Anul acesta se împlinesc 5
5
de ani de la începutul derusificării României. În 1962,
trupele sovietice plecaseră din ţară , eram
singurul stat comunist neocupat, iar Gheorghiu-
Dej scăpase de duşmani şi îşi consolidase
puterea.
Gheorghiu-Dej pe plajă la Mamaia - stațiunea
pe care a creat-o după modelul coastei de Est
americane
Un boier comunist
Sursa: Fototeca online a comunismului
Viaţa începuse să se schimbe spectaculos.
Lui Dej îi plăcea să trăiască şi îi lăsa şi pe alţii să
o facă.
Aşa se face că pe străzile Bucureştiului
apăruseră maşinile occidentale, stofele
englezeşti, barurile cu program de striptease,
deschise până dimineaţa, restaurantele erau
pline şi deschise până la 2.30 noaptea. Viaţa se
schimba spectaculos.
După teroare, urma o perioadă de tihnă și trai
bun. Despre această perioadă şi omul care a
patronat-o, am discutat cu Dan Ciachir, un
scriitor ce a făcut o pasiune pentru respectiva
epocă.
"Lui Dej îi plăceau restaurantele încă din tinereţe,
întocmai cum îi plăceau şi regelui Carol al II-lea.
În ocurenţă cu ei, atât mareşalul Antonescu, cât
şi Ceauşescu nu numai că le evitau, dar le
detestau de-a dreptul", povesteşte Dan Ciachir.
Nu gonea clienţii
Dej iubea băutura, în compania prietenilor.
"Bea vin, dar băutura sa preferată era coniacul,
Coniac franţuzesc. Coniacul era şi băutura
preferată a lui Carol al II-lea, la care adăuga -
din aceeaşi familie - Armagnac-ul", spune
Ciachir.
"Restaurantele sale preferate erau 'Pescăruş' şi
'Parcul privighetorilor' din Pădurea Băneasa.
Am avut prilejul să stau pe vremuri de vorbă cu
un şef de sală care i-a servit în anii '50 la
'Pescăruş', separat, atât pe Petru Groza cât şi
pe Dej. De vreo două ori, Dej a venit cu câteva
persoane între care şi Ana Pauker la 'Pescăruş'.
Cel mai adesea îl însoţea fidelul său prieten,
Gheorghe Apostol, şi alte două-trei persoane.
Probabil simţea că dacă se anunţă peste patru-
cinci persoane la o masă nu mai e atmosferă de
restaurant, ci chermeză.
La sfârşitul mesei, povesteşte unul din foştii
secretari ai lui Dej, acesta întreba chiar de două
ori dacă chelnerilor şi picoliţelor le-au fost lăsate
bacşicşurile cuvenite, ceea ce arată că avea
simţul restaurantului. Acest simţ mai reiese şi
din alt aspect: dacă ajungea la 'Pescăruş', sau la
localul din Pădurea Băneasa, nu punea să fie
daţi afară ceilalţi clienţi. Desigur, două-trei mese
erau ocupate de agenţi, dar restul oamenilor din
restaurant erau muşterii autentici.
"În restaurante apăruse Coca Cola (9 lei
cutia), ţigările americane, începuseră să se
importe patru tipuri de Fiat şi multe bunuri
de larg consum, de la stofe englezeşti la
conicac franţuzesc Martell sau cacao
olandeză Zaan."
BOEMA
Viaţa de cârciumă
În timpul dezgheţului, restaurantele reveniseră
la viaţă, istoriseşte interlocutorul meu. "S-a
redeschis Continentalul de pe Calea Victoriei, în
1957, unde era prezent aproape zilnic - până ce
va fi arestat - Păstorel Teodoreanu, implicat în
procesul Noica - Pillat din 1958.
La Continental, de la orele 21, cântau Maria
Tănase şi acordeonistul Fărâmiţă Lambru.
La începutul anilor 1960 cânta la Continental
romanţe Ioana Radu, acompaniată de un pianist
şi de un violonist.
La Cina cânta Gigi Marga. La Casa Centrală a
Armatei (Cercul Militar) solista se numea Mica
Pariziancă şi interpreta bucăţi din repertoriul
solistelor la modă. Trecuse vremea Dorinei
Drăghici, a cărei voce îi plăcea lui Dej, deopotrivă
cu glasul unei tinere basarabence, Angela
Moldovan care părăsise Opera pentru muzica
populară.
La începutul anilor '60, prima solistă de muzică
uşoară era Aida Moga, o femeie de treizeci şi
ceva de ani, elegantă şi cu o voce plăcută şi
elevată.
RELAŢIA CU INTELECTUALII
Vizita lui Dej acasă la George Călinescu
"Dej şi G. Călinescu locuiau, în acelaşi cartier -
Floreasca. Dej, la Vila Lac; Călinescu pe strada
Vlădescu, o stradă strâmtă, străbătută într-un
singur sens de tramvaiul 5", povesteşte Dan
Ciachir. "Când Dej a coborât din Buickul cu care
venise, după ce s-a îmbrăţişat cu gazda, s-a
oprit la icoana Sfântului Gheorghe ucigând
balaurul, încastrată în zidul casei. "Ce icoană
frumoasă!", a exclamat şeful partidului. Întrucât
lui Călinescu exclamaţia i-a sunat în urechi mai
degrabă a reproş, Dej i-a spus: "Dle profesor,
Sfântul Gheorghe este şi patronul meu!" Atunci
Călinescu s-a liniştit." Relaţiile s-au păstrat,
povesteşte Dan Ciachir.
"Poate de aceea, aşa cum a scris istoricul literar
Cornelia Ştefănescu, Gheorghiu-Dej îi trimitea
în fiece an marelui scriitor câte un coş de flori de
Sfântul Gheorghe şi nu de ziua naşterii.
Au răposat amândoi, în martie 1965, la patru
zile unul de altul. Atunci a publicat Arghezi
poezia "Lui Gheorghiţă, mamă"; poezie frumoasă -
am recit-o - şi semn că răposatul se purtase
bine cu el. Oricum, pe Ceauşescu nu l-a regretat
niciun artist sau intelectual autentic şi nici nu
l-a vizitat pe vreunul."
UN OM NORMAL
Dej n-a avut "relaţii" cu Ceauşescu
"Era un muncitor specializat; aproape - sau mai
degrabă - un tehnician. După ce urmează clasele
primare şi trei clase gimnazial - industriale este
angajat în 1922 pe post de tehnician electrician
la Atelierele Galaţi.
Va fi trasferat la Dej - toponim pe care îl va
adăuga ma târziu numelui de familie - din cauza
activităţii ilegale comuniste. Cei 11 ani în care va
fi privat de libertate nu vor face din el un
frustrat. Iubea viaţa. Cât priveşte alegaţia că în
vremea detenţiei, Ceauşescu ar fi fost "fetiţa"
lui Dej, aceasta este o minciună spulberată de
istorici. Recent, doamna Lavinia Betea, în
volumul "Poveşti din Cartierul Primăverii", arăta
că Nicolae Ceauşescu a fost "fetiţa" altui deţinut,
a lui Şmil Marcovici, în vreme ce Gheorghiu-Dej
detesta plăcerile dosnice, prevenindu-i pe
deţinuţii mai tineri să nu recurgă la ele întrucât
se vor căi amarnic. Amintiţi-vă că se căsătorise
de tânăr, avea doi copii, două fete. Ulterior a fost
arestat şi închis, soţia s-a despărţit de el."
O ACTRIŢĂ MARE, O FEMEIE FRUMOASĂ ŞI
INTELIGENTĂ
Elvira Godeanu, iubirea vieţii lui Gheorghiu-
Dej
În timp ce Dej era la închisoare, soţia sa a
divorţat. "Nu s-a recăsătorit, povesteşte Dan
Ciachir. Însă, la începutul anilor '50 era colat,
cum se spunea pe vremuri, cu actriţa Dina
Cocea, fiica scriitorului N.D. Cocea. Ulterior,
până la moarte, are o altă legătură: cu actriţa
Elvira Godeanu. O actriţă mare, o femeie
inteligentă şi totodată plină de feminitate.
Mărturie stă ecranizarea din 1954 a "Scrisorii
pierdute", unde ea deţine rolul lui Zoe."
Ea l-a învăţat să se îmbrace
"Auzeam în copilărie că ea îl învăţase pe Dej să
se îmbrace; stăteau pe el costumele impecabil.
La 60 de ani era corpolent fără să fie gras, sau
obez şi avea o voce plăcută de bariton.
Mi-l amintesc de la un jurnal de actualităţi, în
loja Teatrului Naţional (sala Odeon), luând parte
la premiera piesei Richard al III-lea, cu George
Vraca în rolul principal: într-un costum gris-fer
croit poate de hanganu, ridicat în picioare,
aplauda la sfârşitul piesei. Părea mai degrabă
un domn decât un "tovarăş". Însă în decurs de
câteva luni, atât Dej cât şi marele actor aveau să
treacă în lumea celor drepţi.
Legătura lui Dej cu Elvira Godeanu, deşi nu
apăreau în public împreună, era notorie, se
vorbea despre ea, cred că îl flata... Gândiţi-vă că
Voinea Marinescu, ministrul Sănătăţii de pe
vremea lui Dej, după ce i se sinucisese nevasta
cu arma de vânătoare a soţului, se recăsătorise
cu actriţa Simona Bondoc. "Tel maître, tel valet!...",
conchide Dan Ciachir.
MAREA IUBIRE. Elvira Godeanu, în „Dama cu
camelii"
GHEORGHIU-DEJ A MURIT CREŞTINEŞTE
Patriarhul a venit în pijama să-l împărtăşească
Dan Ciachir povesteşte un momentele
cutremurătoare de la moartea lui Gheorghiu-Dej.
Le-a aflat din gura lui Sorin Moisescu, nepotul
Patriarhului, pe care l-a cunoscut la o agapă la
Mănăstirea Sinaia.
"Am ţinut să-l întreb pe Sorin Moisescu dacă
ştia ceva de la unchiul său despre intenţia lui
Gheorghiu-Dej de a se spovedi şi împărtăşi pe
patul de moarte. Îl auzisem la "Europa liberă" pe
muzicologul George Bălan spunând că, în
durerile sfârşitului, ar fi strigat: "Să vină Marina !"
(numele de familie al Patriarhului Justinian".
Sorin Moisescu mi-a răspuns imediat:
"Gheorghiu-Dej a murit spovedit şi împărtăşit!
Graba a fost însă atât de mare, încât Patriarhul
Justinian (foto stânga), zorit de cei ce veniseră
să-l ducă la căpătâiul lui Dej, a fost nevoit să-şi
pună epitrahilul direct peste pijama şi în felul
acesta s-a urcat în maşină..."
Relaţiile lui Dej cu Justinian Marina erau vechi,
povesteşte Dan Ciachir. Iar faptul că s-au
cunoscut ţine, într-un fel, de minune.
"Patriarhul Justinian este aceeaşi persoană cu
preotul Ion Marina, care l-a ascuns pe Dej în
august 1944, abia evadat din lagărul de la Târgu-
Jiu, acasă la el. Trecuseră peste 20 de ani.
Între timp deveniseră unul, şeful statului,
celălalt, patriarhul ţării, ambii ajungând în
aceste demnităţi în 1948 (amândoi născuţi în
1901).
Minunea defectării maşinii
Ascunderea lui Dej după evadare la părintele
Ion Marina, care în 1948 nu mai era demult
"un preot de ţară", ci parohul bisericii Sfântul
Gheorghe din Rîmnicu Vâlcea, era un fapt de
notorietate publică. Nu se ştie însă un detaliu
fundamental. Evadarea lui Dej, organizată în
noaptea de 8-9 august 1944, nu avea nici o
legătură cu preotul Ion Marina, aflat atunci în
comuna Băbeni.
Cei doi nu s-ar fi întâlnit niciodată dacă maşina
evadaţilor nu s-ar fi defectat în apropierea
locuinţei preotului care avea să-l adăpostească
vreme de câteva zile. Mai trebuie adăugat că
preotul Marina era ţărănist, nicidecum comunist.
Cum mai trebuie adăugat că dacă nu ar fi fost
văduv - soţia i se prăpădise cu vreo zece ani
înainte de evadarea lui Dej - nu putea ajunge
mai mult de protopop, nicidecum episcop şi
patriarh.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu