despre zodii

Ce spun zodiile dupa ce-au facut dragoste:

Berbec: OK, hai s-o facem din nou!
Taur: Mi-e foame, paseaza pizza!
Gemeni: Ai vazut pe undeva telecomanda?!?
Rac: Cind ziceai ca ne casatorim?
Leu: Zi ca n-a fost fantastic !!!
Fecioara: Na ca acum trebuie sa spal cearceafurile!
Balanta: Mi-a placut, pentru ca ti-a placut si tie.
Scorpion: Poate c-ar trebui sa te dezleg mai intii ...
Sagetator: Nu ma suna, te sun eu!
Capricorn: Ai cumva vre-o carte de vizita?!?
Varsator: Acum, hai s-o facem fara haine pe noi.
Pesti: Cum ziceai ca te cheama?!?

De cati reprezentanti ai aceleiasi zodii este nevoie pentru a schimba un bec?

Berbeci: Nu te mai intreba, deja l-au schimbat!
Tauri: Taurii folosesc becuri care nu trebuie schimbate.
Gemeni: Cel putin doi care sa scoata din functiune vechiul bec, doi care sa cumpere unul nou, doi care sa scrie o carte despre asta si inca doi care sa discute intr-un show despre bec.
Raci: Mama lor il va schimba pentru ei. Iar daca ea nu este prin preajma atunci vor aprinde o lumanare.
Lei: De nici unul. Echipa de profesionisti pe care o au mereu in preajma il va schimba pentru ei.
Fecioare: De obicei una este de ajuns. Oricum, va curata priza in prealabil, va citi informatiile destinate utilizatorului si garantiile becului.
Balante: Pai cel putin doua pentru a cumpara becul si alte cateva pentru a cumpara accesoriile necesare pentru schimbarea becului si poate alte cateva pentru a duce becul inapoi daca este defect.
Scorpioni: Pentru Scorpioni becul nu se schimba. Se transforma. Doar apasa pe un buton si activezi alt bec. Dar de ce intrebi? Esti de la o agentie de asigurari?
Sagetatori: Sagetatorii nu schimba becuri, dar te pot invata pe tine cum sa faci acest lucru.
Capricorni: Secretara va va raspunde mai tarziu.
Varsatori: Varsatorii nu trebuie sa schimbe becuri. Pot inventa unele mai bune.
Pesti: O Doamne, nu stiu. Dar becul se va schimba singur, daca asta este dorinta Domnului.

Ce rugaciune spun cei aflati in zodia...


Berbec: Doamne Dumnezeule, te rog sa imi dai si mie rabdare... si poti sa faci asta chiar acum?
Taur: Doamne Dumnezeule, ajuta-ma sa accept schimbarea, dar nu prea repede...
Gemeni: Doamne Dumnezeule! Cine este Dumnezeu? Unde este Dumnezeu? De ce este Dumnezeu?
Rac: Doamne Dumnezeuleee !!!
Leu: Ce-i, mai?
Fecioara: Doamne Dumnezeule, te rog sa ne faci perfecti, dar sa nu o dai in bara asa cum ai facut ultima oara...
Balanta: Doamne Dumnezeule, te rog ajuta-ma sa pot lua decizii, dar pe de alta parte, tu cum crezi ca ar fi mai bine?
Scorpion: Doamne Dumnezeule, iarta-ne datoriile asa cum si noi iertam datornicilor nostri, chiar daca nemernicii nu prea o merita!
Sagetator: Doamne Dumnezeule, ti-am spus o data, ti-am spus de un milion de ori, ajuta-ma sa nu mai exagerez atat!
Capricorn: Doamne Dumnezeule, as vrea sa te rog sa ma ajuti, chiar daca am invatat de mult sa nu ma bazez pe nimeni altcineva!
Varsator: Doamne Dumnezeule, stiu ca imi place schimbarea, dar haosul asta e ridicol!
Pesti: Doamne Dumnezeule, daca tot o sa beau toata sticla asta de Scotch diseara, te rog sa folosesti aceasta imbarbatare pentru a prinde curaj sa te cinstesc!

despre zodii

Ce spun zodiile dupa ce-au facut dragoste:

Berbec: OK, hai s-o facem din nou!
Taur: Mi-e foame, paseaza pizza!
Gemeni: Ai vazut pe undeva telecomanda?!?
Rac: Cind ziceai ca ne casatorim?
Leu: Zi ca n-a fost fantastic !!!
Fecioara: Na ca acum trebuie sa spal cearceafurile!
Balanta: Mi-a placut, pentru ca ti-a placut si tie.
Scorpion: Poate c-ar trebui sa te dezleg mai intii ...
Sagetator: Nu ma suna, te sun eu!
Capricorn: Ai cumva vre-o carte de vizita?!?
Varsator: Acum, hai s-o facem fara haine pe noi.
Pesti: Cum ziceai ca te cheama?!?

De cati reprezentanti ai aceleiasi zodii este nevoie pentru a schimba un bec?

Berbeci: Nu te mai intreba, deja l-au schimbat!
Tauri: Taurii folosesc becuri care nu trebuie schimbate.
Gemeni: Cel putin doi care sa scoata din functiune vechiul bec, doi care sa cumpere unul nou, doi care sa scrie o carte despre asta si inca doi care sa discute intr-un show despre bec.
Raci: Mama lor il va schimba pentru ei. Iar daca ea nu este prin preajma atunci vor aprinde o lumanare.
Lei: De nici unul. Echipa de profesionisti pe care o au mereu in preajma il va schimba pentru ei.
Fecioare: De obicei una este de ajuns. Oricum, va curata priza in prealabil, va citi informatiile destinate utilizatorului si garantiile becului.
Balante: Pai cel putin doua pentru a cumpara becul si alte cateva pentru a cumpara accesoriile necesare pentru schimbarea becului si poate alte cateva pentru a duce becul inapoi daca este defect.
Scorpioni: Pentru Scorpioni becul nu se schimba. Se transforma. Doar apasa pe un buton si activezi alt bec. Dar de ce intrebi? Esti de la o agentie de asigurari?
Sagetatori: Sagetatorii nu schimba becuri, dar te pot invata pe tine cum sa faci acest lucru.
Capricorni: Secretara va va raspunde mai tarziu.
Varsatori: Varsatorii nu trebuie sa schimbe becuri. Pot inventa unele mai bune.
Pesti: O Doamne, nu stiu. Dar becul se va schimba singur, daca asta este dorinta Domnului.

Ce rugaciune spun cei aflati in zodia...


Berbec: Doamne Dumnezeule, te rog sa imi dai si mie rabdare... si poti sa faci asta chiar acum?
Taur: Doamne Dumnezeule, ajuta-ma sa accept schimbarea, dar nu prea repede...
Gemeni: Doamne Dumnezeule! Cine este Dumnezeu? Unde este Dumnezeu? De ce este Dumnezeu?
Rac: Doamne Dumnezeuleee !!!
Leu: Ce-i, mai?
Fecioara: Doamne Dumnezeule, te rog sa ne faci perfecti, dar sa nu o dai in bara asa cum ai facut ultima oara...
Balanta: Doamne Dumnezeule, te rog ajuta-ma sa pot lua decizii, dar pe de alta parte, tu cum crezi ca ar fi mai bine?
Scorpion: Doamne Dumnezeule, iarta-ne datoriile asa cum si noi iertam datornicilor nostri, chiar daca nemernicii nu prea o merita!
Sagetator: Doamne Dumnezeule, ti-am spus o data, ti-am spus de un milion de ori, ajuta-ma sa nu mai exagerez atat!
Capricorn: Doamne Dumnezeule, as vrea sa te rog sa ma ajuti, chiar daca am invatat de mult sa nu ma bazez pe nimeni altcineva!
Varsator: Doamne Dumnezeule, stiu ca imi place schimbarea, dar haosul asta e ridicol!
Pesti: Doamne Dumnezeule, daca tot o sa beau toata sticla asta de Scotch diseara, te rog sa folosesti aceasta imbarbatare pentru a prinde curaj sa te cinstesc!

finetzea spiritului francez

Franta. Reclamatia unui automobilist surprins de radar cu 250 km/h pe o portiune de sosea cu viteza limitata la 70. Onorata Curte, Intr-adevar, am vazut semnul de circulatie de "70", scris cu negru pe fond alb si incadrat intr-un cerc rosu, pe un panou fara nici o alta indicatie de unitati de masura. Dupa cum stiti, Legea din 4 iulie 1837 impune ca obligatoriu in Franta sistemul metric, in timp ce Decretul ns 65-501 din 3 mai 1961, modificat conform directivelor europene, defineste ca unitati de baza legale, unitatile Sistemului International ( S.I.). Or, in sistemul de unitati S.I., unitatea de masura a lungimii este metrul, iar unitatea de masura a timpului este secunda. Este deci evident ca unitatea de masura legala a vitezei este metrul pe secunda. Eu nu pot sa-mi imaginez nici o clipa ca Ministerul de Interne nu ar aplica Legile Republicii. Prin urmare, 70 metri/secunda corespund exact unor 252 kilometri/hora. Politistii au afirmat ca eu am fost cronometrat cu 250 km/h, lucru pe care eu nu-l contest. Ma aflam, deci, cu 2 km/h dedesubtul limitei autorizate de viteza. Va rog sa luati nota, sa-mi restituiti permisul de conducere si sa-mi permiteti sa ma retrag. Am onoarea sa va salut

A Refugee Among Refugees Interview by DEBORAH SOLOMON

As a writer based in Baton Rouge, La., which is about an hour's drive from New Orleans and last week replaced it as the state's most populous city, what has life been like for you in the wake of Hurricane Katrina?




I'm taking care of a house of refugees. It seems that the entire poetry cadre of the French Quarter is stationed in my house. We don't sleep anymore, because we are afraid we might miss something.
How long will your house guests stay? Do you think New Orleans will eventually be rebuilt?
No. New Orleans had a great period, and now it is going to sink into some kind of glorious mess, like Venice, and become just a tourist spot. People will come to gamble in the casinos and feel the grandeur of what was once there, which the tourist bureau will do its best to recreate.
Must you be so defeatist?
I am sure the city will be re-engineered, but I am afraid that in the process it will lose its soul - the people who sing the blues will be gone. A lot of writers and artists won't return to New Orleans. They have no houses. They will go all over the country, back to where they came from.
And yet the greatest problem is not even the loss of an entire culture, as much as the creation of a class of impoverished refugees.
In the New Orleans area, tens of thousands have been displaced. Most of them have lost absolutely everything. There hasn't been another situation that puts the social problems into such stark relief since the Civil War.
Americans are accustomed to welcoming, or at least receiving, refugees from other countries, not creating our own.
Yes. Americans have not traditionally been nomads, but I think refugees are part of the makeup of who Europeans are. There is always a part of the European mind that is half-packed and ready to go.
You are a refugee yourself - not from a national disaster but a political one. You were born in Romania during its dreary Communist years.
I grew up in a series of homes because the Communist Party kept assigning people to our apartment. They thought we had too much space. So we would wake up and find out that the neighbors had communalized our kitchen, and we would have to move.
How did you eventually get out?
I came here in 1966, when the Ceausescu government was running a program selling Jews to Israel for $2,000 a head. New Orleans reminds me of Romania, because New Orleans is very corrupt politically.
Somehow I don't think that Gov. Kathleen Babineaux Blanco would care to hear her state compared with a former dictatorship.
She is so wonderful. She has been awake since this thing started, and she has been a great comfort to people - she is visible all the time.
Louisiana also has Senator Mary Landrieu - it's nice to see women in positions of leadership.
The poet Ted Berrigan has a line of verse - "feminine, marvelous and tough" - that perfectly describes New Orleans.
In what way is the city's sensibility feminine?
It's a night city. It's ruled by the moon; it's surrounded by water, and water is traditionally a feminine element.
But water has also been a destructive force, at least since Noah's flood. Do you think words can fairly describe such devastation?
No. Even the greatest poets can't express tragedy in a way that is larger than their immediate circumstances. The best way to deal with it is to fry eggs for refugees.

Andrei Codrescu

despre (ne-)arhitectura

Arhitecti ....sau politicienii plansetei ?

Arhitectii sint aceia care, in realizarea unui proiect anume, poarta toate convorbirile intre proprietar si consultantii de specialitate, fac coordonarea intre discipline si se ocupa de o mie si una de chestii administrative, mentinerea unui dosar comun pentru toata lucrarea, etc. Sarcina lor principala este urbanismul, dar atiti politicieni de implica in trasarea unor strazi su dezvoltarea zonelor urbane, incit de multe ori arhitectii-urbanisti sfarsesc prin a face ce spun acestia. Cind e vorba de cladiri, sa fim seriosi, caci inginerii de structura (rezistentza) sint cei care au responsabilitatea, nicidecum arhitectii ! Cind e vorba de uitilitati, planuri cu toata tzevaraia si matzaraia subterana, ca si nivelarea site-ului, elevatii, etc - atunci asta e sarcina acelor "Civil engineers". N-am inteles niciodata de ce se da atita importanta acestei discipline (arhitectura), cind de fapt, aceasta ar trebui inclusa mai degraba in artele plastice ! Toti arhitectii pe care-i cunosc si cu care lucrez zi de zi, nu fac altceva decit copiaza diferite layouts (planuri de impartire interioara) de cladiri si exterioare de cladiri. Si dupa ce le fac, vine inginerul de structura si le spune ca ce vor ei sint cai verzi pe pereti, caci zidul ala este un zid de rezistenta si ca atare nu poate fi utilizat asa cum vor ei, arhitectii, etc. Site-ul pe care se va afla cladirea il face ala care e "civil engineer", cladirea o calculeaza acela care e "structural engineer", iar apoi vin celelalte discipline : mecanica (aer conditionat), electrica, fire protection, automatizarile de rigoare, comunicatiile, etc. Nimic din toate acestea nu sint domenii cunoscute de arhitect !!!
Si atunci, de ce le trebuie 6 ani sa toooot deseneze coloane din Corint sau cine stie ce detalii grecesti sau turcesti ???
Un inginer de calculatoare electronice face 5 ani Politehnica. Sa nu-mi spuneti mie ca a proiecta un calculator electronic sau un generator electric gigant, de termocentrala, e o treaba mai usoara decit a desena forma unei cladiri pe care tot n-o fac ei !!!
Dar, in lume au intaietate aceia care confunda o pompa funebra cu o pompa pneumatica, n'asha ? Cu cit esti mai in fatza, cu atit stii mai putine, dar cu atit mai mult se uita lumea la tine. Asa e facuta lumea asta, n-avem ce-i face.


Motanul din USA



Esti foarte aproape de departarea maxima de adevar!!!!!!!!!!!!!!

mai tataie,
Am studiat arhitectura 7 ani in Romania, si acum o practic aici si nu pot ca sa nu observ cat de ingust gandesti matale!!!!!!!!! In primul rand ca sa devii arhitect trebuie sa stii nu numai urbanism cum spui tu, ci o groaza de alte "nimicuri" cum ar fi istoria artei, desen, estetica, chiar politica, etc. Eu lucrez in SUA de 8 ani si niciodata nu am primit "indicatii" de la un inginer. Pesemne ca matale esti neam de inginer, si ai asa un of (a se citi cui) impotriva noastra? Ma intreb de ce? Ca avem un club al nostru (club A) unde mataluta nu puteai intra? Ca la scoala aveam gagicile cu cei mai lungi craci din Bucuresti? Poate ca da. Arhitectii cu care lucrezi tu or copia layout-uri, poate pentru ca sant americani si deci obisnuiti cu viata usoara, sau poate sant inapti intelectual. Eu fac mechanical, electrical, civil singur, mai domnule.
Stii mataluta ca eu adormeam de oboseala in troleibuzul 85 intre Universitate si Titan in drum spre meditatii?
"Si atunci, de ce le trebuie 6 ani sa toooot deseneze coloane din
Corint sau cine stie ce detalii grecesti sau turcesti ???"te intrebi? Eu nu prea stiu detalii turcesti, mai documenteaza-te. Oricum raspuns nu exista. Cel putin nu pentru tine, neam de electronist, care ai dormitat undeva prin Grozavesti, visand seara la vreo frumoasa de la Arhitectura care nu ti-a dat atentie la Balul Bobocilor. Si stii de ce? Fiindca era CU MINE!!!

radu lupu din USA




Un inginer nu-si pune mintea cu tine. Daca tu desenezi parcele pe unde se fac case si scrii nr locului de casa....Arhitectul lui cuculea ! Sintetzi a cincea roata la carutza. Ca ii numeri pe degete pe cei care fac arhitectura. Si nu este nici un roman arhitect. Ca din 20-25 arhitecti te pomenesti ca esti tu acela !
In Romania nu s-a facut arhitectura deloc. Aceleasi blocuri sint in Ulan Bathor, in Vladivostok. la unguri. Erau toate P+4, P+10 care erau trasate de Moskova, mai coacaza !
Calcati voi ca paunii, dar la terminare erati readusi la realitate de tovarasul de la primarie care se ucupa cu....urbanistica ( sic ! ). Poate ca povesteati voi intre voi ce mari sintetzi la beraria din coltz unde va varsati amarul si va plingeati ca nu ati fost intelesi.
Am avut onoarea sa cunosc doi arhitecti aici pe una am ajutat-o sa ia un Job la un fel de birou de sistematizare ( deseneaza parcele ). La interviu a intrebat-o de sistemul in inch si cind a auzit de " foot " a rosit. Ce dulce a fost !
Cred ca nu stia cit de mare este. I-as fi aratat eu, dar nu aveam voie si nu voiam sa arat in public.
" fa-ma mama ce n-am fost
arhitect si sef de post !

ca se invirteau gagicile , e drept. Dar si mai multe sint acum pe linga manelisti si cintaretii de Hip=hop. Sa le zicem si lor arhitecti ? Un circiumar avea mai multe gagici decit tot anul de la Arhitectura.

traktorist din USA



In general, meseria de arhitect e cea mai prost platita si are cea mai mare cota de somaj. Cu exceptia citorva smecheri ajunsi cei mai multi trag mita de coada.

Unii mai isteti insa se numesc designeri, mai ales aia de interioare, povestesc cite o ora unei gospodine avantajul bideului roz incadrarea in mediu si toaleta in mov...

Lupta cu designerii e ca lupta cu teroristii. Mi-au trebuit vro 3 saptamini sa-l conving pa unu ca colturile la ferestrele vehicoleleor trebuiesc rotunjite pt. ca acolo am concentratori de tensiuni si ca ar fi f. scump sa fac totul ascutit. Mi-a acceptat o raza, da fara s-o coteze asa ca am facut-o io cit am vrut...cu conditia insa ca pe dinafara sa se vobseasca cu negru ca si cum ar fi totusi un colt ascutit.

La un tren a fost un designer care a zis ca nu e bine ca WC-urile sa fie chiar la usa ca nu e frumos cind intrii sa dai de WC. Drept urmare s-a mutat usa in mijlocu vagonului, WC-ul raminind la sf. vagonului, solutie catastrofala pt. ca chiar in mijloc sunt momentele incovoietoare cele mai mari si au fost necesare tone de material pt. a consolida zona.

neamtu tiganu din Germania

Andrei Codrescu despre New Orleans

A Refugee Among Refugees Interview by DEBORAH SOLOMON

As a writer based in Baton Rouge, La., which is about an hour's drive from New Orleans and last week replaced it as the state's most populous city, what has life been like for you in the wake of Hurricane Katrina?

I'm taking care of a house of refugees. It seems that the entire poetry cadre of the French Quarter is stationed in my house. We don't sleep anymore, because we are afraid we might miss something.

How long will your house guests stay? Do you think New Orleans will eventually be rebuilt?

No. New Orleans had a great period, and now it is going to sink into some kind of glorious mess, like Venice, and become just a tourist spot. People will come to gamble in the casinos and feel the grandeur of what was once there, which the tourist bureau will do its best to recreate.

Must you be so defeatist?

I am sure the city will be re-engineered, but I am afraid that in the process it will lose its soul - the people who sing the blues will be gone. A lot of writers and artists won't return to New Orleans. They have no houses. They will go all over the country, back to where they came from.

And yet the greatest problem is not even the loss of an entire culture, as much as the creation of a class of impoverished refugees.

In the New Orleans area, tens of thousands have been displaced. Most of them have lost absolutely everything. There hasn't been another situation that puts the social problems into such stark relief since the Civil War.

Americans are accustomed to welcoming, or at least receiving, refugees from other countries, not creating our own.

Yes. Americans have not traditionally been nomads, but I think refugees are part of the makeup of who Europeans are. There is always a part of the European mind that is half-packed and ready to go.

You are a refugee yourself - not from a national disaster but a political one. You were born in Romania during its dreary Communist years.

I grew up in a series of homes because the Communist Party kept assigning people to our apartment. They thought we had too much space. So we would wake up and find out that the neighbors had communalized our kitchen, and we would have to move.

How did you eventually get out?

I came here in 1966, when the Ceausescu government was running a program selling Jews to Israel for $2,000 a head. New Orleans reminds me of Romania, because New Orleans is very corrupt politically.

Somehow I don't think that Gov. Kathleen Babineaux Blanco would care to hear her state compared with a former dictatorship.

She is so wonderful. She has been awake since this thing started, and she has been a great comfort to people - she is visible all the time.

Louisiana also has Senator Mary Landrieu - it's nice to see women in positions of leadership.

The poet Ted Berrigan has a line of verse - "feminine, marvelous and tough" - that perfectly describes New Orleans.

In what way is the city's sensibility feminine?

It's a night city. It's ruled by the moon; it's surrounded by water, and water is traditionally a feminine element.

But water has also been a destructive force, at least since Noah's flood. Do you think words can fairly describe such devastation?

No. Even the greatest poets can't express tragedy in a way that is larger than their immediate circumstances. The best way to deal with it is to fry eggs for refugees.

despre forţa cuvîntului şi a necuvîntului

„Nici nu ştiţi ce trăiri interioare şi ce sensibilitate am înăuntrul meu. Dacă m-aş putea exprima, aş vorbi mai bine decît Pleşu şi Liiceanu..."
Gigi Becali în studio la "Naşul" despre forţa cuvîntului şi a necuvîntului

una alta pentru gust(uri), peromaneste

Anticomie din USA

French cuisine

Roxana din Franta scira undeva:

> Francezii mai reusesc sa deschida
> un restaurant în America?

Grea intrebare.

In New York se deschid mereu "French Restaurants" dar nu neaparat de francezi.

Acu vreo cativa ani s-a deschis Cosette in Mid Manhattan, isi zice "French", dar patronul e Canadian.

Un Alt restaurant decent cu mancare frantuzeasca e "Sel & Poivre" a carei proprietara e Noma Dumici (de origine Serbo-Croata) cu ospatari mexicani, nepalezi si orice alte nationalitati but French, care stiu sa zica Bonjour si Bon Appetite (sp?) si cam atat.

Dintre relativ nou deschisele restaurante cu French cuisine, stiu unul singur cu co-proprietar francez (the other co-owner is American, nu-i spun sexul) mai mult de forma, sa-i dea accent frantuzesc, dar ii papa banii si-i face zile fripte to the other co-owner.

Paradoxal, eu merg la restaurante "frantuzesti" mai mult ptr. steak Tartar care nu m-as incumeta sa-l iau in alte parti; ultima oara cand m-am incumetat a fost la 21 Club, un pret f. piparat, la fel si biftecul, adica au scapat piper cu nemiluita, ca nu-ti aduc ingredientele sa ti-l prepari singur.

> Cea mai buna cafea se bea dimineata
> în cafenea, " au zinc " sau cum am
> spune pe romaneste, la botul calului.

Asta n'am stiut-o. E un restaurant downtown Manhattan cu preturi decente, care se numeste "Le Zinc", dar pana acum am luat numele ad literam; omul cat traieste invata, de aceea am si tinut sa va raspund mesajului.

Sper ca nu credeti stereotipurile care circula ca americanii ar fi anti-francezi (dimpotriva, mai curand filo, cel putin cei pe care-i cunosc eu) sau ca in restaurantele americane se intra in tinuta de beggars. Chiar un restaurant de mana a doua obliga un minimum de decenta. Dar McDonald nu e restaurant decat in gluma etnica "Scottish restaurant".





traktorist din SUA

Nu stiu ce nu e de inteles, ce e asa destept ca acum trebuie sa studiezi chimie vre-o trei ani sa pui piper sau sa nu pui....
. Nu maninca lumea la fel. La fel ca si mirosul, simtul gustului este diferit de la un individ la altul. Eu nu maninc vinete nici daca imi tai toate degetele ( si cel fara unghie ! ). Degradarea simtului gustativ incepe de la virsta de 10 ani. De asta nimeni nu mai face mincare ca mama acasa ! In jurul virstei de 10 ani , toate prostiile de la bilci sint bune ! Aceiasi mincare mincata acum e ... obisnuita !

Si nu vorbi de unt ! Noi mincam unt numai la mare , la Mangalia !
Voi stricati untul in mincare ? Nu e scump ?





Anticomie din USA

De gustibus...

traktorist a scris:


> Nu maninca lumea la fel. La fel ca si mirosul, simtul
> gustului este diferit de la un individ la altul.

De aceea se zice ca nu se discuta gusturile, ca asemenea discutii pot provoca adevarate razboaie.

>Eu nu
> maninc vinete nici daca imi tai toate degetele ( si cel fara
> unghie ! ).

Probabil ai o alergie la vinete?

Eu mor dupa vinetele COAPTE direct la foc, nu la cuptor, sa simti gustul de fum. Dar la nevoie merge si Baba Ganush (sp?)

> Degradarea simtului gustativ incepe de la
> virsta de 10 ani.

Cica fumatul amorteste papilele gustative. Nu prea am intalnit fumatori gurmeti.

>De asta nimeni nu mai face mincare ca mama
> acasa ! In jurul virstei de 10 ani , toate prostiile de la
> bilci sint bune ! Aceiasi mincare mincata acum e ... obisnuita
> !

Se zice ca atunci cand ai manca ceva dar nu stii ce, este de fapt amintirea laptelui de mama, cel mai complet aliment.


>
> Si nu vorbi de unt ! Noi mincam unt numai la mare , la
> Mangalia !
> Voi stricati untul in mincare ? Nu e scump ?

Oricum, e mai sanatos decat margarina sau alti inlocuitori.







Roxana din Franta

Re: French cuisine/ Daca patronul este din Quebec..

putem vorbi de un adevarat francez...:-))
Ei sînt cei mai aprigi aparatori a tot ce e francez. Este o scriitoare canadiana, o doamna în vîrsta, care de cîte ori apare o controversa privind limba franceza, este prezenta pe toate platourile. Ce pacat ca nu-mi vine în minte numele dînsei. Vine din Arkadia ei natala cu o nuielusa si sa nu credeti ca loveste la întîmplare. O adevarata teroare pentru toti " inovatorii " în limba franceza si gastronomie. Pentru ea, limba franceza fara gastronomie si gastronomia fara franceza, este ca un om fara un brat.

Ultima idee a dînsei a fost cum sa salveze 100 de cuvinte din limba franceza. S-a asociat cu un ziarist cunoscut în Franta, Bernard Pivot, care avea în trecut o emisiune literara foarte populara numita Apostrophe. Amîndoi au început sa vorbeasca de ecologia cuvintelor...:-))


Nu cred ca dusmanii Frantei sînt în exterior, ei saboteaza din interior. Incetul cu încetul tot ce a fost bun, frumos, elegant, dispare. Dar mai sînt înca multe resurse. Se
vorbeste din ce în ce mai mult de un " retour". La moda nu mai sînt oameni care au ceva de spus. Ca peste tot, la moda sînt " les gens-foutre ".

Toate bune





De la: Olga Khan din Phoenix, AZ, USA

mini cescute de expresso

Americanii beau o cafea slaba, amara, fara aroma sau gust decat pentru o secunda si foarte lunga. Mie nu-mi place.

O gasesti peste tot si la pret mic, uneori gratuit. Numai in ultimii 18 ani am vazut ca au inceput sa fie la moda pe scara larga aceste specialitati de cafea europeana, adica inafara restaurantelor si caselor private, sa fie si in cofetariile magazinelor mari sau al alimentarilor, in mall-uri, etc.

Nu prea era nici traditia de "dine out" ca la noi, ca te imbraci si mergi festiv pentru diner. M-a si enervat ca toti in tenisi rupti si corpul abia acoperit stau la masa, mesteca balegarul din farfurie un pic, cerea cutia de dus acasa resturile si serata e incheiata acasa in fata televizorului cand il mai termina laturile. La astea trebuia expresso ???

A trebuit divele de la Hollywood sa mearga la festivalul filmului la Cannes sa afle ce este viata ??? cum se bea si se maninca. Cu cutit si furculita inca este o arta la multi, dar deja stiu ca exista si COOOniac.

Americanii imita starurile 100%, ce fac ei este aprobat si imitabil, incepind de la haine, tot ce fac pe pelicula, nunti, etc., devine traditie si cultura.

Altfel, eu de zeci de ani nu mai beau asa otravioara mica si foarte tare (expresso).
Doar cafea cu lapte si numai dimineata, acum am terminat si eu ceremonia mea pe ziua de azi ca este inca dimineata la mine. Eu rezist si fara cafea !!! o perioada de timp am si lasat afara din meniul meu fara sa tremur dupa ea ce cei pentru alcool sau tigara !!!


Draga Roxana, am locuit 5 in in Lyon si putine din traditiile francezilor care mi-au scaapt din atentie in zona Rhone-Alps.

Acele bol-uri franceze sint mici in comparatie cu cana de supa cu toarta, americana, niste oloi de pamint. Sincer nu mi-a placut aceasta traditie dar ...... dar mai ales ca baga paine sau cornuri in "zeama" si chestia aia inmuiata maninca ! si acum simt ca mi se reorganizeaza maruntaiele !!! asta nici la englezi nu pot vad sa vad cu oul moale, galbenusul curge pe bratz in jos !!! si ei mai au si niste biscuiti tari de bagat in ceai, tot cu mana !!!

Noi numai slanina cu ceapa mancam cu mana pe camp sau in padure.

Sa stii ca se mai deschid localuri franceze ca doar nu sintem in razboi cu francezii, si populatia cumpara ori ce este francez mult mai repede decat sa fie ori ce alta nationalitate.

Un mic story de Luni: ne-am dus sa cumparam niste mobila, am avut pe mine un Tee-shirt cu Paris inscriptie destul de mare si in chenare niste fete care danseaza can-can, la Paris mi-am luat la Nouvelle Galeries acum 8 ani.

Nu prea ne-au placut preturile ca se vorbea de reducere si la iesire vine un domn sa ma intrebe daca stiu franceza, de unde sint ca am un accent si de ce n-am cumparat nimic ........ i-am spus opinia mea deschis in franceza la care imi ofera 30% reducere si transport gratuit peste oferta de reducere al magazinului. Nu i-am cerut absolut nimic !!! smecherul mi-a zis ca stie franceza dar n-a inteles o yota doar voia sa auda cum suna si cu proprietarul magazinului se amuzau pe contul meu !!!




Oriana din Italia

Olga, espresso, etc

Nu prea era nici traditia de "dine out" ca la noi, ca te imbraci si mergi festiv pentru diner.
- nu, imposibil, pe aici nu iesi seara absolut deloc in tenisi, ba si rupti, s-ar intoarce toti dupa tine ca dupa urs!

M-a si enervat ca toti in tenisi rupti si corpul abia acoperit stau la masa, mesteca balegarul din farfurie un pic, cerea cutia de dus acasa resturile si serata e incheiata acasa in fata televizorului cand il mai termina laturile. La astea trebuia expresso ???
- am vazut chestia asta cand am fost la NY, o stiam din filme, credeam ca erau resturi pt. catzei! Javrele mele nu poftesc absolut de loc ce ramane de la masa, au cutioarele lor.

- cafeaua asta lungita, se spune ca e mai daunatoare decat cea espresso, zic amici de-ai nostri, ma refer la doza de cafeina ingerita.
Practic, de la Elvetia in sus, se bea cafeaua asta, chemata americana, am si masina asta pt. oaspetii mei din Nord- pe ei ii doare stomacul de la espresso!!!- si am vazut in toata Scandinavia ca platita prima ceasca, urmatoarele ti le ofera. Prima data cand eram acolo, ramaneam perplexa, ce tot vine tipa cu un fel de termos-boiler ca sa ne umple cestile din nou, nu terminai si iar venea.
Faci bine, daca iti creeaza probleme sa n-o bei, incearca cu un pic de lapte spumuit, cand o sa te apuce dorul.
Bun week end.

Interviu (inedit) cu Alexandru PALEOLOGU

„Omul este vinovat de nereusita lui de la 60 de ani incolo“. Interviu (inedit) cu Alexandru PALEOLOGU, realizat in 1999

Ovidiu SIMONCA

In toamna anului 1999, pornisem la drum sa fac o emisiune, la BBC Romania, despre modelele din societatea romaneasca. Emisiunea n-a mai fost niciodata difuzata. Pastrez din acea perioada un interviu (nedifuzat) pe care i l-am luat lui Alexandru Paleologu. Citiva ani uitasem de caseta, credeam ca am pierdut-o. Am gasit-o in acest an si am strins-o, zicindu-mi ca am un document care trebuie pastrat. La moartea lui Alexandru Paleologu am reascultat-o si apoi am transcris-o. Pe masura ce ascultam, eram tot mai emotionat. Alexandru Paleologu nu parea deloc batrin si bolnav. Era, pur si simplu, extraordinar. Avea un neinchipuit farmec. Puternic si atragator, ma ducea in zone fabuloase ale spiritului. Acea discutie, pe care in aceste doua pagini de revista o incredintam tiparului, devine si un omagiu adresat lui Alexandru Paleologu. Ce altceva poate fi mai frumos decit sa oferi, la moartea sa, un interviu care ni-l arata sarmant, clocotitor si cordial, asa cum a fost dintotdeauna?

Care au fost modelele dvs.?
Eu cred ca orice om care e atent in jurul lui si care face o selectie intre contemporanii lui are citeva modele, in sensul ca are citeva tipuri umane pe care le admira si cu care ar vrea sa se asemene. Acest lucru se intimpla inca de cind esti copil. Imiti pe nenea cutare, ca e ofiter, ca are sabie. Spre maturizare, exista aceasta emulatie de a alege un model pe care sa vrei sa-l egalezi. Lucrul se produce in viata contemporana si in societatea din care faci parte. Mai important este ca marile modele se iau din cultura. Ceea ce la noi in ziua de azi e foarte ingrijorator, dar nu numai la noi in tara – remarc si in Occident, nu mai exista emulatia modelelor. Are succes stupidul slogan ca „imitatia n-are valoare“. Pentru mine, contrafacerea nu are valoare, imitatia este stimulativa. Totdeauna, in epocile mari, oamenii aveau niste modele. In trecutul mai indepartat, oamenii citeau pe Plutarh si isi alegeau modele dintre oamenii ilustri ale caror vieti le-a scris Plutarh. Ce mi se pare foarte grav: modelele exista, dar nu sint identificate ca atare si nu sint luate ca model. Sau, cind sint luate ca model, devin un model prost. De pilda, pe vremea lui Ceausescu, multi secretari de partid il imitau.

- De la 15 ani am avut un model: pe Paul Zarifopol

V-am intrebat care au fost, in tinerete, modelele dvs.?
In dorinta mea, in veleitatea mea si apoi in vocatia mea, cea de scriitor, recunoscuta ca atare, public, am avut un model. Si l-am avut inca de la virsta de 15 ani. Pe Paul Zarifopol. Cind aveam 15 ani, in 1934, a aparut cartea lui postuma, Pentru arta li-terara. Am citit-o de nenumarate ori, la toate virstele, de la acea virsta pina foarte tirziu. Stiam pe dinafara multe dintre studiile lui. Mergeam pina la a ma forta sa scriu ca el. In textele mele din tinerete se pot identifica fraze sau constructii de fraza care erau luate dupa modelul Paul Zarifopol.

Ce va impresiona la Paul Zarifopol?
Luciditatea, simtul critic, ironia si o anumita structura de spirit. Ele era consi-derat un spirit sceptic, rationalist, negativist, voltairian, fara acces la experientele mai profunde, sa le numim abisale, trairile eroice sau riscante, cele care dau mai mare credit misterului trancendentei. In realitate, fiindca l-am citit toata viata si am si scris despre el la diverse virste, Paul Zarifopol avea si cautari mai profunde, mai ales in partea a doua a vietii lui. El a murit foarte tinar, la 59 de ani; asta pentru mine inseamna iesirea din adolescenta. Omul este responsabil de sine si vinovat de nereusita lui cam de la 60 de ani incolo. Zarifopol a fost un model negativ pentru generatia lui, Mircea Eliade, Mihail Sebastian si ceilalti. Lor li se parea ca Zarifopol este un spirit uscat si ricanant, fara nimic sfint, demolator de idoli, demolator fata de tot ce apare sublim si „romantic“. Ce se intimpla insa? Eu l-am descoperit foarte tirziu, in realitate. Preocuparile lui profunde, existentiale si filozofice, mergeau, daca nu la o mistica, atunci la intelegerea acestor lucruri, la ratificarea lor ca valoare umana si creatoare. Sint eseuri abia tirziu descoperite, in volume care n-au fost cunoscute decit in ultimii 20 de ani.

Dvs. l-ati cunoscut pe Paul Zarifopol?
Eram ruda prin alianta cu el. Mama mea era casatorita, a doua oara, cu un nepot al lui. Mama mea il frecventa si il vedea. Eu nu l-am vazut niciodata.

- Un fel de delir personalist

A fost numai un model cultural?
Da. Am vazut si vreo doua fotografii ale lui care imi aratau un domn cu chelie; eu aveam parul ondulat si castaniu. Invidiam chelia lui frumoasa si distinsa. Era marea lui distinctie fizica. Admiram marea lui inteligenta ironica si patrunzatoare. Acest model, Paul Zarifopol, l-am avut toata viata, pina cind l-am epuizat. Acum il cunosc prea bine. Am mai avut si alte modele: un autor din galeria oamenilor mari. Modelul meu, cam tot din tinerete asumat, de la primele mele lecturi pina cind am fost capabil sa extrag niste esente din elemente imediat vizibile, a fost Montaigne. Lecturile mele principale, la care revin mereu, sint Montaigne si convorbirile dintre Eckerman si Goethe. Am cunoscut aceasta emulatie pe care modelele mari o inspira oamenilor, nu numai celor tineri. Si oamenii ajunsi la virsta batrinetii inca mai sint apti si sugestibili de-a vrea sa-si asume marile modele.

De ce acesti autori au devenit modele?
Am avut niste afinitati, probabil. Ar fi pretentios sa numesc o afinitate conaturala, ar fi o suficienta, o grandomanie, sa spun ca am afinitati naturale cu Goethe. Dar exista temperamente omenesti care isi regasesc mai degraba sugestiile, exemplele si caile mai de adincime in anumiti autori. Evident ca eu nu pot sa fac o lista completa din acesti autori. Dar i-am citat pe Zarifopol, pe Montaigne si pe Goethe, astia mi-au venit, asta inseamna ca sint dominanti. Il mai adaug pe Caragiale. Nu am incercat sa-l imit, nu am avut talentul sa scriu cum a facut-o el, dar m-am imbibat foarte tare de spiritul caragialesc. Caragiale este luat foarte superfial de toata lumea: „a, iata un negativist, un om care a vazut numai ridicolul din lumea noastra“. Caragiale este un om genial. A avut un tip de inteligenta riguroasa, a avut un stil de o formidabila precizie si penetratie. Nici o virgula din opera lui nu se poate muta din loc. Sa spun asa: Paul Zarifopol, Montaigne, Goethe, Caragiale, hai sa spunem ca acestea au fost modelele mele. Ceea ce vreau sa spun, cu un sentiment de alarma, este ca n-am vazut nici la noi in tara, nici in alte societati, pe unde am fost, in principal in Occident, ca oamenii reliefati, oameni care au o anumita autoritate sau stil sau faima in societate, nu prea se revendica de la vreun model.

Cit de grava este aceasta situatie, sa nu te mai revendici de la un model?
Dupa mine, e foarte grav. Daca nu imiti un model care sa para exemplar si te pre-tinzi ca tu esti autentic, tu insuti, atunci ai un fel de delir personalist, care este de obicei saracitor. Ai iluzia ca adaugi ceva lumii, TU devii model altuia. Ca sa devii modelul altuia, prima conditie este sa n-o doresti. Trebuie sa ai tu un model bine ales, bine asimilat si pe care sa-l imiti in mod propriu: a accede, prin inteligenta si imaginatie, la ceea ce este esenta acelui model. Modelele se iau mai putin din lumea contemporana, chiar daca sint oameni pe care ii admiri si cu care ai vrea sa semeni. In mod clasic, modelele sint luate din cultura. Modelul te ajuta sa te construiesti pe tine. Din pacate, nu mai sint astazi modele. Poate ca ar fi, daca oamenii ar putea sa le selecteze si sa le asume. Astazi, lumea are ideea ca, daca vrei sa fii autentic, atunci trebuie sa renunti la modele.

- Oamenii cu multe aventuri nu stiu ce este femeia

N-ati avut niciodata tentatia sa va alegeti un model din lumea imediata, un om in carne si oase?
Probabil cind eram copil. Ma impresio-nau performantele remarcabile ale unor oameni, care erau barbati foarte frumosi si cu succes la femei. Eu n-am avut ambitia asta niciodata, sa am succes la femei.

Desi n-ati avut niciodata ambitia asta, ati avut succes la femei.
Da, eram un barbat foarte frumos. N-am abuzat de aceasta situatie. N-am fost un cuceritor, un Don Juan, speta pe care o dispretuiesc profund. Dispretuiesc profund pe omul cu mare palmares in domeniul cuceririlor, omul care cucereste orice femeie.

De ce o dispretuiti?
Mi se pare o infatuare ridicola; te faci cocos, te consideri irezistibil. Mi se pare ceva foarte important de spus: Don Juanii si oamenii cu multe aventuri nu stiu ce este femeia si nu stiu ce se poate obtine cu o femeie. Dragostea este o alchimie, o opera, care se savirseste in durata, in timp indelungat. Marea iubire este pentru toata viata. Sigur ca orice om are in viata lui mai multe iubiri, dar de un anumit tip. Lungile cupluri care au o indelungata convietuire fericita, chiar daca se cearta, chiar daca sint drame, reusesc asta pentru ca exista o fuziune efectiva intre ei, si sufleteasca, si fizica. Numai ca aceste cupluri sint cazuri foarte rare. Oamenii au o viata sentimentala dupa romantele care se cintau pe vremuri sau dupa filmele care s-au difuzat. Acum este o alta viziune a filmelor: nu mai transmit o anumita emulatie sentimentala.

Filmele de astazi cultiva un fals cinism. Cinismul nu e valabil decit in cazul omului foarte inteligent, iar acela nu umbla cu astfel de prostii, sa se faca strasnic prin duritate, prin lipsa de sentimente, prin laudarosenie si prin vanitate. Ceea ce mi se pare caracteristic pentru lumea contemporana este ca oamenii remarcabili, recunoscuti ca atare de societate, sint foarte putini. Sint remarcabili ca au ajuns sa fie presedinti de republica, au fost niste comandanti extraordinari in razboi. Lucrul acesta dispare acum, in cazul razboiului electronic. Poti sa fii un las si chiar un prost, dar sa stii sa manipulezi aparatura de care dispui. A disparut, asadar, si modelul eroului, modelul marelui comandant militar. Cred ca a disparut si modelul marelui om de stat. La oamenii de stat, modelele nu se asuma pur si simplu: vreau sa fac ca de Gaulle sau ca Churchill. Trebuie sa faci ceva care sa poata intra in sfera in care astfel de oameni apar si se manifesta. Si asta nu e previzibil decit foarte vag si foarte nesigur.

- Sintem intr-o lume antielitista

Credeti ca absenta modelelor in societatea romaneasca este una din cauzele crizei morale in care sintem?
Da, este una din cauze. Absenta modelelor este una din cauzele incoerentei, a lipsei de relief si de valoare din comportamentul acestor oameni. Eu cunosc personal oameni care ar putea sa fie modele. Dar nu sint, nu sint reliefati ca atare in societate. Sintem intr-o lume antielitista. Cuvintul „elite“ este discreditat. Se considera ca elitele sint antidemocratice si se spune ca nu e democratic sa fii elitist. N-o fi democratic, dar este inteligent si este chiar eroic.

Dati-mi un exemplu: cum se distrug aceste elite, cum li se da la cap?
Li se da la cap, dar ele nu dispar. Li se da la cap dintr-o viziune revolutionara, cum a fost revolutia franceza, modelul perfect al celei rusesti, doua catastrofe ale istoriei, fara nici o valoare pozitiva. Exista in aceste revolutii doar valori pozitive individuale. Asta am de spus: lipsa de modele, de selectare si asumare a modelelor, vine din incultura. Incultura nu inseamna lipsa de lecturi. Poti sa ai lecturi extraordinare, dar cultura este altceva decit insumarea unui mare numar de carti citite. Cultura este un fenomen, care, prin referinta la modele, duce la o alchimie a individului si la revelarea propriilor potente in ordinea unei creatii oarecare, intr-un plan sau in altul.

- Babele sint cele care au perpetuat civilizatia crestina

Imi puteti da un exemplu de om, din lumea noastra, care ar fi putut fi model si caruia i s-a dat la cap, care a fost faultat, lovit, discreditat?
Cei care au fost impiedicati sa se manifeste nu se cunosc. Sau se cunosc in mici cercuri. Admiratia pentru ei nu este suficient de omologata. Exista o carte celebra si de mare frumusete si importanta, pe care aproape nimeni nu o mai citeste astazi, si care se numeste Imitatio Christi. Evident, se va spune ca nu poti sa-l imiti pe Christos, ca nu esti in postura si in conditiile in care s-a aflat El. Nu-l poti imita si dintr-un alt motiv, pentru ca el este Fiul lui Dumnezeu si tu nu esti. A asuma acest principiu, a-ti lua crucea si a-l urma pe Christos, nu-i un lucru care sa se poata infaptui doar in conditii similare, cind esti persecutat si crucificat, pentru ca ai dorit sa aduci lumii un mesaj de salvare si de mintuire. Nu, poti sa-ti iei crucea si sa-l urmezi pe Christos in fiecare zi, daca esti atent.

Asta inseamna sa-ti asumi in mod absolut si cu toate consecintele o optiune intelectuala, morala, filozofica si religioasa. Reducerea religiei la un fenomen sociologic, impresia pe care o poti avea vazind bisericile pline, unde se fac gesturi devotionale, fac matanii, aprind luminari, n-are nici un efect asupra comportarii oamenilor. Acest tip de religie nu e operant. Altceva se poate spune in cazul babelor bisericoase. Babele sint cele care au perpetuat civilizatia crestina, cultura specific crestina, nu neaparat savanta. Eu stau mult de vorba cu babele, babele de la piata sau babele din lumea mea, babele boieroaice, cite mai sint – ca babe. Nenorocirea este ca femeile din lumea buna incearca sa evite sa ajunga babe, cu fel de fel de vrajeli cosmetice, cu lifting, cu vopsit parul. Evitind sa fie babe nu ajung la suprema treapta de noblete, de gratie si de valoare. Imitatio Christi este o carte care foarte rar se citeste. Si cind se citeste nu stiu daca produce emulatia pe care ar trebui sa o produca. E interesant de vazut ca si Don Quijote este un mare erou al imaginarului societatii, precum Oreste, Hamlet.

Don Quijote pleaca de la un model declarat si asumat: cavalerismul ratacitor. S-a ris de Don Quijote. El a fost prezentat ca un personaj nebun. Nu era asa de nebun, cred ca facea pe nebunul in buna masura. Nebunia este si o buna masca in societate, nebunia ca alibi pentru lucruri mai profunde se vede si in Hamlet. Lumea citeste Don Quijote, se amuza, i se pare ca are lungimi si ca e plicticoasa. Rareori Don Quijote e vazut ca tipul omului normal. Don Quijote este curajos, nobil, cultivat, distins, este un domn. Aceste lucruri sint reale! Ce derizorii iti apar cei care isi bat joc de el. El o fi doar ridicol, dar ridicolul lui este grandios si eroic.

Tinerii de astazi au ca modele un fotbalist, un cintaret, un om cu bani. E bine, e rau?
E normal, nu e nici bine, nu e nici rau. Mai mult rau decit bine, dar e normal. Totdeauna au fost admirati cei cu performante sportive, chiar cind sportul nu era o activitate atit de globala si atit de obligatorie, sa ai un minister al sporturilor si sa fie sportul o politica de stat. Se evoca Atena antica, emulatia sportiva ateniana, dar care nu are nici o legatura cu sportul din zilele noastre. Cel mai grav lucru este ca englezii, care au instaurat aceasta etica sportiva, acest fair-play, au dat dovada in ultimul deceniu de o lipsa de sportivitate, de o lipsa de comportament de gentlemeni – scandaloase. Daca englezii, creatorii ideii de sport, creatorii moralei sportive si ai stilului sportiv, sport like si gentleman like, sint in stare de astfel de prabusire, ce sa spunem de ceilalti?

- Un om inteligent nu-si da pumni in cap

Un tinar care are asemenea idoli, cintareti, sportivi, ce trebuie sa faca el mai departe, care i-ar fi traseul, dupa ce nu mai este indragostit de un fotbalist care da cinci goluri intr-un meci?
Este de vazut daca tinarul amator de fotbal este sau nu inteligent. Sint si unii inteligenti printre ei. Daca este inteligent, nu avem probleme. Un om inteligent poate sa faca o cariera stralucita in viata, poate sa atinga sau gloria, sau averea, dar daca este inteligent, el este pe o pozitie fericita. Inteligenta te invata sa suporti si nefericirea, si suferinta, si esecul, mai cu seama esecul. Un om inteligent nu-si da pumni in cap in fata esecului, nu se vaicareste, constata, il analizeaza, il ia cu umor sau il ia ca o lectie.

Problema se pune nu daca iti place un sportiv – si mie imi plac cintaretii de muzica usoara foarte mult, aceasta muzica percutanta si repetind intr-un mod stereotip anumite acorduri nu e fara fascinatie, atunci cind intra pe niste ritmuri naturale. In tineretea mea, era un dizeur, intimplator un om dintr-o familie ilustra boiereasca, Manole Stroici. Avea discuri cu romante foarte frumoase. Nu trebuie sa dispretuim muzica usoara. Mozart a scris si muzica usoara, a scris menuete. Imi amintesc ca in anii ’60, la Festivalul Cerbul de aur de la Brasov, au venit citiva francezi si spanioli, citiva italieni si cehi, care erau de o frumusete, de o eleganta cu totul remarcabile.

Un tinar poate sa aiba un idol si un fotbalist sau un cintaret de muzica usoara. Ce mai trebuie, care este declicul care sa-l aduca spre un model cultural, care sa-l aseze in lume?
Daca tinarul este inteligent si informat, cultivat, isi va gasi si alte modele. Eu am cunoscut, la inchisoare, multi tarani analfabeti, cu o cultura de un mare rafinament, cultura orala, transmisa prin babe, cum v-am vorbit. Erau foarte cultivati si nu puteai sa vezi la ei vreo lipsa de gust, niciodata. In arhitectura taraneasca si in toata industria lor casnica, saraca sau mai opulenta, nu exista nici o eroare de gust, nici in imbracamintea lor, nici in comportarea lor, nici in ceea ce-si fac pentru ambient. Acesti oameni au o comportare senioriala, asa cum sint ei in modestia lor. Orice conditie umana, normala, este modesta cu adevarat, daca este inteligenta.

Am cazut de acord: un tinar inteligent isi va gasi modele. Dar clasa noastra politica este inteligenta?
In suma totala, nu pare sa fie. Cunosc citiva care sint. Desi nu m-a pasionat poli-tica, nu ma socot un politician. M-am simtit obligat sa am un punct de vedere in viata publica. Trebuie sa ne interesam de comunitatea in care traim. Am ajuns ambasador in Franta, unde m-am comportat de o maniera atipica, dupa mine foarte buna. M-au pasionat problemele civice, m-am implicat in viata publica fiindca nu puteam sa fac altfel. Implicarea in viata publica si gindirea in plan politic este o obligatie a culturii, face parte din cultura si din civilizatie. Este chiar barbarie si incultura sa te rezumi sa citesti pe Eminescu sau pe Kant si sa te dezinterezi de constringerile si somatiile societatii din care faci parte.

„Cel mai rusinos fapt din istoria Romaniei“

Dvs., intr-o carte de convorbiri cu Stelian Tanase, ati recunoscut ca ati avut o anumita colaborare cu Securitatea.
N-a fost o colaborare. Eu am recunoscut ca am avut un angajament. Colaborarea s-a redus, nu chiar la zero, dar a fost aproape de zero. Problema mea a fost sa nu fac rau cuiva. Asta era fundamental. A face rau cuiva este a-ti face tie un mare rau la Judecata de Apoi. Si asta e mult mai important. Oamenii se tem de dispretul contemporanilor. Si e bine asta, dar nu se tem de dispretul lui Dumnezeu, care este mult mai grav. Eu am recunoscut acest angajament in 1988, iar in 1990 a devenit public.

In aceasta cainta, in aceasta recunoastere a angajamentului cu Securitatea, de ce credeti ca nu v-au urmat si altii? De ce nu a fost un model de urmat si aceasta marturisire?
Ma intreb si eu. Cred ca sint prosti si lasi. Daca ai pe suflet o astfel de greutate, o astfel de constringere, un astfel de secret, poti sa fii eventual santajat. Dar nu acesta e cel mai grav lucru. Acest fapt, sa ascunzi ceva de ordinul asta, e o toxina foarte periculoasa. Iti poate vicia si gindirea, si afectele. Principala mea obsesie a fost sa fac public acest lucru indata ce se va putea si sa-l declar unor oameni in care am incredere. Primul caruia i-am declara-t-o a fost prietenul meu Nicu Steinhardt. Care mi-a spus: „Eu eram sigur de asta, am avut impresia asta de la inceput, dar am avut incredere in tine, esti baiat destept si nu puteai sa faci prostii“. Ca dovada, desi stia lucrul asta, mi-a incredintat mie manuscrisul cartii lui, Jurnalul fericirii.

Tot prin mine a cautat sa gaseasca locurile unde sa tina ascuns manuscrisul, fara primejdie, nici pentru cei care il tineau ascuns, nici pentru el. Apoi, am vorbit despre angajamentul meu unei doamne, sa ma asigur ca, intr-un moment in care aveam de facut o actiune in favoarea acelei doamne, ea sa stie ca sint vulnerabil. Si am spus acest lucru si duhovnicului meu. Iar atunci cind s-a putut sa o inserez, cu toate detaliile, cu toata cazuistica, cu toata judecata mea despre mine si despre altii, am facut-o intr-o carte care urma sa apara cind se va putea. A fost posibil dupa 1990. S-au publicat niste fragmente in revista Contrapunct. Eu eram in Franta, nici n-am primit toate numerele. Cartea a aparut mai tirziu, in doua editii. Senzatia extraordinara de sanatate, de revenire la un aer foarte curat si foarte tonifiant, am avut-o in clipa cind lucrul era virtualmente publicabil, inainte de 1989, cind exista materialul ce putea fi publicat.

De ce n-au facut-o si altii? Acesta era un model de urmat: sa-ti recunosti o anumita vina pe care ai avut-o, ca sa poti merge mai departe. Spatiul rusesc a oferit asemenea modele: oameni care au fost in Partidul Comunist al URSS si care s-au cait la un moment dat.
M-au intrebat cei de la Academia Catavencu: pentru dvs. care este faptul cel mai rusinos din istoria Romaniei? Sint foarte multe fapte rusinoase. Si in istoria tuturor popoarelor sint multe fapte rusinoase. In Romania, e foarte greu sa alegi un eveniment consumat istoriceste, pe care il stii din carti. Cel mai rusinos fapt ajunge sa fie aproape de tine, intr-un fel impartasesti rusinea societatii tale. Pentru mine, cel mai rusinos fapt din istoria Romaniei sint aplauzele unor cetateni din Bucuresti la adresa minerilor in iunie 1990. Este cea mai mare rusine a tarii noastre. Si aceasta rusine este grava pentru ca da de gindit asupra posibilitatii producerii unui astfel de consens.

Va intrebam de ce nu este recunoscuta colaborarea cu regimul comunist. De ce nu recunoaste Ion Iliescu aceasta colaborare?
Iliescu o recunoaste si i se pare buna. Acum, Iliescu incearca sa cocoloseasca aceasta colaborare pe care a avut-o cu sistemul comunist, incearca sa-i dea alt limbaj. El vrea sa ramina mai departe in competitia politica si nu mai merge cu limbajul comunist. Lui i-a fost foarte greu sa iasa din tiparele mentale comuniste, in care era strict incarcerat. Nu-si putea reprezenta o comportare necomunista. Imi aduc aminte, in timpul lui Ceausescu, Iliescu era mentionat ca un personaj bun de schimb pentru Ceausescu: „Domnule, sa scapam de Ceausescu, ca il avem macar pe Iliescu, prieten cu Gorbaciov“. Mi-am dat seama ulterior ca, departe de a avea vreun regret sau vreo indoiala asupra dogmei bolsevice, Iliescu nu putea iesi din ea, nu are posibilitatea sa-si reprezinte altfel de existenta, altfel de angajare si altfel de viziune a lumii. El a facut eforturi sa simuleze ca gindeste altfel. Si, intr-o buna masura, chiar reuseste. Fiind coleg la Comisia de politica externa de la Senat, l-am auzit spunind, de doua ori, lucruri foarte rezo-nabile si foarte detaliate. Si i-am si spus lui Iliescu: „Domnule senator, cu tot regretul, va felicit“.

Perle, perle, perle, la testele nationale

"Vitoria chefuia pe la nunti si botezuri, desi stia cã sotul ei ar putea zace prin munti" sau "Baltagul este un roman, deoarece are dimensiuni corespunzãtoare", sînt doar douã dintre zecile de perle culese de profesori în urma corectãrii lucrãrilor la limba românã din cadrul testelor nationale. Multe din perlele elevilor au la bazã necunoasterea subiectelor de examen, dar specialistii spun cã trebuie fãcutã o diferentã clarã între prostie si confuzie. Iatã mai jos cîteva exemple:

@ Explicã semnificatia versului: "Vin iar, carele-ncãrcate si cu spice, si cu vis...": Acest vers ne spune cã, carele nu sunt încãrcate cu spice, ci ele sunt încãrcate cu stele.

@ Vitoria Lipan era o bunã gospodinã cu ochii cãprui, cu pãrul castaniu, care stia sã negocieze cu toti.

@ Acestea fiind spuse putem afirma cã romanul "Baltagul" apartine lui Ioan Slavici.

@ În Baltagul e vorba despre o doamnã al cãrei sot a plecat sã cumpere oi.

@ Romanul "Ciurlinii Bãrãganului" e scris de Petre Ipãtescu si e vorba despre un copil care stãtea în ciurlini.

@ Romanul e de întindere majorã.

@ Romanul este o operã de mãrime medie aflându-se între schitã (?) si comedie (?).

@ În cãlãtoria sa Vitoria a avut multe întâmplãri, cã pe unde a trecut s-a ciocnit cu o nuntã, un botez, o pomanã.

@ Vitoria si Gheorghitã au trãit mult de atunci.

@ Vitoria merge cu Gheorghitã pe la toate hanurile si aflã cã Nechifor a coborât cu 2 ciobani, Brânzovenescu si Farfuridi în care cei doi l-au omorît.

@ Brânzovenescu a murit la urmã iar Farfuridi i-a spus militiei cã el l-a omorât pe Nechifor.

@ Vitoria multumeste militienilor cã au ajutat-o.

@ Mãsura este cinspesilabicã.

@ Vitoria avea o fatã de însurat.

@ Trecând un car de vreme de la înmormântarea lui Nechifor Lipan, Vitoria si-a vândut zestrea si s-a recãsãtorit.

@ Baltagul e un roman deoarece are dimensiuni corespunzãtoare.

@ Actiunea se petrece în orasul La Dorna si de-a lungul drumului.

@ Vitoria Lipan a avut mult curaj în sângele ei pentru cã e o fatã cu mult suflet.

@ Vitoria a mers pânã a dat de 3 ciobani: unul vrâncean, unul ungurean si unul moldovean si i-a luat la întrebãri, cã unde e Nechifor.

@ Vitoria chefuia pe la nunti si botezuri, desi stia cã sotul ei ar putea zace prin munti.

@ Vitoria este de 3 ori femeie pentru cã umbla cu capul pe sus.

@ Vitoria, pe lângã calitatea de mamã aia si pe cea de tatã, calitate care este mult mai dificil de îndeplinit.

@ Vitoria a dat dovadã de inteligentã în toate pozitiile în care s-a aflat.

@ Vitoria îl cautã pe singurul ei sot.

@ Vitoria Lipan este o "superfemeie" din toate punctele de vedere.

@ Vitoria e o femeie superioarã, deci o specie pe cale de disparitie.

@ Gheorghitã este foarte tãcut, dar explicit.

@ Gheorghitã era cioban fãrã diplomã dar specializat în procesarea laptelui.

@ Gheorghitã i-a dat ucigasului cu buzduganul în cap.

@ Nechifor era priceput în mânuirea oilor si prepara bine laptele si brânzeturile.

baieti nu disperati...

Si animalele platesc pentru sex



O echipa de cercetatori britanici de la Universitatea Cambridge a descoperit practicante ale celei mai vechi meserii din lume chiar si in zonele inghetate ale Antarcticii. Este vorba de mai multe femele pinguin din specia Adelie, care cer pietricele ca sa faca sex cu masculii. De voie de nevoie, acestia renunta la pretioasele obiecte pentru cateva clipe de placere. Apoi, femelele isi construiesc cuibul cu agoniseala din "munca". Pietricelele si bucatile de roca sunt foarte rare pe insula Ross, aflata la circa 1.300 km de Polul Sud. inainte de inceperea sezonului de imperechere, pinguinii, pasari monogame ce traiesc cu un singur partener "oficial", pornesc in cautarea valoroaselor obiecte, care sunt vitale pentru mentinerea oualor la adapost de frig si umezeala. "Pentru ca lupta pentru pastrarea pietrelor este acerba, de multe ori izbucnind adevarate batai intre pinguini, femelele au fost nevoite sa adopte alta tactica. Ele ofera favoruri sexuale in schimbul materialului atat de necesar pentru cuib. insa o fac atat de bine incat masculii au ajuns sa-si neglijeze partenerele si dau aproape toate pietricelele pentru "relatii extraconjugale". Asemanarile cu prostitutia la oameni sunt evidente. Din cauza concurentei, femelele care fac sex pentru pietricele folosesc tot arsenalul din dotare ca sa atraga masculii. Ele misca provocator din cap sau chiar ii fac cu ochiul potentialului "client"", expli-ca doctorul Fiona Hunter intr-un articol aparut in publicatia stiintifica "Auk". Dupa actul sexual, femela isi ia "plata" si o duce la locul unde va construi cuibul. Uneori, masculii sunt atat de multumiti incat ofera chiar si trei pietre pentru o singura partida de sex. "La un moment dat, am vazut cu uimire ca o femela a descoperit o tactica si mai buna. Aceasta a inteles ca nu intotdeauna trebuie sa se prostitueze pentru a-si construi cuibul. Un mic flirt s-a dovedit de ajuns pentru a fi recompensata la fel cu femelele care mergeau pana la capat. Ea a reusit sa adune 62 de pietricele fara sa faca sex nici macar o data", spune cercetatoarea britanica. Fiona Hunter sustine ca femelele nu se prostitueaza doar pentru pietricele. "Cred ca fac acest lucru si ca sa vada care sunt partenerii cei mai buni pentru urmatorul sezon in cazul in care "sotul" oficial moare intre timp", considera cercetatoarea.

Revista Presei Romanesti

Este Tirgul anual al vitelor si porcinelor, veniti cit mai multi!
(Scanteia, 1967)

Detaliu nefericit, aceasta femeie fusese deja victima unui accident mortal cu un an inainte
(Libertatea)

Local traditional Pakistanez: ......, Sarmalute, Ficatei de porc
(Libertatea)

In acea noapte fatala, hemoroizii il impiedicau sa inchida ochii
(Libertatea)

Firul vietii victimei a fost sugrumat cu salbaticie, cu multiple lovituri de cutit
(Libertatea)

Avea doar o strangulatie superficiala la umar ..
(Libertatea)

Misterul femeii taiate in bucati ramine intreg!
(Ev. Zilei)

Biserica fiind in reparatii, victimele accidentului au fost comemorate in sala de festivitati a primariei
(Ev. Zilei)

Toti purtau o cirpa la brat .... (Ev. Zilei)

Cu arsuri foarte grave pe 70% din corp, ea s-a stins in drum spre spital
(National)

Arestarea s-a operat fara infuziune de sange
(National)

Familia multumeste calduros celor care au luat parte la decesul scumpei lor Elisabeta M.
(Romania Libera, decese)

Apa oceanului si clima sunt foarte umede in aceasta regiune
(Romania Libera)

Raportul politiei releva ca victima s-a sinucis singura
(Actualitatea Banateana)

Spitalul judetean a fost dotat cu un aparat de reanimare dupa ultimul strigat
(Monitorul de Cluj)

Cind s-a sinucis nefericita femeie ? Oare si-a gasit moartea inainte de a se arunca in apele Muresului ?
(Monitorul de Timisoara)

Gaurile din lenjeria lui lasau sa se intrevada o familie saraca
(Monitorul de Timisoara)

Vinatoarea in Vrancea: mai putini cerbi, dar mai numerosi
(revista AGVPS)

Isi misca coada in cadenta, ca un soldat la parada (revista AGVPS)

Ultimele lui cuvinte au fost o tacere sfidatoare
(Glasul Bucurestilor)

Pragmatismul ...

Pragmatismul defineste Adevarul prin cunoasterea necesitatilor.
Ceeace trimite la selectivitate. Generalizarea negativa e semnul varstei. Exista pragmatici si pramatii, indiferent de varsta lor biologica.
Societatea marginalizeaza pramatiile prin selectie naturala .. sau ii pune sefi; ceeace e tot o forma de marginalizare dar care sfarseste cel mai rau.
Adevarul e social, pragmatic si e compus din suma tuturor Adevarurilor.

Michael Theil - Lazarescu din Montréal

Siebenbuergen, suesse Heimat ...

Michael Theil Lazarescu

SVABII sunt nemti.
Sasii NU sunt nemti.
Vi-o spun eu, ca SAS.
Sasii sunt un amestec foarte special din centrul Europei si Romani.
Cunosc Sasi emigrati in Germania care isi serbeaza originea, cu steaguri Romanesti, in fiecare an; in Germania !
La originea din 1190, cei mai mai multi Sasi veneau din Flandra.
Erau colonizati in Siebenbuergen ca sa apere frontierele de turci.
Asa si-au facut Casele si Bisericile fortificate si s-au fortificat in religia lor Evanghelica. De razboaie au avut parte mereu. A mai venit apoi un val de deportati religios din Austria catolica, in anii 1700 si vorbirea ni s-a mai germanizat. Dupa rascoala lui Horia, Closca si Crisan, Imperiul Austro-Ungar a luat sasi din fiecare comuna sa asiste la executii CA SA IA SI EI PILDA fiindca mai existasera revolte Romano-Sase contra imperiului. Si daca Romanul si UNESCO ne mai respecta amintirea si azi , mai e si din cauza ca eram buni meseriasi, ARTISTI IN MESERIE si pentruca in loc de rege si parlament aveam o .. Academie Sasa !
Si apoi un Guvernator al carui stramosi erau printre altele .. cizmari sau olari, sau preoti, inainte de a deveni judecatori numiti de Sasii insisi :
Samuel Breckner (von Brukenthal), marele iluminist al Transilvaniei, din vremea .. Siebenbuergen, suesse Heimat ..
Stramosul meu.