despre paznicii granitelor si amintiri

diana-andreea din bucuresti
In puscarii sau lagare de concentrare, paznicii de nadejde se racoleaza dintre detinuti !


Imi povestea tata o patanie de-a sa. Ca multe a mai patit omul acesta si multe am invatat din spusele sale. Era mai de mult, in tineretea lui, cand nu o cunoscuse pe mama si umbla hai-hui prin viata, din femeie in femeie ca orice barbat caruia ii plac picanteriile vietii. Isi crease un anumit sistem de perceptie a pericolelor si ramanea intr-un loc pana ce nu intervenea ceva ce-i afecta linistea sau chiar existenta.Ei bine, in toate peregrinarile acestea ale lui, intr-o frumoasa dimineata de primavara, tata s-a indragostit de o doctoritza. O femeie calda, atenta cu partenerul ei (tata) si dornica de viata de parca totul avea sa se sfarseasca grabnic (si chiar s-a sfarsit asa !). Iar tata care traia sigur pe el si inrezator in darurile oferite de Dumnezeu (femeile !), a fost atras de aceasta domnita nu neaparat din cauza frumusetii (pe care oricum i-o confera tineretea !), ci mai degraba din cauza caldurii, atentiei si a setei neostoite fata de bucuriile vietii. Iar din cele marturisite de el, atunci cand ni se confeseaza mie si mamei mele in clipele lui de slabiciune, perioada aceea a fost cea mai fericita din viata lui de burlac. Tata, un om bine instruit, a posedat dintotdeauna atat o diploma de inginer cat si una de profesor de matematici (chiar si pe mine m-a batut la cap sa am o specializare multipla si sa invat mereu!). Pentru ca pe vremea lui Ceasca, inginerii erau mai bine platiti decat profesorii (la fel ca si acum, iata, nimic nu s-a schimbat !), tata optase pentru profesia de inginer dar dadea in secret, meditatii la matematici. Cu succese rasunatoare (care-i confereau o anumita carte de vizita !) si intrari in case mari, tata isi asigurase o reputatzie buna chiar si in problemele de serviciu. Dar nu despre aceasta vreau sa va vorbesc acum. Poate cu alta ocazie...

Deci tata avea bani, relatii si caracter. Iar tinerei doctoritzei i s-au aprins calcaiele dupa tata, cred ca mai mult din cauza tineretzii lui, a seriozitatii si nu din cauza banilor... Imediat, tata a constatat ca doctoritza traia intr-un lux impresionant, ca beneficia de relatzii mult mai puternice si ca daca la tata banii curgeau ca dintr-un izvor limpede dar cumpatat, la iubita lui cea noua, ei ieseau ca dintr-un izbuc puternic si greu de stavilit. "Care sa fie explicatia" ? - se intreba tata, uimit dar totusi retinut in a-i investiga nejustificat pe cei apropiati lui. Iar la scurta vreme, a trebuit sa afle. Nu pentru ca ar fi fost curios din cale afara. Sau ca l-ar fi ros gelozia ca pe orice mascul tampit si limitat. Nu... El a constatat ca la scurta vreme dupa ce a inceput superba relatie, apartamentul in care statea si in care isi lasa intotdeauna semne inainte de plecare, ii era vizitat in lipsa. Casetele video ii erau aranjate altfel decat stia el iar pe strada era atent si sistematic supravegheat. Cum meditatiile la matematici le dadea in regim de stricta ilegalitate, omul a intrat la idei si si-a luat masuri de precautie. Treptat, din urmarit, a ajuns urmaritor. Nu a trebuit mult ca sa constate realitatea: era urmarit chiar de ofiteri de militie si, nu pentru problemele lui secrete ci pentru ceva mult mai profund. Si, iata ca, din aproape in aproape, cu calm si multa rabdare, a constatat ca in locuintele celor care il urmareau, erau vizitate uneori, chiar iubita lui, doctoritza... Intr-un final, cartile au fost date pe fata iar femeia a marturisit: provoca avorturi. Beneficiare ale serviciilor medicale ilegale erau sotiile sau rudele politistilor, dupa caz. Si, pentru ca in situatii din acestea, daca dragoste nu e, nimic nu e, cei doi si-au marturisit dragostea netarmurita si toate secretele pe care le mai aveau unul fata de celalalt. Asa a aflat tata ca, banii de care dispunea doctoritza, proveneau din intreruperi de sarcina. Ca fiind un act ilegal pedepsit de legile lui Ceasca, castigai bine dar iti trebuia protectie. Ca meditatiile pe care le dadea el in mod ilegal erau o bagatela fata de ceea ce organizase doctorita. Iar doctoritza, ca orice femeie imbatata de profesionalismul propriu si siguranta asigurata chiar de catre autoritati, trecuse de mult la afaceri pe cont propriu, adica cele in care destinatara serviciilor sale nu era o nevasta de militzian, procuror sau alt om de seama, ci mai de graba, femei de la tzara...

Dar intr-o zi, lucrurile au luat-o pe un fagas diferit de cel cu care se obisnuisera cei doi si, dintr-o eroare fatala (o facere de bine dezinteresata si deci, neremunerata !), politia din Calarasi a prin un fir si a arestat-o pe deja bine cunoscuta doctoritza. Numai pe ea pentru ca deja tata era cunoscut ca fiind un tanar "prostut" care nu stia ce invarte doctoritza, "orbit de dragoste si pasiune". Iar tata trebuia sa ramana in libertate pentru a asigura banii necesari celor ce urmau sa ancheteze problema si care trebuiau sa mushamalizeze lucrurile. Iar doctoritza a stat in pushcarie 4 luni, dupa care, din cauza eforturilor financiare depuse de tata si a "bunavointzei" autoritatzilor, a fost gratziata chiar de Ceasca.

Ei bine, doctoritza a stat in pushcaria de femei de la Slobozia. Era o femeia luptatoare si invatase de la tata (om care facea box si karate), tehnici de lupta si eschivare care i-au fost de un real folos. Chiar daca era femeie...

Dupa eliberare, doctoritza i-a spus tatei despre toate murdariile din pushcariile romanesti. Sa nu credeti ca cele mai ordinare lucruri erau relatziile sexuale intre detzinute. Ca astea am mai vazut prin filmele sexi sau porno. Ei bine, cel mai ordinar lucru era organizarea detzinutelor, paza sectoarelor de lucru si a dormitoarelor, sistemul inuman in care erau incurajate detzinutele sa traiasca. Iar dintre ele erau alese unele mai puternice care stiau sa bata sau care stiau sa utilizeze mijloacele de represiune dintre care nu lipseau nici crima (fara prejudecatzi sau scrupule). Paza pushcariei era asigurata de detzinute. Si nu zbura musca pe acolo fara ca "paznicele" sa nu stie.

Ma uit acum la granitzele acestei tzari. Ma gandesc la sistemul acesta prin care tarile din Uniunea Europeana doresc sa-si asigure paza impotriva "detzinutilor" romani. Si ma uit la punctele de frontiera. Nu-i asa ca cei mai buni paznici impotriva romanilor, suntem tot noi, romanii ?

In rest, celelalte considerente de bun simt, legate de accesul civilizat in tzarile UE sunt fara importantza. Caci daca se dorea a se solutziona problema in acest fel, nu se dadea un ordin al Ministrului Administratiei si Internelor ci se proceda la instruirea temeinica si prelucrarea indelungata prin mijloacele de masa-media a tuturor conditziilor de acces spre acolo. Si nu se mai dadea prilejul interpretarilor neavenite (shpaga, discriminare, etc.). Mai ales acum ca ne pregatim sa intram in Uniunea Europeana. Iar speranta pe care o nutresc unii forumisti ca dupa integrare, granitzele vor fi libere este desharta. Da, ele vor fi libere dar numai pentru cei cu bani. Cei saraci si fara locuri de munca, vor suporta aceleasi rigori ca si astazi. Si, mai spunea unul aici, pe forum, ca romanii se vor descurca si sunt de acord, pentru ca romanii sunt oameni inventivi, iar nevoia te invata. Numai ca, "paznicii" vor fi tot romanii !