|
sâmbătă, martie 31
A T E N T I E ! Camere pe DN 1= la SIGUR, fara solutie de "aparare"
joi, martie 29
UN SFAT FOARTE UTIL
atunci cand se produce o arsura, fie ea cat de extinsa ar fi, primul ajutor este sa pui partea afectata sub apa rece curgatoare, pana cand se mai racoreste stratul de piele ars si apoi sa aplici un albus de ou, batut usor spuma, ca sa fie mai usor de aplicat.
albusul de ou este in realitate o placenta si este plina de vitamine si colagen!
despre femei si barbati
- Femeile sunt precum merele neculese. Cele mai bune sunt in varful pomului. Majoritatea barbatilor nu vor sa se intinda dupa cele bune fiindca se tem sa nu cada si sa se raneasca. Prefera, in schimb, merele cazute pe jos, care nu sunt la fel de bune, dar usor de luat. Merele din varful pomului se gandesc ca este ceva in neregula cu ele, cand, de fapt, sunt extraordinare. Trebuie numai sa astepte sa apara barbatul potrivit, care sa fie suficient de curajos sa urce pana in varful pomului.
- Barbatii sunt precum un vin bun. Incep prin a fi struguri si depinde de femei daca reusesc sa stoarca toata pleava din ei pana cand acestia sa se transforme in ceva acceptabil pentru cina.
- O femeie modeleaza un barbat din fiu in 20 de ani, in timp ce alta il prosteste in 20 de secunde.
- Femeia si hainele se aleg la lumina zilei.
- Curajul la barbati nu e asa de rar cum se crede, dovada cit de multi se insoara.
- Prostia este infinit mai fascinanta decit inteligenta. Inteligenta are limitele ei, prostia nu.
- Dragostea e oarba, dar casatoria ii reda vederea.
- Este clar ca femeile sunt mai destepte decit barbatii. Ginditi-va: cel mai bun prieten al lor sunt diamantele; cel mai bun prieten al barbatilor este ciinele.
- Sexul este pretul pe care femeile il platesc pentru casnicie. Casnicia este pretul pe care barbatii il platesc pentru sex.
- O femeie poate sa tina un singur secret: virsta ei.
- Numai fetele cuminti isi tin un jurnal. Fetele rele n-au timp.
- Daca vrei ca sotia sa te asculte cind vorbesti, vorbeste cu alta femeie. O sa fie numai ochi si urechi.
Concluzia: Marea intrebare la care nu am fost capabil sa raspund este: “Ce vrea femeia?”
manipularese, frumoasa meserie
Lucrul Manual Dacă ai drum prin Shanghai şi îţi trece prin cap să-ţi laşi moştenitorii (şi) pe acolo, te anunţ că poţi să o faci în mod organizat. Te duci frumos la banca de spermă şi te alegi cu 30$ şi a free hand job! (Cât de leneş să fii, mah, să nu poţi să-ţi faci nici măcar asta singur?) Faza asta o poţi repeta de 3 ori/lună. Condiţiile sunt următoarele: să stai bine cu sănătatea şi să te abţii de la orice activitate sexuală cu 3 zile înainte de "donaţie". Întreb şi eu: fetele astea cum sunt încadrate în cartea de muncă? Aaa, uite şi adresa: No 145 Shan Dong Zhong Lu, Ren Ji Hospital, Building 1, 7th FL, near Fu Zhou Lu, Shanghai, China.
|
marți, martie 27
Flat Broke in the Free Market
Via Flickr:
How Globalization Fleeced Working People
A powerful, accessible, and eye-opening analysis of the global economy.
Growing up in an African American working-class family in the Midwest, Jon Jeter watched the jobs undergirding a community disappear. As a journalist for the Washington Post (twice a Pulitzer Prize finalist), he reported on the free-market reforms of the IMF and the World Bank, which in a single generation created a transnational underclass.
Led by the United States, nations around the world stopped making things and starting buying them, imbibing a risky cocktail of deindustrialization, privatization, and anti-inflationary monetary policy. Jeter gives the consequences of abstract economic policies a human face, and shows how our chickens are coming home to roost in the form of the subprime mortgage scandal, the food crisis, and the fraying of traditional social bonds (marriage). From Rio de Janeiro to Shanghai to Soweto to Chicago’s South Side and Washington, DC, Jeter shows us how the economic prescriptions of “the Washington Consensus” have only deepened poverty—while countries like Chile and Venezuela have flouted the conventional wisdom and prospered.
256 pages, Hardcover
ISBN: 978-0-393-06507-7
Published May 2009
Jacket design: Base Art Co.
www.wwnorton.com
Higiena elitelor post-renascentiste
Via Flickr:
Oil bottle, strigil, tweezers, toilet set.
Dacă vrei să-ţi păstrezi bărbatul, fii atentă ca în timpul iernii, focul să nu facă fum, iar, vara, să nu ai purici în casă – cu aceste cuvinte începe „Cartea de Menaj”, apărută în anul 1393. Acesta nu e singura carte cu sfaturi. Mai toate vorbesc de plaga puricilor. Mai târziu, în secolul al 16-lea, un tratat special indică cinci metode pentru ca „ploşniţele să nu-ţi facă nici-un rău în timpul nopţii; să prepari o unsoare, care să omoare ploşniţele în pat, să distrugi toate ploşniţele din odaie; să prepari un unguent care omoară ploşniţele şi alte insecte; să omori puricii”. După numărul tratatelor, se pare că plaga acestor insecte bântuia cu destulă furie.
Un leac împotriva ploşniţelor
Un autor, Jacques Fouilloux, afirmă, că „blana de lup e bună pentru paltoane, ca să fie ferite de purici, ploşniţe şi alte insecte, care fug de blana de lup ca de foc”. Se pare că peste o sută de ani această reţetă a fost dată uitării, deoarece Regele-Soare, Ludovic XIV, nu se putea apăra de ploşniţe, care-i tulburau somnul. Un lăcătuş, sieur Boulet, anunţă, că vinde paturi de fier „de diverse lungimi şi mărimi, cari nu sunt atacate de ploşniţe”.
Peruca pudrată şi scărpinatul
Peruca, această emblemă caracteristică a secolului lui Ludovic al XIV-lea, a fost adoptată din cauza unei necesităţi de relativă curăţenie. Trebuia un motiv destul de serios, ca oamenii cu bun-simţ să-şi radă capul, renunţând la coafuri, ca de pildă prinţul moştenitor, care avea „părul cel mai frumos din lume”.
Peruca a avut mulţi adversari. Medicii afirmau că ei i se datoreşte numărul mare de paralizii şi apoplexii. Dar peruca, deşi „o podoabă ridicolă şi grotescă” trebuie să-şi aibă un rost. Originea ei datează dela regele Henric III, care-şi pierdu tot părul în urma unei boli. Cum nu voia să apară chel în societate, el îşi puse o beretă, de care lipi o coafură deasă. Dar adevăratul avantagiu era mult mai practic. Aşa cum nimeni, nici la curţile somptuoase, ale regilor, nu-şi spăla, nu-şi pieptăna părul, insectele curgeau la fiecare pas. De aceea, nobilimea îşi rase capul, dar nu scăpă cu totul de paraziţi, care îşi făcură cuiburi chiar în desimea perucilor. În saloanele de la Versailles damele pudrate purtau în mâinile lor delicate un „scărpinător” special, de care făceau uz, oridecîteori insectele îşi manifestau prea insistent prezenţa lor. Ne putem închipui ce de insecte era pe capul acestor prinţese şi prinţi, cari dormeau cu peruca legată în jurul gâtului cu o bucată de tafta, unsă cu grăsime, ca să nu se mai coafeze a doua zi.
Păţania lui Erasmus
Ca să avem o imagine complectă despre „păducheria” acelor vremuri, trebuie să auzim ce spune Erasmus, care venise la Paris să studieze la Colegiul Montaigue. Întors acasă, în Olanda, un compatriot îl întreabă:
–Unde podis. (De unde vii? )
–E Collegio Montis Acuti. (De la Colegiul Montaigu).
–Ergo ades nobis anustus litteris? (Aşa dar, vii încărcat de literatură)
–Imo pediculis. (Mai curând de păduchi).
Astfel sunt amintirile lui Erasmus, scrise în bună limbă latinească.
Maria Stuart nu se spăla
Nimeni nu era cruţat de această barbară năvălire a insectelor.
Un medic portughez din secolul al 16-lea, Amatus Lusitanus, povesteşte că păduchii se înmulţiseră cu atâta abundenţă pe corpul unui senior bogat, încât doi servitori cărau, în fiecare zi, două coşuri pline de aceste insecte, care făceau viaţa amară stăpânului lor.
Maria Stuart primeşte următoarele sfaturi higienice dela mama ei: „Din totdeauna ai fost leneşă şi nu-ţi scoteai jegul de pe cap. Dacă nu ţi-l speli în fiecare lună sau dacă nu-ţi tai părul, vei fi, întotdeauna, plină de grăsime şi vei avea un miros, care face foarte rău sănătăţii. Eu îmi tai părul la fiecare şase săptămâni şi mă simt foarte bine”.
Aş vrea să fiu un purice !
Medicul lui Henric al II-lea ne-a lăsat o descriere foarte amuzantă, cu privire la higiena acelor vremuri. Trimisul extraordinar al Ducelui de Ferrara venise la Fontainebleau, ca să trateze cu regele Francisc I, căsătoria stăpânului său cu Renée de France. Fu primit cu onorurile cuvenite şi adăpostit la Fontainebleau. A doua zi, cum regele îl întrebă cum a petrecut noaptea, ambasadorul răspunse sincer, că „şobolanii, purici, păduchii şi ploşniţele nu l-au lăsat să doarmă toată noaptea şi se miră, cum de-a lăsat Dumnezeu animale atât de nefolositoare”.
La care i se răspunse astfel: „Nu înţeleg, domnule ambasador, de ce dispreţuiţi muştele şi celelalte vietăţi, care te-au chinuit toată noaptea. Mai ales în ceea ce priveşte puricii. Eu cred că stăpânul d-tale, ducele de Ferrara ar dori să fie un purice, ca să se poate lipi de corpul d-rei Renée, pe care o iubeşte” …
Într-o zi, regele Ludovic XI se afla la contele d`Ambisoe, înconjurat de întreaga suită. Un păduche pe ceafă îl muşca încontinuu. Regele cerând unui curtean să vadă, ce-l pişcă, acesta îi răspunse cine i se lipise de ceafă. „Acest animal, zise regele, îmi dovedeşte că sunt un om ca toţi oamenii, îl las pe ceafă şi nu-l omor, pentrucă omul nu trebuie să se plângă de ceeace Dumnezeu a creat”.
De când ne radem
Rasul, această nobilă artă a lui Figaro datează numai de 150 de ani. Gloria acestei invenţiuni aparţine unui domn Perret, negustor de cuţite, care nici nu-şi închipuie ce serviciu aduce omenirii, publicând cartea sa Pogotonomia, sau arta de a se rade singur. Cartea lui învaţă pe oameni să-şi spele faţa. Nu erau departe vremurile, când un nobil de la curtea lui Ludovic XV nu se putea decide să-şi bage capul într-un lighian cu apă, decât după prescripţia medicului.
În unele mănăstiri, călugării aveau obiceiul să se radă odată pe lună, dar nu mai des. Cine călca acest obicei, era condamnat la pâine cu apă. Rasul era încredinţat unui ins inferior care curăţa dormitoarele, aprindea lămpile şi schimba paiele din cămară, unde călugării îşi făceau anumite necesităţi. Regulamentul mai spunea că, în fiecare dimineaţă, călugării trebuiau să se adune la un loc şi să-şi facă toaleta, care era foarte sumară.
În timpul Renaşterii, spălatul zilnic trebuie să fi fost vreo raritate. Deoarece un cronicar al acelor vremuri povesteşte că la Lyon, femeile cu rang aveau obiceiul ca în ajun de Sf. Ion să-şi spele faţa cu o sticlă de apă scoasă din Saone. Chiar pe vremea Regelui Soare, oamenii cei mai îngrijiţi, se mulţumeau să-şi treacă, dimineaţa pe faţă un tampon de vată înmuiat în alcool parfumat. O carte tipărită în anul 1872 opreşte întrebuinţarea apei pentru spălatul feţei. „Pentru curăţirea feţei – scrie autorul – e bine să ne ştergem cu o pânză albă. Nu e bine să ne spălăm pe faţă, deoarece faţa devine mai sensibilă la frig şi la căldură”.
Pieptenele liturgic
Pieptenele s-a născut din nevoia de a înlătura insectele de pe cap. Primii piepteni erau făcuţi din şira spinării peştilor. Cu vremea, acest instrument primitiv a început să fie imitat.
Pieptenele a fost cunoscut încă din antichitate, dar nu avea întrebuinţarea curentă. Multă vreme, el a fost rezervat numai practicilor liturgice. Preoţii, înainte de a păşi la altar, îşi aranjau părul cu pieptenele. De aceea, în multe biserici, se mai păstrează acest instrument liturgic. În timpul slujbei, doi diaconi cu evantalii în mâini, goneau muştele de lângă preot şi-i aranjau părul cu pieptenele. Cardinalul avea un peignoir special, adică un fel de lingerie în formă de manteluţă, pe care şi-o punea pe umeri, când trebuia să fie pieptănat. Prelatul se pieptăna numai după ce-şi punea odăjdiile pontificale. Întrebuinţarea pieptenului liturgic n-a fost, la început, un obicei util, cu scopul de a menţine curăţenia corpului.
luni, martie 26
Despre mintea umana, longevitate
Mintea umană funcţionează cel mai eficient în jurul vârstei de 50 de ani, nu în tinereţe. Corpul şi creierul nu îmbătrânesc în acelaşi ritm. Dimpotrivă, puterea minţii creşte odată cu vârsta, arată studiile.
Chiar este creierul condamnat la degradare?, se întreabă Barbara Strauch, jurnalist la "The New York Times" şi autoare a cărţii "Viaţa secretă a creierului adulţilor: Descoperiţi talentele surprinzătoare ale minţii de la vârsta mijlocie".
A descoperit că este înconjurată de oameni de vârstă similară care, deşi nu-şi puteau aminti numele restaurantului la care au mâncat sau al cărţii pe care tocmai o terminaseră de citit, puteau să coordoneze afaceri pe continente diferite, scrie Strauch în cartea ei, citată de "The Daily Mail".
Cercetătorii - sociologi, psihologi şi neurologi - au descoperit însă că, în cazul unei persoane ajunsă la vârsta a doua, creierul nu se comportă ca restul corpului. Este adevărat că memoria este afectată, la fel şi alte funcţii ale creierului legate de motricitate. Pe de altă parte, creşte abilitatea de a lua decizii corecte despre lumea din jur.
Cercetătorii au folosit rezonanţa magnetică pentru a analiza efectele îmbătrânirii şi au constatat că celulele creierului nu se împuţinează subit. Dimpotrivă, creierul se adaptează şi le permite persoanelor trecute de 50 de ani să-l folosească mult mai eficient. Astfel, dacă tinerii folosesc pe rând cele două emisfere ale creierului, persoanele în vârstă reuşesc să le utilizeze simultan.
De asemenea, se îmbunătăţesc capacităţile cognitive, după cum demonstrează un studiu care a urmărit evoluţia vieţii a 6.000 de americani timp de 40 de ani.
Testele de vocabular, memorie, aritmetică, orientare spaţială, viteză de reacţie şi logică au demonstrat că oamenii cu vârste între 40 şi 60 de ani au obţinut rezultate mai bune decât cei de 20 de ani.
Bărbaţii au avut cele mai bune rezultate în jurul vârstei de 50 de ani, pe când la femei, abilităţile s-au îmbunătăţit şi după vârsta de 60 de ani. Chiar şi abilităţile sociale şi capacitatea de a judeca corect oamenii şi situaţiile cresc odată cu vârsta.
Partea creierului responsabilă cu emoţiile umane se micşorează mai lent decât celelalte zone.
Un studiu realizat de Universitatea Harvard demonstrează că oamenii trecuţi de 50 de ani iau şi cele mai bune decizii financiare.
Nu în ultimul rând, studiile contrazic şi teoria conform căreia îmbătrânirea aduce după ea dezamăgire şi depresii.
Se pare că, pe măsură ce îmbătrânim, reacţionăm altfel la necazuri, creierul reuşeşte să se programeze să accentueze aspectele pozitive şi să le elimine pe cele negative.
Vreţi să aveţi o minte clară şi la bătrâneţe ?
Exista metode de a va mentine creierul tanar. Din pacate, mintea mai buna nu se poate obtine odata cu varsta, ci din contra, pierdem din ea, cu fiecare an ce trece.
Cercetatorii au aflat insa ca exista diverse metode prin care putem opri declinul mintii. Iata cateva dintre acestea:
Dansaţi. "Putine activitati stimuleaza creierul asa de bine ca dansul!", spune doctorul Daniel Amen, autorul cartii "O minte minunata la orice varsta". "Dansul necesita totul, de la coordonare si organizare, la planificare si judecata", a mai scris acesta.
Acelasi lucru este valabil si pentru artele martiale. Ambele cer pozitionarea diferitelor parti ale corpului simultan si in sincron.
Mergeţi la fitness. Sportul creeaza celule noi intr-o zona a creierului vitala memoriei. Cercetatorii de la Universitatea Columbia au masurat volumul sangelui din creierul adultilor care merg la sala de patru ori pe saptamana, timp de patru luni si au descoperit ca toata aceasta activitate duce la producerea mai multor neuroni.
Mâncaţi ouă. Micul dejun ideal este un ou, potrivit medicului Larry McLeary, autorul programului "Incredere in creier". Oul contine vitamina B, care obliga celulele nervoase sa arda glucoza, cea mai importanta sursa de energie a creierului. Oul mai contine si antioxidanti, care protejeaza neuronii de stricaciuni si acizi grasi omega-3, care mentin impulsurile nervoase la ritmuri optime.
Mâncaţi, de asemenea, multe fructe şi legume şi evitaţi mâncărurile grase, care diminueaza abilitatea celulelor nervoase de a comunica intre ele.
Fiţi activi. Nu deveniti lenesi, pentru ca dauneaza grav sanatatii. Implicati-va tot timpul in diverse activitati, pentru a va mentine mintea alerta.
Hidrataţi-vă mintea. Un studiu al Universitatii South Florida din 2006 a aratat ca oamenii care beau trei sau mai multe pahare de suc proaspat pe saptamana aveau cu 76% mai putine sanse sa se imbolnaveasca de Alzheimer. Cantitatea mare de polyphenoli, antioxidanti gasiti in fructe, protejeaza creierul de boala. Opt pahare de apa pe zi sunt si ele extrem de benefice pentru minte, intrucat creierul este 80% apa si daca nu este hidratat, neuronii nu pot sa functioneze corect.
Râdeţi. Luati-va o pauza de la problemele cotidiene si radeti. Cititi bancuri, uitati-va la filmulete amuzante. Chiar si anticiparea rasului scade stresul cu 39% pana la 70%! Rasul este extrem de bun si pentru inima.
Dormiţi suficient. Somnul este important pentru o stare mentala buna. Memoria se organizeaza in creier, in timpul somnului. Un studiu al Facultatii de Medicina de la Harvard arata ca mintea aduna bucati separate de informatie si le tese impreuna in timpul somnului. Doctorii ne sfatuiesc sa dormim fix 7 ore!
Nu vă mai uitaţi la TV. O ora de privit la televizor creste riscul de a capata Alzheimer cu 1,3%. Asa ca doctorii recomanda sa va relaxati la TV maxim doua ore pe zi. In schimb, ei propun sa cititi cat mai multe carti.
Folosiţi mirodenii. Atunci cand gatiti, folositi cat mai multe mirodenii la mancare. Rozmarinul, de exemplu, contine acid carnozic, care reduce riscul de atac cerebral cu 40%! Folositi cu incredere condimentele, mai ales scortisoara, sofranul, busuiocul, oregano, cimbrul si salvia.
Studiaţi o limbă străină Nu ezitati sa invatati o limba straina, pentru a evita dementa la batranete. Un studiu al Universitatii York din Toronto arata ca oamenii in varsta care vorbesc mai multe limbi straine au o minte mai clara decat ceilalti.
Spalaţi-vă bine pe dinţi. O gingie inflamata, sangeranda, poate sugera o problema a sanatatii. In plus, toate bacteriile care se strang in gura ajung in sange si apoi la organele vitale, inclusiv la creier. De aici, si o stare mentala extrem de proasta.
Beţi ceai verde si veti castigati cu 20% mai multa sanatate mentala, potrivit unui studiu prezentat in The American Journal of Clinical Nutrition.
ticăloşi de ieri ca astăzi
Fragment dintr-o scrisoare datată 5 aprilie 1868 a junimistului colonel Nicolae Scheleti către Iacob Negruzzi adusă la lumină de istoricul Maria Georgescu.
"Iubite Negruţi, Epistola ta m-a întristat foarte mult. În adivăr noi nu putem ave într-o ţară atât de ticăloasă decât decepţiuni, decepţiuni în amor, în amiciţie, în guvern, în familie, decepţiuni în tot ce mişcă şi esistă pe pământul român. Dacă să destitui şi persecut în ţară la noi oameni ca (Titu) Maiorescu, atunci desigur că şi ţara noastră are să fie destituită din postul ce ocupă astăzi între popoarele civilisate ca nedemnă de a esista! Când gândeam că esistenţa noastră politică atârnă numai de la neînţelegerea ce esistă între puterile garante şi că la o înţelegere trebui să perim ca nisce mişăi, fără să putem face cea mai mică resistenţă, când gândesc la această stare umilitoare şi miserabilă îmi vine să blastăm oara în care m-am născut pe pământul acestei nenorocite ţări. Sunt aşa de desgustat de naciunea română, că-mi vine greaţă de câte ori mă gândesc la dânsa. Sunt amărât în adâncul sufletului meu de ticăloşia şi mârşăvia în care ne aflăm…"
joi, martie 22
Creativity - very cool!
|
Abonați-vă la:
Postări (Atom)