prieten, Tudor Pantiru - fostul Ambasador al Republicii Moldova la
Natiunile Unite. L-am cunoscut pe Andrei Vartic, de profesie
fizician-spectroscopist, un pasionat al istoriei dacilor, care-mi
spunea: "Este trist sa stai de vorba cu "profesori universitari in
arheologie" care sapa tot cu lopata veche de 20-40-100 de ani si nimic
altceva, mentinind cercetarea arheologica, in Romania, pe pozitii
aproape paukeriste, negind or refuzind sa vada radacinile
extraordinare pe care romanii o au in civilizatia lumii". A face azi
cercetare arheologica fara laboratoare de teren, care sa-i spuna
cercetatorului ce roca sapa, ce compozitie are cutare caramida sau
ciob, fara acces la Internet, la cele mai solide baze de date, fara
urmarire prin satelit a ceea ce se intimpla in Carpati (ca de pilda
misterioasele "arsuri"), fara o echipa solida multi - disciplinara
incluzind sociologi, etnologi, istorici, medici, economisti, este in
cercetarea arheologica moderna un fel de a juca turca pe rampa de
lansare a unei rachete, nevazind altceva decit tuiul. L-am intrebat
cum de ajuns sa fie asa de pasionat de daci, la care Andrei mi-a
raspuns: "Pe vremea cind eram student in anul I la Fizica, in 1966 la
Leningrad, unchiul meu, Grigore Constantinescu - absolvent al
Sorbonei, mi-a facut cadou cartea lui Daicoviciu "Dacii" - pe atunci o
carte interzisa pe teritoriul Republicii Socialiste Sovietice
Moldovenesti. Ce a realizat Andrei Vartic, in expeditia sa, este
formidabil. Acesta descifreaza Topografia Dacica, redescopera
Metalurgia Dacica - cea mai avansata din lumea antica, descrie
materialele de constructie dacice, in special Betoanele Dacice,
vorbeste despre Cosmogonia Dacica, Moralitatea la Daci si ce este cel
mai important ii redescopera pe Daci, scriind carti ca: "Ospetele
Nemuririi", "Enigmele Civilizatiei Dacice", "Fierul-Piatra,
Dacii-Timpul", "Magistralele Tehnologice ale Civilizatiei Dacice",
publicindu-si cercetarile chiar si in conferinte NATO. El, Andrei
Vartic, ridica valul nepasarii de pe trecutul nostru dacic. In timp ce
se plimba, acum 7-8 ani, in jurul Movilelor Ciclopice de la Sona,
descopera in huma acestora o veritabila Ghiara de Sfinx; fiind un om
corect, el cheama Institutul de Arheologie din Cluj, care, trimite pe
cineva pe soseste peste noapte, o ridica si ... dispare. "Ei, asa or
fi legile pe aici" si-a spus Andrei, putin necajit ca ei, arheologii,
nu au discutat si cu el. Era vara, frumos, papadii galbeme peste tot
cind Andrei gaseste calupuri de fier dacic de peste 40kg si din nou
corect ii anunta pe "tovarasii" arheologi care vin, iau si ... pleaca.
Tot el gaseste in sanctuarul dacic de la Racos, Cuie Dacice si din nou
"echipa" de bravi arheologi romani (?) soseste in frunte cu dl. prof.
dr. Ioan Glodariu si il felicita, iau Cuiele Dacice, nu inainte de ai
da "cadou" si lui Andrei ... un Cui Dacic "cu tema" sa-l cerceteze.
Andrei trece cu Cuiul peste granita, acasa, de cealalta parte a
Prutului, la ceilalti romani. urmasi ai acelorasi Daci, dar despartiti
de niste politicieni care i-au convins pe istoricii moldoveni ca ei ar
fi de un alt neam si ca ar vorbi si o alta limba, diferita,
Moldoveneasca, care ar avea si niste foarte mici asemanari cu Limba
Romaneasca, dar prea mici pentru a fi luate in consideratie. Dar ei
politicienii din dreapta si din stinga Prutului, cind se intilnesc,
uita ca nu folosesc traducatori, ba de multe ori sint veri ori
cumnati, avind si aceleasi nume. Dar sa revenim la Andrei Vartic. Se
facuse iarna la Chisinau, intr-o zi ningea, in alta ploua, iar el,
Andrei, intr-una din dupa amieze se uita cind pe geam, afara la
ploaie, cind la Cuiul Dacic vechi de peste 2000 de ani, primit ca
"tema de lucru", care nu era nici mincat, nici acoperit de rugina, o
adevarata minune. Astfel incepe istoria acelui Cui Dacic, Cui al lui
Pepelea (spun eu), primit de la profesorul roman, de arheologie, de
din dreapta de Prut. Andrei ia cuiul si fuge cu el la Institutul de
Metalurgie de la Balti unde, minune, X-Ray-ul arata ca,
acel cui de peste 2000 de ani, acel Cui Dacic care nu vrea sa
rugineasca, avea in componenta lui nici mai mult nici mai putin decit
alfa-fier pur de 99,97%; nici urma de impuritati, adica de compusi ai
carbonului ce ramin de la prelucrare. O "Minune Antica", care va atrag
atentia ca se poate obtine numai in conditii speciale de laborator sau
in cosmos! Pina la ora actuala sint cunoscute in lume numai doua
exemple de astfel de fier antic: stilpul de fier de la Delhi si un
disc din Mongolia, datat din secolul IX, cercetat si in laboratoarele
de la NASA cit si la Universitatea Harvard. Specialistii spun ca
procesul modelarii unui obiect din fier pur este mult mai complicat
chiar decit obtinerea lui, data fiind posibilitatea introducerii in el
a unor impuritati. Discul din Mongolia putea fi modelat doar in
cosmos, sustin specialistii de la NASA, iar cercetatorii de la
Chisinau aveau aceasi parere despre Cuiul Dacic. Andrei, pragmatic,
mai neincrezator, a fugit cu Cuiul la Leningrad, la Institutul
Metalurgic caci, fier a pur, o fi el dar poate ca suprafata lui sa fi
fost vopsita cu vre-o vopsea speciala "dacica", ca sa nu rugineasca.
La Leningrad cercetatorii au mai descoperit o minune, despre care va
voi vorbi mai tirziu. Vrind sa verifice minunea, Andrei ia "Cuiul lui
Pepelea" si fuge la Moscova. Si de asta data rezultatul a fost
acelasi: Cuiul Dacic care nu vroia sa rugineasca de peste 2000 de ani,
format din alfa-fier pur in proportie de 99,97% era acoperit, nu cu
vopsea ci cu 3 straturi moleculare, perpendiculare, care-l protejau
impecabil, pastrindu-i puritatea, aceste trei straturi fiind,
tineti-va respiratia va rog: 1. suprafata - Magnetita "Fe3O4" 2.
oxid de fier "FeO" 3. alumo-silicati. Prin cercetarile efectuate
de profesorul Kiosse si doctor Galina Volodin, utilizind metode de
iradiere ci X-Ray aplicate la pelicule subtiri de semiconductori (asa
numitele unghiuri mici) s-a putut observa peliculele protectoare
despre care am vorbit mai sus. Profesor Daria Grabco a studiat la
microscop microstructura deosebita a fierului dacic si a mai observat
ca acest fier are foua straturi de "domene", unul central si unul de
suprafata. Domenele, si aici este "ciudatenia", sint orientate
perpendicular unul pe altul asta insemnind ca, mai intii s-a
solidificat (in cimpul magnetic al Pamintului) stratul interior, apoi,
peste el s-a aplicat in stare lichid! un alt strat, care s-a
solidificat si el, dar ... in alta pozitie fata de cimpul magnetic al
Pamintului!!! Ei domnilor si asta se intimpla acum peste 2000 de
ani, intr-o tara salbatica, populata de tarani daci, primitivi si
salbatici. Cuceriti mai tirziu de romani (numai 14% din teritoriul
Daciei) care au sosit cu o "mica" armata de 150,000 de legionari si
carora le-au trebuit mai mult de 6 ani sa cucereasca ce ... citiva
kilometri din Spatiul Dacic. Oare s-a intrebat cineva cum a putut
rezista in fata Romei, o simpla civilizatie taraneasca? De ce se
temeau romanii de daci? De ce Caesar si Burebista au murit in acelasi
timp? De ce, de la moartea lui Caesar (care dorise sa porneasca
razboiul impotriva dacilor) si pina la cucerirea a numai 14% din
Dacia, de catre Traian, au mai trebuit sa treaca 150 de ani? De ce in
toti acesti 150 de ani romanii si dacii nu s-au avintat in conflicte
directe? De ce nici o armata romana nu pleca la razboi fara sa aibe
cel putin un Doctor Dac cu ea? Ce or fi avut de impartit ei dacii si
romanii ca acestia din urma, dupa cucerirea unei bucati asa de
neinsemnate din teritoriul Daciei, sa declare cea mai lunga sarbatoare
cunoscuta pina in zilele noastre, o sarbatoare de nici mai mult nici
mai putin de 123 de zile, in care poporul roman putea sa manince si sa
bea gratuit pe socoteala statului ... 123 de zile? Ce or fi sarbatorit
de fapt romanii? Astfel se demonstreaza ca ei Dacii au lasat documente
mult mai rezistente in fata macinarii timpului decit cele ale
anticilor Greci sau Romani, dar in alt limbaj decit in cel
scris-vorbit. Limbile sint si ele supuse distrugerii, alfabetele la
fel. Ca dacii ne-au lasat mostre de "civilizatie" extraordinara ca: -
Betoane perfecte nedistruse de timp, apa si intemperii de peste 2000
de ani - Metalurgie mai avansata decit ceea din zilele noastre -
cuie care nu ruginesc de 2000 de ani, calupuri de fier de 40 kg, cind
romanii nu puteau sa topeasca in cuptoarele lor bucati mai mari de
25kg. - Modelele Matematice de la Gradistea Muscelului si desigur
cele Topografice, prin asezarea "asa ziselor cetati" din Muntii
Sureanului, Cindrelului, Persanilor (Racos) intr-o ordine perfect
geometrica de invidiat chiar si azi. Dar nimanui, se pare, ca ii
pasa acolo sus, la nivel "profesoral" de acesti daci, iar Andrei
Vartic in loc sa gaseasca nu intelegere ci dorinta arzatoare din
partea compatriotilor romani, sa nu fie nevoit sa se duca in Rusia cu
acel "Cui al lui Pepelea", spre a-i cerceta misterele. De ce nu s-a
oferit Institutul de Metalurgie din Romania sa faca studii, daca nu
din sentiment patriotic, macar interes stiintific? Pe Andrei Vartic
l-a chemat si presedintele de atunci, Ion Iliescu, pentru o
intrevedere de 15 minute, care a durat o ora si jumatate, urmata de
promisiuni – dar guvernul s-a schimbat! Istoria poporului nostru
Carpato-Dunarean nu a fost scrisa inca, iar Sarmisegetuza este inca un
mister acoperit de paminturi care poate ca o protejaza. Unii spun ca
numele ei vine de la Sarmis e (si) Getuza, altii mai initiati in
tainele Vedice il citesc Sarmi Seget Usa, adica "Eu ma grabesc sa
curg" (in sanscrita). Din nefericire azi pling si caprele din Muntii
Orastiei de mizeria ce domneste in "Zona Sacra" a Sarmi-Segetusei.
Excavatii cu buldozere, nepasare, chiar reavointa iau locul a ceea ce
ar fi trebuit sa fie declarata rezervatie a cetatilor dacice din
Muntii Sureanului. Ce nume ciudat si acest Sureanului, ce o fi
insemnind domnilor arheologi, istorici, lingvisti? Il citez din nou
pe prietenul meu Andrei Vartic, care spunea ca "Lipsa idolilor in
asezarile dacilor din Muntii Suryanului (Surya, zeul soarelui la
indienii arhaici, urmasi ai arienilor Carpato Danubieni, spun eu) ne
duce cu gindul la Marele creator Divin, al poporului dac, Daksha,
zapacit si el de Creatia sa, aflata in contiuna, ireversibila si
cuantificata descoperire a Drumului Frumos, s-a indragostit de ea. De
aceea el daco-romanul cind spune "buna ziua" de fapt spune "Bun e
Dyaus". El Dyaus Pitar (pitar - cel ce aduce pita - in sanscrita) a
fost primul mare zeu al arienilor (indo-europeni cum se mai spune). De
la el se trage Zeus, Saturn, si intorcindu-ne la cea mai veche, poate,
poveste a genezei cind Zeului Suprem i-a placut Pamintul a dat nastere
prin respiratia sa celor 7 zei ai genezei lumii, avindu-l conducator
pe Marele Zeu Dak-Sha. Acesta dupa ce s-a uitat peste tot pe pamint a
gasit un loc unde ape albastre tisneau din munti impaduriti, dealuri
blinde ii inconjurau, acoperite de covoare verzi de iarba, unde clima
era blinda si ... in timpul noptii a populat acest spatiu sacru cu
primii 10,000 de fii, fii lui iubiti Dacii "the chosen people".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu