miercuri, iulie 27
|
luni, iulie 25
Neagu Djuvara cu SABINA FATI
Istoricul Neagu Djuvara (95 de ani) vorbeşte, într-un interviu destul de personal, acordat României libere, despre ceea ce-l enervează cel mai mult: faptul că românii scuipă pe stradă şi nu se bărbieresc, despre cum arată o zi din viaţa sa, dar şi despre cărţile pe care le are în lucru. Istoricul spune că nu are sentimente de ură, dar că totuşi pe Ion Iliescu îl urăşte cel mai mult, fiindcă îi urăşte „pe toţi cei care fac rău ţării mele".
Ce vă enervează cel mai mult?
N.D: Câteva amănunte care mă supără zilnic, de pildă, că românul este singurul cetăţean din Europa care scuipă pe stradă. Am să vorbesc cu doctorul Viorel Alexandrescu de la Institutul Cantacuzino, care are posibilitatea să creeze un mic spot de televiziune, care ar trebui dat câteva minute zilnic.
Ar fi suficient să arate un tuberculos care a scuipat pe stradă, urmat de un cercetător care culege flegma şi o pune sub microscop. Toţi scuipaţii ăştia îi ducem acasă în fiecare zi. Pe străzile noastre nu ştii dacă eşti mai norocos să calci pe un căcat de câine sau pe un scuipat omenesc.
Cât timp scrieţi în fiecare zi?
N.D: Sunt foarte lent la scriere, aşa că nu vă pot spune cât scriu, ci cât mă aşez la masă ca să devin creator pot socoti: încerc să stau patru ceasuri pe zi, dar sunt incapabil să scriu dimineaţa. Organismul meu este astfel făcut că nu sunt tovarăş creator decât de la cinci după amiaza la douăsprezece noaptea.
Deci v-am furat din timpul de scris?
N.D: Da. De obicei, programez vizitele pentru dimineaţa. Nu foarte de dimineaţă, ci după ce îmi termin toaleta, fiindcă am nevoie de două ceasuri, dacă socotesc şi micul dejun. Dimineaţa nu pot scrie, fiindcă sunt neinspirat. E o chestie foarte veche, de când eram student, lucrez după ora 17.
Cât timp dormiţi?
N.D: Mult şi destul de prost, în ultima vreme. Din cauza vârstei şi din cauza medicamentelor pe care le iau, fiindcă am mici neajunsuri cardiace, iau nişte pastile care sunt şi diuretice, aşa că mă scol de patru ori pe noapte. De patru ori pe noapte e foarte mult, când nu adormi imediat, aşa că degeaba stau nouă ceasuri în pat, pentru că în realitate nu cumulez mai mult de şapte ore de somn
Aveţi grijă deci de ceea ce se numeşte, somnul de frumuseţe.
N.D: Da, dacă pun la socoteală şi jumătatea de oră pe care o dorm după-amiaza, care este foarte importantă şi pe care am învăţat-o când eram în Africa. Din cauza căldurii făceam zilnic o siestă de un ceas şi după aceea mi-a devenit nărav. Acum sunt foarte prost dispus, dacă sunt invitat la masă undeva la prânz şi nu pot să-mi fac siesta. Dacă siesta aceasta depăşeşte o jumătate de ceas nu mai e bună, fiindcă, pe urmă, intri în somnul profund şi te scoli mofluz. O siestă de o jumătate de ceas este, în schimb, foarte utilă şi-mi aduc aminte de ce a scris odată Churchill, că el chiar în momentele bombardamentelor germane asupra Londrei, el îşi făcea siesta lui zilnică, fără de care nu era capabil să fie în formă. Această siestă este foarte utilă
Dacă ar fi să rezumaţi, cam care ar fi programul dvs. zilnic?
N.D: Din păcate, sunt foarte încet la îmbrăcatul de dimineaţă, pentru că mai întâi mănânc copios micul dejun, cu un ou, pâine prăjită, dulceaţă. Adică treisferturi de ceas îmi ia numai micul dejun. Aşa că dacă dau cuiva întâlnire la ora 10 eu trebuie să mă trezesc la opt, că alt-fel mă dau peste cap. Am nevoie de mult timp pentru toaletă şi bărbierit. Niciodată, nici dacă stau toată ziua în casă, nu rămân nebărbierit. Printre lucrurile care mă enervează cel mai mult este şi acela că văd mulţi români nebărbieriţi pe stradă. În Europa modernă ori îi vezi cu barbă, ori îi vezi proaspeţi, bărbaţi o săptămână întreagă nebărbieriţi doar în România vezi.
Ţine de apucăturile noastre balcanice?
N.D: Ţine de manierele noastre balcanice de neciopliţi.
Şi după ce mâncaţi copios, ce urmează?
N.D: După ce mă îmi fac toaleta şi mă îmbrac frumos, dimineţile le pierd. Ies un ceas afară ca să-mi fac cumpărături sau îmi găsesc alte motive să ies afară şi să merg pe jos măcar o oră. Foarte, foarte rar fac această plimbare gratuit. În general, îmi găsesc un scop, merg pe jos până la Obor sau până la Poştă, orice ca să consum această oră în care trebuie să umblu, pe urmă, când ajung acasă, mai scriu o scrisoare sau mai citesc ceva până se face ora prânzului. Dar niciodată nu încep cu adevărat să lucrez serios dimineaţa, ci abia după ce am mâncat prânzul, am făcut siesta, am băut o cafea.
Ce mai citiţi?
N.D: Din păcate sunt foarte înristat că nu mai apuc să citesc nici romane bune şi nici cărţi care să fie din afara interesului meu momentan.
Nu aveţi timp?
N.D: Ba da, dar îl consacru să citesc lucruri de care am nevoie pentru cartea pe care o scriu şi care, în general, sunt foarte multe?
Şi cum vă faceţi documentarea?
N.D: Cu ajutorul multor prieteni pe care îi am la Institutul Iorga, atunci când am vreo problemă, apoi fiecare carte pe care o citesc mă duce la o alta, dar în general sunt un şoarece de bibliotecă. În viaţa mea niciunde nu am fost mai fericit decât într-o bibliotecă. Dacă aş aduna orele pe care le-am petrecut în biblioteci, cred că ar reprezenta un sfert din viaţă. Sunt fericit în biblioteci.
Pentru o carte, cam cât timp vă ia documentarea şi cât scrisul?
N.D: Scriu foarte încet, dar cu toate acestea îmi ia mult mai mult documentarea decât scrisul. Aş zice chiar că documentarea îmi ia de zece ori mai mult decât scrisul. De pildă pentru cartea „Civilizaţii şi tipare istorice" (aparută prima dată la Paris, în 1975, şi distinsă cu premiul de istorie al Academiei Franceze în 1976, ediţia română a fost editată de Humanitas în 2008 -n. S.F.) am lucrat 19 ani, dar scrisul efectiv a durat doar vreo şase şi asta era acolo, în Africa, pe căldurile acelea năpraznice, când în salonul meu erau 37 de grade Celsius.
Aşa am lucrat ani de zile ca să scot o carte de 500 de pagini, pe care o cred o carte serioasă şi o consider, în gândul meu, cea mai bună dintre cărţile mele. Mi-au luat zece ani să scriu „Între Orient şi Occident" (Paris, 1989, ultima ediţie în limba română, Humanitas, 2008n. S.F.), dar nouă ani am adunat material şi am redactat-o într-un an. Proporţia este deci de zece la unu. Din când în când am însărcinat pe câte cineva să facă cercetări pentru mine, dar nu e acelaşi lucru, contează contactul meu direct cu documentele sau lucrările de care am nevoie.
Sunt destul de frustrat, că, de exemplu la Biblioteca Naţională de la Paris, nu-ţi mai dă în mână cartea veche originală şi trebuie să citesc pe computer: este obositor pentru ochi şi ştirbeşte elementul emoţional, fiindcă orice carte de acum 300 de ani are ea însăşi o poveste pasionantă şi adesea câte o dedicaţie către un personaj mare al istoriei. Pentru oricine scrie, emoţia literară este extrem de necesară. Un bun istoric, fără emoţia istoriei, nu poate scrie o carte bună
Avansul tehnic vă răpeşte deci plăcerea şi emoţia?
N.D: Da. Şi în plus acuma sunt pe cale să pierd un ochi. Am avut o scurgere de sânge la cel mai bun dintre cei doi şi nu mai pot citi cu ochiul stâng: văd lumină, percep mişcări cu el, dar nu disting nici o literă. Pentru mine de-acum încolo, înseamnă că toată oboseala cade pe ochiul drept.
Aţi fost la medic?
N.D: Bineînţeles, mi-am schim-bat şi ochelarii. Acum mi-e teamă de vreun accident care să-mi afecteze ochiul bun, pentru că în cazul acesta nu mai pot citi deloc.
Ce urâţi cel mai mult?
N.D: Nu sunt un om care urăşte, dar dacă mă întrebaţi cu tot dinadinsul vă pot spune că cel mai mult îl urăsc pe Ion Iliescu
De ce?
N.D: Fiindcă îi urăsc pe cei care fac rău ţării mele.
Uneori vă e frică? Ce vă face să vă fie cel mai frică?
N.D: În viaţa mea cel mai frică mi-a fost de apă. Am fost foarte fricos în apă şi hazardul a făcut să mă căsătoresc cu o fată care era excelentă înotătoare. Aşa că de la început a fost un motiv de neînţelegere în menaj, fiindcă eu la plajă o vedeam plecând şi făcând kilometri întregi. E adevărat că acest lucru i-a salvat viaţa, atunci când au căzut cu avionul în mare. Am învăţat să înot după 40 de ani, mai ales din cauza accidentului ei.
Când a fost accidentul?
N.D: Era în perioada războiului din Algeria, când nevastă-mea a plecat ca infirmieră trimisă să distribuie pachete soldaţilor francezi. Avionul în care era a rămas fără un motor, a intrat într-o furtună şi în cele din urmă a fost obligat să amerizeze la 3 km de coastă. Bineînţeles că echipajul de trei bărbaţi şi cele trei femei aflate la bord, adică nevastă-mea, cu secretara ei de la Crucea Roşie, plus încă o infirmieră a aerului, au ieşit din avion, înainte ca acesta să se scufunde.
Nevastă-mea, care era o foarte bună înotătoare a calculat înainte să se întunece care era distanţa până la pământ şi în capul ei şi-a spus: asta nu e mai mult decât lungimea pe care o înota zilnic la 17 ani. Femeile celelalte nu ştiau să înoate şi s-au scufundat o dată cu avionul, iar bărbaţii din echipaj au murit la rândul lor, din cauză că aveau cizmele pline de ziare şi a echipamentului, care îmbibat cu apă a devenit foarte greu. Nevastă-mea a înotat trei ceasuri, dar până la urmă a ajuns la mal.
Şi acum nu vă mai e frică de apă?
N.D: Nu mai mi-e frică de apă, dar mi-e frică să nu fiu muşcat de vreun câine. Nu e o frică serioasă, fiindcă acum, de fapt, nu mai mi-e frică de nimic.
Ce vă mai doriţi?
N.D: Cel mai mult îmi doresc ca înainte de moarte să văd apărând în limba engleză cartea mea cea mai bună: „Civilizaţii şi tipare istorice". Aceasta e singura lipsă pe care o resimt, fiindcă astăzi, pentru a fi cunoscut pe piaţa internaţională, e obligatoriu să apari în limba enegleză. Degeaba am avut un premiu al Academiei Franceze pentru că francezii nu citesc filozofia istoriei şi lumea nu mai citeşte franţuzeşte.
Cele două cărţi pe care le aveţi în lucru despre ce sunt?
N.D: Sunteţi indiscretă, dar cred că pot să spun: lucrez la o carte care este un răspuns la toţi criticii care mi-au ieşit în cale atunci când am îndrăznit să spun că Basarab Întemeietorul era de origine cumană. Românul nu poate înghiţi ideea că prima sa dinastie voievodală era de origine străină, că nu era moşnean român. Insist mereu că nu există ţară în Europa unde statul să fi fost format în Evul Mediu de băştinaşi. Peste tot a fost creat de invadatorul barbar: în Franţa erau francii, proveniţi dintr-un trib german, în Spania sunt vizigoţii, în Italia sunt longobarzii etc. De trei ani lucrez la ea.
Şi ce-a de-a doua carte?
N.D: Un fel de curs, după un curs pe care l-am ţinut la Universitate intitulat "Etnogeneza naţiunilor din Balcani". E o lucrare foarte ambiţioasă fiindcă eu nu vorbesc nici bulgăreşte, nici greceşte, nici albaneză, aşa că unii cred că n-ar trebui să îndrăznesc. Va fi o lucrare scrisă de un generalist care, folosindu-se de tot ceea ce s-a scris în limbile de circulaţie internaţionlă, eu citesc în opt limbi, chiar dacă nu le vorbesc pe toate, va rezuma şi va explica felul în care s-au născut statele balcanice. Românii nu-şi pot înţelege istoria lor naţională fără istoria statelor din jur. Iorga a spus-o, dar n-a făcut-o.
vineri, iulie 22
Iti sta mintea in loc
Trebuie sa fii "specialist" englez ca sa fii asa de tampit ???????????????????
95% dintre români înteleg spontan limba moldoveneasca
Un studiu demarat de comitetul pe probleme de lingvism al Uniunii
Europene a relevat, în mod absolut surprinzator, ca 95.26% dintre
români înteleg spontan limba oficiala a Republicii Moldova, respectiv,
limba moldoveneasca. Fenomenul este cu atât mai teribil cu cât limba
în cauza este, dupa cum probabil se cunoaste, una dintre cele mai noi
limbi indo-europene, aparuta pe planeta de abia doua decenii, mai
exact, în anul 1989.Uluiti, cercetatorii britanici afirma ca singura
explicatie plauzibila este ca românii sunt înzestrati genetic cu
inteligenta deosebita, talent în comunicare si o profunda înclinatie
spre limbi straine. Un argument invocat în sprijinul acestei teorii
este si acela ca procentul de 4.74% din populatie care nu manifesta o
asemenea întelegere spontana este reprezentat de minoritati nationale,
în special, ungare, care de asemenea, nu înteleg nici limba româna.
Studiul a fost demarat de autoritatile europene în încercarea de a
cuantifica necesarul de traducatori autorizati din limba româna în
limba moldoveneasca. Nu-i banc ,dar e bun......
miercuri, iulie 20
Un smecher
Era o vreme când saşii din Siebenburgen, cum i se mai spune Transilvaniei (adică regiunea celor şapte cetăţi: Braşov, Bistriţa, Sebeş, Sibiu, Sighişoara, Mediaş şi Cluj), treceau Carpaţii pentru schimburi comerciale şi ajungeau şi în zona Drăgăşanilor, de unde cumpărau vin. Ofereau la schimb articole de meşteşugărie, pe care saşii le produceau de o calitate recunoscută în toată Europa.Oltenii din Drăgăşani au găsit repede o modalitate să-i păcălească pe negustorii saşi. Cu ospitalitatea caracteristică, ei îi invitau în case, le dădeau să mănânce, apoi le serveau vinul cel mai tare pe care-l aveau. Cum saşii nu erau obişnuiţi cu băutura (ei erau obişnuiţi cu munca), se "ameţeau" repede, iar când începeau negocierile pentru preţul produselor, erau aproape beţi şi nu mai reuşeau să vândă la preţ bun. Pe când cumpărau vinul, oltenii le dădeau să guste şi din ăla şi din ăla şi din ăla. şi imediat negustorii saşi se "pileau" la loc. Când încărcau vinul târguit, pe lângă faptul că era cumpărat la un preţ mult peste cel normal, vinul bun era înlocuit cu cel mai rău zaibăr şi tulburel.Când au ajuns în "cele 7 cetăţi", adică în Transilvania, Burgermeisterul (adică primarul) şi-a dat seama că negustorii saşi au fost păcăliţi: au vândut ieftin produse de calitate şi au cumpărat scump vin prost. I-a întrebat cum au decurs negocierile şi şi-a dat seama de strategia oltenilor: îi îmbătau pe saşi apoi negociau cum vroiau ei.În anul următor au pornit din nou negustorii saşi spre podgoria Drăgăşani pentru a face schimb de produse şi pentru a aduce vin în Transilvania. Şi, la fel ca şi anul precedent, negustorii au fost ospătaţi şi au băut cot la cot cu oltenii, din vinul cel mai tare. Apoi, când abia se mai ţineau pe picioare, au început să negocieze şi să facă afaceri. Oltenii îşi frecau mâinile că iară i-au păcălit pe saşi. Pe când saşii îşi arătau produsele şi oltenii vinul, dintre negustorii transilvăneni s-a ridicat unul, căruia toţi îi făceau loc: "Das ist der Schmecker", au spus ei, adică "cel care gustă". Toţi îl respectau şi nici unul nu-i ieşea din vorbă. Dintre toţi el era singurul care nu a pus strop de băutură în gură. El a fixat preţul de vânzare a produselor meşteşugăreşti, el a gustat vinul şi a fixat preţul de cumpărare şi a vegheat ca vinul de calitate să fie încărcat în căruţe. Astfel saşii, numai după ce au adus cu ei un Der Schmecker, au putu face un comerţ cinstit cu oltenii.Aceasta este originea adevărată a cuvântului "şmecher", chiar dacă acum înseamnă altceva.
miercuri, iulie 13
Industrie bucureşteană: Ce a fost, câtă a mai rămas
 Întreprinderea APACA |
Prima întreprindere pe aria bucureşteană care a meritat numele de fabrică - prin utilajele folosite şi numărul muncitorilor - a fost aceea de postav, fondată de marele vornic Niculae Băleanu, în 1843, la Tunari. A fost urmată de morile acţionate cu motoare cu aburi ca, de exemplu, bine-cunoscuta moară Assan cu motor şi cu cazan de 7.000 kg aduse de la Viena.
Numărul întreprinderilor industriale şi al manufacturilor mari din Bucureşti a sporit după Unirea din 1859-1862 şi ajunge la 51 în 1878. Legile pentru protecţia industriei naţionale din 1887 şi 1912 au dat un nou impuls înfiinţării de noi fabrici.
În 1914, Bucureştii erau - prin numărul lucrătorilor şi al întreprinderilor - cel dintâi oraş industrial al ţării şi depăşeau celelalte capitale şi mari centre din zonă - Sofia, Belgrad, Atena, Salonic.
Pe primele locuri venea industria uşoară, alimentară, textile, de bunuri de consum. Lipseau aproape complet metalurgia şi industria chimică.
Între cele două războaie mondiale apar uzinele metalurgice de mari proporţii Malaxa şi aceea de ţevi trase (în partea de est a Capitalei). În paralel, se măresc unele întreprinderi mai vechi - Lemaître, Wolf, Atelierele CFR-Griviţa. În ansamblul industriei bucureştene, metalurgia reprezenta numai 10%, în timp ce industria uşoară ocupa 32% şi aceea alimentară - 26%1).
În intervalul 1955-1989 (Congresul III PMR-Congresul XIII PCR), industrializarea Capitalei a fost realizată după anume principii directoare, anume:
– gruparea întreprinderilor din aceeaşi ramură (cât posibil), pe platforme industriale, situate spre exteriorul oraşului;
– construirea obiectivelor în proximitatea mijloacelor de transport, a surselor de energie şi a forţei de muncă;
– protejarea zonei centrale a Capitalei de poluare şi de noxe inevitabile procesului de producţie;
– construirea de către stat a unor cvartale de locuinţe - adevărate oraşe - în apropierea noilor obiective industriale, cu repartizarea apartamentelor prioritar către persoanele care lucrau în unităţile industriale din apropiere.
Investiţii de miliarde de dolari - în fond munca întregii societăţi româneşti - s-au dus pe apa sâmbetei.
La scara întregii Românii, producţia atunci existentă (1989) a fost înlocuită cu importuri, de la chibrituri la produse agroalimentare de tot felul, la bunuri de consum de lungă durată şi până la utilaje complexe.
Precizez dintru început că lista cuprinde numai o parte din întreprinderile dispărute - am început cu cele mai importante. Îmi dau seama că această listă va trebui completată.
Informaţia am adunat-o din aproape în aproape.
Ţin să exprim şi pe această cale cele mai alese mulţumiri domnului general (r) Ion Stoica pentru tot ajutorul acordat în documentarea articolului de faţă.
Mi-am propus să recapitulez unităţile industriale bucureştene importante existente în 1989, în comparaţie cu situaţia de astăzi, 2011.
Este o primă încercare şi care va cunoaşte, desigur, completări. Chiar şi aşa, simpla alăturare a ceea ce a fost în 1989 cu ceea ce este astăzi arată oricui mărimea dezastrului industrial.
I. 23 August
II. IMGB (Întreprinderea de Maşini Grele Bucureşti - Berceni)
III. Pipera
IV. Militari
V. Băneasa-Otopeni
VI. alte întreprinderi mari din Capitală.
În continuare, prezint unităţile ce funcţionau pe fiecare platformă, după următoarea schemă:
a. Numele întreprinderii
b. Specializarea, producţia ei
c. Numărul de muncitori (salariaţi)
d. Evoluţia după decembrie 1989
I. Platforma industrială 23 August
1. a. Uzinele 23 August, numite şi „mecanicul şef al ţării"
b. locomotive diesel hidraulice, echipamente de frână şi alte componente pentru vagoane de cale ferată, echipamente complexe pentru foraj-metrou, felurite piese forjate şi turnate, motoare mari pentru motonave, instalaţii petroliere de foraj la mari adâncimi...
Dispunea şi de o secţie nouă de producţie specială, folosită integral pentru tancurile româneşti şi alt armament necesar înzestrării armatei. Producţia mergea şi la export.
c. 18.000 salariaţi - disponibilizaţi cu salarii compensatorii.
d. Uzina a fost „privatizată" pe bucăţi. Utilajele - unele de înaltă tehnicitate, din ultima generaţie - au fost tăiate şi vândute, ca fier vechi, la export.
Câteva foste hale de producţie sunt astăzi folosite de firme străine pentru depozitarea de mărfuri.
Uzina 23 August a fost complet desfiinţată.
b. Ţevi laminate de toate dimensiunile.
c. Nu cunosc numărul de salariaţi.
d. „Privatizată" pe bucăţi; utilajele demontate şi vândute ca fier vechi. Construcţiile sunt în curs de demolare pentru a „reda" terenul „circuitului imobiliar". Azi complet desfiinţată.
b. Maşini unelte şi agregate de mare precizie, maşini cu comandă program, cu citire optică şi numerică - destinate altor întreprinderi constructoare de maşini. Exporta cca. 30-32% din producţie.
c. Avea peste 6.000 salariaţi, cu personal românesc calificat în Germania şi Elveţia. A fost în întregime disponibilizat.
d. În prezent funcţionează o mică secţie cu 160 (una sută şaizeci) persoane care produce repere pentru echipamente nucleare.
Clădirile sunt „programate" spre dărâmare pentru a „reda" terenul „circuitului imobiliar".
IMUAB a fost practic desfiinţată.
b. producea majoritatea sortimentelor de cabluri şi materiale electroizolante, cabluri telefonice pentru intern, pentru export.
c. Avea 2.400 salariaţi. Mai funcţionează o secţie cu 80 de persoane.
d. Clădirile lăsate în paragină, instalaţiile demontate şi vândute ca fier vechi.
d. Demontată şi înlocuită cu trei supermarketuri: Cora, Bricostore, Dedeman.
d. Lucrează cam la 1/3 din capacitate. Se preconizează închiderea şi demolarea, cu motivarea scoaterii întreprinderilor industriale din aria oraşului propriu-zis. Motivarea este falsă deoarece s-au efectuat închideri şi dărâmări de unităţi industriale, fără a le muta în afara oraşului.
b. Aparatură optică pentru aria medicală; echipamente speciale pentru armată: binocluri, lunete pentru artileria antiaeriană, lunete pentru ochire pe timp de noapte.
c. Nu cunosc efectivele care lucrau în ambele sedii.
d. Sediul din Balta Albă a fost închis şi urmează a fi (sau a fost) dărâmat pentru că se află „în incinta oraşului". Unitatea din Căţelu a fost „privatizată", nu mai produce nimic, iar construcţiile sunt folosite ca depozite de mărfuri.
b. producea aparatură electrotehnică pentru întreprinderile din România şi pentru export.
c. circa 1.200 salariaţi.
d. a fost închisă şi nu mai produce.
b. Producea lacuri şi vopsele pentru piaţa românească.
c. Circa 1.200 salariaţi.
d. A fost privatizată cu un investitor străin şi a funcţionat mai bine de 3 ani; după aceea, investitorul a mutat cele mai mari secţii de producţie în Bulgaria.
În Bucureşti au rămas două secţii care produc lacuri şi vopsele pentru piaţa locală. Celelalte secţii s-au închis şi câteva clădiri au fost demolate.
A fost construită în anii '60 pe un teren viran în aria de sud a Capitalei.
10. a. Prima unitate a fost Întreprinderea de Maşini Grele Bucureşti (IMGB)
b. Profil metalurgic şi construcţii de maşini; producea oţel în cuptoare electrice gigant de 50 şi 100 tone; înzestrată cu forje şi tratamente termice.
A livrat turbine pentru centralele hidro şi termoelectrice de 300 Megawaţi şi demarase şi pentru cele de 700 Megawaţi.
Dispunea de cea mai mare presă din ţară (a treia din lume după SUA şi URSS), cu o putere de 12.000 tone-forţă. Cu aceasta se forjau axele rotoarelor gigant pentru turbinele electrice montate la Turceni, Rogojelu şi Porţile de Fier.
c. Cca 6.000 salariaţi, care au fost cu toţii disponibilizaţi.
d. Gigantul industrial a fost adus în stare de prefaliment şi „privatizat" către o firmă străină pe suma de 500.000 $ (o jumătate de milion de dolari).
Noul „proprietar" a trecut la demolarea unor părţi şi vânzarea altora. Astfel, a vândut sediul fostei case de cultură IMGB cu 1.500.000 de dolari, de trei ori preţul pe care-l plătise pentru întregul complex industrial, cu instalaţii, clădiri şi terenul aferent!!
„Strălucite" exemple de privatizare!
b. Producea pereţi membrane pentru cazanele mari de 1.000 tone aburi/oră, folosite la centralele termoelectrice.
c. Nu cunosc efectivul de salariaţi.
d. Şi-a încetat producţia odată cu închiderea Uzinei Vulcan Bucureşti.
b. Funcţiona tot în incinta industrială IMGB. Producea energie electrică pentru Platforma industrială şi energie termică pentru Cartierul Berceni (cu peste 250.000 locuitori).
c. Nu ştiu efectivul de salariaţi.
d. Şi-a redus treptat activitatea; astăzi mai produce cca 40% din nivelul 1989.
Personalul „excedentar" a fost disponibilizat - pensionat anticipat, trimis în şomaj tehnic temporar, apoi definitiv!
13. a. Întreprinderea Electronică
b. Producea televizoare, aparate de radio etc.
c. Lucrau cca 3.000 persoane, care au fost dispozibilizate.
d. A fost închisă, iar producţia autohtonă a fost înlocuită cu marfă de import.
b. Producea tuburi cinescop pentru televizoare.
c. Cca 800 salariaţi.
d. A fost închisă; halele sunt goale; cuptoarele şi alte instalaţii s-au demontat şi vândute ca fier vechi.
b. Producea contactori pentru toată industria din ţară cât şi pentru export.
c. Circa 1.200 salariaţi.
d. A fost închisă; clădirile sunt în ruină.
b. Producea circuite multistrat pentru industria electronică şi electrotehnică.
c. Dispunea de cca 700 salariaţi, personal ultracalificat.
d. Şi-a încetat orice producţie.
b. Producea calculatoare electronice de felurite capacităţi, marca „Felix".
c. Avea cca. 2.000 salariaţi.
d. A fost închisă. Clădirile au fost închiriate unor firme de comerţ, iar utilajele, demontate şi vândute ca fier vechi.
b. Producea felurite elemente de automatizare necesare industriei româneşti şi pentru export.
c. Nu cunosc numărul salariaţilor. Avea personal ultracalificat.
d. Fabrica s-a închis, utilajul vândut, iar spaţiile au fost închiriate.
b. producea panouri de automatizare.
c. salariaţi: circa 1.800.
d. Închisă, nu mai produce nimic, clădirile sunt închiriate.
b. Producea piese radio şi semiconductori.
c. Nu cunosc numărul de salariaţi.
d. Unitatea a fost închisă, clădirile propuse pentru dărâmare.
Ambele au fost închise, clădirile au fost închiriate.
b. Producea tâmplărie şi mobilă trimisă la export - în proporţie de 80% - în ţări din UE, URSS, China.
c. Numărul salariaţilor: 3.400.
d. Produce, în prezent, circa 28% din nivelul anului 1989. A rămas cu cca 600 salariaţi.
Multe spaţii au fost închiriate şi au primit alte utilizări.
situată în vestul Capitalei
24. a. Întreprinderea de băi, radiatoare, elemente şi armături sanitare (IREMOAS)
b. Utilată pentru turnarea din fontă a radiatoarelor, căzilor de baie şi felurite elemente sanitare.
c. Număr salariaţi 2.800.
d. „Privatizată" pe bucăţi, unele secţii desfiinţate, celelalte şi-au redus activitatea.
Lucrează în prezent 480 persoane.
b. Producea bolţari pentru zidărie din beton celular autoclavizat (BCA). Avea tehnologie nouă de import, inclusiv cuva de autoclavizare şi centrala termică producătoare de abur folosit la autoclavizare.
c. Avea circa 1.600 salariaţi.
d. Mai lucrează 420 persoane, a fost privatizată şi produce cam 40% din nivelul anului 1989.
b. Producea faianţă, gresie, plăci ceramice.
c. Avea 2.100 salariaţi.
d. Privatizată; produce cca 30% din volumul anului 1989 şi are 530 persoane.
„Privatizarea" şi reducerea drastică a producţiei au deschis calea importurilor de materiale de construcţii din Italia, Spania, Grecia, China...
b. Producea motoarele pentru avioanele Rombac, IAR 80 şi IAR 90 - sub licenţă britanică.
c. Avea cca 3.000 salariaţi, parte din ei specializaţi în Marea Britanie.
d. „Privatizată" pe „sectoare" (bucăţi). Nu mai produce nimic. Halele au fost închiriate unor firme străine pentru a fi folosite ca depozite de mărfuri.
b. Producea energie electrică pentru toate întreprinderile din zonă şi energie termică pentru cartierele de locuinţe Militari şi Drumul Taberei.
c. Efectiv de 2.300 salariaţi când a funcţionat cu randament. Azi mai produce 40-45% din capacitate, cu cca 1.100 oameni.
29. a. Întreprinderea de avioane Bucureşti-Băneasa
b. Construia, sub licenţă britanică, avioane de pasageri ROMBAC - cu 110 locuri, cu motoare - licenţă britanică - fabricate la Turbomecanica.
c. Peste 2.000 salariaţi, o parte din ei specializaţi în Marea Britanie.
d. Producţia a încetat. O parte din hale folosite la întreţinerea şi reparaţia avioanelor TAROM.
Alte hale folosite pentru felurite expoziţii, inclusiv Salonul Internaţional al Automobilului - Bucureşti (SAB).
b. A funcţionat:
– ca institut de cercetare;
– unitate de producţie pentru piese necesare construcţiei de avioane.
c. Peste 1.800 salariaţi, din care 350 ingineri.
d. A fost închisă. Producţia a încetat. Unele hale folosite ca depozite de mărfuri.
b. Producea aparatură de măsurat şi control de diferite tipuri şi destinaţii.
c. Cca 800 salariaţi.
d. Mai lucrează cu 400 oameni şi produce macarale mici şi schele pentru construcţii.
b. Producea profiluri laminate.
c. Peste 1.300 salariaţi.
d. Privalizată; astăzi cu 350 muncitori şi o producţie limitată la câteva profiluri.
33. a. Flamura Roşie, pe strada Lânăriei
b. Producea îndeosebi ţesături din lână şi bumbac, în mare parte pentru export.
c. Peste 1.700 salariaţi.
d. Fabrica a fost închisă. „Investitorul" care a preluat totul a transformat halele în depozite-magazin de mobilă.
b. Fabrica utilaje pentru construcţii.
c. Avea circa 1.200 salariaţi, acum disponibilizaţi.
d. Fabrica a fost complet închisă.
b. Producea aparatură electrotehnică pentru toate fabricile din ţară şi pentru export.
c. Avea 1.800 salariaţi, care au fost disponibilizaţi.
d. Întreprinderea a fost demolată.
b. Producea motoare electrice. Utilată cu maşini automate de bobinat, rotori şi statori, importate din Elveţia.
c. Avea de cca 2.100 salariaţi.
d. Utilajele au fost tăiate şi date la fier vechi. Pe terenul fostei întreprinderi s-au deschis două supermarketuri.
b. Producea centrale telefonice (sub licenţă), telefoane, echipamente de telefonie şi transmisiuni. Folosită şi la export, ca, de exemplu, în Grecia.
c. Avea în jur de 1.700 salariaţi.
d. Mai funcţionează o secţie cu 90 oameni care produce aparate telefonice.
b. Producea cazane cu aburi pentru termocentrale şi echipamente pentru calea ferată.
c. Lucrau peste 3.000 oameni.
d. Închisă, în curs de demolare.
39. a. Timpuri noi, fosta Lemaître
b. Producea compresoare de felurite tipuri, echipamente pentru metrou.
c. Lucrau cca 1.600 salariaţi, disponibilizaţi cu salarii compensatorii.
d. Închisă şi demolată.
c. Lucrau cca 800 persoane (femei).
d. Demolată. Pe terenul ei s-au ridicat 6 blocuri cu apartamente.
d. Închisă, halele utilizate pentru depozitarea feluritelor mărfuri.
b. Producţie bine-cunoscută de ciorapi.
c. Avea 600 lucrătoare.
d. Mai lucrează o singură secţie, iar ciorapii de damă se importă.
b. Aparatură medicală de profil.
c. Lucrau circa 700 persoane.
d. Întreprinderea a fost lichidată, fostele spaţii sunt astăzi depozite şi urmează a fi dărâmate.
b. Avea circa 1.200 salariaţi. Privatizată prin metoda MEBO, s-a închis după 4 ani.
*
45. a. Uzinele Chimice Române, pe şoseaua Panduri
b. Produceau o gamă variată de vopsele.
c. Lucrau cca 700 persoane.
d. A fost închisă. Halele de producţie parţial demolate, restul transformat în spaţii de depozitare. Programată pentru demolare.
b. Producea utilaje şi instalaţii pentru construcţii.
c. Avea 900 salariaţi.
d. În prezent demolate.
b. Producea maşini şi utilaje agricole, semănători, combine de recoltat grâu şi porumb, pluguri pentru tractoare, alte utilaje complexe.
c. Avea 2.800 salariaţi.
d. În prezent 400 salariaţi produc pluguri, sape, cazmale, lopeţi, alte mici unelte.
Privatizarea industriei a reprezentat o imensă cacealma, care a dus la desfiinţarea, în proporţie de peste 90%, a unităţilor existente în 1989. Investiţiile în aceste unităţi cu tehnologia aferentă s-au pierdut în întregime.
Cu câteva excepţii (automobile, combinatul de la Galaţi...), România nu mai are o bază industrială.
O evaluare pe fiecare centru al ţării ar prezenta magnitudinea dezastrului industrial al României.
Este greu de aflat în Europa sau în alte părţi o ţară care în mod deliberat, dar şi din inconştienţă şi-a distrus propria ei bază industrială, înlocuind-o cu importuri de tot felul, greu uneori de imaginat.
Notă. Cifrele de mai sus sunt simplu estimative. O cercetare a arhivelor întreprinderilor privatizate şi desfiinţate - dacă s-au mai păstrat - ar reda o situaţie mai exactă.
Este greu de imaginat că tehnologia şi utilajele giganţilor industriali şi ale celorlalte unităţi erau „depăşite". Exemplele Dacia Piteşti şi Siderurgica Galaţi demonstrează exact contrariul.
Anexă
Situaţia unităţilor existente în 1989 şi care mai funcţionează într-un procent redus (nu se ştie pentru cât timp):
1. Constantin C. Giurescu, Istoria Bucureştilor, ediţia III-a revăzută; ediţie îngrijită şi preambul de Dinu C. Giurescu, Editura Vremea, Bucureşti, 2009, pp. 563-568, 570
Numărul întreprinderilor industriale şi al manufacturilor mari din Bucureşti a sporit după Unirea din 1859-1862 şi ajunge la 51 în 1878. Legile pentru protecţia industriei naţionale din 1887 şi 1912 au dat un nou impuls înfiinţării de noi fabrici.
În 1914, Bucureştii erau - prin numărul lucrătorilor şi al întreprinderilor - cel dintâi oraş industrial al ţării şi depăşeau celelalte capitale şi mari centre din zonă - Sofia, Belgrad, Atena, Salonic.
Pe primele locuri venea industria uşoară, alimentară, textile, de bunuri de consum. Lipseau aproape complet metalurgia şi industria chimică.
Între cele două războaie mondiale apar uzinele metalurgice de mari proporţii Malaxa şi aceea de ţevi trase (în partea de est a Capitalei). În paralel, se măresc unele întreprinderi mai vechi - Lemaître, Wolf, Atelierele CFR-Griviţa. În ansamblul industriei bucureştene, metalurgia reprezenta numai 10%, în timp ce industria uşoară ocupa 32% şi aceea alimentară - 26%1).
*
După naţionalizările de la 11 iunie 1948, în cincinalele cu începere din 1951, dezvoltarea industrială (inclusiv a Bucureştilor) a fost realizată în două direcţii: pe de o parte, constituirea ramurilor deficitare: chimie, electronică, maşini unelte, produse industriale grele; pe de altă parte, reutilarea şi extinderea întreprinderilor existente.În intervalul 1955-1989 (Congresul III PMR-Congresul XIII PCR), industrializarea Capitalei a fost realizată după anume principii directoare, anume:
– gruparea întreprinderilor din aceeaşi ramură (cât posibil), pe platforme industriale, situate spre exteriorul oraşului;
– construirea obiectivelor în proximitatea mijloacelor de transport, a surselor de energie şi a forţei de muncă;
– protejarea zonei centrale a Capitalei de poluare şi de noxe inevitabile procesului de producţie;
– construirea de către stat a unor cvartale de locuinţe - adevărate oraşe - în apropierea noilor obiective industriale, cu repartizarea apartamentelor prioritar către persoanele care lucrau în unităţile industriale din apropiere.
*
Este prea bine cunoscut faptul că după revoluţia din decembrie 1989 a fost lichidată în decurs de două decenii aproape întreaga industrie românească, sub pretextul că ar reprezenta o tehnologie depăşită. Metoda utilizată a fost de obicei „privatizarea", alternând cu falimentarea. Noul proprietar a avut grijă să închidă unitatea; utilajul a fost demontat, fragmentat şi vândut ca fier vechi.Investiţii de miliarde de dolari - în fond munca întregii societăţi româneşti - s-au dus pe apa sâmbetei.
La scara întregii Românii, producţia atunci existentă (1989) a fost înlocuită cu importuri, de la chibrituri la produse agroalimentare de tot felul, la bunuri de consum de lungă durată şi până la utilaje complexe.
Precizez dintru început că lista cuprinde numai o parte din întreprinderile dispărute - am început cu cele mai importante. Îmi dau seama că această listă va trebui completată.
Informaţia am adunat-o din aproape în aproape.
Ţin să exprim şi pe această cale cele mai alese mulţumiri domnului general (r) Ion Stoica pentru tot ajutorul acordat în documentarea articolului de faţă.
Mi-am propus să recapitulez unităţile industriale bucureştene importante existente în 1989, în comparaţie cu situaţia de astăzi, 2011.
Este o primă încercare şi care va cunoaşte, desigur, completări. Chiar şi aşa, simpla alăturare a ceea ce a fost în 1989 cu ceea ce este astăzi arată oricui mărimea dezastrului industrial.
*
În 1989 funcţionau în Bucureşti următoarele platforme industriale:I. 23 August
II. IMGB (Întreprinderea de Maşini Grele Bucureşti - Berceni)
III. Pipera
IV. Militari
V. Băneasa-Otopeni
VI. alte întreprinderi mari din Capitală.
În continuare, prezint unităţile ce funcţionau pe fiecare platformă, după următoarea schemă:
a. Numele întreprinderii
b. Specializarea, producţia ei
c. Numărul de muncitori (salariaţi)
d. Evoluţia după decembrie 1989
I. Platforma industrială 23 August
1. a. Uzinele 23 August, numite şi „mecanicul şef al ţării"
b. locomotive diesel hidraulice, echipamente de frână şi alte componente pentru vagoane de cale ferată, echipamente complexe pentru foraj-metrou, felurite piese forjate şi turnate, motoare mari pentru motonave, instalaţii petroliere de foraj la mari adâncimi...
Dispunea şi de o secţie nouă de producţie specială, folosită integral pentru tancurile româneşti şi alt armament necesar înzestrării armatei. Producţia mergea şi la export.
c. 18.000 salariaţi - disponibilizaţi cu salarii compensatorii.
d. Uzina a fost „privatizată" pe bucăţi. Utilajele - unele de înaltă tehnicitate, din ultima generaţie - au fost tăiate şi vândute, ca fier vechi, la export.
Câteva foste hale de producţie sunt astăzi folosite de firme străine pentru depozitarea de mărfuri.
Uzina 23 August a fost complet desfiinţată.
*
2. a. Întreprinderea Republica, în proximitatea celei precedenteb. Ţevi laminate de toate dimensiunile.
c. Nu cunosc numărul de salariaţi.
d. „Privatizată" pe bucăţi; utilajele demontate şi vândute ca fier vechi. Construcţiile sunt în curs de demolare pentru a „reda" terenul „circuitului imobiliar". Azi complet desfiinţată.
*
3. a. Întreprinderea de Maşini Unelte şi Agregate Bucureşti (IMUAB), construită în 1963-1967 pe teren viranb. Maşini unelte şi agregate de mare precizie, maşini cu comandă program, cu citire optică şi numerică - destinate altor întreprinderi constructoare de maşini. Exporta cca. 30-32% din producţie.
c. Avea peste 6.000 salariaţi, cu personal românesc calificat în Germania şi Elveţia. A fost în întregime disponibilizat.
d. În prezent funcţionează o mică secţie cu 160 (una sută şaizeci) persoane care produce repere pentru echipamente nucleare.
Clădirile sunt „programate" spre dărâmare pentru a „reda" terenul „circuitului imobiliar".
IMUAB a fost practic desfiinţată.
*
4. a. Întreprinderea de cabluri şi materiale electroizolante (ICME) construită în zona „Căţelu"b. producea majoritatea sortimentelor de cabluri şi materiale electroizolante, cabluri telefonice pentru intern, pentru export.
c. Avea 2.400 salariaţi. Mai funcţionează o secţie cu 80 de persoane.
d. Clădirile lăsate în paragină, instalaţiile demontate şi vândute ca fier vechi.
*
5. a. Întreprinderea de Material de Construcţii Granitul, aflată la capătul tramvaiului 14 pe Şoseaua Pantelimond. Demontată şi înlocuită cu trei supermarketuri: Cora, Bricostore, Dedeman.
*
6. a. Filatura Română de Bumbacd. Lucrează cam la 1/3 din capacitate. Se preconizează închiderea şi demolarea, cu motivarea scoaterii întreprinderilor industriale din aria oraşului propriu-zis. Motivarea este falsă deoarece s-au efectuat închideri şi dărâmări de unităţi industriale, fără a le muta în afara oraşului.
*
7. a. Întreprinderea Optică Română (IOR) cu două sedii: Balta Albă şi zona Căţelu.b. Aparatură optică pentru aria medicală; echipamente speciale pentru armată: binocluri, lunete pentru artileria antiaeriană, lunete pentru ochire pe timp de noapte.
c. Nu cunosc efectivele care lucrau în ambele sedii.
d. Sediul din Balta Albă a fost închis şi urmează a fi (sau a fost) dărâmat pentru că se află „în incinta oraşului". Unitatea din Căţelu a fost „privatizată", nu mai produce nimic, iar construcţiile sunt folosite ca depozite de mărfuri.
*
8. a. Întreprinderea Electroaparatajb. producea aparatură electrotehnică pentru întreprinderile din România şi pentru export.
c. circa 1.200 salariaţi.
d. a fost închisă şi nu mai produce.
*
9. a. Întreprinderea Policolorb. Producea lacuri şi vopsele pentru piaţa românească.
c. Circa 1.200 salariaţi.
d. A fost privatizată cu un investitor străin şi a funcţionat mai bine de 3 ani; după aceea, investitorul a mutat cele mai mari secţii de producţie în Bulgaria.
În Bucureşti au rămas două secţii care produc lacuri şi vopsele pentru piaţa locală. Celelalte secţii s-au închis şi câteva clădiri au fost demolate.
*
II. Platforma industrială IMGB (Berceni)A fost construită în anii '60 pe un teren viran în aria de sud a Capitalei.
10. a. Prima unitate a fost Întreprinderea de Maşini Grele Bucureşti (IMGB)
b. Profil metalurgic şi construcţii de maşini; producea oţel în cuptoare electrice gigant de 50 şi 100 tone; înzestrată cu forje şi tratamente termice.
A livrat turbine pentru centralele hidro şi termoelectrice de 300 Megawaţi şi demarase şi pentru cele de 700 Megawaţi.
Dispunea de cea mai mare presă din ţară (a treia din lume după SUA şi URSS), cu o putere de 12.000 tone-forţă. Cu aceasta se forjau axele rotoarelor gigant pentru turbinele electrice montate la Turceni, Rogojelu şi Porţile de Fier.
c. Cca 6.000 salariaţi, care au fost cu toţii disponibilizaţi.
d. Gigantul industrial a fost adus în stare de prefaliment şi „privatizat" către o firmă străină pe suma de 500.000 $ (o jumătate de milion de dolari).
Noul „proprietar" a trecut la demolarea unor părţi şi vânzarea altora. Astfel, a vândut sediul fostei case de cultură IMGB cu 1.500.000 de dolari, de trei ori preţul pe care-l plătise pentru întregul complex industrial, cu instalaţii, clădiri şi terenul aferent!!
„Strălucite" exemple de privatizare!
*
11. a. O secţie a Uzinei Vulcan funcţiona pe platforma industrială IMGBb. Producea pereţi membrane pentru cazanele mari de 1.000 tone aburi/oră, folosite la centralele termoelectrice.
c. Nu cunosc efectivul de salariaţi.
d. Şi-a încetat producţia odată cu închiderea Uzinei Vulcan Bucureşti.
*
12. a. Centrala Electrică de Termoficare (CET Sud)b. Funcţiona tot în incinta industrială IMGB. Producea energie electrică pentru Platforma industrială şi energie termică pentru Cartierul Berceni (cu peste 250.000 locuitori).
c. Nu ştiu efectivul de salariaţi.
d. Şi-a redus treptat activitatea; astăzi mai produce cca 40% din nivelul 1989.
Personalul „excedentar" a fost disponibilizat - pensionat anticipat, trimis în şomaj tehnic temporar, apoi definitiv!
*
III. Platforma industrială Pipera13. a. Întreprinderea Electronică
b. Producea televizoare, aparate de radio etc.
c. Lucrau cca 3.000 persoane, care au fost dispozibilizate.
d. A fost închisă, iar producţia autohtonă a fost înlocuită cu marfă de import.
*
14. a. Întreprinderea de Cinescoapeb. Producea tuburi cinescop pentru televizoare.
c. Cca 800 salariaţi.
d. A fost închisă; halele sunt goale; cuptoarele şi alte instalaţii s-au demontat şi vândute ca fier vechi.
*
15. a. Întreprinderea Conectb. Producea contactori pentru toată industria din ţară cât şi pentru export.
c. Circa 1.200 salariaţi.
d. A fost închisă; clădirile sunt în ruină.
*
16. a. Microelectronicab. Producea circuite multistrat pentru industria electronică şi electrotehnică.
c. Dispunea de cca 700 salariaţi, personal ultracalificat.
d. Şi-a încetat orice producţie.
*
17. a. Întreprinderea de Calculatoareb. Producea calculatoare electronice de felurite capacităţi, marca „Felix".
c. Avea cca. 2.000 salariaţi.
d. A fost închisă. Clădirile au fost închiriate unor firme de comerţ, iar utilajele, demontate şi vândute ca fier vechi.
*
18. a. Fabrica de Elemente pentru Automatizare (FEA)b. Producea felurite elemente de automatizare necesare industriei româneşti şi pentru export.
c. Nu cunosc numărul salariaţilor. Avea personal ultracalificat.
d. Fabrica s-a închis, utilajul vândut, iar spaţiile au fost închiriate.
*
19. a. Întreprinderea Automatica (pe Calea Floreasca)b. producea panouri de automatizare.
c. salariaţi: circa 1.800.
d. Închisă, nu mai produce nimic, clădirile sunt închiriate.
*
20. a. IPRS Băneasab. Producea piese radio şi semiconductori.
c. Nu cunosc numărul de salariaţi.
d. Unitatea a fost închisă, clădirile propuse pentru dărâmare.
*
21-22. a. Institutul de Cercetări pentru Industria Electrotehnică (ICPE) şi Institutul de Cercetări Electronice (ICE)Ambele au fost închise, clădirile au fost închiriate.
*
23. a. Combinatul de Prelucrarea Lemnului - Pipera (CPL)b. Producea tâmplărie şi mobilă trimisă la export - în proporţie de 80% - în ţări din UE, URSS, China.
c. Numărul salariaţilor: 3.400.
d. Produce, în prezent, circa 28% din nivelul anului 1989. A rămas cu cca 600 salariaţi.
Multe spaţii au fost închiriate şi au primit alte utilizări.
*
IV. Platforma industrială Militari,situată în vestul Capitalei
24. a. Întreprinderea de băi, radiatoare, elemente şi armături sanitare (IREMOAS)
b. Utilată pentru turnarea din fontă a radiatoarelor, căzilor de baie şi felurite elemente sanitare.
c. Număr salariaţi 2.800.
d. „Privatizată" pe bucăţi, unele secţii desfiinţate, celelalte şi-au redus activitatea.
Lucrează în prezent 480 persoane.
*
25. a. Întreprinderea de materiale de construcţii (BCO)b. Producea bolţari pentru zidărie din beton celular autoclavizat (BCA). Avea tehnologie nouă de import, inclusiv cuva de autoclavizare şi centrala termică producătoare de abur folosit la autoclavizare.
c. Avea circa 1.600 salariaţi.
d. Mai lucrează 420 persoane, a fost privatizată şi produce cam 40% din nivelul anului 1989.
*
26. a. CESAROMb. Producea faianţă, gresie, plăci ceramice.
c. Avea 2.100 salariaţi.
d. Privatizată; produce cca 30% din volumul anului 1989 şi are 530 persoane.
„Privatizarea" şi reducerea drastică a producţiei au deschis calea importurilor de materiale de construcţii din Italia, Spania, Grecia, China...
*
27. a. Turbomecanica, construită în anii 1974-1980, pe autostrada A1, tot în zona Militari, cu tehnologie şi asistenţă de specialitate britanică.b. Producea motoarele pentru avioanele Rombac, IAR 80 şi IAR 90 - sub licenţă britanică.
c. Avea cca 3.000 salariaţi, parte din ei specializaţi în Marea Britanie.
d. „Privatizată" pe „sectoare" (bucăţi). Nu mai produce nimic. Halele au fost închiriate unor firme străine pentru a fi folosite ca depozite de mărfuri.
*
28. a. Centrala electrică de termoficare (CET Vest)b. Producea energie electrică pentru toate întreprinderile din zonă şi energie termică pentru cartierele de locuinţe Militari şi Drumul Taberei.
c. Efectiv de 2.300 salariaţi când a funcţionat cu randament. Azi mai produce 40-45% din capacitate, cu cca 1.100 oameni.
*
V. Platforma industrială Băneasa-Otopeni29. a. Întreprinderea de avioane Bucureşti-Băneasa
b. Construia, sub licenţă britanică, avioane de pasageri ROMBAC - cu 110 locuri, cu motoare - licenţă britanică - fabricate la Turbomecanica.
c. Peste 2.000 salariaţi, o parte din ei specializaţi în Marea Britanie.
d. Producţia a încetat. O parte din hale folosite la întreţinerea şi reparaţia avioanelor TAROM.
Alte hale folosite pentru felurite expoziţii, inclusiv Salonul Internaţional al Automobilului - Bucureşti (SAB).
*
30. a. Întreprinderea de piese turnate şi forjate pentru aviaţie, construită în 1976-1980 pe un teren liber, în proximitatea fabricii de avioane (vezi nr. 29 mai sus)b. A funcţionat:
– ca institut de cercetare;
– unitate de producţie pentru piese necesare construcţiei de avioane.
c. Peste 1.800 salariaţi, din care 350 ingineri.
d. A fost închisă. Producţia a încetat. Unele hale folosite ca depozite de mărfuri.
*
31. a. Întreprinderea de aparate de măsură şi control - Otopeni construită lângă calea ferată de centurăb. Producea aparatură de măsurat şi control de diferite tipuri şi destinaţii.
c. Cca 800 salariaţi.
d. Mai lucrează cu 400 oameni şi produce macarale mici şi schele pentru construcţii.
*
32. a. Laromet, în zona de nord a Capitalei, spre Bucureştii Noib. Producea profiluri laminate.
c. Peste 1.300 salariaţi.
d. Privalizată; astăzi cu 350 muncitori şi o producţie limitată la câteva profiluri.
*
VI. Alte întreprinderi în aria Bucureştilor33. a. Flamura Roşie, pe strada Lânăriei
b. Producea îndeosebi ţesături din lână şi bumbac, în mare parte pentru export.
c. Peste 1.700 salariaţi.
d. Fabrica a fost închisă. „Investitorul" care a preluat totul a transformat halele în depozite-magazin de mobilă.
*
34. a. Steaua Roşie (fosta Wolf) situată pe Dealul Spirii. Extinsă şi reconstruită în anii '80, ca o fabrică nouăb. Fabrica utilaje pentru construcţii.
c. Avea circa 1.200 salariaţi, acum disponibilizaţi.
d. Fabrica a fost complet închisă.
*
35. a. Electrotehnica, situată în cartierul Drumul Tabereib. Producea aparatură electrotehnică pentru toate fabricile din ţară şi pentru export.
c. Avea 1.800 salariaţi, care au fost disponibilizaţi.
d. Întreprinderea a fost demolată.
*
36. a. Întreprinderea de maşini electrice Bucureşti (IMEB) situată în spatele fabricii de confecţii APACAb. Producea motoare electrice. Utilată cu maşini automate de bobinat, rotori şi statori, importate din Elveţia.
c. Avea de cca 2.100 salariaţi.
d. Utilajele au fost tăiate şi date la fier vechi. Pe terenul fostei întreprinderi s-au deschis două supermarketuri.
*
37. a. Întreprinderea Electromagnetica, pe Calea Rahoveib. Producea centrale telefonice (sub licenţă), telefoane, echipamente de telefonie şi transmisiuni. Folosită şi la export, ca, de exemplu, în Grecia.
c. Avea în jur de 1.700 salariaţi.
d. Mai funcţionează o secţie cu 90 oameni care produce aparate telefonice.
*
38. a. Uzina Vulcan (în gard cu Electromagnetica)b. Producea cazane cu aburi pentru termocentrale şi echipamente pentru calea ferată.
c. Lucrau peste 3.000 oameni.
d. Închisă, în curs de demolare.
*
39. a. Timpuri noi, fosta Lemaître
b. Producea compresoare de felurite tipuri, echipamente pentru metrou.
c. Lucrau cca 1.600 salariaţi, disponibilizaţi cu salarii compensatorii.
d. Închisă şi demolată.
*
40. a. Ţesătoria 7 noiembrie Dudeştic. Lucrau cca 800 persoane (femei).
d. Demolată. Pe terenul ei s-au ridicat 6 blocuri cu apartamente.
*
41. a. Întreprinderea textilă Flacăra de pe strada Lânăriei.d. Închisă, halele utilizate pentru depozitarea feluritelor mărfuri.
*
42. a. Adesgo, pe Calea Şerban Vodăb. Producţie bine-cunoscută de ciorapi.
c. Avea 600 lucrătoare.
d. Mai lucrează o singură secţie, iar ciorapii de damă se importă.
*
43. a. Întreprinderea Tehnica Medicală, pe şoseaua Berceni.b. Aparatură medicală de profil.
c. Lucrau circa 700 persoane.
d. Întreprinderea a fost lichidată, fostele spaţii sunt astăzi depozite şi urmează a fi dărâmate.
*
44. a. Întreprinderea de încălţăminte Carmen, pe şoseaua Panduri. Marcă bine-cunoscută.b. Avea circa 1.200 salariaţi. Privatizată prin metoda MEBO, s-a închis după 4 ani.
*
45. a. Uzinele Chimice Române, pe şoseaua Panduri
b. Produceau o gamă variată de vopsele.
c. Lucrau cca 700 persoane.
d. A fost închisă. Halele de producţie parţial demolate, restul transformat în spaţii de depozitare. Programată pentru demolare.
*
46. a. Atelierele 9 Mai, vis-à-vis de APACAb. Producea utilaje şi instalaţii pentru construcţii.
c. Avea 900 salariaţi.
d. În prezent demolate.
*
47. a. Uzinele Semănătoarea, extinse în 1985-1986b. Producea maşini şi utilaje agricole, semănători, combine de recoltat grâu şi porumb, pluguri pentru tractoare, alte utilaje complexe.
c. Avea 2.800 salariaţi.
d. În prezent 400 salariaţi produc pluguri, sape, cazmale, lopeţi, alte mici unelte.
*
Pe lângă cele 47 întreprinderi (uzine) mai sus-arătate, mai funcţionau alte zeci de unităţi mai mici, plus atelierele cooperativelor de producţie în cele mai variate domenii. Cu puţine excepţii (frizerii şi saloanele de coafură, unele croitorii) atelierele s-au închis. Este tot mai anevoios să găseşti vreo unitate să-ţi poţi repara ceva.Privatizarea industriei a reprezentat o imensă cacealma, care a dus la desfiinţarea, în proporţie de peste 90%, a unităţilor existente în 1989. Investiţiile în aceste unităţi cu tehnologia aferentă s-au pierdut în întregime.
Cu câteva excepţii (automobile, combinatul de la Galaţi...), România nu mai are o bază industrială.
O evaluare pe fiecare centru al ţării ar prezenta magnitudinea dezastrului industrial al României.
Este greu de aflat în Europa sau în alte părţi o ţară care în mod deliberat, dar şi din inconştienţă şi-a distrus propria ei bază industrială, înlocuind-o cu importuri de tot felul, greu uneori de imaginat.
Notă. Cifrele de mai sus sunt simplu estimative. O cercetare a arhivelor întreprinderilor privatizate şi desfiinţate - dacă s-au mai păstrat - ar reda o situaţie mai exactă.
Este greu de imaginat că tehnologia şi utilajele giganţilor industriali şi ale celorlalte unităţi erau „depăşite". Exemplele Dacia Piteşti şi Siderurgica Galaţi demonstrează exact contrariul.
Anexă
Situaţia unităţilor existente în 1989 şi care mai funcţionează într-un procent redus (nu se ştie pentru cât timp):
| Nr. crt. | Numele unităţii | Forţa de muncă în 1989 | Ce funcţionează în prezent | Obs. |
| 1. | Filatura română | — | la 1/3 din capacitate | se preconizează închiderea şi demolarea |
| 2. | Policolor | cca. 1.200 salariaţi | două secţii | celelalte mutate în Bulgaria |
| 3. | Centrala electrică de termoficare (CET Sud) | — | funcţionează la 40% capacitate | — |
| 4. | Combinatul de prelucrare a lemnului Pipera | 3.400 salariaţi | produce sub 30% din volumul anterior | a rămas cu cca. 600 salariaţi |
| 5. | IREMOAS | 2.800 salariaţi | privatizată pe bucăţi | 480 salariaţi |
| 6. | Întreprinderea de materiale de construcţii (BCO) | 1.600 salariaţi | mai produce cam 40% | 420 salariaţi |
| 7. | CESAROM | 2.100 salariaţi | produce cam 30% din volumul din 1989 | 530 salariaţi |
| 8. | Centrala electrică de termoficare (CET Vest) | 2.300 salariaţi | produce 40-45% din volumul anterior | 1.100 salariaţi |
| 9. | Întreprinderea de aparate de măsură şi control | 800 salariaţi | — | mai lucrează 400 salariaţi |
| 10. | Laromet | 1.300 salariaţi | producţie redusă | 450 salariaţi |
| 11. | Electromagnetica | 1.700 salariaţi | mai funcţionează o secţie | 90 persoane |
| 12. | Adesgo | 600 salariaţi | mai lucrază o secţie | — |
| 13. | Semănătoarea | 2.800 salariaţi | mai produce utilaj mărunt agricol | 400 salariaţi |
| Dinu Giurescu | |
| | |
| jeryman : mai e ceva de spus am devenit sclavii uniunii europene in afara de aceste intreprinderi de prestigiu mai sunt mii in tara si atunci cum sa nu fii consumatorii tuturor porcariilor di afara |
| vladimir : Adunatzi la cele de mai sus intreprinderile din celelate orase ale tzarii si vetzi concluziona ca toate guvernele post revolutzionare au actzionat in favoarea intereselor straine tradind natzia romana , si practic aducindu-ne in sapa de lemn cu datorii de miliarde pe umerii nostrii si ai generatziilor ce vor urma .Si noi l-am impuscat pe nea nicu ....pai ala a fost mic copil fazta de hotzii de azi .... |
| amicu : Nu stiu situatia din alte parti dar s-a intimplat sa am treaba pe platforma IMGB. Platforma functioneaza desi IMGB s-a impartit in citeva intreprinderi. Stiu ca functioneaza fabrica de turbine (General Turbo), otelaria si fosta mecanica 2-parte din renumita \"privatizare\" de 500000$ a escrocului PNT-ist pus la vremea aia sef cu privatizarile. Intre timp hotii de la Kvaerner (cumparatorul) au vindut tot ce-au putut, actualul proprietar fiind Dosan (Coreea de sud) care a pus filtre de zgura, a reparat halele si chiar si faimoasa presa de 12000 de tone si ... produce. Vulcan nu s-a desfiintat ci s-a mutat complet pe platforma IMGB. CET Sud nu e pe platforma IMGB si stiu ca mai functioneaza. Pe platforma mai sint Linde, Romenergo (parca-nu sint sigur), o fabrica de aparataj electric, sectii de ambalare a produselor alimentare, alte citeva fabrici si ateliere mecanice. |
luni, iulie 11
Ce credem că ştie mama?
La 4 ani - Mama ştie tot.
La 8 ani - Mama ştie multe.
La 12 ani - Mama nu ştie tot.
La 14 ani - Mama mea nu ştie nimic.
La 16 ani - Mama mea ? Ce ştie ea ?...
La 18 ani - Bătrâna asta a copilărit cu dinozaurii...
La 25 de ani - Posibil ca Mama să ştie ceva despre asta...
La 35 de ani - Înainte de a decide, vreau să mă sfătuiesc cu Mama.
La 45 de ani - Precis ca Mama poate să mă îndrume...
La 55 de ani - Ce-ar fi făcut Mama în acest caz ?
La 65 de ani - De-aş fi putut să vorbesc despre asta cu Mama...
Dedicat tuturor mamelor din lume.
vineri, iulie 8
CE PARERE AI?
|
Abonați-vă la:
Postări (Atom)