Anunţ publicitar al Statului Român in ziarele mari ale lumii:

Anunţ publicitar al Statului Român in ziarele mari ale lumii:

Cine a putut, ştiut şi vrut a plecat.

Avem nevoie de ajutor!
Plătim la nivelul pieţei.
Preferăm vorbitori de Româna!

______________________________

vineri, mai 13

Dezvăluiri: cele 10 strategii de manipulare a maselor

  Nu vi se par cunoscute  aceste tehnici? E clar ca ai nostri sunt
bine scoliti...

Cititi-le cu atentie si vedeti cum ni se aplica ceas de ceas. Macar sa
constientizam ca suntem manipulati si tot este ceva.

Dezvãluiri: cele 10 strategii de manipulare a maselor

 A cunoaste adversarul, a-i cunoaste tehnicile de manipulare, este
indispensabil pentru a ne elibera de robie!!!

Lingvistul nord-american Noam Chomsky a stabilit lista celor ''Zece
strategii de Manipulare" prin mediile de informare în masa. Evreu si
de sensibilitate anarhista, semnase o petitie pentru a apara
libertatea de exprimare a lui Robert Faurisson. Pentru Chomsky,
''libertatea de exprimare este mai importanta decât orice versiune a
faptelor sustinuta de ordinea stabilita, oricare ar fi raportul pe
care aceasta îl întretine cu adevarul faptelor în sine." Chomsky evoca
diferitele tehnici de manipulare si, în primul rând, strategia
diversiunii.

Strategia diversiunii consta în deturnarea atentiei publicului de la
problemele importante si de la schimbarile hotarâte de elitele
politice si economice, printr-un potop continuu de distractii si de
informatii neînsemnate. Chomsky analizeaza diferitele tehnici de
spalare a creierului, pe care o îndura poporul nostru.

Zece strategii de manipulare a poporului nostru

1. ''A distrage în permanenta atentia publicului, departe de
adevaratele probleme sociale, captivata de subiecte fara importanta
adevarata. A tine mereu publicul ocupat, ocupat, ocupat, fara nici "un
timp pentru gândire" scrie Chomsky.

2. A cauza probleme si apoi, a oferi solutii.

Aceasta metoda se mai numeste si '' problema – reactie – solutie". La
început, se creeaza problema, sau „situatia", prevazuta pentru a
suscita o anume reactie a publicului, pentru ca tocmai acesta sa ceara
masurile mai dinainte stabilite pentru a fi acceptate. De exemplu:
dezvoltarea intentionata a violentei urbane sau organizarea de
atentate sângeroase, pretinse antisemite, pentru ca publicul sa ceara
legi represive, în detrimentrul libertatii.

3. Strategia „în degradeu".

Pentru ca publicul sa accepte o masura inacceptabila, este de ajuns sa
fie aplicata în mod progresiv, în ''degradeu", pe o durata de zece
ani. În acest fel, au fost impuse conditii sociale si economice
absolut noi din 1980 pâna în 1990. Somaj masiv, imigratie – invazie,
precaritate, flexibilitate, delocalizari, salarii care nu mai asigura
un venit decent, iata schimbarile care ar fi provocat o revolutie daca
ar fi fost aplicate în mod brutal.

4. Strategia actiunii cu date diferite.

    O alta maniera de a obliga publicul sa accepte o hotarâre
nepopulara este de a o prezenta ca "dureroasa, dar necesara'',obtinând
acordul publicului în prezent, pentru aplicarea în viitor. Este mult
mai usoara acceptarea unui sacrificiu viitor decât al unuia apropiat.
În primul rând, pentru ca efortul nu trebuie facut imediat, apoi,
pentru ca publicul are mereu tendinta de a nadajdui''totul va merge
mai bine mâine" si ca sacrificiul cerut va putea fi evitat. În fine,
aceasta maniera lasa publicului timp pentru a se obisnui cu ideea
schimbarii, pe care o va accepta cu resemnare la momentul venit.
Exemplu recent: trecerea la Euro si pierderea suveranitatii monetare
si economice, acceptate de tarile europene între 1992 – 1995 si
aplicate în 2002.

5. A se adresa publicului ca unor copii mici.

Cea mai mare parte a publicitatilor destinate marelui public folosesc
discursuri, argumente, personaje si un ton absolut copilaresti,
aproape debile, ca si cum spectatorul ar fi un copil mic sau un
handicapat mental. De ce oare ? ''de 12 ani."Daca ne adresam unei
persoane ca si cum ar avea 12 ani, atunci aceasta, prin
sugestibilitate si cu o oarecare probabilitate, va avea un raspuns sau
o reactie tot atât de lipsita de simt critic ca al unui copil de 12
ani" analizeazaChomsky.

6. A face apel mai mult la partea emotionala decât la gândire.

Este o tehnica clasica pentru a opri analiza rationala si, deci,
simtul critic al oamenilor. Ïn plus, folosirea emotionalului deschide
accesul la subconstient, pentru implantarea unor anumite idei,
dorinte, spaime, pulsiuni sau comportamente.

7. Mentinerea poporului în nestiinta si prostie.

A face în asa fel ca poporul sa nu înteleaga tehnologiile si metodele
folosite pentru controlarea si robirea lui. Calitatea educatiei data
claselor inferioare trebuie sa fie cât mai slaba, încât prapastia de
nestiinta, care separa clasele de jos de cele de sus sa fie si sa
ramâna de neînteles de cele dintâi.

8. A încuraja publicul sa se complaca în mediocritate.

A încuraja publicul sa creada ca e "bine" de a fi prost, vulgar si
incult. A-l îndopa cu seriale americane si emisiuni de tele-realitate,
niste dobitocenii monstruoase.

9. A înlocui revolta cu învinovatirea.

A face omul sa creada ca numai el singur este vinovat de propria'i
nenorocire, din cauza unei inteligente insuficiente, sau a
capacitatilor si eforturilor necorespunzatoare. Astfel, în loc sa se
ridice împotriva sistemului, individul se sub-estimeaza si se
învinovateste, ceea ce creaza o stare depresiva, având ca efect
abtinerea de la actiune. Si, fara actiune, nu exista revolutie !

10. Si, ultimul punct, a cunoaste oamenii mai bine decât se cunosc ei însisi.

Ïn ultimii 50 de ani, progresele fulgeratoare ale stiintei au sapat o
prapastie crescânda între cunostintele publicului si acelea detinute
si folosite de elitele conducatoare. Multumita biologiei,
neurobiologiei si psihologiei aplicate, "sistemul" a ajuns la
cunoasterea avansata a fapturii omenesti, fizic si psihic. Sistemul
cunoaste individul mediu mai bine decât el însusi. Aceasta înseamna
ca, în majoritea cazurilor, sistemul detine un control mai mare si o
putere mai importanta asupra oamenilor decât ei însisi.

Niciun comentariu: