Anunţ publicitar al Statului Român in ziarele mari ale lumii:

Anunţ publicitar al Statului Român in ziarele mari ale lumii:

Cine a putut, ştiut şi vrut a plecat.

Avem nevoie de ajutor!
Plătim la nivelul pieţei.
Preferăm vorbitori de Româna!

______________________________

vineri, decembrie 18

​ Bomba din putinică: MURĂTURILE

:


 
                                 
 
 
- Sunt o specialitate românească, despre a cărei valoare vindecătoare se ştia, până de curând, prea puţin. Cercetări de ultimă oră au arătat că varza, gogonelele, pepenele sau castraveţii muraţi, sunt medicamente redutabile, în prevenirea şi vindecarea unor boli, altfel extrem de greu de tratat -
 
Aparent banalul proces de murare a legu­melor este, în realitate, un lanţ de zeci de reacţii biochimice, în urma cărora rezultă substanţe cu un potenţial terapeutic extraordinar. Multă vreme, oamenii de ştiinţă au ignorat aceste alimente tradiţionale, deşi erau obţinute printr-o suc­cesiune de procese care pot rivaliza cu cele mai sofis­ticate sinteze ale medicamentelor alopate. Pentru pri­ma oară, murăturile au atras atenţia în urmă cu aproa­pe două decenii, când un studiu făcut în Polonia a arătat că femeile din zonele rurale ale ţării au o adevă­rată imunitate la cancerul de sân şi de col uterin. Prin comparaţie, polonezele care trăiau în alte colţuri ale lumii, renunţând la dieta tradiţională, erau la fel de vulnerabile la cancer ca media înregistrată în Europa. Secre­tul: femeile care trăiesc în Polonia consumă, în medie, câte 30 de kilo­grame de varză acră pe an - un record mondial, care se traduce şi în reduce­rea cu peste 50% a incidenţei cance­rului la sân, dar şi a altor cancere cu determinare hormonală.
Pornind de la aceste prime obser­vaţii, studiile s-au extins şi, rând pe rând, s-a des­coperit că gogonelele mu­rate atacă viruşii he­patitici, cono­pida murată împiedică anu­mite mu­taţii celulare şi stopează procesele de îmbătrânire, în timp ce castraveţii muraţi combat diabetul şi reglează valorile coleste­rolului. Fiecare tip de legumă murată conţine virtuţi tera­peutice extraordinare, pe care acum, în sezonul rece care tocmai începe, e bine să le ştim.
 
Scurt istoric
 
În Europa, destul de puţine ţări (între care la loc de frunte se află România) au o tradiţie străveche şi bo­gată în prepararea şi consu­mul murăturilor. În schimb, pe alte meridia­ne, acest proces de conservare şi de sporire a valorilor nutritive ale diferitelor vege­tale a fost desco­perit şi folosit neîntrerupt, vreme de milenii. Aproape toate civilizaţiile importante au cu­noscut aceste su­per-ali­mente:
* China - se pretinde a fi descoperitoarea pro­cesului de murare, iar dovezile arheologice arată că, într-adevăr, de mai bine de trei milenii, pe acest teri­toriu se fabrică murături. Cel mai frec­vent sunt consumate: ridichea neagră, ardeiul iute, seminţele de muştar chine­zesc şi varza chinezească.
* India - şi aici, procesul de mu­rare este folosit de milenii în multe zone. Indienii folosesc la murături şi în pre­zent ghimbirul, ardeiul iute, ustu­roiul şi fructele de mango.
* Mesopotamia - este o ţară antică, care înglo­ba actualele teritorii ale Turciei, Siriei şi Irakului. Aici au fost găsite cele mai vechi vestigii care atestă folosirea procesului de murare, încă de acum 4000 de ani. De aici ne vin tradiţia folosirii castraveţilor în mură­turi, dar şi sistemul de condi­mentare cu cimbru, foi de dafin şi us­turoi.
* Tracii - de la ei se păstrează până astăzi tradiţia verzei, a castraveţilor şi mor­covilor muraţi, folosite atât ca re­medii interne, cât şi externe.
* Arabii - au moştenit, se pare, de la mesopo­tamieni meş­te­şugul preparării castraveţilor şi a sfeclei murate. În prezent, ei fol­osesc ca murături: pepenii, vinetele, castraveţii, dar şi prunele crude sau migdalele verzi.
Pornind de la aceste tradiţii, murăturile au intrat în vizorul oamenilor de ştiinţă care au vrut să vadă ce se ascunde dincolo de gustul şi aromele lor plăcute.
 
Motive ştiinţifice pentru a consuma murături
 
 
 
 
Multă vreme s-a crezut că prin murare, legumele şi fructele îşi pierd proprietăţile, devenind nişte ali­mente moarte, total lipsite de proprietăţi terapeu­tice. Ei bine, în realitate, lucrurile stau exact invers: prin murare, anumite calităţi vinde­cătoare ale vegetalelor sunt am­plificate şi chiar apar substanţe active noi, foarte puternice.
* Păstrează vitaminele ori­ginare - chiar şi vita­minele foarte sensibile, cum ar fi vitamina C sau cele din com­plexul B, sunt păs­trate în pro­por­ţie de peste 50% în murăturile pre­parate cas­nic.
* Păstrează întreaga canti­tate de minerale şi oligoelemente - fie că vorbim de potasiu, de si­liciu, de se­leniu sau calciu, aces­te substanţe im­portante pentru organism sunt păs­trate intacte şi, mai mult decât atât, devin mai uşor asimilabile.
* Sunt foarte sărace în ca­lo­rii - microorga­nismele care pro­duc pro­ce­sul de fermentare (acri­re) a mură­turilor con­sumă multe din zaharurile legu­melor şi fructelor, făcându-le printre cele mai puter­nice alimente anti-obezitate.
* Conţin probiotice naturale - aşa-numitele bac­terii prietenoase se dezvoltă din belşug în procesul de murare, iar odată ajunse în organism, vindecă infecţiile, previn tulburările digestive, întăresc imu­nitatea.
 
* Au efect antibiotic şi antiviral - frunzele de ţeli­nă, seminţele de mărar şi muştar, rădăcina de hrean şi usturoiul folosite în prepararea murăturilor conţin substanţe volatile care nu doar că dau aroma speci­fică, dar luptă activ împotriva microbilor invadatori, protejează sistemul nervos şi cel endocrin.
 
Care murături au valoare terapeutică?
 
De la bun început trebuie spus că efecte terapeu­tice au doar murăturile clasice, adică cele făcute în saramură şi, într-o măsură mult mai mică, cele puse în oţet. Apoi, murăturile eficiente sunt cele făcute în casă, fără preparare termică, fără aditivi artificiali, aşa cum au de cele mai multe ori cele produse industrial. Este foarte important şi ca sarea folosită să fie neio­da­­tă, aşa încât iodul adăugat artificial să nu in­terac­ţioneze negativ cu ingredientele naturale. Nu în ulti­mul rând, este important ca legumele sau fructele pu­se la murat să fie proaspete, de bună calitate, obţi­nute din agricultura tradiţională şi nu din cea chimi­zată.
Unii specialişti consideră că murăturile puse toam­­na târziu, îşi păstrează mai bine calităţile cura­tive, dar mai mult contează calitatea şi felul de com­binare al ingredientelor decât acest detaliu. Acrirea murăturilor apare printr-un proces natural de fermen­taţie care are loc în butoiul sau borcanul cu murături, culturile de bacterii transformând zaharurile din legume şi producând nenumărate substanţe nutritive şi aromate. Murarea fiind un proces intens de fermen­taţie, este total contraindicată folosirea recipientelor de plastic în locul celor de sticlă, ceramică sau lemn, deoarece acizii naturali formaţi pot extrage cu uşu­rin­ţă substanţe toxice din masele plastice, rezultând mu­rături mai degrabă toxice decât cu efecte terapeu­tice.
 
Tratamente cu murături
 
Secretul eficienţei acestei categorii de alimente nu este doar calitatea lor, incontestabilă prin prisma studiilor ştiinţifice, ci şi cantitatea. Fiind un aliment care poate fi consumat zilnic, cu foarte multe feluri de mâncare, murăturile sunt unul dintre medica­men­tele cel mai uşor de administrat. O canti­tate de murături suficientă pentru întreţinerea sănătăţii este de 300 de grame pe zi, consu­mate în timpul meselor principale. În timpul curelor cu murături, se vor consuma mini­mum doi litri de apă pe zi, aşa încât rinichii să nu fie deloc afectaţi de surplusul de sare pe care trebuie să-l elimine.
 
Castraveţii muraţi - antidiabetici şi digestivi
 
Dintre toate murăturile, castraveţii muraţi au cele mai puţine zaharuri, motiv pentru care sunt un extra­ordinar remediu pentru cei care au abuzat de dulciuri, de alimente supra-ra­finate, bogate în amidon. Mai mult decât atât, coaja lor conţine substanţe care stimulează puter­nic digestia şi metabolismul, ajutând la procesarea mai uşoară a proteinelor şi a grăsimilor, chiar şi a celor cu potenţial toxic ridicat. Acesta este şi motivul pen­tru care organismul consumatorilor de carne sau prăjeli cere aceste murături ca adaos pe lângă fripturi şi alte alimente bogate în proteine sau grăsimi. Dar să vedem câteva afecţiuni în care aceste le­gume murate au un efect terapeutic pu­ternic:
- trip
 
* Digestie dificilă, dispepsie
 - tripsina,
, o enzimă conţinută în coaja castraveţilor muraţi, ajută organismul să digere şi să asimileze cu uşurinţă pro­tei­­nele. Apoi, bacteriile prietenoase din aceste mu­rături normalizează flora tu­bului digestiv, preve­nind indigestiile, balo­na­rea, disconfortul ab­dominal după masă. Persoanele ca­re în­tâmpină pro­ble­me în asimilarea mân­­că­rurilor bo­ga­te în pro­teine sau gră­simi, precum şi cele care au frec­vent indi­gestii ori probleme bi­liare, ar trebui să con­sume la mesele prin­ci­pale castraveţi mu­raţi.
 
* Diabet za­ha­rat - castraveţii muraţi în apă cu sa­re conţin o can­ti­ta­te infimă de za­ha­ruri, dar în schimb au în componenţă sub­stanţe stimulatoare ale acti­vităţii pancreasului, precum şi din cele care mă­resc receptivitatea organismului la insulină. Con­su­mul lor este un adevărat tratament pentru preve­nirea şi tra­tarea diabetului, ei putând fi mâncaţi fără niciun fel de restricţie cantitativă.
* Colesterol şi trigliceride mărite - fibrele alimentare şi stimulatorii activităţii hepatice din cas­traveţii muraţi sunt adevăraţi inamici ai grăsimilor şi colesterolului în exces din sânge. Consumaţi con­stant vreme de măcar trei luni (minimum 300 de grame pe zi), ei vor scădea valorile trigliceridelor şi ale coles­te­rolului şi vor proteja vasele de sânge de depunerea acestora.
Gogonelele murate - hepatoprotectoare şi anticancerigene
 
Consumate verzi, tomatele proaspete sunt to­xice pentru organism, o sub­stanţă pe care o con­­ţin afec­tând ficatul şi sistemul nostru ner­vos. În schimb, atunci când sunt murate, o ade­vă­rată al­chimie se pe­tre­ce cu gogonelele, sub­stanţele to­xice fiind inac­tivate, iar cele cu valoare tera­peu­tică fiind poten­ţate. Studii făcute în ultimii ani au arătat că există prin­cipii active cu un po­tenţial fantas­tic de vin­de­care în coa­ja şi pul­pa gogone­lelor, sub­stan­ţe fără echi­valent în lumea plantelor me­dicinale sau a medica­men­telor.
* Hepatită virală - un studiu german a de­mon­strat că în gogonele sunt secretate substanţe (nu­mite alcaloizi) care împiedică replicarea viruşilor he­pati­tici, blocând în special prolifera­rea virusului C. Go­go­nelele sunt atât de active terapeutic încât, în com­binaţie cu frunzele de vâsc, sunt administrate cu suc­ces persoanelor care nu au răspuns la cele mai avan­sate tratamente pe bază de interferon.
* Boală canceroasă - o cercetare făcută în anul 2010, în Coreea de Sud, a arătat că tomatele verzi conţin citostatice naturale, care deter­mină auto-distrugerea anumitor formaţiuni tu­morale. Cele mai re­ceptive la acest trata­ment s-au dovedit a fi cancerele pulmonare, precum şi cancerul de col uterin.
* Efort fizic - gogonelele sunt prin­tre cei mai buni sus­ţi­nători de efort. Ele cresc rezistenţa la miş­care fizică pre­lungită, dar ajută şi la creş­terea masei mus­culare, fiind mult mai sănătoase şi eficiente pe termen lung decât steroizii (substanţe hor­mo­na­le toxice) folo­siţi de ama­torii de culturism. Ele sunt utile şi pentru copiii sau adoles­cenţii cu o dezvoltare fizică întârziată, cu o con­stituţie firavă.
 
Conopida murată - reglator hormonal şi protector nervos
 
Conopida conţine o categorie de substanţe cu un efect antioxidant foarte puternic, numite sulfo­ra­fani. Din fericire, a­ceste substanţe nu se degra­dea­ză decât în foar­te mică măsură în procesul murării, cali­tăţile tera­peutice fiind menţi­nute la cote ex­trem de ridi­cate. Adău­gaţi apoi fap­tul că a­ceas­tă legu­mă conţine mari canti­tăţi de vita­mina C, vita­mi­na B6 şi potasiu, şi veţi ob­ţine o imagine mai exac­tă a virtuţilor sale de me­dicament, în următoarele boli:
* Chisturi ova­rie­ne, dismenoree, tul­burări de menopau­ză - conopida murată este un excelent reglator al activităţii ovarelor, fiind din acest punct de vedere un ajutor natural mult mai eficient decât multe din medicamentele hormonale de sinteză. Se con­sumă în cure de lungă durată, alternativ cu varza mu­rată, cu care este înrudită şi care are proprietăţi tera­peutice similare. Consumul acestor două legume din familia cruciferelor înlătură durerile menstruale, pre­vine fenomenele extreme de la intrarea în me­no­pauză şi protejează organismul în timpul meno­pauzei.
* Prevenire Alzheimer, Parkinson, boli nervoase degenerative - principiile active din conopidă sunt un veritabil protector al sistemului nervos în faţa proceselor degenerative. Persoanele care consumă mari cantităţi de cono­pidă sau broccoli murat se bucură, la vârsta a treia, de o me­morie şi de o coordonare neuromotorie mai bună. De asemenea, ele au un tonus psihic mai bun, pu­tând rămâne active mental şi fizic până la vârste foarte înaintate.
* Boli cardiovasculare - conopida conţine mari cantităţi de potasiu, mineral care reglează rit­mul cardiac şi tensiunea arterială. Pe urmă, această legu­mă murată împiedică oxidarea grăsimilor şi coles­terolului pe artere, prevenind ischemia cardiacă şi tulbu­rările circulatorii cerebrale. Nu în ultimul rând, conopida murată previne formarea şi migrarea chea­gurilor de sânge (trombilor), fiind un fluidi­fiant san­guin.
 
Varza murată - imunoreglator, remediu anti-obezitate
 
Este un fel de regină a murăturilor, efectele sale vindecătoare fiind atât de numeroase şi de complexe, încât ar trebui să-i acordăm un articol separat, pentru a le putea enumera. Secretul verzei murate este canti­tatea foarte mare de antioxidanţi pe care îi conţine, corelată cu un conţinut enorm de fibre şi cu un număr incredibil de mic de calorii. Frunzele sale sunt folo­site intern şi extern în peste o sută de afecţiuni, dintre care am selectat, în continuare, doar câ­teva:
* Infecţii res­piratorii, trata­men­te cu anti­bio­tice - un studiu fă­cut în Coreea de Sud a arătat că animalele de experienţă hrănite cu varză murată, du­pă ce au fost infec­tate cu celebrul şi te­mutul virus al gri­pei aviare (alias H5N1), au supravieţuit într-o pro­porţie mult mai mare decât cele tra­tate prin metode alopate. Cum este posibil acest lucru? Prin calităţile imunostimulatoare ale verzei, date de conţinutul de vitamina C şi complexul B, dar şi de bacteriile prie­tenoase pe care le conţine. Acestea din urmă sunt un ajutor preţios şi în timpul tratamen­telor cu antibiotice, deoarece previn instalarea can­dida şi deficienţele imunitare care apar frec­vent după această terapie medica­men­toasă.
* Astm, alergii cutanate - per­soa­nelor cu sensibilitate alergică puternică, tradusă prin astm bronşic sau urticarie, li se recomandă zilnic salata din varză murată, preparată cu ceapă şi hrean. În curele de lungă durată, varza murată reglează reacţiile siste­mului imunitar, diminuând inten­sitatea proceselor alergice şi amelio­rând, gradat, bolile produse sau po­tenţate de acestea.
* Supragreutate, obezitate - două castroane mari cu salată de var­ză acră conţin mai puţine calorii decât o felie de pâine cu unt sau câteva pă­trăţele de ciocolată. Mai mult, varza are o cantitate impresio­nantă de fibre alimentare - substanţe nedigerabile, care constituie o adevărată capcană pentru grăsimile şi zaharurile din ali­mente. Nicio persoană cu supra­greu­tate sau obezitate nu ar trebui să ig­nore varza murată în timpul sezonului rece, când hrana este mai bogată în calorii şi săracă în legume şi fructe proas­pete. Pentru cei care nu suportă varza murată sau care vor o variaţie în dietă se recomandă şi folosirea cas­traveţilor, gogonelelor şi a pepenelui murat.
 
Varza roşie murată - vitaminizant şi anticancerigen
 
Diferenţa de culoare dintre varza albă şi cea roşie este dată de o categorie de substanţe numite pig­menţi antocianici, care sunt printre cele mai pu­ter­nice anti­cancerigene cu­noscute până în pre­zent. Apoi, varza roşie con­ţine de aproximativ opt ori mai multă vita­mina C decât cea albă, fiind cea mai bună sursă na­turală din această vi­ta­mină, în timpul iernii. Ca atare, această mură­tură are câteva calităţi terapeutice inegalabile, care o recomandă în afecţiuni altfel foarte greu tratabile:
* Boală canceroasă - varza roşie murată este o adevărată pavăză contra cancerului pentru întreg traiectul digestiv. Ea previne şi ajută în tratamentul cancerului bucal, esofagian, de colon şi de rect. Zea­ma sa (moarea de varză roşie) este un adjuvant în cazul cancerului hepatic, pulmonar şi de prostată. Trebuie ştiut şi faptul că antioxidanţii pe care îi con­ţine ajută la neutra­lizarea, chiar şi la mai mult timp după inge­rare, a unor agenţi can­ce­rigeni puternici, cum ar fi aditivii sin­tetici din mezeluri, pes­tici­dele din legu­me şi din apă, ori gu­droanele din fu­mul de ţigară.
* Boli auto­imu­ne - pot fi ameliorate prin cure de mini­mum trei luni cu var­ză roşie murată. Con­ţinutul uriaş de vita­mi­na C şi pigmenţii din această legumă aju­tă sistemul imuni­tar să se auto-re­gleze, diminuând in­ten­sita­tea proceselor auto-distructive.
* Parodontoză - se tratează cu salată de varză roşie murată, tăiată foarte fin, aşa încât să nu solicite suplimentar dentiţia. De asemenea, se fac clătiri ale gurii, de trei ori pe zi, cu moare de varză roşie. Clă­tirea se va face vreme de câteva minute, plimbând cu presiune moarea prin toată gura, după care zeama de varză se înghite. Tratamentul durează 6-12 luni, iar efectele sale sunt de multe ori surprinzător de puter­nice în această afecţiune, altfel, aproape imposibil de tratat.
 
Precauţii şi contraindicaţii
 
Toate studiile făcute până în prezent arată că efec­tele adverse la consumul de murături sunt foarte rare şi reduse ca intensitate, fiind cel mai adesea deran­ja­mente digestive: diaree, balonare, uşoare colici abdo­minale. Pentru cei care au contraindicat aportul de sare, din cauza hipertensiunii sau a anumitor afecţiuni renale, se recomandă desărarea prealabilă, în multă apă, a murăturilor.
 
 
 

luni, decembrie 7

CJ Werleman


An excerpt from The New Atheist Threat (pages 55-57). Available now on Amazon:
The New Atheist books, conventions, podcasts, and blogs serve as a concoction of religious demonization. The New Atheist authors and speakers peddle a mixture of hope and fear. The former (hope) reads as a utopian promise – that civilization will be made perfect the day after religious belief is eradicated – while the latter (fear) presents religion as an existential threat to all of humankind. In a speech given to the American Humanist Association in 1996, Dawkins compared the threat of religion to the threat of AIDS, and other human spread viruses. “A case can be made that faith is one of the world’s great evils, comparable to the smallpox virus, but harder to eradicate,” he writes.
In August of 2014, I received a phone call from Peter Boghossian, a professor at Portland University and author of the number one selling atheist book of that same year – A Manual For Creating Atheists. The purpose of his call was to ask if I’d be interested in participating in a joint project. He explained how he was building an “anti-religion app” for the iPhone IOS. When I asked him what his objective was, he thundered, “I want to eradicate religion wherever I find it” – in those exact words. I was shocked not so much by his words, but the manner and tone in which he thrust them. When the call ended, I turned to my wife and said, “This guy sounds almost psychopathic.” I did not return any further correspondence from him.
Reinhold Niebuhr warned that when we divide the world into good versus evil, darkness versus light, black versus white, “we take on the attributes of those we op-pose.” Seemingly, Boghossian, like so many of his New Atheist contemporaries, has adopted the binary vision that so worried Niebuhr.
The New Atheists have moved atheism from being merely a non-positive assertion to an ideology that positively wants to shrink religion to the size it can drown in a bathtub, to borrow a popular conservatism-ism. While “the four horsemen” have led the charge for this new strain of atheism, its genesis likely evolved earlier in George Smith’s A Case Against God. Smith saw atheism as a “world-saving vaccine”:
"When used to eradicate superstition and its detrimental effects, atheism is a benevolent, constructive approach. It clears the air, as it were, leaving the door open for positive principles and philosophies based, not on the supernatural, but on man’s ability to think and comprehend… Religion has had the disastrous effect on placing vitally important concepts, such as morality, happiness and love, in a supernatural realm inaccessible to man’s mind and knowledge."
Clearly, Smith’s statements are both a rejection of atheism’s passivity and an embrace of a new assertive reaction against religion. “Fundamentalist atheism then is a form of explicit atheism that defines religion as necessarily anti-science, a motivator of violence, and adverse to progress, thus it fuels the apocalyptic belief that religion is one, if not the greatest, threat to civilization, and, consequently, it must be eradicated,” writes Nall. This 21st century era religious eradication ideology is hardly a new way of thinking, given it’s the same ideology that drove the anti-religious genocides of the Soviet Union, Cambodia, Albania, and North Korea over the course of the last 100 years. And it’s the ideology that indeed drives the New Atheist movement in America today.
Anti-religion slogans are pumped into the New Atheist echo chamber like they were life-sustaining oxygen. “Religion is a virus,” “religion is child abuse,” “religion is a mental illness,” “save a planet, end religion,” and “religion is making you sick,” become chants, tweets, status updates, and reaffirming messages for those inculcated within the echo chamber itself. Outside of Harris, Dawkins, and a small handful of so and so scientists, the cheerleaders of these chants are not led by Pulitzer Prize winning journalists, esteemed leaders of academic fields, historians, geo-political experts, counter-terrorism specialists, or qualified theologians – but rather it’s a mediocre rung of modestly educated, suburbanite bloggers and podcasters, and anyone else with an impressive number of twitter followers. Their arguments and platitudes are as ignorant or bigoted as those they mock.
The overarching point is that Harris, Dawkins, Dennett and Hitchens are no more qualified to comment on religious interpretation or religious history than they are qualified to comment on global terrorism, but qualifications and expertise mean little to the New Atheists. They just want to be told what they want to be told: that religion is the cause of the world’s evil, and that atheism is the universal truth. Thus anyone who feeds this narrative becomes, in the mind of a New Atheist, a saint.
“Atheists like Harris, like the Christian fundamentalists, con-sider themselves the vanguard. They are the chosen few. They see and know the truth. They claim, like all of the elect through-out history, to be able to carry out the will of God or give us the tools that will advance human destiny. They have been given, by their own superiority and insight, the right to impose their vision on the rest of us. This vision is as seductive as it is absurd. And the absurdity is part of its attraction,” writes Hedges.
At New Atheist conventions, and on the blogs and podcasts – history, economics, and political realities are either lost and ignored, or spun to fit their anti-theistic worldview. At any major convention, you won’t hear a lecture on the history of Western colonialism in the Middle East and the African continent; how our “arms-for-oil” program causes crushing poverty and social chaos in those countries we have conquered economically; how U.S. led sanctions of Iraq in the 1990s starved more than half-million Iraqi children to death; nor a presentation on how it’s unlikely the civil rights movement would never have happened when it did without the activism of the Christian left. These are inconvenient truths that must be ignored, so that the call for religious eradication can be forever justified and forever championed.

duminică, decembrie 6

Adrian Majuru

Undeva, poetul Radu Gyr scria „trist urinez pe propriu-mi dezastru”. Era sentimentul dureros al unei vieţi care mergea în gol, fără perspective, cu speranţe hrănite din idealuri eşuate. Ani inutili într-o libertate disimulată. Dacă ar fi să luăm structura vârstelor în societatea românească observăm asemănări în sentimentul inutilităţii. Adolescenţii nu reuşesc să spere în viitorul mediu sau îndepărtat, şomeri cu bacalaureat sau licenţă; comunicare trunchiată, abia gesticulată cu cei apropiaţi. Societatea respinge dialogul deschis, totul se desfăşoară tăinuit, în peisaje care trebuie decriptate cu ajutorul şpăgii sau printr-o intervenţie de sus. Ca adult, în prima parte a vieţii, aceia care nu pot scăpa destinului valah plătesc îndrăzneala catalogată drept naivitate să spere, să se ia la trântă într-o luptă inegală de forţe cu „generaţia absolută”. Totul pare să corespundă fantasticului baconskian: „cadavrele neîngropate la timp încep să întinerească”. Ce-i drept, unii ajung să creadă că împlinirea colorată a unui „office” înseamnă o suficienţă socială, dar se constată că, în biroul de sticlă, suferinţele capătă un alt sens, are alte destinaţii şi noi înfăţişări.
În adultul devenit părinte sau vreun sublimat singuratic, trecut de a doua tinereţe, copilul de odinioară se revoltă pentru ultima oară, încercând să învingă sau să păcălească contrariul realităţii. Intrat deja în mecanismul social care uzează şi malformează caractere şi fizionomii, fiecare speră prin copiii săi, pe când alţii, mai puţini, se prăbuşesc într-o perseverenţă singulară, vecină cu ospiciul, într-o lume a laşităţii cotidiene. Al.O. Teodoreanu, în grupajul de nuvele numit „Bercu Leibovici”, scria că „aşa merg toate la noi. Te specializezi în pedagogie? Ţi se oferă catedră de logică! Înveţi violina? Ţi se încredinţează clasul de oboi! Soliciţi un post în poliţie? Te trezeşti ataşat de presă! Şi aşa mai departe!”.
Ani inutili în România anului 1874
Trăim într-o geografie schimbătoare pe care în loc să o modificăm noi în funcţie de dorinţe, ea reuşeşte să ne malformeze codul genetic. Mă refer la geografia umană în care respirăm secular.
De când am trecut dincolo de pragul copilăriei am întotdeauna sentimentul unor ani inutili care-mi străpung existenţa. Licenţă, masterat, doctorat, cărţi publicate cu tiraj epuizat... ei şi? Niciodată nu mi-am putut apropia speranţa de a apropia contrariul, dintre dorinţa mea de a trăi în absolut o clipă şi realiatea care i se opune, prin sintagma majorității: „aşa vor muşchii mei”. Trăim în ţara geografiilor fără contur, unde împlinirile spiritualizate nu au consistenţă în imediat. Şi flanăm conştient și social, în mijlocul unei populații suspendată undeva, într-o ratare culturală luată drept împlinire profesională.

miercuri, decembrie 2

Frozen Beauty



 
 
Lake Baikal, Emerald Ice
[]

 
Frozen Bubbles
[]
 
Frozen Lighthouse on Lake Michigan Shore
[]
 
Folded Snow
[]
 
Frozen Flower Buds
[]
 
Frozen Lakes
[]
 
Ice Blossoms
[]
 
Frosted Lace
[]
 
Flower after Ice Storm
[]
 
Frozen Tree
[]
 
After Freezing Rain in China
[]
 
Frozen Pond
[]
 
Frost on the Fence
[]
 
Frozen Berries
[]
 
Frost Flowers in the Arctic Ocean
[]
 
Frosted Pine
[]
 
Frozen Grass
[]
 
Icicles on the Blooming Apple Tree
[]
 
Grass after Freezing Rain
[]
 
Frost Flowers
 
[]
 
 
Icicle Bush

[] 
 


 
 
 







luni, noiembrie 30

29 de fotografii absolut fascinante surprinse de-a lungul istoriei



 
 
  
 
Au existat niste vremuri in care nu toata lumea avea aparat foto incorporat in telefon. Si desi fotografia era o treaba rara, fotografii nu isi faceau doar selfie, ba chiar reuseau sa surprinda tot felul de momente interesante. Iata mai jos 29 de fotografii fascinante:
 

1. Un soldat din garda de onoare a lesinat in timp ce Regina Elisabeta a II-a trecea calare la o parada din 1970
1

2. Scoala italiana de cavalerie, 1906
2

3. Un soldat britanic norocos isi arata casca distrusa, 1918
29

4. Biroul lui Einstein fotografiat a doua zi dupa moartea sa
28

5. Vesta anti-glont testata pe viu, 1923
27

6. Intr-o vreme in care ciorapii de nylon nu se prea gaseau, femeile isi pictau picioarele ca sa arate ca si cum ar avea ciorapi
26

7. Un vapor super aglomerat ce aducea inapoi acasa soldatii americani, 1945
25

8. Un soldat german impartindu-si ratia cu o mama rusoaica, 1941
24

9. Harold Agnew carand nucelul de plutoniu al bombei de la Nagasaki, 1945
23

10. Terry Sawchuk – un portar de hockey inainte ca mastile de protectie sa devina echipament standard, 1966
22

11. Momentul in care au ajuns primele banane in Norvegia, 1905
21

12. Ultima executie publica cu ghilotina, Franta, 1939
20

13. Soldati germani reactionand la imagini din lagarele de concentrare, 1945
19

14. O fotografie care arata diferenta dintre clasele sociale din Marea Britanie de dinainte de razboi, 1937
18

15. O fotografie creata cu ajutorul soldatilor si marinarilor, 1918
17

16. Ziua in care Suedia a schimbat sensul de mers, 1967
16

17. Femei boxand pe un acoperis, 1938
15

18. Un barbat cautandu-si de munca prin 1930
14

19. Un soldat si o pisicuta in timpul razboiului din Coreea, 1952
13

20. Ursi polari hraniti dintr-un tanc, 1950
12

21. Jurnalul lui Theodore Roosevelt – ziua in care mama si sotia lui au murit
11

22. Fidel Castro fumand un trabuc si purtand doua ceasuri Rolex in timpul unei intalniri cu Khrushchev la Kremlin, 1963
10

23. Cranii de bizoni ce urmau a fi folosite ca ingrasamant, 1870
9

24. Un copil KKK facand cunostinta cu un om al legii de culoare, 1992
8

25. O femeie luptator IRA, 1970
7

26. Ruinele din Dresden, 1945
6

27. Oameni de stiinta de la NASA cu o tabla plina de calcule, 1961
5

28. Simone Segouin, luptatoare de 18 ani in Rezistenta Franceza, 1944
4

29. Un barbat testand o casca de fotbal american, 1912
3