Lava crashes into the sea

                        

 

Two photographers risked their lives to become the first people to capture the explosive moment fiery lava crashes into the sea. Nick Selway, 28, and CJ Kale, 35, braved baking hot 110F waters to capture these images, as they floated just feet from scalding heat and floating lava bombs. The pair, who chase the lava as it flows from Kilauea through Kalapana, Hawaii, spend their days camped on the edge of active volcanoes to capture the incredible images.   Nature's fury: Nick Selway, 28, and CJ Kale, 35, braved baking hot 110F waters to capture these images, as they floated just feet from scalding heat and floating lava bombs   Contrast: The bright light of the lava, accentuated by a long exposure, sets of the grey of the water in the Hawaiian dusk     Steaming close: One of the daredevils braving surf, which is warmed by the lava, to snap the amazing images   Close call: The cameraman is just a few dozen feet from fiery lava pouring out of the rock   Hot and steamy: The two men use protective casings for their cameras, known as surf housings, to keep them operating in the exreme conditions Using a simple protective casing around their cameras, and wearing just swimming shorts and flippers, they bob up and down with the water as the surf washes over their heads. But their remarkable day jobs don't come without enormous danger. Last year Mr Kale tumbled 20ft into a lava-tube with 40lb of camera gear on his back, shattering his ankle. Others have died in the area due to land falling away.   Beautiful, but dangerous: Mr Selway and Mr Kale don't recommend that others attempt to recreate the incredible shots     Beauty: Hawaii is an collection of volcanic islands located over a geological 'hot spot' in the Central Pacific     Artistic: Like a Salvador Dali painting, thick gloopy lava folds over a rock, left, as the molten rock cascades into the sea, right - causing steam to rise from the water     Magma: Mr Kale and Mr Selway spend days camped out on the edge of volcanoes to capture their shots at just the right moment   Daily drama: There are currently three active volcanoes in Hawaii       Colourful: Several different striking hues are on display in one of nature's greatest phenomenons - including grey, blue and red (left), and orange and purple (right) Mr Kale, from Hawaii, said: 'We shoot pictures all over the world but our volcano images are shot here on the island because it's so spectacular. 'Our days are spent on the edge of volcanoes, either leaving at midnight to get out before the light of the rising sun or hiking in the day and then staying overnight. 'We use surf-housing which is a protective case so we can venture into the water with our cameras, as the heat and water would be too much for them. 'It's 110F where we were and just 20ft in front of us it was boiling. 'We have a lot of fun but it's extremely dangerous and I wouldn't recommend anyone trying it for themselves. 'I fell into a lava-tube shattering my ankle. After climbing out we had to lash my foot to my leg with a tripod, camera strap and belt and hike over the rugged terrain for two miles. 'Not many people die each year but when they do it's normally in large groups when large chunks of land drop into the sea.'   Fierce: Great clouds of steam fill the horizon as a lava flow winds its way to the sea   Awe-inspiring: An impressive display of Lava close-up, left, explodes into the air just beyond from where the photographers are standing, right   Stunning: The rising steam from the eruptions creates a rainbow across the evening sky Mr Kale and Mr Selway, who is from Washington, are the only two people to bring such a magnificent and unique view of the volcano to the world. Mr Kale added: 'It's such an extraordinary experience and we feel lucky to be able to turn our photography into what we do for a living. 'The views are really something special and completely unique every time. 'I wouldn't rather be doing anything else.'   Deadly: Molten rock flies through the air   Life on Mars? A river of molten rock flows past a majestic landscape that conjures up images of perhaps some faraway planet   Too close: A flip-flop catches fire as it is exposed to the lava - a warning to the photographers of the risks of doing this kind of work   Fountain of flames: A volley of lava explodes into the air with clouds of menacing smoke rising above   Molten river: Thousands of gallons of red lava cascade down a mountain slope in a scene of terrifying beauty   Bleak: Smoke rises off rivers of fiery lava as it crashes into the sea Hawaii is an collection of volcanic islands located over a geological 'hot spot' in the Central Pacific. There are eight major islands and six of these are open to tourism. Hawaii - or the 'Big Island' - is the largest of the islands and home to Mauna Kea and the Hawaii Volcanoes National Park which includes two of the largest and most active volcanoes on Earth - Mauna Loa and Kilauea. There are currently three active volcanoes in Hawaii. Maunaloa last erupted in 1984 and Kilauea has been erupting continuously since 1983. Loihi is located underwater off the southern coast of Hawaii's Big Island and has been erupting since 1996. It could break through the surface in about 250,000 years, adding a ninth distinct island to the Hawaiian chain.

De la un medic,citire....

Rele care fac bine Orice lucru bun in viata e imoral, ilegal, ori ingrasa !" Asa se spunea pana acum. Oamenii de stiinta vin si adauga: tot raul spre bine.  Pe primul loc - sexul. In afara de rolul pe care il are in perpetuarea speciei, sexul reduce stresul, scade colesterolul si imbunatateste circulatia sangelui.   Credeti ca mai gasiti alte scuze? Pe locul 2 - ciocolata. Studiiile recente arata beneficiile ei: contine antioxidanti care previn anumite tipuri de cancer. Anumite substante pot chiar sa previna dementa. Consumati ciocolata cu cel mai mare continut de cacao. Cea care are prea mult zahar face mai mult rau decat bine.   Pe locul 3 - vinul rosu. Este un ingredient esential pentru a ne mentine in forma. Ajuta la prevenirea cancerului si la protejarea arterelor. Unele studii arata insa ca exista un antioxidant care se gaseste in strugurii rosii din care se face vinul, numit resveratrol. Acesta imbunatateste anduranta muschilor, reduce afectiunilegingiilor si aparitia bolii Alzheimer. Pe locul 4 - marijuana. Este acum, considerata o forma de a stopa pierderile de memorie - mai precis, anumite tipuri de memorie si numai pe termen lung, in general considerandu-se ca pe termen scurt afecteaza in mod negativ memoria. Studiile recente facute pe cobai arata ca substantele care se gasesc in acest drog impiedica acumularea proteinelor in creier, una dintre principalele cauze ale acestei afectiuni. Aveti de gand sa incepeti tratamentul? Totusi, ar fi bine sa asteptati pana se experimenteaza si pe oameni .     Pe locul 5 - viermii. Desi sunt scarbosi, va pot salva viata. Aceste larve sunt cea mai noua minune curativa. Pusi pe ranile grave, viermii mananca bacteriile si tesutul mort, prevenind infectia si ajutand la vindecarea ranii. (Daca ai ajuns deja in sicriu, nu prea mai ajuta !)   Pe locul 6 - lumina soarelui. Ultravioletele sunt benefice, iar lumina soarelui, chiar si indirect, ridica moralul. Un pic de soare îi poate ajuta pe cei(cele) care lucreaza in birouri sa se mai dezmorteasca.   (prin dezmortire la ridicarea moralului)      Pe locul 7 - LSD-ul (substanta halucinogena). Cercetatorii au descoperit ca, in cazul alcoolicilor, mici doze de LSD ii ajuta sa renunte la pahar definitiv.   Pe locul 8 - cafeaua. Multe studii sustin ca este o sursa de antioxidanti si scade riscul de diabet. Ceva din boabele ei scade incidenta cirozei si bolilor pancreasului.          Pe locul 9 - furia. Izbucnirile sunt bune pentru sanatate. Daca te abtii risti sa devii speriat, nervos si scarbit. Totusi, mania este buna doar in cantitate moderata. Daca dureaza prea mult, risti sa iti creasca tensiunea, sa ai insomnii si sa ai probleme cu plamanii.          Pe locul 10 - berea. S-a descoperit de curand ca un consum moderat de bere poate imbunatati functiile sistemului cardiovascular, in timp ce hameiul are un puternic efect antioxidant.    Concluzii: Ordinea o stabileste fiecare !

 

Dream Houses

  

O tempora, o mores!

O tempora, o mores!, originally uploaded by Anselmo López Zaldúa.

Dialog cu Ioan Toma, ultimul ministru al tineretului din perioada regimului comunist. „-Sunteţi fiul unor oameni simpli din Moldova. Când eraţi copil, v-aţi gândit vreodată c-o să ajungeţi ministru?”

-Bineînţeles că nu.

-Cum de s-a întâmplat, totuşi?

-Trebuie spus că mi-am văzut în mod firesc de şcoală şi de muncă, absolvind, în timp ce eram activist al comitetului judeţean Iaşi al UTC, facultatea de drept.

-De la Iaşi, a urmat drumul la Bucureşti, unde, în 1987, i-aţi succedat lui Nicu Ceauşesu în funcţia de prim secretar al UTC şi ministru pentru problemele tineretului.

-Era o perioadă foarte complicată din punct de vedere economic.

-Îmi închipui că v-a chemat însuşi Ceauşescu înaintea de numirea într-o astfel de funcţie.

-Adevărat, am avut o întâlnire cu Nicolae Ceauşescu.

-Cum a fost această întâlnire?

-Plină de emoţii pentru mine. Astăzi toată lumea bagatelizează numele de Ceauşescu. Atunci nu era puţin lucru să te întâlneşti cu el.

-Cât a durat această întâlnire şi ce v-a spus?

-A durat în jur de 20 de minute, timp în care mi-a spus că există orientarea ca eu să devin prim secretar al UTC. Şi că aşteaptă de la mine şi de la generaţia pe care o reprezentam o angajare totală pentru rezolvarea proiectelor importante pe care le aveam în acea perioadă.

-De atunci v-aţi mai întâlnit între patru ochi cu Ceauşescu?

-Încă o dată sau de două ori. Altfel, de nenumărate ori în 2 ani şi 2 luni cât am fost în fruntea UTC. În tot acest timp, am fost şi membru al Comitetului Central al PCR, şi membru supleant al Comitetului Politic Executiv. Dar asta nu ca urmare a unei evoluţii politice normale, ci datorită funcţiei pe care o ocupam, ca reprezentant al organizaţiei de tineret, adică. Referitor la Ceauşescu, simt nevoia să spun, oricât de hulit aş fi pentru asta, că muncea enorm, n-am văzut pe nimeni din conducerea ţării care să muncească la fel de mult ca el.

-Despre care conducere spuneţi?

-Despre cea veche, dar mă tem că e valabil şi pentru actuala.

-Aş vrea să vă contrazic, dar mă tem că nu prea pot.

-V-aş ruga să ne întoarcem totuşi în trecut.

Muncisem pentru oameni şi ţara mea, până la epuizare, uneori. 

- Să ne întoarcem. Aveaţi cu vreunul dintre cei din conducerea partidului şi altfel de relaţii decât cele strict oficiale? Eraţi, mai simplu spus, prieten cu vreunul dintre ei?

-Nu. Nu exista o astfel de practică. Relaţiile de prietenie au apărut mai târziu, când ne aflam în detenţie.

-Pentru că tot aţi adus vorba, să ne oprim un pic la această perioadă. Cum este, ce simte, ce se petrece în sufletul unui om care se trezeşte, aproape peste noapte, din scaunul de ministru în puşcărie?

-Este un moment cumplit, aproape că nu-l poţi descrie în cuvinte.

- În zilele căderii regimului comunist chiar nu v-aţi gândit c-aţi putea ajunge la închisoare?

- Fusesem într-adevăr, demnitar comunist, dar nu exista niciun motiv să mă tem pentru ceea ce făcusem. Nu-mi aminteam şi nu-mi amintesc nici acum să fi făcut cuiva vreun rău cu intenţie. Muncisem pentru oameni şi ţara mea, până la epuizare, uneori. Desigur, în felul în care se făceau pe atunci astfel de lucruri. Cu toate acestea, în februarie, 1990, am fost arestat, fiind acuzat, alături de ceilalţi membri ai conducerii superioare a partidului, de genocid şi subminarea economiei naţionale!

-Unde v-au dus după arestare?

-Undeva în Şoseaua Olteniţei. Stăteam în aceeaşi cameră cu profesorul Ursu, reţinut din data de 19 ianuarie.

-Reţinut, dar eliberat mai apoi, fără a fi condamnat. Singurul, dacă nu mă înşel, aflat în această situaţie. Cum a fost acolo în Olteniţei?

- Vreme de 10 zile n-am văzut lumina zilei. Camera noastră era complet camuflată. De ce, nu ştiu. Când am fost scos pentru prima oară la lumină, am văzut dincolo de gard, pe stradă, un bărbat ce mergea cu nişte flori în mână. În clipele acelea mi s-a părut că asta este fericirea supremă, să te poţi duce la cineva drag cu un buchet de flori în mână. Înainte mă gândeam mai rar la asta, pentru că munca îmi ocupa tot timpul. Familia şi cei apropiaţi se aflau pe locul doi. Nu-mi plăcea să mă joc sau să glumesc cu ceea ce făceam. Fusesem învăţat de mic să iau lucrurile foarte în serios, şi le luasem. Pentru a descoperi în ora aia în care mă scoseseră la aer, ce important e să te gândeşti la cei dragi, şi să poţi umbla sub cerul liber pe propriile-ţi picioare. Credeţi-mă că nimic ne este mai important pe lumea ca asta.

-Vă cred!

-Din Olteniţei am fost mutaţi la arestul din Rahova, iar după un an, la Jilava.

Emil Bobu a sprijinit biserica atunci când s-a aflat în funcţie.

-Spuneaţi că v-aţi făcut câţiva prieteni în detenţie. Despre cine este vorba?

-De Dumitru Popescu, în primul rând.

-Cel căruia i se mai spunea şi Dumnezeu?

-El. Am făcut împreună greva foamei la Jilava. E un om de mare cuprindere intelectuală. M-am împrietenit apoi cu Ştefan Andrei, generalul Iulian Vlad, Silviu Curticeanu, Emil Bobu..

-Mai trăieşte Bobu?

-Da

- Ce credeţi despre el?

-S-a creat o mitologie falsă în legătură cu el. A avut, fără îndoială, limite, dar n-a fost un personaj atât de sinistru pe cât s-a spus şi se spune. O să rămâneţi poate surprins, dar ierarhii bisericii din Moldova i-au trimis scrisori de susţinere în timpul detenţiei. Şi ştiţi de ce? Pentru c-a sprijinit biserica atunci când s-a aflat în funcţie.

-Zău că-mi vine să-mi fac cruce. Emil Bobu a sprijinit biserica?

-Şi încă destul de mult. A susţinut cu discreţie investiţii şi activităţi care-i puteau aduce serioase admonestări din partea lui Ceauşescu. Dar şi-a asumat acest risc.

-De cine altcineva v-aţi mai apropiat în cei patru ani de puşcărie?

-De Ilie Ceauşescu, cu care am împărţit un timp aceeaşi celulă.

-Aţi aflat ceva interesant de la el în tot acest timp?

-Da

-Ceva legat de frate-său, bănuiesc.

-Nu, ceva legat de Iliescu. Venit de la Televiziune la Ministerul Apărării Naţionale, pentru a se întâlni cu Stănculescu, Iliescu l-a văzut pe hol pe Ilie Ceauşescu, şi-a pornit zâmbind spre el, să-l salute, dar brusc şi-a schimbat fizionomia, întorcându-i spatele. Era în ziua 22 decembrie şi el trebuia să fie un om din prezent, nu din trecut, aşa cum avusese tendinţa la început.

-Dumneavoastră cum îl socotiţi acum, din prezent sau din trecut?

-Întrucât îl cunosc destul de bine, îngăduiţi-mi vă rog să nu vă răspund.

-Cu cine aţi mai stat în celulă?

-Cu fostul ministru de externe Ioan Totu. Ştiţi ce-am aflat de la Totu?

-Ce?

-Că după ce plătise integral datoria externă, Ceauşescu îl consulta frecvent în ideea realizării la Bucureşti a unui centru financiar internaţional, menit să atragă finanţe de pe urma cărora să beneficieze în primul rând România, dar şi alte ţări în curs de dezvoltare.

-Cine era în propriii săi ochi Ioan Toma după eliberarea din penitenciar?

-Un om de 40 de ani, cu aproape toate drumurile închise, cu multe apăsări sufleteşti, cu gândul de a o lua totuşi într-o direcţie, dar nu prea ştiam în care. Încercam să sper că prin oamenii pe care i-am cunoscut de-a lungul timpului, nu puţini la număr, voi găsi o perspectivă profesională convenabilă.

- Cine v-a întins, ca să zic aşa, mâna?

-Eram un mare naiv. Nu s-a întâmplat nimic de felul acesta. Am reuşit după mai multe căutări să mă angajez jurist la o societate comercială, cu salariul minim pe economie. Am rămas 10 ani aici.

-Acum cu ce vă ocupaţi?

-Sunt consilier juridic la un institut din domeniul aviaţiei.

-Politica nu vă mai tentează?

-Categoric, nu!

-Ce credeţi despre noile vremuri? Dar despre cele vechi?

- Am să încep invers. În anii 50, când erau vârâţi în închisoare marii intelectuali ai ţării, societatea a dat dovadă de o insensibilitate strigătoare la cer. Cam la fel au stat lucrurile şi după 90, şi aşa stau şi astăzi. Asta nu ţine de politică, ci de suflet. Aşa cum există o conştiinţă publică, există sau ar trebui să existe şi un suflet public. Se pare că la noi sufletul acesta s-a cam atrofiat.