Popescu a rămas, şi încă pe funcţie, pentru că
avea în această mârşăvie nedusă la capăt un mare merit: el l-a trădat
pe Darie Novăceanu, în timpul şedinţei de "demascare" fulminantă.
CTP
a rămas liniştit în redacţie ca redactor-şef adjunct, cu un salariu
bunicel, dar nu prea mare până în ianuarie 1996. Atunci, după
demisia altui adjunct, Dumitru Tinu s-a autonumit director, iar pe CTP
l-a făcut redactor-şef, primul său sfetnic. Din acel moment, cei doi au
început marile lor afaceri necinstite, avându-l ca mentor şi susţinător
pe Fahti Taher. Arabul i-a ajutat pe cei doi să-şi facă vile la Breaza,
iar pe Tinu să-şi construiască mai multe vile şi în
Bucureşti.
C.T.
Popescu şi-a făcut şi un credit preferenţial la BCR, ilegal, pe care în
scurt timp a fost nevoit să-l returneze înainte de termen, fiindcă
povestea răsuflase în presă. Tot atunci şi-a vândut şi vila de la
Breaza. Tunul vieţii, Popescu l-a dat tot pe mâna lui Taher, în
decembrie 2002, când arabul i-a dat bani lui Tinu, 1,5 milioane de
dolari (prin intermediul lui Hrebenciuc), ca să cumpere acţiunile
ziarului "Adevărul" de la ceilalţi colegi ai lui şi să le strângă într-o
singură mână - pe moment a lui Tinu. Toţi redactorii şi foştii
redactori ai
lui Tinu au fost păcăliţi cu câte un dolar, doi pe acţiune (în total
720.000 de acţiuni), dar lui CTP, Tinu i-a dat 625.000 de dolari! De ce?
Fiindcă CTP a fost cel care i-a îndemnat pe ceilalţi să vândă,
nespunând însă ce sumă fabuloasă a luat el!
La scurt timp, în
ianuarie 2003, Dumitru Tinu a murit în împrejurările deja cunoscute.
C.T. Popescu a influenţat ancheta cât a putut, spre a se ajunge la
concluzia unui accident. Şi tot el, se spune, a avut acces la seiful în
care Tinu îşi ţinea dolarii necheltuiţi pe acţiuni, de la Taher. Imediat
a preluat funcţiile lui Tinu de preşedinte CRP şi de director la
"Adevărul", fixându-şi un salariu de 10.000 de euro. Împreună cu Anna
Maria Tinu l-a scos de la moştenire pe fiul natural al celui ce-l făcuse
"om", Andrei Iucinu-Tinu.
Între timp, s-a pus pe făcut alţi
bani, înşelând Fiscul şi pe proprii colegi, prin organizarea unor
simpozioane cu diverse
ministere de către "Adevărul" şi firmele lui căpuşă Tipo-Media şi Media
Soft, care încasau toţi banii. Firmele aveau doar câte o cameră în
spaţiul ziarului "Adevărul" la Casa Presei şi câţiva salariaţi, dar
profitul lor era mai mare ca al ziarului. Popescu nu lua banii direct,
ci prin câţiva interpuşi, în special pe numele amantei sale, Serinela
Spătărelu, care încasa sute de mii de euro pe an, numai prin această
învârteală. În plus, gaşca lui CTP iniţia mari tunuri de presă şi punea
la cale şantaje de sute de mii de euro, aşa cum susţine bunăoară omul de
afaceri Ioan Niculae (Tutunul Românesc).
În anul 2004, Anna
Maria Tinu nu a mai suportat aceste hoţii şi l-a scos din funcţia de
preşedinte al C.A. al ziarului "Adevărul", astfel că Popescu, împreună
cu ciracii săi, a înfiinţat ziarul "Gândul", încercând să distrugă
"Adevărul" - fără scupule, călcând pe cadavre - aşa cum procedase
şi în cazul lui Darie Novăceanu sau în cazul fiului natural al lui
Dumitru Tinu. La înfiinţarea noului cotidian, el a acoperit 35 la sută
din capital, susţinând că banii îi are din
acţiunile vândute lui
Dumitru Tinu la "Adevărul" (suma de 650.000 de dolari, cum a declarat
amanta oficială a lui Tinu, Emilia Iucinu).
Între timp, C.T.
Popescu îşi cumpărase şi vila din Domenii, din strada Feroviarilor, ceea
ce ar face interesantă o declaraţie de avere din partea lui.
După
un an de zile, "Gândul" lui Popescu a dat semne de faliment (20.000 de
exemplare, nici jumătate vândute) şi, în disperare de cauză, l-a vândut
lui Sârbu, mai exact firmei americano-evreieşti care deţine grupul
"Pro". Apoi, principalul lui asociat, Mircea Dinescu, s-a retras din
afacere, scriind un pamflet despre arghirofilia lui C.T. Popescu. Mulţi
bani, gurul Popescu a luat de la Patriciu, căruia i-a făcut mari
servicii blocând
anchetele împotriva lui, ca şi de la
S. O. Vântu, apărând frecvent
la posturile acestuia. Cu un prilej când Popescu s-a dezis de Vântu,
acesta a comentat sec: "mare om, mare caracter". Într-adevăr!
Şeful
gazetarilor din România, cel ce a rămas preşedintele CRP, după ce s-a
răzgândit, urmând modele mai celebre, are o avere de invidiat, în ciuda
sărăciei ostentative pe care o afişează. Acum este în topul gazetarilor
pricopsiţi, cot la cot cu alte "caractere" de "calibrul"
lui. Rămâne de văzut cu ce se va alege. Şi nu doar în privinţa averii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu