CODUL LUI BRÂNCUŞI

CODUL LUI BRÂNCUŞI. Către cine trimit simbolurile din opera plasticianului

Autor:  Marian Păvălaşc

Asemenea lui Pitagora şi Leonardo da Vinci, Constantin Brăncuşi considera că în geometrie se ascunde secretul lumii. Era un adept al numărului de aur, care ar sta la baza vieţii. Operele sale din Târgiu Jiu ascund secretul nemuririi, aşa cum îl vedea artistul

Sculptorul născut în satul gorjean Hobiţa, şi-a clădit toată opera în cel mai mare secret, niciodată nu explicat-o pe larg. În schimb şi-a manifestat credinţa că generaţiile următoare îi vor înţelege creaţia.

"Aceluia care nu găseşte cheia, eu nu am cum să i-o ofer" este una dintre mărturisirile celebrului sculptor. Cercetătorul Gyorgy  Tozser ne-a propus să urmăm indiciile lăsate de artist. Călăuziţi de sfaturile sale, de lucrările celorlaţi cercetători ai operei şi vieţii plasticianului, dar şi de alt scrieri istorice am încercat să "descoasem" din secretele geniului lui Brăncuşi.

 

"Nici nu ştiţi ce vă las aici"

La inaugurarea "Coloanei infinite", întrebat de ce nu a pus ceva în vârful lucrării, un soldat sau un vultur, Brâncuşi replică cu o ironie fină.  "Vă rog să mă scuzaţi, dar e imposibil. Eu nu pot vedea în vârful coloanei mele niciun soldat şi niciun fel de pasăre . Nu ştiţi ce vă las eu vouă aici."

Acest citat a oferit impulsul cercetătorilor care consideră că artistul şi-a clădit întreaga operă pe seama unor simboluri ascunse pe care doar cei iniţiaţi le pot înţelege.  "Eu cred că dacă scriitorul Dan Brown, cel care a scris celebru Cod al lui da Vinci i-ar fi cunoscut bine opera sclulptorului nu ar fi mai scris niciodată cartea Codul lui Da Vinci, ci ar fi scris lucrarea Codul lui Brâncuşi. Întreaga operă a sa este realizată pe simboluri", susţine sigur pe el Tozser.

Şi-a construit opera în baza proporţiei divine

Misterele din jurul operei lui Brâncuşi se bazează pe faptul că la o analiză a lucrărilor sale, acestea sunt create în jurul numărul PHI, considerat numărul de aur, numărul divin sau raportul care dă proporţia divină. PHI este unul dintre numerele considerate magice de matematicieni și artiști pentru că redă proporţia după care ar fi construit universul şi este totodată o "mască" a frumuseţii de orice fel.

Cunoscut și ca seria lui Fibonaccci, aceste este numărul 1,618034 (utilizat mai des în forma sa scurtă de 1,618). Adevărul este că fauna, plantele, corpul uman şi apoi construcţii arhitecturale ca Marea Piramidă din Egipt şi catedrala Notre Dame din Paris respectă, întâmplător sau nu, această proporţie de aur.

Cel mai uşor de înţeles este privind Omul vitruvian al lui Leonardo da Vinci. Astfel, în corpul omenesc se găseşte această proporţie: ombilicul împarte corpul în secțiunea de aur (distanța de la ombilic la genunchi și distanța de la genunchi la sol, distanța de la ombilic la sol și distanța de la ombilic la genunchi), înălțimea corpului și distanța de la umăr la degetul mijlociu  şi distanța de la linia umerilor la vârful capului și lungimea capului sunt alte exemple. De asemenea, segmentele brațului și ale palmei sunt proporționate în secțiunea de aur.

Acest număr a fost descoperit din timpul Şcolii lui Pitagora (secolul VI î.e.n.), care avea ca simbol steaua pentagonală regulată (steaua cu vârful în sus care se pune în vârful bradului de Crăciun).

Raportului dintre lungimile segmentelor de dreaptă ale stelei pentagonale regulate este PHI. Unghiul de 36 de grade, steaua pentagonală, pentagonul regulat şi dodecaedrul ţin de familia acestei proporţii considerate divine.

OPERELE LUI BRÂNCUŞI CONŢIN PROPORŢIA DIVINĂ

Coloana infinită

Lucrările din Gorj sunt singurele de for public pe care Brăncuşi le-a terminat. Deşi a mai avut alte zeci de proiecte de acest gen în întreaga lume - inclusiv în India, din diverse motive, acesta nu le-a mai terminat sau nu le-a mai pus în practică. Aşa că, o mare parte din misterul din jurul operei lui Brăncuşi se învăluie în singurele sale opera care se contopesc cu natura.

În parcul din Târgiu Jiu, dacă se păseşte pe Calea Eroilor, vizitatorul trece pe lângă Biserica Sfinţii Apostoli şi apoi zareste silueta "Coloanei Infinite", ansamblu monumental realizat din din fontă şi oţel.

Iniţial s-a considerat că este alcătuită din 17 elemente. Însă, brâncuşiologii au demonstrat cum "Coloana Infinitului" nu are 17 elemente, ci doar 16. Primul şi ultimul sunt în realitate semielemente, adică unul singur, secţionat şi amplasat în locuri diferite. "Coloana fără sfârşit este compusă din 16 elemente în formă de romburi. Primul este tăiat la mijloc şi pus chiar pe pământ, în timp ce ultimul reia, în vârf, cealaltă jumătate", susţine Ionel Jianu, în lucrarea sa "Brâncuşi".

Acelaşi istoric face legătura apoi între numărul divin şi Coloana Infinită. "Astfel, dacă alaturăm cifrei 16 (numărul elementelor "Coloanei...") înălţimea fiecăruia dintre celelalte 15 elemente întregi, adică 1,8 metri, obţinem 16 1,8, exact cifrele din care este constituit numărul de aur, 1,618".

Mai mult, Gyorgy tozser ne-a evidenţiat că structura fiecărui element face trimitere la dodocaedru (care est simbolul universului) şi la unghiul său de 35 de grade. "În Coloana Infinită, unghiul de 36 de grade este în structura tuturor rombaedrelor. BrancuŞi a utilizat unghiul de 36 de grade, unghiul la vÂrf al trunchiurilor de piramidĂ", ne explcă acesta.

Masa Tăcerii

În acelaşi parc se află o masa rotundă din piatra, înconjurată de douasprezece scaune rotunde, denumită de artist "Masa Tacerii". Gyorgy Toszer este de părere că această operă este "proiecţia sferei care include dodecaedrul, adică universul. Scaunele sunt de fapt cele 12 cercuri circumscrise pentagonului dodecaedrului".

Astfel, "Masa Tăcerii are cel mai adânc conţinut filosofic, obţinut printr-un cerc central şi alte 12 cercuri periferice. Acest grad de abstractizare numai şi numai prin utilizarea dodecaedrului se putea obţine. Iar profilul scaunelor (clepsidra) sugereaza nimic altceva decat trecerea Timpului", mai susţine Tozser.

Poarta Sărutului

O alee marginită de treizeci de scaune pătrate din piatră duce la "Poarta Sărutului". Este făcută din piatră, încadrată de două bănci din piatră şi aflată în apropierea intrării în parc.

PHI se ascunde în Poarta Sărutului în raportul dintre semilungimea grinzii şi grosimea acesteia, a descoperit Tozser.

Mai mult, pe fiecare latură mare a părţii inferioarei a coloanei sunt inscripţionate câte 16 săruturi înşiruite. Dacă la acestea le adunăm pe cele două de pe stâlpi se ajunge la cifra 18, alaturând ambele numere (adică 16 si18), obtinem iarăşi 1618.

Apoi aşa-zişii ochi alipiţi de pe stâlpii "Porţii...", reprezentaţi prin alăturarea a două semicercuri ori printr-un cerc barat, sunt în acelaşi timp o reprezentare artistică a simbolului grecesc Φ, prin care matematicienii antichităţii îl exprimau pe 1,618.

Mesajele ascunse ale lui Brâncuşi trimit către Zamolxis

Artisul a crescut în Gorj, judeţul unde ţăranii încă mai "recită" pe nerăsuflate legendele cu Zamolxis şi peşterele din zonă în care a trăit sau încă mai trăieşte.

"O sculptură nu se sfârşeşte niciodată în postamentul său, ci se continuă în cer, în piedestal şi în pământ", aşa îşi descrie plasticianul Coloana Infinită. Mărturia sa pare desprinsă din învăţăturile lui zeului dac.

În lucrarea lui Grid Modorcea, "Brâncuși înainte de Brâncuși" acesta reia cuvintele plasticianului: "Aici locuiau dacii, care își spuneau nemuritori. Aici, în vârfurile de nepătruns pentru cei mai mulți ale Retezatului, Zamolxe, înțeleptul, a intrat într-o peșteră de unde veghează și acum...". Cercetătorul Treţie Palolog, în "De vorbă cu Brâncuși", adaugă o altă mărturisire a artistului legată de Dacia. "Pe aici trece semnul pământean ce răspunde celui din cer îndreptat spre constelația lui Hercule".

Interesul său pentru daci şi proporţia de aur îl au în comun pe Zamolxis. Herodot, părintele istoriei, îl plasează pe preotul Zalmoxis în aceeaşi perioadă cu dezvoltarea şcolii lui Pitagora. Istoricul grec mai adaugă despre Zamolxis că era un discipol "rob" al lui Pitagora.

Ce ascunde codul

Brăncuşi, ca mai toţi marii artişti, era interesat de nemurire, iar Zamolxis considera spaţiul Daciei ca pe unul al eternităţii.

Mircea Eliade este cel care dezvăluie adevăratul crez legat de nemurire pe care zeul-preot dac l-a transmis supuşilor săi şi care a fost îmbrăţişat şi de Brâncuşi. Acesta face o precizare esențială în înțelegerea cultului zalmoxian, anume că „áthanatizein" (folosit de Herodot) nu înseamnă „a se crede nemuritor", ci „a se face nemuritor".
Artistul se simţea că datoa oricărui român, ca vrednic urmaş al civilizaţiei lui Zamolxis, este să urmeze mereu binele şi să realizeze fapte care-l pot face nemuritor, pentru că omul în sine – nu este etern.