Diagnosticul pus de un prieten de departe: şmecheria în sens rău

Shigeo Mutsushika, fost profesor al descendenţilor Împăratului Japoniei: "UE favorizează economic China. Asta deranjează" Autor: George Rădulescu  Fotografii: marian vilău Profesorul Shigeo Mutsushika afirmă că a avut experienţe nefericite chiar şi cu intelectuali români   Profesorul Shigeo Mutsushika spune că şefii statelor europene au obiceiul de a se duce "îngenuncheaţi" la Beijing şi de a acorda facilităţi economice Chinei, periclitând securitatea în zona Asia-Pacific. Vorbeşte limba română şi ne cunoaşte obiceiurile. Atât pe cele bune, cât şi pe cele rele. A studiat la Bucureşti şi s-a căsătorit cu o româncă. Este profesorul Shigeo Mutsushika, specialist în Relaţii Internaţionale. A umblat cam prin toată Europa de Est pentru a analiza evoluţiile politice, economice şi sociale din ultimele decenii. Experienţa acumulată "pe teren" l-a condus direct spre Casa imperială japoneză, acolo unde le-a vorbit descendenţilor acesteia despre realităţile din România şi din spaţiul ex-sovietic. Shigeo Mutsushika a acceptat să detalieze,"La masa Adevărului", şi motivele pentru care Japonia este nemulţumită de modul în care acţionează Europa la nivel diplomatic. În rândurile de mai jos veţi înţelege în ce fel noi, românii, am putea juca inteligent o nouă carte de politică externă. CARTE DE VIZITĂ - Shigeo Mutsushika s-a născut la 22 aprilie 1952, la Nagoya, Japonia. - Master în Relaţii Internaţionale la Tokio (1978). - Doctor în Drept la Bucureşti (1985). - Din 1989 şi până în prezent a parcurs toate treptele carierei universitare. - Este profesor de Relaţii Internaţionale la Universitatea din Shizuoka, Japonia. - Este directorul Centrului de Cercetare al Europei Extinse din cadrul Universităţii din Shizuoka. - A fost profesor pe problemele Europei de Est al fiicei Împăratului Japoniei şi al unuia dintre fiii acestuia. "Împăratul nu are voie să se implice în politică" "Adevărul": Publicul românesc a fost impresionat de solidaritatea poporului japonez după tragedia produsă la 11 martie, în urma cutremurului. Care este "secretul" puterii japonezilor de a se ridica şi de a reconstrui mereu? Shigeo Mutsushika: Nu este un secret, bineînţeles. Gândiţi-vă cum au trăit strămoşii mei în insula Japoniei timp îndelungat. Strămoşii noştri au avut parte de multe necazuri precum cutremure sau explozii ale vulcanilor, inclusiv a muntelui Fuji, taifunuri şi fel de fel de alte catastrofe naturale care au atacat poporul japonez. În asemenea conjuncturi au trăit japonezii. Asemenea situaţii au creat o filosofie de viaţă, şi anume de a ne adapta chiar dacă natura e câteodată neprietenoasă cu noi. Japonezii trebuie să se pregătească bine pentru asemenea cazuri. Dar dacă vin catastrofele - explozii vulcanice, cutremure, taifunuri - noi ştim că nu putem face nimic şi că trebuie să aşteptăm liniştiţi, calmi, până când acestea trec. Aşa cum au făcut acum japonezii. După ce trece necazul, ne apucăm să ridicăm, să începem reconstrucţia. Gândirea aceasta vine de la shintoism. Deci, gândirea shintoistă a apărut în asemenea situaţii de luptă cu natura. Nici măcar puternica dezoltare tehnologică nu a ajutat prea mult Japonia... Exact. Vedeţi acum ce s-a întâmplat, în pofida dezvoltării tehnologice. Iar japonezii sunt specialişti în cutremure. S-au pregătit cât au putut, dar imaginaţia şi puterea omului au limite. Împăratul Japoniei care are apariţii mediatice foarte rare s-a adresat poporului în acest context. Cum trebuie interpretat mesajul Împăratului Akihito? Poporul în mod sigur e foarte mulţumit că Împăratul i s-a adresat într-o asemenea situaţie şi că l-a încurajat să facă eforturi, să aibă răbdare şi să înceapă reconstrucţia. Deci, asta este o atribuţie pe care o are Împăratul, ca simbol al poporului japonez. De ce ieşirile sale publice sunt atât de rare? În primul rând, împăratul are foarte multe funcţii. Primeşte ambasadori - sunt cam 200 de state independente -, primeşte şefi de stat şi face, din când în când, vizite în localităţile Japoniei pentru a se întâlni cu poporul. Regula, după câte ştiu, este ca la începutul anului, în fiecare an, să primească poporul care face vizite la Palat. În plus, de ziua sa de naştere, se adresează poporului japonez prin televiziune. Îşi expune opinia despre starea naţiunii, dar fără să se refere la politică. Există o prevedere constituţională care limitează implicarea politică a Împăratului? Exact. Pur şi simplu este simbolul poporului japonez şi, în mod explicit, nu are voie să se implice în politică. După ce trece necazul, ne apucăm să ridicăm, să începem reconstrucţia. Gândirea aceasta vine de la shintoism. "Deşteaptă-te, japonezule!" Ca profesor aţi constatat vreo diferenţă între modul în care înţelege tânăra generaţie de japonezi solidaritatea în momente dificile şi modul în care a înţeles-o generaţia care a trăit nefericitele momente Hiroshima şi Nagasaki? Eu cred că este o discrepanţă mare între generaţia noastră şi generaţia tinerilor japonezi care nu a avut o asemenea experienţă negativă. Nici n-au avut cum să simtă... Când s-au născut ei, Japonia era foarte dezvoltată, era înfloritoare. Ei au avut tot ce şi-au dorit. Cutremurul acesta este un punct de pornire pentru tineri, care încep să se gândească la faptul că viaţa reală e grea. Deci, cred că încep să se gândească nu numai la viitorul lor, ca atare, ci şi al naţiunii japoneze, şi chiar al lumii. Dumneavoastră spuneţi "Deşteaptă-te române!", dar în cazul acesta noi spunem "Deşteaptă-te, japonezule!". Cred că acesta va fi un nou punct de pornire pentru toţi japonezii, inclusiv pentru tinerii japonezi. E un îndemn la regăsirea solidarităţii de altădată. Da! Îmi pare foarte rău pentru victime, al căror număr depăşeşte - aşa se zice! -28.000 de persoane şi, totuşi, pe undeva, în tot dezastrul acesta, este şi un bine: avem şansa de a reface totul mai bine, iar generaţia tânără are oportunitatea de a se implica în această reconstrucţie. Aş vrea să mulţumesc poporului român care a acordat şi acordă simpatie poporului japonez... Şi susţinere deplină. Voiam să spun că în toată istoria noastră, după momentele de grea încercare, populaţia s-a unit şi a căutat metode pentru a depăşi criza. Deci, şi de data asta avem şansa de a reconstrui economia şi chiar societatea japoneză. Shigeo Mutsushika (stânga) crede că Uniunea Europeană aplică dublul standard în relaţia cu China  Se putea vorbi despre existenţa vreunei crize în Japonia, înaintea cutremurului? S-a resimţit criza financiară? Da. Economia japoneză a stagnat de la mijlocul anilor '80. De atunci a continuat în aceeaşi stare, ceea ce a fost o premieră pentru economia japoneză. Eu nu sunt economist şi s-ar putea ca interpretarea mea să fie greşită. Totuşi, structura politico-economică care a asigurat aşa-zisul "miracolul japonez" nu mai poate să asigure dezvoltarea economică pe mai departe. De aceea, specialiştii japonezi şi guvernul japonez încercau să găsească o soluţie pentru a ieşi din criza economică, din stagnarea economică. A durat cam 20 de ani şi a venit criza economică mondială. Iar acum a venit un cutremur foarte mare, care va afecta foarte mult economia japonează. Asta e sigur, e fără îndoială! Se confrunta Japonia cu o criză demografică înainte de acest trist eveniment? Da. Tendinţa generală era de descreştere demografică. O cauză ar fi că s-a asigurat egalitatea între bărbaţi şi femei în cadrul muncii. Femeile se bucură de lucru şi nu prea doresc să se căsătorească. De ce şi-ar întemeia familii, să se chinuiască, dacă se pot bucura aşa de mult de libertatea de muncă? În al doilea rând, într-adevăr, trebuie să recunosc că nu prea sunt protejate femeile care sunt căsătorite. Nu sunt lăsate să lucreze în continuare, după ce se căsătoresc. Se păstrează tradiţia japoneză în cadrul familiei. Şi legislaţia e de vină. Trebuie construite mai multe creşe şi grădiniţe unde să fie îngrijiţi copiii mamelor care lucrează în întreprinderi. Acestea nu prea sunt asigurate şi, până când creşte copilul, serviciul trebuie întrerupt. În plus, aşa cum aţi spus dumneavoastră, există tradiţia. Şi nu numai tradiţia! Într-adevăr, pentru copii trebuie să fie cineva acasă să-i educe. Dacă amândoi soţii sunt plecaţi la lucru, e cam greu de crescut un copil. Cutremurul acesta este un punct de pornire pentru tineri, care încep să se gândească că viaţa reală e grea. "UE favorizează economic China. Asta deranjează" Cum priviţi tendinţa Chinei de a deveni dominantă la nivel global? Acesta este un lucru normal din punct de vedere al populaţiei şi al economiei Chinei. China a avut potenţial de mult, dar a fost în adormire. Ceea ce numim noi "sleeping dragon". China a dormit, dar noi ştiam că se va trezi cândva. Şi, într-adevăr, s-a trezit. Tocmai de aceea Dr. Henry Kissinger a menţionat, în septembrie anul trecut, la Londra, că lumea ar trebui să trateze China aşa cum trebuie, să nu se repete greşeala făcută în cazul Germaniei. La acest capitol trebuie menţionat că, în primul rând, Uniunea Europeană are dublu standard. Uniunea Europeană a pus condiţionalitate României şi celorlalte state est-europene, dar Uniunea Europeană nu face o asemenea condiţionalitate când este vorba de relaţiile cu China. Toţi şefii de stat din UE merg în China îngenuncheaţi şi vor să promoveze relaţii economice bilaterale, fără condiţionalitate, neinteresandu-se de stabilitatea zonei Asia-Pacific. Şi asta deranjează foarte mult şi poate contribui la instabilitate şi insecuritate în această zonă. Deci, dacă Uniunea Europeană doreşte să fie actor mare pe plan internaţional, atunci trebuie să se comporte cu responsabilitate. Aşadar, consideraţi că UE favorizează economic China? Da. Totodată, trebuie remarcat că statul chinez s-a dezvoltat foarte mult din punct de vedere economic şi militar. Fiind deja o putere mondială, şi China trebuie să se comporte cu responsabilitate, trebuie să reprezinte un factor de stabilitate pe plan mondial. Din păcate însă, statul chinez vrea să-şi întărească relaţiile de colaborare cu ţările în curs de dezvoltare, inclusiv cu ţările din Africa, fără a le cere acestora să se democratizeze, aşa cum cer SUA şi UE. Sub acest aspect, comportamentul Chinei reduce mult efectul condiţionalităţii pentru democratizare, urmărit de SUA şi UE. Iată ce se întâmplă în Libia... Acolo comunitatea internaţională promovează o politică externă pentru democratizare. În schimb, de ce China promovează o asemenea politică externă, care nu ţine cont de democratizarea din ţara respectivă? O promovează pentru că politica lor externă este legată de politica internă. Modelul Chinei este foarte interesant. Dumneavoastră cred că ştiţi cum a fost modelul socialist sovietic. Din nefericire, ştim... Exact. Sistemul politic şi sistemul economic sunt bine combinate. Deci, dacă începe descentralizarea pe plan economic, asta atrage şi descentralizarea pe plan politic. Dacă ne uităm la experienţa pe care URSS şi alte state est-europene au avut-o, modelul Chinei este foarte interesant. Pe plan politic domină un singur partid, iar pe plan economic există descentralizare. China a echilibrat sensibil aceste două fenomene - politic şi economic. Pentru ca Partidul Comunist să menţină un asemenea echilibru şi să aibă putere, apelează la patriotismul extrem. De exemplu, în şcoli se face educaţie patriotică criticandu-i dur pe japonezi şi militarismul japonez, aspecte care nu mai sunt de actualitate. Dacă ei continuă într-un asemenea fel educaţia şi politica internă, e firesc să nu poată promova o politică externă sănătoasă. Deci, noi trebuie să discutăm serios despre politica internă a Chinei care este legată cu politica externă. Bineînţeles, noi dorim ca statul chinez să fie democratic şi prosper deoarece ne este vecin. Toţi şefii de stat din UE merg în China îngenuncheaţi şi vor să promoveze relaţii economice bilaterale, fără condiţionalitate, neinteresându-se de stabilitatea zonei Asia-Pacific. Şi asta deranjează foarte mult. "Putem stabiliza împreună zona fostei URSS" Va putea China să se adapteze unui sistem democratic, având în vedere dimensiunile ei demografice? Dacă şi-ar deschide graniţele, ce s-ar întâmpla? Problema internă a Chinei este exact o problemă globală. Tocmai de aceea v-am spus că trebuie să discutăm pe plan mondial problema internă a Chinei, chiar dacă sunt unii care susţin că e o problemă de suveranitate. Pentru că, aşa cum aţi menţionat şi dumneavoastră, problema populaţiei în China este chiar o problemă globală. Partidul Comunist ţine sub control această chestiune. În condiţiile pluripartidismului, credeţi că această chestiune demografică ar mai putea fi gestionată? Ca perioadă de tranziţie, ar putea fi util un asemenea model de regim dictatorial pentru dezvoltare economică. Aşa cum am avut experienţa cu Coreea de Sud, cu Singapore, cu Taiwan şi aşa mai departe, dar treptat-treptat trebuie introdus procesul de democratizare şi descentralizare. Ar putea fi România pentru Japonia o poartă de intrare în Uniunea Europeană? România prezintă interes ca stat? Concepţia mea despre politica externă a Japoniei este că trebuie să fie extinsă din punct de vedere geografic şi dimensional. Adică politica externă a Japoniei este bazată pe trei stâlpi: alianţa cu SUA, bunele relaţii de vecinătate şi cooperarea sub egida ONU. Dar trebuie adăugat şi al patrulea stâlp şi anume acel "arc de libertate şi prosperitate" ce a fost introdus în noiembrie 2006 şi la care nu ne mai referim din cauza schimbării puterii politice. Dar concepţia rămâne, dacă Japonia doreşte să joace un rol global. Japonia trebuie să întărească relaţiile nu numai cu SUA, ci şi cu Uniunea Europeană şi NATO. Împreună cu ele, noi trebuie să contribuim la stabilitatea şi prosperitatea zonei euro-asiatice şi atunci România, care se află în partea estică a Europei şi în partea vestică a Euro-Asiei, poate colabora cu Japonia pentru a stabiliza zona fostei URSS. Pe ce segmente credeţi că s-ar putea dezvolta relaţia României cu Japonia? Bineînţeles, sunt mai multe dimensiuni - politic, economic şi cultural. Guvernul japonez e specializat în politica externă bazată pe economie. Asta e tradiţia după cel de-Al Doilea Război Mondial. Dar relaţiile bazate pe politică şi economie sunt destul de fragile şi schimbătoare în funcţie de conjunctură. Însă relaţiile culturale sunt relativ stabile, odată ajunse la un anumit nivel. De ce vă spun asta? Acum câţiva ani, Ministerul Afacerilor Externe al Japoniei m-a rugat să fac o vizită la Bucureşti, la Varşovia şi la Kiev şi să scriu un raport despre cum funcţionează ajutorul finaciar al guvernului japonez pentru dezvoltarea culturală în aceste trei state. Când am ajuns la Varşovia, plecând de la Bucureşti, am fost frapat de legătura culturală strânsă dintre Polonia şi Japonia şi am rămas impresionat. Din păcate, în România nu am simţit aşa ceva. Atunci mi-a venit ideea că şi între intelectualii japonezi şi cei români trebuie să facem acelaşi lucru. Dacă ne înţelegem reciproc cultura, atunci relaţiile bilaterale vor fi foarte stabile. Reciprocitatea în cultură este baza dezvoltării. Punând ceva mai pragmatic problema, credeţi că Japonia ar fi interesată să participe la dezvoltarea infrastructurii în România? Din păcate, la ora actuală, participarea Japoniei la dezvoltarea infrastructurii în România este destul de limitată. Mai sunt multe de făcut sub acest aspect, cu toate că sunt deja destul de multe întreprinderi în România. Există perspective de dezvoltare a acestor investiţii japoneze în România? Cred că da, dar nu ştiu care va fi efectul economic al catastrofei naturale prin care am trecut. Noi trebuie să contribuim la stabilitatea şi prosperitatea zonei euro-asiatice şi atunci România, care se află în partea estică a Europei şi în partea vestică a Euro-Asiei, poate colabora cu Japonia pentru a stabiliza zona fostei URSS. "Pentru japonezi e cam greu să înţeleagă mentalitatea românilor" Cunoaşteţi intelectuali români vorbitori de limbă japoneză? Sigur că da! Chiar şi pe vremea socialismului, atunci când statul român a fost închis total către statele Occidentale, inclusiv către Japonia, au fost intelectuali români care s-au interesat de cultura japoneză şi care s-au străduit să înveţe singuri această limbă. A crescut numărul lor după 1989? Chiar înainte de 1989, Fundaţia Japonia a trimis în fiecare an un profesor japonez la Universitatea din Bucureşti şi a predat limba japoneză. După 1989, la Facultatea de Litere s-a creat secţia de japoneză. Nu ştiu exact câţi studenţi sunt, dar sunt destul de mulţi. Pe de altă parte, sunt şi mulţi studenţi români care studiază în Japonia. Aţi discutat cu studenţii români vorbitori de japoneză? Da. De pildă, Ambasada Japoniei a organizat recent un târg educaţional şi ceea ce a fost o surpriză pentru noi a fost că o grămadă de tineri studenţi au venit şi ne-au abordat în limba japoneză. Ei sunt foarte interesaţi de cultura japoneză, dar problema este că nu ştiu dacă de acum încolo guvernul japonez îi va putea ajuta din punct de vedere financiar. Apoi, în Japonia, la universitatea unde predau eu, am avut şi studenţi din România. După ce se va depăşi etapa reconstrucţiei credeţi că interesul investitorilor şi al oamenilor de afaceri din Japonia va creşte în ceea ce priveşte Uniunea Europeană şi, implicit, România? Ca să atragă atenţia investitorilor japonezi în zona aceasta, mai ales în România, relaţiile trebuie să fie mai strânse nu numai din punct de vedere politic şi economic, dar şi cultural. Dacă noi vom cunoaşte bine România, şi vom auzi tot timpul în Japonia despre România atunci investitorii vor veni să investească aici. Prin urmare, nu este o foarte bună reprezentare a României la Tokio... Întreprinderile japoneze nu prea cunosc piaţa şi zona aceasta. De obicei, investitorii japonezi sunt interesaţi de Asia şi Pacific pentru că, bineînţeles, geopolitic sunt foarte apropiate şi au tradiţie, şi, foarte important!, modul de gândire este foarte apropiat. Eu sunt obişnuit cu gândirea românilor. Eu am locuit aici şi vorbesc limba română şi ştiu cum gândiţi dumneavoastră. Gândirea românilor m-a ajutat foarte mult chiar în viaţa mea personală, fapt pentru care vă sunt recunoscător. Însă pentru japonezii obişnuiţi, care n-au fost niciodată aici şi care n-au avut niciun contact cu dumneavoastă, e cam greu să înţeleagă mentalitatea românilor. Există o divergenţă destul de mare între modul de gândire al japonezilor şi cel al românilor. De pildă, punctualitatea este una dintre diferenţele majore. Aici, în Balcani, timpul e relativ... Ceea ce mie îmi place. Gândirea românilor m-a ajutat foarte mult chiar în viaţa mea personală, fapt pentru care vă sunt recunoscător. "Unii nu mai vor să vină aici din cauza necinstei" Ce vă place cel mai mult în România? Îmi place foarte mult poporul român - românii sunt foarte ospitalieri, curaţi la suflet şi flexibili. Şi nu au o societate aşa de strictă cum este societatea japoneză. Pe mine mă deranjează rigiditatea societăţii japoneze. Eu am trăit mai mult timp aici, iar caracterul meu se potriveşte cu gândirea şi cultura dumneavoastră. Însă japonezii nu înţeleg aşa ceva. Pentru că s-au născut acolo şi aşa au crescut şi au muncit. Dar ce vă supără în România cel mai mult? Ceea ce nu pot ierta este şmecheria în sens rău. Am avut, din păcate, multe necazuri cu oameni necinstiţi, care m-au trădat şi m-au folosit pentru interesul lor, fără niciun pic de politeţe, printre ei fiind chiar şi intelectuali români. A fost o experienţă extrem de neplăcută... Colegii mei economişti nu mai vor să vină aici din cauza necinstei. Şi asta îi deranjează cel mai mult pe japonezi. Eu v-am spus că îmi plac românii şi sunt înţelegător şi flexibil, însă, ca om, nu pot ierta un asemenea aspect. Îmi pierd pofta de a continua colaborarea şi chiar şi dorinţa de a discuta. Credeţi că perioada comunistă a avut o influenţă negativă asupra românilor? Mai bine să nu puneţi asta pe comunism. Cred că mai degrabă tradiţia balcanică e de vină. Dar mie mi se pare că a început să se schimbe gândirea tinerilor, în ciuda faptului că şi ei sunt influenţaţi de generaţiile mai vechi. Dar a venit raţionalismul gândirii de la UE şi vom vedea. Aşadar, partea negativă a experienţei dumneavoastră româneşti o constituie şmecheria în sens rău... N-am avut niciodată asemenea experienţe negative în Republica Moldova. Vorbiţi aceeaşi limbă, dar caracterul e cam diferit. Experienţele dumneavoastră negative s-au rezumat la Bucureşti sau au apărut şi în restul ţării? Mai ales în Bucureşti, într-adevăr. Dacă trec de Bucureşti, oamenii din localităţile mai mici sunt cumsecade. Ăsta e un lucru normal, chiar şi la Tokio. Oamenii de acolo se comportă destul de rece spre deosebire de japonezii care trăiesc în zona rurală şi care sunt mai ambili. Asta este tendinţa generală. Am avut multe necazuri cu oameni necinstiţi, care m-au trădat şi m-au folosit pentru interesul lor, printre ei fiind chiar şi intelectuali români. "Poporul şi în special tinerii îşi pierd cheful de muncă" Aţi trăit în România şi în perioada comunistă? Da. Câţi ani aţi trăit? Şapte ani. Începând cu anul 1979. Aţi făcut studii universitare în România? Da. Am făcut doctoratul ca să scriu despre politica externă autonomă a Romaniei faţă de URSS. Atunci când eram eu student la masterat, la Tokio, Parlamentul japonez a început să discute despre "finlandizarea Japoniei". Şi atunci m-am hotărât să vin aici, să cercetez subiectul sus-menţionat şi, cu ajutorul surselor româneşti, să învăţ şi eu limba română şi să cunosc gândirea poporului român. Sunt foarte mulţumit că am venit aici şi că am putut să cunosc realitatea de aici. V-aţi şi căsătorit în România... Da, şi ne înţelegem foarte bine. Avem familia noastră fericită. Arăta mai bine România înainte de 1989 faţă de cum arată acum? Eu ştiu că multă lume plânge după perioada aceea. Se spune că a fost mai bună, că salariul era asigurat şi că vara concediile erau garantate. Sunt unii români nostalgici... Eu ştiu aceste lucruri, însă s-a schimbat totul spre bine. Ştiţi, atunci, cetăţenii străini nu puteau comunica cu cetăţenii români, ceea ce era anormal. În lege scria explicit asta. Am avut experienţe neplăcute la instituţiile de atunci. Dar acum e superb, e plăcut şi putem vorbi deschis, aşa cum o fac cu dumneavoastră. De aceea am făcut multe vizite la diferite instituţii şi am discutat liber cu toate lumea. Acum mi-am schimbat părerea. Înainte de 1989 nu aţi reuşit să vorbiţi cu românii, aşa cum v-aţi fi dorit? Nu, şi asta este baza, factorul primordial pentru a înţelege un popor. Şi este factorul determinat. România s-a schimbat în bine şi sunt foarte mulţumit că a reuşit să devină membră a UE şi a NATO. Însă au mai rămas unele probleme de rezolvat. Guvernul şi poporul trebuie să continue calea spre democratizare, corupţia trebuie eliminată şi justiţia trebuie să fie independentă faţă de politică. Dacă continuă să existe corupţia şi justiţia nefuncţională de acum, atunci încotro va merge societatea românească? Normal că poporul şi în special tinerii îşi pierd cheful de muncă. Societatea trebuie să fie cinstită, iar oamenii trebuie să fie egali în faţa legii. Atunci tinerii vor avea chef să trăiască, să înveţe şi să muncească aici, în ţara lor. Dacă continuă să existe corupţia şi justiţia nefuncţională de acum, atunci încotro va merge societatea românească?

Iosif Constantin Dragan la Eugenia Voda

Doamna Voda, pe care altfel o pretuiesc, e prin lobada in interviul acesta. Sunt atatea insinuari neonorante ca ti se face rau. Il intreaba pe Constantin Dragan de ce a facut si nu a facut despre Ceausescu, nespunandu-ne ce a facut si n-a facut dansa, ca om de televiune, in acelasi timp al lui Ceausescu. 

La timpul acestui interviu, Dragan era deja un om intelept si impacat cu pozitia sa in viatza si lume pentru a-i riposta precupetzei de idei de-a gata.   Eugenia Voda credea ca demonstreaza cumva ineptitudinea cum ca Dragan era un proto-legionar ce-si vanduse sufletul, pentru a doua oara in viatza, ceasusismului. N-a parut sa foloseasca la ceva faptul ca Dragan a spus ca i-a sugerat lui Ceausescu ca in Romania sa fie mai multe partide, iar Ceausescu i-ar fi replicat ca se va gandi cand va fi momentul.  Dragan spune ca Ceausescu era interesat mai degraba in a afla solutii la probleme economice; ne dam seama ca astia doi se intalneau cu ideea de a face economic mai bine pentru Romania.  Cine se indoieste, sa gandeasca si la detaliul spus de Dragan: el n-a facut niciodata afaceri cu Romania. Deci nu era vreun fripturist. Remarcati de asemenea si reactia lui Dragan la privatizarea monopolului de stat al petrolului din Romania post-ceausista sau tragedia emigratiei romanilor!

Sigur, daca-l faci pe unul legionar sau ceausist, asta previne orice conversatie sau analiza--Doamne fereste, sa nu cumva sa se destepte rumanul!  Las-l ca mai bine-l speriem cu bau-bau legio-secu-ceausist, il raspandim prin lume sau il bagam in ma-sa pe ghiatza creditului, toate astea in timp ce-i luam resursele si distrugem capacitatea de creatie.   

Unora le place Leica, altora Zeiss

Soldati germani la o executie pe Frontul de Est, 1941/2.  Daca ar fi avut si youtube, soldatii americani din Irak/Afganistan ar fi fost copii...

Afacerile familiilor comuniste

>>Dinca. Imperiul ginerilor
>>Raposatul Ion Dinca, fosta mana de fier a regimului Ceausescu, a lucrat, in
>>
>>ultima parte a vietii, la o firma de IT. Era "consilier", iar compania facea
>>
>>parte din imperiul de afaceri creat de ginerii lui, Nicolae Badea si Gabriel
>>
>>Popoviciu. La inceputul anilor '90, in timp ce Dinca facea puscarie, fiind
>>
>>condamnat in lotul CPEX, ginerii lui puneau bazele lantului lor de companii
>>
>>care va ajunge sa valoreze sute de milioane de dolari.
>>
>>
>>Potrivit unor apropiati, Popoviciu de-abia scapase de colegii lui de la
>>
>>service-ul auto unde lucra. In valtoarea Revolutiei, ei il cautau pentru a-l
>>
>>pedepsi pentru pacatele socrului. Pana a ajunge la service, Popoviciu, un
>>
>>personaj misterios, lucrase la un "shop" pe litoral, impreuna cu un anume
>>
>>Radu Dimofte. Pe la mijlocul anilor '80, Dimofte a fugit in Statele Unite,
>>
>>unde a lucrat ca portar de hotel, apoi sef de tura. S-a intors in tara dupa
>>
>>Revolutie.
>>
>>Tandemul de la "shop" a intrat apoi impreuna in afaceri si, intamplator sau
>>
>>nu, au adus in Romania branduri "imperialiste" precum Pizza Hut sau KFC.
>>
>>Astazi, ei doi, impreuna cu Nicolae Badea, controleaza investitii majore in
>>
>>imobiliare, IT si comert alimentar, multe dintre ele inregistrate pe firme
>>
>>off-shore din Cipru sau din Insulele Virgine, parte a unui intreg
>>
>>paienjenis.
>>
>>In multe cazuri, titularii afacerilor, asa cum apar la Registrul Comertului,
>>
>>sunt parintii lor: Zerlin Dimofte, care are 82 de ani, si Ligia Popoviciu,
>>
>>in varsta de 77 de ani. Imperiul ginerilor lui Dinca s-a remarcat si prin
>>
>>diverse afaceri profitabile cu statul, iar cei doi sunt actionari in Clubul
>>
>>Vinului, alaturi de nume sonore, precum Calin Popescu-Tariceanu.
>>
>>________________________________
>>Postelnicu. Nepotul "de aur", asociatul lui Videanu.
>>
>>Tiberiu Bica Postelnicu are o avere de aproximativ 50 de milioane de dolari
>>
>>si este asociat in nu mai putin de 35 de companii din Romania. E nepotul
>>
>>ultimului ministru de interne, fost sef al Securitatii, Tudor Postelnicu.
>>
>>Detine opt la suta din Romanian International Bank, controlata de familia
>>
>>Roberts, proprietarul Merchant Bank of California.
>>
>>A fost asociat si cu magnatul Ioan Niculae, la Asirom, dar si-a vandut cota
>>
>>de zece la suta. Prieten cu Niculae, Postelnicu a detinut, prin Total
>>
>>Distribution Group SRL, activitatea de distributie a tigarilor produse de
>>
>>Societatea Nationala a Tutunului Romanesc. Mai e si distribuitor de bauturi
>>
>>alcoolice si, de asemenea, actionar in IATSA, firma desprinsa din Dacia
>>
>>Pitesti.
>>
>>Nepotul "de aur" este si partener al primarului Capitalei, Adriean Videanu.
>>
>>Cei doi au cate un sfert din Equity Invest SA, care se ocupa de intermedieri
>>
>>financiare. In schema mai apare si multimilionarul Raul Doicescu (24 la
>>
>>suta), a carui firma, Bog'art, dezvolta controversatul proiect "Cathedral
>>
>>Plaza".
>>
>>IN VICTORIEI. Tudor Postelnicu traieste departe de ochii lumii. Devenit
>>
>>celebru prin propria sa sentinta - "Am fost un dobitoc"- rostita cand era
>>
>>judecat in lotul CPEX, Postelnicu locuieste intr-un apartament din "buricul
>>
>>targului", intr-un bloc din Piata Victoriei, unde se gasesc foarte multe
>>
>>sedii de firma, iar o locuinta se vinde cu peste 100.000 de euro.
>>________________________________
>>
>>Mizil. Mondenii postcomunisti
>>
>>"Comunistul national" Paul Niculescu-Mizil, asa cum ii placea sa i se
>>
>>spuna, a fost si el inchis dupa Revolutie. Isi incepuse ascensiunea in anii
>>
>>'50, cand era seful Sectiei de Propaganda si Agitatie. A fost apoi ministru,
>>
>>vicepremier, membru CPEx. Anul in care el a iesit din inchisoare, 1992,
>>
>>coincide cu cel in care familia lui s-a lansat in afaceri, infiintand grupul
>>
>>Getteco, apoi alte companii. O parte din ele s-au desfiintat ulterior.
>>
>>Mondenii Oana Niculescu-Mizil (nepoata) si Serghei Mizil (fiul) detin o
>>
>>parte din ele, in domenii diferite, de la restaurante la prelucrarea
>>
>>lemnului. In firme apare si sotul Oanei Mizil, libanezul Tohme Jamil. Cei
>>
>>doi au fost cununati de un membru al puternicei familii libaneze Hariri.
>>
>>________________________________
>>
>>Burtica. De la Propaganda la multinational
>>
>>Cornel Burtica, fostul nomenclaturist marginalizat de Ceausescu in 1982,
>>
>>face parte dintre cei care au dezvoltat afaceri de succes. Dupa cum a
>>
>>relatat EVZ, Burtica s-a asociat cu companii din Italia, carora le-a
>>
>>intermediat vanzarile. Fostul ministru al comertului exterior este cel care
>>
>>a iluminat zona Piata Unirii din Capitala, dar si metroul bucurestean.
>>
>>Cu o cifra de afaceri care se apropie de milionul de euro pe an, Burtica a
>>
>>recunoscut ca traieste mai bine in capitalism. El vinde acum grupuri
>>
>>electrogene produse in Italia. E un critic constant al fostilor ofiteri de
>>
>>securitate care fac afaceri pe picior mare.
>>________________________________
>>CONSTANTIN BOSTINA
>>
>>Secretarul lui Ceausescu, sef la Bursa.
>>
>>Constantin Bostina este presedintele Consiliului de Administratie de la
>>
>>Bursa Romana de Marfuri. S-a convertit in om de afaceri dupa ce-si trecuse
>>
>>in palmares functii precum cea de secretar  personal al lui Nicolae
>>
>>Ceausescu sau adjunct la Ministerul Economiei si la Ministerul Industriei
>>
>>Usoare.
>>
>>La jumatatea anilor '90, afacerile lui Bostina, doctor in stiinte economice,
>>
>>au fost scurtcircuitate de o ancheta privind cazul de contrabanda cu
>>
>>combustibili "Jimbolia", cand a recunoscut ca firma sa, Sibco, a transportat
>>
>>produse petroliere in Iugoslavia in timpul embargoului. A colaborat cu
>>
>>anchetatorii, carora le-a povestit cum a decurs operatiunea.
>>
>>Firma lui, in care mai era asociat si fostul ofiter de Securitate Ilie
>>
>>Stanciu, primise un credit de sapte milioane de dolari de la Bancorex.
>>
>>Stanciu a si fost in arest preventiv. Bostina are o avere de peste 30 de
>>
>>milioane de dolari, facuta din industrie si consultanta.
>>________________________________
>>CAROL DINA
>>
>>Din CC la banii Sidex
>>
>>Fost prim-secretar al PCR Galati, fost membru al CC al PCR, fost membru
>>
>>supleant al CPEx. Aceasta este biografia scurta de dinainte de 1989 a lui
>>
>>Carol Dina. Au urmat cateva luni de arest la Galati dupa Revolutie, dupa
>>
>>care... afaceri si politica. El este senator al PRM din  2000.
>>
>>De profesie ajustor mecanic, Dina are 80 la suta din firma Grup DIC din
>>
>>Galati, la care mai sunt asociati membri ai familiei sale. Compania a fost
>>
>>implicata, potrivit unui raport al Coalitiei pentru un Parlament Curat, in
>>
>>tranzactii paguboase pentru stat la Sidex, inainte de privatizarea
>>
>>combinatului.
>>________________________________
>>
>>ION PATAN
>>
>>Fostul sef al lui Stolojan, pensionar asociat in firme
>>
>>Inainte de 1989, Ion Patan a fost vicepremier, ministru al comertului
>>
>>intern, ministru al comertului exterior, ministrul industriei usoare. In
>>
>>aprilie 1989 era numit ministru al finantelor. "Nu mai era membru al
>>
>>Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central, ceea ce probabil l-a
>>
>>salvat de la puscarie", spune un fost apropiat al sau.
>>
>>Consilierul lui Patan se numea Theodor Stolojan. "Dupa Revolutie l-am facut
>>
>>prim-adjunct al meu", spune Patan, care fusese pastrat in functie.. In sase
>>
>>luni, Stolojan devenea ministru plin. "Sunt pensionar si nu ma mai ocup de
>>
>>afaceri", spune Patan. Cu toate acestea, la varsta de 80 de ani, el apare ca
>>
>>asociat in mai multe companii, potrivit datelor de la Registrul Comertului.
>>
>>Are aproape doi la suta din Romimob SRL, o firma de constructii controlata
>>
>>de Romanoexport si de Petru Crisan, fost ministru al comertului dupa 1989.
>>
>>In zorii capitalismului romanesc, Crisan a fost studiu de caz pentru
>>
>>conflictul de interese: era asociat si administrator in cateva zeci de
>>
>>firme, dar, in acelasi timp, si ministru in guvernul  Vacaroiu, acordand
>>
>>licente de import si export pe domeniile in care functionau inclusiv
>>
>>companiile lui.
>>
>>Patan a fost si administrator al firmei de asigurari Metropol, care a dat
>>
>>faliment. In structura companiei se intalnea un investitor din Camerun,
>>
>>Noupadja Joseph (cu peste 51 la suta), dar si Automobil Club Roman si
>>
>>Gelsorul lui Sorin Ovidiu Vintu, cu procente reduse. Patan mai e
>>
>>administrator si la Petking, o firma thailandeza care fabrica in Romania
>>
>>granule materiale plastice.
>>_____________________________
>>STEFAN ANDREI
>>Consilierul lui Sorin Ovidiu Vintu
>>
>>Stefan Andrei a fost ministru de externe si ministru al comertului exterior
>>
>>in ultimii ani ai regimului Ceausescu. Andrei nu a aparut in nicio firma in
>>
>>1989, dar a fost, in schimb, consilierul omului de afaceri Sorin Ovidiu
>>
>>Vintu. Se intampla la sfarsitul anilor '90, cand Vintu a ochit diverse
>>
>>oportunitati in Balcani.
>>
>>Ca atare, l-a angajat pe Andrei pentru a-i prezenta analize de geopolitica
>>
>>si de economie. Stefan Andrei nu a recunoscut ca ar fi avut vreo relatie de
>>
>>afaceri. In schimb, nepotul sau, Andrei Dan, a administrat Trawe, o firma a
>>
>>intreprinderii de comert exterior Terra, infiintata in Elvetia. Acum, Dan e
>>
>>implicat cu participatii sau ca administrator in mai multe firme de
>>
>>publicitate.
>>
>>Nepotul fostului ministru are si 1 la suta din Agentia de publicitate "Anunt
>>
>>de la A la Z", firma in care trustul britanic Daily Mail detine jumatate din
>>
>>participatii, prin divizia sa din Ungaria, Lapcom.
>>________________________________
>>
>>STUDIU DE CAZ
>>
>>Cum se intalnesc in afaceri ginerii lui Dinca, un apropiat al ginerelui lui
>>
>>Ion Ceausescu si omul lui Ion Tiriac. Sediu social: fosta casa a lui Pacepa,
>>
>>spionul fugit in SUA.
>>
>>Urmasii nomenclaturii au pus ban pe ban in cel mai mare secret. Ei au
>>
>>dezvoltat parteneriate de afaceri intre ei, dar si cu personaje mai mult sau
>>
>>mai putin cunoscute. Legaturile fine s-au cimentat in spatele usilor
>>
>>inchise, iar ceea ce i-a unit nu a mai fost victoria socialismului, ci
>>
>>profitul, scopul final in viziunea capitalista.
>>_______________________________
>>
>>BUCURESTI , FOSTA CASA A LUI PACEPA.
>>
>>Intr-un cartier rezidential de top, vizavi de Ministerul de Externe, s-au
>>
>>pus bazele unei firme care se vrea de viitor. Mai multi tineri manageri se
>>
>>asociaza intr-o companie de consultanta, al carui nume nu face decat sa dea
>>
>>un indiciu subtil asupra localizarii: Corner AA 28 SRL, infiintata in 2003.
>>
>>Putini stiu ca in vila alba cu un etaj de pe colt e locul unde, la
>>
>>apartamentul numarul 1, a locuit cel mai celebru spion al Estului: Ion Mihai
>>
>>Pacepa.  Astazi, casa fostului adjunct al Securitatii serveste drept sediu
>>
>>social pentru o companie in care se intalnesc, ca asociati, un partener de
>>
>>afaceri al supravietuitorilor clanului Ceausescu, un fost om de incredere al
>>
>>lui Ion Tiriac si o firma off-shore din Cipru asociata cu imperiul de
>>
>>afaceri al ginerilor lui Ion Dinca. Aceasta se numeste Tresela Investments
>>
>>Ltd., din Nicosia.
>>
>>In alta firma, casuta postala din Insula Afroditei se intersecteaza cu una
>>
>>din Caraibe (Insulele Turks si Caicos), International Business &Trading
>>
>>Corporation (IBTC), formand firma de imobiliare International Business
>>
>>Trading SRL, intr-un "paradis" de pe soseaua Kiseleff..
>>
>>Asociatii Tresela sunt firme din imperiul ginerilor.
>>
>>Asa cum se stie, IBTC apare in mai toate companiile detinute de ginerii lui
>>
>>Dinca: de la "boom"-ul Baneasa Investments, un proiect de 1 miliard de euro
>>
>>(constructii in nordul Capitalei), pana la electronicele de la "Alltrom", o
>>
>>mai veche firma din reteaua Badea-Dinca.
>>
>>Mai mult, Tresela, off-shore-ul din casa lui Pacepa, are un procent la Grand
>>
>>Plaza, detinatorul Hotelului Howard Johnson, cunoscut drept afacerea
>>
>>ginerilor lui Dinca. Zilele trecute, lantul de casute postale si-a adaugat
>>
>>in salba de pro-prietati Hotelul Neptun de pe Litoral. Au fost singurii
>>
>>ofertanti la licitatia facuta de stat.  Pe langa evitarea taxelor de pe
>>
>>Dambovita, off-shore-urile mai au un avantaj: pot ascunde identitatea
>>
>>proprietarilor.
>>________________________________
>>
>>Asociati cu fostul CEO al romanului din "Forbes"
>>
>>Corner AA 28 SRL mai dezvaluie un personaj. Valentin Radu, 34 de ani, e
>>
>>administratorul unic al firmei, si asociat (cu 6 la suta). El este, insa,
>>
>>mult mai cunoscut in lumea businessului drept director al grupului de firme
>>
>>Tiriac, postura pe care a ocupat-o, venind de la multinationala Roland
>>
>>Berger, timp de doi ani si jumatate.
>>
>>Potrivit unor surse din companie, Valentin Radu nu mai ocupa postul de CEO
>>
>>al Tiriac Holdings, insa, conform documentelor registrului comertului, el
>>
>>apare in continuare ca administrator al Tiriac Leasing si Autorom - firma
>>
>>controlata, de anul trecut, de Daimler-Chrysler.
>>
>>Fostul lui sef, Ion Tiriac, primul miliardar roman intrat in topul "Forbes"
>>
>>in urma cu numai doua zile, nu a ascuns niciodata ca a fost protejatul
>>
>>fostului demnitar comunist Ion-Gheorghe Maurer, un personaj care l-a initiat
>>
>>in tainele vanatorii pe fostul tenismen. Ulterior, Tiriac, impreuna cu
>>
>>Adrian Nastase, va duce acest sport sangeros pe prima pagina a ziarelor
>>
>>romanesti.
>>______________________________
>>
>>Tiriac, Badea si afacerea EADS
>>
>>Tiriac reprezenta Daimler-Chrysler in Romania in momentul in care se
>>
>>perfecta afacerea "Frontiera". Concernul avea 37 la suta din EADS, care vana
>>
>>marele contract pentru securizarea granitelor.
>>
>>O componenta din programul IT (de cateva zeci de milioane de euro) ii
>>
>>revenea "ginerelui" Nicolae Badea, prin Computerland.
>>
>>Tiriac a fost acuzat de publicatia franceza "Le Point" ca a luat un comision
>>
>>de 20 de milioane de euro, dar a castigat procesul. El a sustinut ca nu a
>>
>>fost implicat in afacerea EADS. Astazi, fostul consilier de IT din
>>
>>Ministerul de Interne (institutie care a impartit banii publici in afacerea
>>
>>"Frontiera"), Petru Branzas, e asociatul off-shore-ului Uphall Trading (care
>>
>>apare, ca paravan, in afacerile lui Tiriac) in Editura Sincron din
>>
>>Cluj-Napoca..
>>
>>Dupa anul 2000, paza frontierelor devenise o conditie importanta pentru
>>
>>aderarea Romaniei la Uniunea Europeana. Atunci au inceput sa curga banii din
>>
>>contracte publice, chiar si inainte de afacerea EADS.
>>
>>In anul 2003, intr-o polemica cu Mugur Ciuvica de la Actiunea Populara,
>>
>>Ministerul de Interne condus de Ioan Rus, apropiatul lui Tiriac, a admis ca
>>
>>furnizorul autospecialelor de supraveghere a granitelor (Volkswagen
>>
>>Transporter) a fost firma britanica BAE Systems, care nu era producator al
>>
>>vehiculelor, ci doar instalase echipamentele.
>>________________________________
>>
>>"FREGATELE"
>>Asociatul ginerelui lui Ion Ceausescu, contracte cu Armata
>>Intre timp, BAE a facut progrese in afacerile de pe Dambovita,  castigand o
>>
>>afacere mult mai mare: livrarea a doua fregate vechi Marinei romane, la un
>>
>>pret astronomic. Tranzactia face obiectul investigatiilor in Marea Britanie
>>
>>si Romania, oficialii romani fiind suspectati de luare de mita.
>>
>>Marele tun a fost insotit de un contract de "offset" (compensare). Dupa cum
>>
>>a dezvaluit recent Jurnalul National, BAE a adus in Romania contracte de
>>
>>fabricare a unei "pilule" pentru marirea performantelor motoarelor si
>>
>>reducerea consumului de combustibil. Offsetul inseamna ca vanzatorul de arme
>>
>>se obliga sa aduca in tara care cumpara arme comenzi pentru diverse produse.
>>
>>Pilula e fabricata de australienii de la Firepower.
>>
>>Reprezentantul in Romania al Firepower  se numea George Lucian
>>
>>Teleman.Teleman e asociat in Euro Trading 2000 cu sotia lui Marius
>>
>>Eduard-Tarlea - fostul ginere al lui Ion Ceausescu (fratele dictatorului) si
>>
>>partener de afaceri al ex-directorului SRI, Virgil Magureanu.
>>
>>Eurotrading 2000 e parte a unei suveici implicate in Eurocolumna si in
>>
>>rafinaria Petrolsub de la Suplacu de Barcau - unde a detinut actiuni si
>>
>>actualul ministru al internelor, Vasile Blaga. GeorgeTeleman e asociat, in
>>
>>Corner AA28, cu off-shore-ul din imperiul Dinca si cu omul de incredere al
>>
>>lui Ion Tiriac.
>>________________________________
>>
>>SEF LA MApN
>>
>>Omul cu fregatele, administrator la firmele din grupul Popoviciu-Dimofte
>>
>>Contractul de compensare aferent afacerii BAE Systems, in care Teleman,
>>
>>asociatul off-shore-urilor din grupul "Dinca", a avut rolul sau, a fost
>>
>>girat, din partea autoritatilor romane, de mai multi oficiali. Intre ei,
>>
>>Gheorghe Matache, fost sef al Departamentului pentru Armamente din MapN. El
>>
>>a semnat mai multe documente legate de programul de achizitie a fregatelor.
>>
>>Matache a parasit ministerul in anul 2005, iar acum detine functia de
>>
>>administrator al firmei de imobiliare Metav SA, unde a lucrat si inainte de
>>
>>a fi numit secretar de stat. Compania este controlata, in acest moment, de
>>
>>Meteor SA, care detine majoritatea actiunilor..
>>
>>Prin doua off-shore-uri cipriote, Wellkept Properties Ltd si Weybridge
>>
>>Holdings Ltd, compania e legata tot de grupul ginerilor lui Dinca. Cele doua
>>
>>firme se regasesc in alte companii ale "imperiului", iar unul dintre
>>
>>actionari in Meteor e Zerlin Dimofte, tatal lui Radu Dimofte-partenerul de
>>
>>nedespartit al lui Popoviciu.
>>________________________________
>>
>>GEORGE TELEMAN
>>
>>"N-am legaturi cu aceste grupuri"
>>
>>Intr-un mail adresat EVZ, George Teleman declara ca nu are niciun fel de
>>
>>legatura de afaceri cu Nicolae Badea si cu Gabriel Popoviciu, si nici cu
>>
>>grupul de afaceri al lui Ion Tiriac si ca firma e formata din tineri
>>
>>manageri de succes care dezvolta un proiect imobiliar. In cazul BAE Systems,
>>
>>el a spus ca nu mai are relatii de afaceri cu Firepower din decembrie 2004,
>>
>>desi apare ca asociat la Registrul Comertului.
>>
>>Valentin Radu nu a putut fi contactat.
>>________________________________
>>
>>
>>CONEXIUNI
>>Partenerul cumnatului lui Geoana
>>
>>George Teleman (foto facsimil), fost atasat comercial al Romaniei la
>>
>>Singapore, e partener al fondului de investitii Equest Partners Ltd,
>>
>>specializat pe investitii imobiliare in Europa de Est. In aceeasi afacere il
>>
>>intalnim pe Ionut Costea, cumnatul lui Mircea Geoana, presedintele Bancii
>>
>>Raiffeisen pentru Locuinte si fost adjunct la Ministerul Finantelor.
>>
>>Costea ocupa pozitia de director non-executiv in boardul Equest Balkan
>>
>>Partners.  Aripa bulgara e reprezentata de fostul ministru de externe
>>
>>Solomon Passy si de magnatul Georgi Krumov. La vecinii din sud, compania
>>
>>si-a facut si firma de armament, Strategic Defence Systems.
>>
>>In Romania, fondul reprezentat de Teleman a cumparat sediul Delegatiei
>>
>>Comisiei Europene (iar UE plateste acum chirie), de la consortiul israelian
>>
>>Avivim-Gonen, controlat din umbra de fostul guvernator militar al
>>
>>Cisiordaniei, Shlomo Elia.
>>
>>Generalul israelian era unul dintre sefii romanului arestat anul trecut
>>
>>pentru spionaj in Nigeria, iar inainte, lucrase pentru partenerii
>>
>>urmaritului international Shimon Naor - suspectati de trafic cu arme in
>>
>>Africa. Teleman a mai lucrat si pentru controversatul Frank Timis, cel
>>
>>implicat in proiectul "Rosia Montana".

QUOTE FOR THE DAY

 
GOD CREATED THE ORGASM SO THAT WOMEN CAN MOAN EVEN WHEN THEY ARE HAPPY.  
 
 
 

Scoala finlandeza

Old Factory Turned School, originally uploaded by Niina ♥ C.

SECRETUL FINLANDEZILOR
de Carlos Manuel Sánchez
Nu este de mirare ca sistemul educativ finlandez este cel mai evoluat si mai bun din lume.
Finlanda este, in acelasi timp, si una din tarile cu cele mai ridicate nivele de trai din lume. In urma perioadei de grava recesiune economica din anii '90, guvernul a hotarit sa dedice fonduri importante educatiei, cercetarii si tehnologiei. Rezultatul: in mai putin de 10 ani, Finlanda a trecut pe primele locuri din lume ca bunastare sociala si bogatie.
Exemplul Nokia. La inceput, un sat cu o singura fabrica, de cizme de cauciuc. Apoi, o fabrica de televizoare. In sfirsit, pe baza aliantei dintre patronat si sindicate, se mizeaza pe telefonia celulara. Astazi sunt lideri mondiali, inaintea Germaniei, Japoniei si Statelor Unite.

De ce este atit de obisnuit ca in Finlanda, un adolescent normal sa termine primele 8 clase cu medii excelente, vorbind o engleza perfecta si citind o carte pe saptamina?
07:45 - Saili (15 ani) asteapta autobuzul urban care il va lasa la poarta scolii (nu exista autobuze scolare). Autobuzul trece la fiecare 5 minute. Finlandezii incearca sa-i faca pe fiii lor sa fie independenti de mici. Pe foarte putini dintre ei, parintii lor îi duc cu masina pina la scoala. Biletul este subventionat de catre municipalitate. Conform legii, niciun elev nu poate locui la mai mult de 5 km de scoala. In exterior, instalatiile scolii dau o impresie spartana. Niciun muc de tigara, nicio hirtie pe jos, niciun grafitti pe ziduri.

09:15 - Orele de 45 de minute. Finlandezii mizeaza pe studiile de limba materna, matematica si engleza. 75% dintre materii sunt comune in toata tara. Restul il alege scoala, de acord cu profesorii, parintii si elevii. Orele sunt scurte, intense si, mai ales, foarte participative. In interiorul scolii, curatenia este si mai evidenta. Totul pare recent dat in folosinta. Pe banci si pupitre nu sunt semne, si nu se scrijeleste nimic. Scoala este publica si, bineinteles, gratuita, dar cu instalatii demne de un colegiu "scump" din Spania. Salile de cursuri dispun de ecrane gigant de plasma cu TV in circuit inchis, acvariu de 200 de litri cu pesti tropicali, bucatarie completa, dispozitive audiovizuale, aer conditionat, multe plante. Fiecare doi elevi au cite un calculator. O duzina de masini de cusut in sala de croitorie, aparate de sudura, scule de timplarie, schiuri... O sala de sport acoperita, un auditoriu pentru orele de teatru si o sala de mese cu autoservire. Cartile sunt gratuite, materialul scolar e gratuit, mincarea e gratuita.
12:00 - Mincare calda, nutritiva si gratuita. Saili are o jumatate de ora pentru prinz, la restaurantul scolii. Legea finlandeza obliga ca meniul sa fie gratuit, nutritiv, si cu multe feluri de salate si fructe. Se bea apa sau lapte. Costurile le plateste municipalitatea fiecarui oras. Daca orele se prelungesc pina dupa amiaza, scoala are obligatia de a oferi o gustare elevilor.

16:05 - Inapoi acasa, Saili joaca hockey cu fratele lui mai mic. Nu exista delincventa, strazile sunt sigure. Cind se lasa seara, Saili si fratele lui, care au invatat sa gateasca la scoala, pregatesc cina pentru parintii lor, daca acestia intirzie la serviciu.
18:30 - Cina si sauna (aceasta, de 3 ori pe saptamina) sunt momentele in care familia se afla impreuna. Se converseaza mult, mai ales despre proiectele copiilor, dorintele, progresele si nevoile lor. Dar in aceeasi masura, se fac si planuri de vacanta pentru toata familia, in comun.
20:15 - Temele si la culcare. Copiii finlandezi au foarte multe teme de casa, desi Saili le termina rapid, intr-o ora sau doua, pentru ca de-abia asteapta sa se urce in pat si sa citeasca Harry Potter in engleza. Pentru Saili, scoala este ca un serviciu.

- "Daca un copil doreste sa studieze, poate sa ajunga medic sau judecator sau inginer, chiar daca familia sa este una saraca".
- Educatia fiecarui copil costa statul finlandez 200000 de euro, de la gradinita pina la absolvirea unei universitati. "Sunt banii cel mai bine folositi din impozitele noastre".
- Studentii platesc doar cartile si mincarea (2.50 euro la restaurantul facultatii). Apoi, statul îi ajuta sa se emancipeze dindu-le subventii pentru inchirierea unei locuinte si primul salariu.
- Elevii au un respect total fata de profesori, si se vede in orice moment politetea in relatiile dintre ei. Nu poarta uniforme, dar sunt intotdeauna simplu si corect imbracati si pieptanati.
- Intr-o scoala din centrul capitalei Helsinki, sau dincolo de Cercul Polar, nivelul este acelasi. Sistemul educational nu este elitist si nu urmareste producerea de genii, ci atingerea unui nivel general mediu cit mai inalt.

- Temele sunt sfinte. Si este foarte rau vazut ca un elev sa copieze, chiar si de catre ceilalti elevi. Este de neconceput ca un elev sa scoata o fituica la un examen. Cel care ar face-o ar fi izolat de catre restul de elevi. "De ce sa risti, cind poti sa studiezi?" Pe aceeasi linie, ca adulti, nu-si vor imagina ce este evaziunea fiscala. Nu e de mirare ca Finlanda se afla in fruntea tarilor cu cele mai ridicate statistici de transparenta si cea mai scazuta coruptie publica.
- Presedinta Finlandei, Tarja Halonen, licentiata in Drept si profesoara: "Cind îi cert pe studentii mei, le spun ca irosesc banii contribuabililor".
- Nu exista repetenti, desi nu exista decit o singura oportunitate de a lua un examen, "pentru simplul motiv ca viata insasi nu se traieste decit o singura data". Se studiaza pina cind se ia examenul, dar promovarea in anul urmator este automata.
- "Ziua de lucru" a lui Saili este intensa, de la 8 pina la 3. Orele sunt insa scurte, de 45 de minute. Una dintre recreatii se petrece obligatoriu afara, in aer liber. Se stimuleaza rationamentul critic inaintea memorizarii mecanice. Orele sunt relaxate, cum ar fi cursurile de dansuri de salon, teatru, arta digitala, coafura, arte martiale, hockey, schi de tura, gastronomie, primul ajutor, dulgherie, mecanica sau muzica. Elevii cinta la vioara, chitara electrica sau la ce prefera. Si, inca odata, se incurajeaza gindirea critica si se discuta.
- "Saili inca nu s-a hotarit ce vrea sa faca mai incolo. Chimie, medicina veterinara sau creatie de jocuri video. Il intreb daca este fericit. Fara sa clipeasca, imi raspunde ca da."

Darul

Se povesteste că un tânăr, singur la părinti, urma să-si încheie cu
brio studiile
academice. De luni de zile admirase o masină expusă în vitrina unui
magazin auto.
Stia că tatăl lui îsi poate permite să cumpere o astfele masină, asa că si-a
exprimat dorinta să o primească în dar la absolvire.

Ziua mult asteptată se apropia, însă fără ca tânărul să poată depista vreun semn
că masina mult visată va intra în posesia sa. O usoară dezamăgire începuse să i
se cuibărească în inimă.

În seara dinaintea festivitătii de absolvire, tatăl si-a chemat fiul în birou.
L-a felicitat pentru anii de studiu si i-a spus cât de mândru este de el si cât
de mult îl iubeste. Apoi i-a întins o cutie frumos
împachetată, rostind emotionat: "Felicitări, fiule!"

Fiul a deschis cutia, sperând că va găsi în ea cheile masinii. Însă încutie se
afla o biblie scumpă, îmbrăcată în piele, cu numele lui scris în
litere aurite pe
copertă.
Dezamăgirea i s-a transformat în mânie.
- Cu banii pe care îi ai, tu îmi dai ca dar la absolvire o Biblie?
Trântind Biblia pe biroul tatălui, tânărul a iesit furios din cameră, părăsind
definitiv casa tatălui său.

Anii au trecut. Tânărul de odinioară avea de-acum o afacere prosperă
si o familie
frumoasă. Într-un târziu, si-a dat seama că vremea nu stă în loc si a hotărât
să-si viziteze tatăl, pe care nu-l mai văzuse din ajunul absolvirii facultătii.

Însă înainte ca să poată pleca la drum, o telegramă fulger îl anuntăcă tatăl lui
a decedat si că toată averea i-a rămas lui, ca singur
mostenitor.

Ajuns din nou acasă după ani de zile, inima i-a fost coplesită de tristete si
regrete. A intrat în biroul tatălui său. La un capăt al
mesei grele din lemn de stejar se afla biblia pe care o primise în ajunul
absolvirii - în aceeasi pozitie în care o lăsase el înainte de a părăsi
casa părintească. Cu ochii împăienjeniti de lacrimi, fiul a luat-o, a deschis-o
si a început să citească în ea.

La un moment dat, întorcând încă o filă, un plic alb a fluturat la  podea. S-a
aplecat să ridice plicul, pe care se afla adresa
magazinului auto de unde sperase cu ani în urmă să primească masina mult visată.
În plic, un contract de vânzare, datat în ziua absolvirii. ACHITAT- scria în
litere mari peste termenii contractului. Masina îl astepta de ani de zile în
garaj.

De câte ori nu trecem cu vederea binecuvântările lui Dumnezeu, doar pentru că nu
sunt "împachetate" cum ne-am asteptat ?

Illuminated Manuscript Oval Map of the World, from Book on Navigation, Walters Art Museum Ms. W.658, fol.23b

Illuminated Manuscript Oval Map of the World, from Book on Navigation, Walters Art Museum Ms. W.658, fol.23b, originally uploaded by Walters Art Museum Illuminated Manuscripts.

Illuminated Manuscript Oval Map of the World, from Book on Navigation, Walters Art Museum Ms. W.658, fol.23b

Originally composed in 932 AH / 1525 CE and dedicated to Sultan Süleyman I ("The Magnificent"), this great work by Piri Reis (d. 962 AH / 1555 CE) on navigation was later revised and expanded. The present manuscript, made mostly in the late 11th AH / 17th CE century, is based on the later expanded version with some 240 exquisitely executed maps and portolan charts. They include a world map (fol.41a) with the outline of the Americas, as well as coastlines (bays, capes, peninsulas), islands, mountains and cities of the Mediterranean basin and the Black Sea. The work starts with the description of the coastline of Anatolia and the islands of the Aegean Sea, the Peloponnese peninsula and eastern and western coasts of the Adriatic Sea. It then proceeds to describe the western shores of Italy, southern France, Spain, North Africa, Palestine, Israel, Lebanon, Syria, western Anatolia, various islands north of Crete, Sea of Marmara, Bosporus and the Black Sea. It ends with a map of the shores of the the Caspian Sea (fol.374a).

See this manuscript page by page at the Walters Art Museum website:
art.thewalters.org/viewwoa.aspx?id=19195


Una din hărţile amiralului turc din secolul 16 Piri Reis stârneşte controverse şi poate da peste cap toată istoria umanităţii.

Concluziile savanţilor – o hartă făcută din avion sau alt aparat de zbor, o hartă mai veche decăt gheaţa care acoperă Antarctica, o hartă mai detaliată decât hărţile tactice ale armatei americane, o hartp pe care a folosit-o şi Columb ca să "descopere" America – o hartă venită din adâncurile istoriei umanităţii care ne poate schimba sistemele de valori sau istoria aşa cum o ştim.

Piri Reis a fost un faimos amiral turc din secolul 16, care avea ca pasiune colecţionarea de hărţi de navigaţie vechi. După o bătălie pe mare, amiralul a capturat câţiva marinari duşmani. Unul dintre ei, ca să scape cu viaţă, s-a lăudat că a fost pilot în flota lui Columb pe parcursul celor trei voiaje ale acestuia în Lumea Nouă. Piri Reis, întotdeauna în căutare de noi informaţii, l-a întrebat pe om dacă Columb a descoperit Lumea Nouă din întâmplare sau ştia că există pământ peste ocean. Pilotul i-a răspuns că acesta avea o hartă, a cărui copie o deţine şi el, şi pe care i-a înmânat-o amiralului. Acesta, folosindu-se de ea şi de colecţia lui de hărţi antice, a desenat o hartă a lumii în 1513. Aceasta este povestea hărţii lui Piri Reis, mai mult sau mai puţin romanţată. Surprizele şi semnele de întrebare de-abia acum încep.
În 1929, un grup de istorici, cercetând secţiunea haremului Palatului Topkapî din Istambul, a găsit această hartă într-o grămadă de moloz. Istoricii au fost uimiţi când au descoperit că harta prezintă clar coasta de nord şi de sud a continentului american. Şi mai uimiţi au fost să descopere pe vechea hartă făcută la 1513 continentul Antarctica, care nu a fost descoperit până în 1818.

În 1953, un ofiţer al marinei turce a trimis harta lui Piri Reis inginerului şef al Oficiului Hidrografic Naval al Statelor Unite. Pentru a o cerceta, acesta i-a cerut ajutorul căpitanului Arlington T. Mallerey, cu care mai colaborase, o autoritate în materie de hărţi antice. Raportând harta la cele existente, aceasta nu numai că s-a dovedit a fi perfectă, dar chiar a mai adus corecturi hărţilor moderne. De exemplu, pe harta lui Piri Reis, Groenlanda e reprezentată prin două insule separate. Această informaţie a fost confirmată recent de un explorator polar francez, care a descoperit cu ajutorul sondelor că sub stratul de gheaţă sunt într-adevăr două insule. În Antarctica, prin acelaşi procedeu s-a descoperit că sub calota de gheaţă există văile şi munţii descrişi de harta lui Piri Reis, deoarece harta reproduce nu numai conturul continentelor, ci dă şi indicaţii topografice privind interiorul acestor continente. Lanţurile muntoase, vârfurile, insulele, fluviile şi platourile sunt însemnate cu cea mai mare exactitate.

Confirmând toate acestea şi multe alte lucruri, cartografii Marinei Americane au ajuns la următoarele concluzii:

1. Columb a avut o hartă în călătoria sa spre America, care arată coastele Yucatanului, Guatemalei, Americii de Sud până la Strâmtoarea Magellan şi o mare parte a coastei Antarcticii.

2. Harta originală are cel puţin 5.000 de ani, iar unele date arată că poate chiar mai mult. Unele părţi de uscat care apar pe hartă sunt acoperite de gheţuri de mii de ani.

3. Doar cartografi foarte experimentaţi din zilele noastre ar putea desena o hartă cu un grad de acurateţe atât de mare, şi numai dintr-un avion.

Ca să adâncească misterul acestei hărţi, studii ale unor profesori ca Charles H. Hapgood şi Richard W. Strachan au arătat că originalul hărţii dupa care s-a inspirat Piri Reis a fost o fotografie aeriană de la o foarte mare înălţime, deoarece harta seamănă perfect cu o fotografie a Pământului realizată din satelit, unde, datorită formei sferice a Pământului, continentele situate mai departe de centrul imaginii "alunecă în jos", la fel ca pe harta lui Piri Reis.

Căpitanul Mallery susţine de asemenea că harta nu se putea realiza decât dintr-un aparat de zbor, fiind prinse pe ea piscuri muntoase din nordul Canadei şi din Alaska care nu erau trecute nici pe hărţile strategice ale Armatei americane. Pe lângă asta, adaugă el, "ştiau să calculeze longitudinea, lucru pe care noi încă nu îl ştiam acum două sute de ani".

Profesorul Charles H. Hapgood susţine că deoarece calota glaciară a Antarcticii se presupune că are 100 de milioane de ani, există două posibilităţi asupra perioadei în care a fost făcută harta iniţiala: ori calota glaciară este de factură recentă, câteva mii sau zeci de mii de ani, or, originalul hărţii a fost făcut acum milioane de ani, când încă omul nu exista. Aceste două prezumţii sunt respinse de comunitatea ştiinţifică, deoarece fiecare dintre ele ar da peste cap tot ceea ce credem noi că reprezintă istoria umanităţii, de aceea harta lui Piri Reis este considerată doar o curiozitate, printre multe altele care ne-ar schimba poate sistemele de valori sau istoria.

Motea Ion : Aceasta descoperire a adus unele intrebari la care nu le putem sa raspundem mai ales a revolutionat si existenta omului pe aceasta planeta dar si cum a fost posibila editarea acestei harti sunt unele intrebari la care poate nu le vom gasi raspunsul nici odata.
ContraPro-7
Marius_Rapidus 05:45:30, 26 Jan 2011
Apa rece nu trebuie sa ameteasca : Harta asta a mai fost adusa in discutie si de Erik von Daniken. Interpretarea prezentata aici a fost lansata de el, prin anii \'70. Harta e interesanta, dar interpretarea asta e hazardata si fortata. De ce nu observati ca avem un continent plasat si la Polul Nord? Pur si simplu din prezenta aisbergurilor oamenii presupuneau existenta unor continente polare. Unul s-a dovedit real (S), celalat nu (N). Ce indicatii topografice se vad acolo despre Antarctica? Sa fim seriosi! Columb a murit convins ca ajunsese in Asia, de aceea i-a si numit indieni pe aborigenii americani. Nici vorba sa fi avut o astfel de harta. De altfel harta este extrem de imprecisa, a spune ca e luata de sus e pur si simplu o ... Se observa cum conturul Africii, binecunoscut de turci e precis, dar America e interpolata dupa povestirile spaniole. Probabil aceasta harta a fost facuta dupa 1500, cu America descoperita dar inca necunoscuta bine (observati de exemplu ca peninsula Baja e in harta o insula, pe baza experientei in unele zone, a relatarilor martorilor sau povestillor in alte zone si prin interpolare (ghicire) in rest. Daca cineva ar arata ca materialul din care e facuta e mai vechi de 1482 tare m-as mai mira!
ContraPro+16
Ambiguitati 07:02:09, 27 Jan 2011
Absolventul : Saracii oameni de stiinta, nu prea mai au lumina!! Doar presupuneri.
ContraPro0
Harta din poza nu e adevarata 17:30:27, 27 Jan 2011
NO MERCY : harta a lui Piri Reis !!!! Imaginea reprezinta o alta harta foarte slab reprezentata; autorul articolului ar fi trebuit sa precizeze lucrul asta si sa nu duca la o dezinformare !
ContraPro+11
harta este din colectia piri reis 00:17:18, 30 Jan 2011
incitatus : sunt 16 harti in acel set de harti atribuite amiralului piri-reism, dar una singura este datata sigur 1510. restul par a fi ulterioare anului respectiv . Importanta istorica a hartii lui Piri Reis este data de faptul ca nici o harta original de –a lui Columb nu a supravietuit pana azi , odata, si al doilea faptul ca ne arata care era nivelul de cunoastere a Lumii Noi la 1510. Harta , dupa cum se mentioneaza in adnotatia in limba turca aferenta hartii , a fost compilata dupa 10 surse arabe ( cel mai probabil copii dupa hartile eliniste ptolemaice din Alexandria ), dupa 4 harti indiene furnizate de protughezi si o harta a lui (Cristofor) Qulun ( Columb) . Pe circa jumatate din harta apare coasta de est a Americii de sud ( Brazilia, Patagonia ) si coastele de vest ale Africii si Europei, redate cu procizie destul de buna pentru acele timpuri.Mai multe insule din Atlantic printre care Azore si Canare sunt prezentate , la fel ca si mitica insula Antilia . Ceea ce se presupune a fi Antarctica in realitate se pare ca este de fapt harta explorarilor secrete ale portughezilor in Atlanticul de sud, si cel mai probabil reprezinta ( cu multe erori) litoralul de est al Argentinei de astazi . Intradevar , Cotidianul ne prezinta alta harta din colectia de la Top Kapi care este evident o compilatie chinezeasca destul de incoerenta dupa mai multe harti medievale de origine chineza / orientale , portugheze si arabe ( dar cum ramane cu istmul Suez , ori cu golful Persic ?) poate chiar si harti spaniole ( pentru America de sud si centrala , dar fara Caraibe !!) poate si vikinge ( detaliata pentru Canada si Labrador, dar incredibil de slabe pentru Europa de nord !!!) .pe harta apar exagerat de intinse Marea Galbena si peninsula Koreana , apar arhipelagurile Japonez, si Filipinez , insule din Pacificul de nord, peninsula Alaska ( deformata) , golful Alaska, fluviul Yukon , insula Vancouver, golful si fluviul St. Laurentiu , Newfoundland, etc . pe harta prezentata nu apar , sau sunt prezentate fantezist , urmatoarele repere geografice care nu puteau fi ignorate in secolul XV-XVI cand se sustine ca a fost alcatuita harta , si cu atat mai putin daca a fost elaborata dupa imagini din avion sau din satelit (;-))): - arhipelagul Caraibelor cu Hispaniola, Jamaica, Portorico , Haiti , Golful Mexic, Florida ( pe care spaniolii le infatisau ireal de mari pe hartile lor) Mediterana este ingrijorator de prost redata pentru o harta din sec XV-XVI -arhipelagul Britanic, Scandinavia , Marea Baltica , Islanda, peninsula Italica (!!!) Marea Neagra, Golful Persic, arhipelagul Indonezian ( Java, Sumatra, nici stramtoarea Malacca( celebra pentru ca a strangulat pana in secolul XIX comertul mondial ) , istmul Suez ,Noua Guinee, iar Australia este mutata mult. mult mai la est , etc, etc faptul ca apare suprinzator de bine conturata existenta la latitudini sudice a unui tarm austral, terra australis , sau faptul ca apare calaota glaciara de la polul sud este bizar, intr-adevar. dar atat. conturul antarcticii este compensat de conturarea unui uscat ipotetic la polul opus, in emisfera boreala, cceea ce ne indica faptul ca fie cineva chiar a navigat pana la limita gheturilor din nord (poate si din sud ) sau fie ca autorii hartii au extrapolat posibilitatatea existentei unui tarm inghetat la sud , prin metoda similitudinii . noat bene : pe hartile medievale apareau insule si tari fanteziste sau mitice ( insula Calugarului Brandan de ex. era redata cu constiitnciozitate prin Atlanticului de nord , pana prin secolul XVII. , desi nimeni nu o vazuse ) restul este doar tacere.
ContraPro+17
Hai s-o luãm încet 01:08:46, 01 Feb 2011
Borbandieru : Multãmim , Incitatus. Corecte observatii. Inclusiv faptul cã Piri Reis avea mai multe hãrti. Mrius Rapidus, prin definitie, se precipitã. Dreptãti are, dar nu în cazul de fatã. *Columb NU PUTEA avea o hartã a Americii. N-ar fi sustinut cã a atins insulele Asiei. *Este inimaginabil ca, fiind precizate grosier cele 2 Americi, sã rãmânã fãrã consecinte. *Pe \"poza\" jmekerilor de la Coti\' sunt hieroglife Kine. Mai curând îl cred pe Incitatus decât pe hãbãucii de la Coti\', hãmesiti doar de Rating. Nu-i aprob, doar îi înteleg. As vrea sã le spun, totusi, cã Rat-ing enorm ar avea lângã Tomberon. No, final. Däniken a zis bine. COPII ale unor Hãrti mai vechi EXISTÃ. CINE le-a fãcut, rãmâne de vãzut. N-au intrat zilele-n sac. Asteptãm, din anii \'70, doar. Si AVEM grãmezi de alte elemante probatorii. Dar, QUI PRODEST ?
ContraPro+6
Harta si ziaristii.. 21:08:42, 01 Feb 2011
Lucia : Harta este.asemanatoare la prima vedere cu ceea ce stim azi - doar la prima privire neglijent aruncata pe ea. Ia uitati-va si veti vedea ca: 1. Nilul e scurt al naibii 2. Marea Neagra, Dunarea, Rinul - nu exista pe harta aia. Ba - nici macar peninsula Anatolia, patria amiralului turc, nu exista in harta aia 3. Insulele Britanice lipsesc din harta aia 4. Daca Africa si Arabia ar fi legate in realitate asa cum sunt aratate in harta aia - n-am avea azi canalul Suez :D 5. Madagascar-ul nu exista pe harta aia in schimb Zanzibarul e supradimensionat 6. Supradimensionata e si California - e mai mare decat Australia sau India!! - si e o insula iar nu o peninsula ... n-am avea azi nici Golden Gate daca ar fi asa caci distanta dintre tarmurile Californiei si continentul american, in harta aia, e de cel putin vreo 500 mile :D 7. Nici macar amazonul nu exista pe harta aia!!! .... iar Rio de la Plata se varsa in Pacific in loc sa se verse in Atlantic 8. Golful Mexic si peninsula Florida nu exista iar Missisipi se varsa in Atlantic cam la latitudinea la care se gaseste, in realitate, New- York-ul 9. Pe harta Africii este reprezentat un fluviu imens care in realitate nu exista - un fluviu care ar izvora de undeva din Niger si s-ar varsa in Atlantic cam pe unde sunt Liberia / Siera Leone 10 Nu inteleg de unde a dedus ziaristul ca longitudinile sunt calculate cu precizie in harta respectiva - eu una nu vad nici un caroiaj care sa figureze latitudinile si longitudinile. etc., etc.
ContraPro+9
Harta din imagine nu e 09:17:07, 02 Feb 2011
NO MERCY : cea reala a lui Piri Reis; degeaba ati sarit sa o analizati; articolul se refera la harta reala dar autorul articolului a pus alta poza... nu mai vorbiti tampenii ca habar nu aveti... mai cititi
ContraPro+6
Nelamurire... 19:09:02, 11 Feb 2011
Z : Am si eu o nelamurire..de ce sunt caractere chinezesti pe harta?..din dreapta sus se poate observa o stampila sigiliu tipic chinezeasca..
ContraPro+4
of, sfanta superficialitate 05:39:47, 18 Feb 2011
ilie de la scularie : Stimate autor, textul are lacune serioase. Afirmatia conform careia harta lui Piri Reis l-ar fi ajutat pe Columb sa \"descopere\" America este fortata si nebazata pe adevar. De ce? Pentru simplul fapt ca harta (hartile, in fapt) a (au) fost realiata (realizate) in sec XVI iar Columb a descoperit America in ... sec XV (anul Domnului 1492). Nu mai comentez pretinsa acuratete a hartiii, care ar face cartografii moderni americani sa crape de invidie... Cred ca un plus de documentare si rigoare nu ar strica.

Constantin Noica, lumini si umbre

Constantin Noica, originally uploaded by Calin Dragan.

„Şcoala de la Păltiniş" nu o putem expedia prin menţiuni lapidare. În ultimă instanţă, Noica, în calitate de "agent formator ideologic" sau de "război politic" al Intelligence Service, şi-a asumat misiunea să formeze un număr de 10 propagandişti ai sistemului de valori occidentale (în cazul celui britanic, nu putem vorbi nici măcar de unul catolic!). Fiecare din cei zece, la rândul său... şi tot aşa, mai departe, până la coagularea unei elite conducătoare.

Acum, să nu credem că Noica i-a adunat pe cei zece şi le-a ţinut prelegeri...

Adept fervent al teoriei elitelor, filosoful a fost uşor de sugestionat să creeze o şcoală în care să-şi formeze discipoli. Noica spunea : „Visez o şcoală în care să nu se predea, la drept vorbind, nimic. Să trăieşti liniştit şi cuviincios, într-o margine de cetate, iar oamenii tineri, câţiva oameni tineri ai lumii, să vină acolo spre a se elibera de tirania profesoratului. Căci totul şi toţi dau lecţii. Totul trebuie învăţat pe din afară şi pe dinafară, iar singurul lucru care le e îngăduit din când în când e să pună întrebări. Dar nu vedeţi că au şi ei de spus ceva, de mărturisit ceva? Şi nu vedeţi că noi nu avem întotdeauna ce să le spunem? Suntem doar mijlocitori între ei şi ei înşişi... Stări de spirit, asta trebuie dat altora; nu conţinuturi, nu sfaturi, nu învăţături."

Asta trebuia să devina Noica, un creator de stări de spirit...

Se ajunsese la un pelerinaj al discipolilor, câteva zeci. O listă aproximativă ar cuprinde între 30 şi 50 de nume.

Constantă, importantă şi, cel mai adesea fără martori, a fost prezenţa în preajma lui Noica a doi dintre aceştia: Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu.

La Păltiniş se organizau periodic şi seminarii. Acestea au fost frecventate, mai mult sau mai puţin constant de către [ordinea este cea alfabetica]: Paul Anghel, Constantin Barbu, Francisca Băltăceanu, Aurel Brumaru, Andrei Cornea, Alexandru Dragomir, Marta Gutu, Andrei Justin Hossu, Dan Iacob, Thomas Kleininger, Şerban Nicolau, Octavian Nistor, Ion Papuc, Monica Pillat, George Purdea, Victor Stoichiţă, Alexandru Surdu, Mihai Şora, Marin Tarangul, Sorin Vieru, Vasile Dem. Zamfirescu.

Noica credea sincer că, dacă va reuşi să creeze o elită, aceasta se va impune în structurile de conducere a societăţii şi va „schimba la faţă România". Idealismul lui Noica a fost abil speculat. În cazul său i s-au avut în vedere profilul moral şi convingerile filosofice, efectele directe ale valorii sale intrinseci în formarea unor pesonalităţi, care să determine evoluţii social-politice cu sens şi semnificaţii istorice. Cam aşa lucra spionajul politic strategic în epoca războiului rece.

E bine de ştiut că atât Noica, cât şi alte mari personalităţi nu au respins nimic din ceea ce ei percepeau ca fiind constructiv, benefic şi necesar, potrivit convingerilor lor.

Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu - mi-a relatat coordonatorul contraspionajului britanic din acea perioadă - şi-au sporit frecventa vizitelor la „Vila 23" (foto) când Noica le-a evidenţiat posibilităţile sale de a-i sprijini să obţină burse de studii în Occident. Lunar, la sfârşit de săptămână, îi duceau alimente, presă şi veşti. În mansarda rezervată filosofului sau în plimbările prin împrejurimi, ascultau expozeele lui Noica, pe teme aparent întâmplătoare şi se legau dialoguri. Noica le punea probleme filosofice şi le evalua opiniile. Andrei Pleşu era discipolul ascultător şi silitor. Gabriel Liiceanu era mai îndrăzneţ, uneori chiar uşor impertinent, ceea ce iscă contradicţii.

Gabriel Liiceanu

Desigur, se ridică întrebarea: „Prin cine şi cum a perfectat Noica obţinerea burselor şi nominalizarea celor doi discipoli?". Foarte ingenios, fără nicio implicare oficială, Noica a dat un semnal unor fundaţii germane din zona de ocupaţie britanica a R.F. Germania. Acestea, în numele interesului reciproc al dezvoltării bunelor relaţii romano-germane, au făcut toată treaba. Filiera nu au ştiut-o nici beneficiarii burselor.

Acum, firesc este să fiu interpelat în legătură cu modalitatea în care Noica, izolat la Păltiniş, putea comunica în exterior? Legătura lui Noica cu oamenii serviciilor speciale ale Majestatii Sale Regina Elisabeta a II-a a fost şi obiectul constatării flagrante. Ataşatul aero al Marii Britanii la Bucureşti obişnuia, asemenea altor membri ai Ataşaturii Militare sau ai ambasadei, să se deplaseze în zona Sibiului. În aceste deplasări, fie că aveau „supraveghere discretă de protecţie", fie erau filaţi ostenativ, după cum era cazul, sau „pe baza de recprocitate", raportat la tratamentul acordat diplomaţilor români în Marea Britanie. În acest mod, a fost identificat interesul ataşatului aero de a ajunge la Păltiniş, ca explorator singuratic, cu hartă şi busolă, pe versantul opus celui pe care se afla drumul de acces. Intuindu-i-se directia, a fost instituit un „post de filaj montan", care a documentat întâlnirea ataşatului militar britanic cu Noica la o stână. O întâlnire, pentru neavizaţi, în condiţiuni absolut in afara oricăror bănuieli. Baciul stânei i-a primit şi omenit, le-a cântat din fluier şi i-a vestit cu tulnicul, când au dat să plece, ca să ştie ajutoarele de pe coclauri să-i apere de câini şi lupi...

Legătura lui Noica cu serviciile speciale britanice era anterioară celui de al doilea război mondial. Prima sa soţie, Wendy Mouston (fosta miss Sinaia), s-a aflat la post in România, ca trimisă a Intelligence Service. Împreuna cu părinţii [Walter şi Carola, născută Ungarth, fiica unui hotelier sinaian] a locuit la Sinaia, aceştia aflându-se printre fondatorii Secţiei Alpine a Bucegilor, care reunea importante personaje din elita politica şi militară a României. Secţia era o continuatoare a Societatii Carpatina Sinaia, fondata în anul 1893 de fostul staret al Mănăstirii Sinaia, arhimandritul Nifon, Take Ionescu şi prima sa soţie, cetăţeana britanică Bessie Richards. Fondarea unor asemenea societăţi turistice, sportive, cultural-ştiinţifice făcea parte din buna şi generoasa tradiţie a spionajului britanic.

Noica a fost inclus şi într-un celebru "lot al spionilor britanici în România", cunoscut ca „reţeaua Tomaziu", după numele şefului ei, agent al spionajului englez în România, care a primit gradul de colonel si o renta viagera, drept recunoaştere a serviciilor aduse Coroanei Imperiului Britanic. Tomaziu a fost extras din România, intervenindu-se pe canale oficiale [Julien Amery – Emil Bodnaras] pentru a i se aproba plecarea din ţară.

În raporturile cu autorităţile, Noica era, cel puţin aparent, de un conformism exemplar, întotdeauna receptiv şi săritor, dacă putea să contribuie la progresul şi îmbunătăţirea percepţiei Occidentului asupra ţării sale.

Îl vizita frecvent pe Aurel Cioran la Sibiu, care îl invita duminica la biserică, apoi îl reţinea la masă. „Relu" Cioran menţinea legăturile fireşti cu fratele său, aflat la Paris, căruia i-a relatat despre prietenia legată cu Noica. Emil Cioran comunica, la rândul său, cu Mircea Eliade, George Palade şi cu alţi mari români de peste ocean. Aşa a apărut contextul favorabil unei „operaţiuni de recuperare" a filosofului Emil Cioran şi a celui mai mare istoric al religiilor, profesorul Mircea Eliade. Acesta din urmă dorea să revină în ţară, unde trăia respectabila sa mama, înaintata în vârstă şi aflată în intretinerea profesorului. Şi Cioran şi Eliade aveau reţineri şi temeri. Noica, cu exemplul Şcolii de la Păltiniş, precum şi cu contactele sale „nestingherite" în lumea occidentală le-a dat imbold în da curs demersurilor regimului privind revenirea lor în ţară. Mai există şi precedentul savantului Henri Coandă.

Numai imixtiunea factorului politic şi obtuzitatea Elenei Ceauşescu, în faţa căreia secretarul CC al PCR cu propaganda a ţinut să se autoevidenţieze cu "recuperarea", au făcut ca aceasta să eşueze. Mircea Eliade a pus o condiţie de bun simţ: „Donez biblioteca mea Academiei Române, unde să fie amplasată în „Aula Mircea Eliade". Elena Ceauşescu nu a fost de acord. Apoi a făcut ocol ştirea lipsei de fair play, a aceleiaşi Elena Ceauşescu, în cazul Fundaţiei Henri Coandă, care trebuia să fie constituită, după moartea savantului, cu sediul în Palatul Coandă. Mai mult, s-a desfiinţat şi Institutul Naţional de Creaţie Ştiinţifică şi Tehnică, al cărui preşedinte fusese marele savant.

Andrei Pleșu

Unii dintre "discipolii" lui Noica au fost deranjaţi de ceea ce maestrul a lăsat scris posterităii despre ei. Aşa se face că atunci când au pus mâna pe "caiete" le-au publicat cenzurate. Apoi, în etapa ulterioară, au fost preocupaţi de toaletarea redărilor din numeroasele volume ale dosarului Noica ajunse la CNSAS (numai cele care nu prejudiciază interesele britanice apărate de Intelligence Service).

Noica nu a fost un rezistent! El s-a autodenunţat ca moşier, s-a bucurat că scapă de grija administrării averii. El s-a autoizolat, dezamăgit fiind ca între intelectuali existau şi multe conflicte de interese, cel mai adesea personale, egoiste, ariviste care favorizau delaţiuni politice cu scopuri mizerabile: blocarea de la delegările externe, ocuparea funcţiilor vizate, dar ocupate de alţii, obţinerea de premii şi titluri, sesizarea pârghiilor cenzurii pentru împiedicarea publicării confraţilor adversari de idei, chiar ajutarea cenzorilor să descifreze „mesajele subversive ascunse". Toate acestea făceau parte dintr-o realitate sociologică pervertită ideologic.

Noica nu a fost nici un anticomunist. Toleranţa lui ideologică era la fel de profundă, ca şi idealismul convingerilor sale filosofice. Nu puteam decela, în cazul său, cel puţin în ultima parte a vieţii, nici o divizare a loalităţii între România şi Anglia. Comportamentul său afişa neutralitatea promotorului de idealuri pure. A unor idealuri pe care se puteau grefa obiective politice alternative... Dar cine putea să-l valorifice pe Noica în astfel de scopuri, cu cele mai mari şanse? Regimul politic din România anilor '80 nu avea nevoie de „creatori de stari de spirit", alţii decât cei ai unanimităţii, ca expresie a „unităţii monolitice dintre popor, partid, stat, societate şi conducător (...)".

Exista tentaţia ca Noica să fie considerat un port-drapel al "rezistenţei". Nimic mai fals! România anilor '80 era arhiplină de "cluburi de reflecţie". Multe oficializate pe lângă uniuni, asociaţii, institute sau centre de cercetări, inclusiv pe lângă redacţii privilegiate care aveau aprobări să scoată suplimente culturale şi literar artistice, cu serioase rabaturi de la dogma oficială. Proliferaseră modalităţile de expresie artistică simbolistică, rezervată iniţiaţilor. Jebeleanu în poezie, alţii în plastică şi tapiserie...

Mai degrabă, Noica a fost un ilustru exemplu pentru export, în ceea ce priveşte toleranţa ideologică şi libertatea opiniilor, pe care regimul le asigura, cu deosebire în cazul foştilor condamnaţi pentru infracţiuni politice. Prima lui soţie, Wendy Mouston era activă la Sectia Română a BBC. Fiul său, Rafael Noica-Mouston, a ales calea creştinismului ortodox, ca şi cum ar fi ştiut că peste ani va reveni stareţ la o mănăstire din Transilvania. Familia Mouston era strâns legată de România de la începutul secolului trecut.

Mulţi alţi britanici au îndrăgit natura, limbă, tradiţiile şi sufletele locuitorilor României, condiţie fără de care nu puteau să promoveze aici interesele politice şi cele economice ale Imperiului Britanic. Dacă i-am numi pe unii, i-am nedreptăţi pe alţii. Să riscam, totuşi...

Archibald Gibson şi May Hatley au condus Secţia Intelligence Service-ului în România, sub acoperirea de corespondenţi ai ziarului "Times";

Desmond Dorand şi Gertie Gellender, sub acoperirea Sectiei Consulare i-au succedat cuplului informativ Gibson-Hatley;

Sir Reginal Hoare, ministrul Marii. Britanii la Bucureşti, a asigurat legatura cu agentii de mare anvergura din familia Bibescu;

A.C. Gardine de Castelain a fost rezident al Intelligence Service, apoi al Serviciului Operaţiunilor Executive, sub acoperirea de director comercial al Societăţii petroliere "Unirea" [1927-1940 ]. Între 1940-1943 a activat la Secţia a III-a SOE pentru Romnia, de la Istanbul. În 1943 a fost parasştat în România, într-un un grup de acţiune clandestină (cu Metianu şi Ivor Porter). Până la 23 august 1944 au fost "prizonierii de lux" ai lui Eugen Cristescu, care i-a ascuns de serviciile germane;

Mac Larren a actionat sub acoperirea Agentiei de presa Reuter;

Colonelul E.C. Tom Masterson a fost "director general la Societatea petroliera "Unirea";

Colonelul Ted Masterson asigura , de la Cairo, legatura radio cu reteaua cladestina din Partidul National Taranesc, condusa de Iuliu Maniu;

Alexander Miller si Mary Vischer de la "Astra Romana" conduceau operatiunile de sabotaj ;

Maiorul Ivor Porter actiona sub acoperirea "Britih Council", ca lector de limba engleza la Universitatea din Bucuresti;

Profesorul Hugh Seaton-Watson, trimis de "British Council" , indeplinea misiuni informative itinerante. A sondat posibilitatile de inlaturare de la putere a Regelui Carol al II-lea;

Denis Wrigt, viceconsul la Constanta, sustinea logistic operatiunile de sabotaj si facilita intrarea clandestina in Romania a agentilor S.O.E.;

Maiorul de geniu Davidson Houston, adjunct al atasatului militar s-a ocupat de sabotarea campurilor petroliere;

Colonelul Bill Bailey, seful Statiei S.O.E. de la Istambul , realiza incursiuni pe teritoriul Romaniei pentru diverse operatiujni clandestine;

Julien Amery, locotenent in anii '40 cand, sub filajul S.S.I-ului, realiza misiuni de legatura cu agentii din Romnia si Balcani la Hotel Athene Palace din Bucuresti si... Sir Julien Amery in anii '60 - '70 , cand il frecventa pe Emil Bodnaras, pentru cautarea unei porti deschise relatiilor Marii Britanii cu China, iar dupa 1990 pe Ion Iliescu , Adrian Nastase , Ovidiu Musetescu ...in cu totul alte scopuri.

Sir Julien Amery a fost primit si de Nicolae Ceausescu, impreuna cu o delegatie a Camerei Lorzilor, pe care a condus-o. In timpul intalnirii cu Ceausescu, Amery trebuia sa-i ridice liderului roman o lista de 12 probleme. Dupa schimbul amabilitatilor protocolare si retragerea presei, dupa expozeul lui Ceuasescu, Amery a inceput sa-I ridice problemele pe care le avea pregatite " de acasa" .

Pe masura ce Nicolae Ceausescu raspundea, delegatia Camerei Lorzilor devenea tot mai surprinsa, uimita si admirativa, in acelasi timp, de rapiditatea si profunzimea reactiilor liderului roman, Avea raspunsuri imbatabile la toate probeme ridicate .

Dupa intrebarea a unsprezecea, lordul Amery nu a mai continuat.

Ceausescu , dupa o pauza de asteptare, intervine :"Cred ca v-ar mai interesa si urmatorul aspect..."

Si Ceausescu continua cu raspunsul la problema a douasprezecea, pe care Amery nu o mai ridicase.

Lista problemelor delegatiei britanice s-a aflat in permamenta intr-o servieta eleganta, legata cu un lantisor de mana lordului Amery , de catre acesta nu s-a despartit o clipa...

Agenti de nadejde au avut serviciile britanice si in lumea teatrului si a cinematografiei, in randul ideologilor de partid, pe care in decembrie 1989 i-a distribuit in roluri cheie, apoi le-a asigurat parcursul politic parlamentar ori guvernamental, in lumea afacerilor, la conducerea bancilor, in staful unor organisme internationale. Cat de onoranta poate fi aceasta consideratie , daca n-au facut nimic pentru stoparea degradarii generalizate a conditiei poporului si a patriei lor ? Nu cumva, dimpotriva... ?

Nu aduc lista prea aproape de zilele noastre, dar nu trebuie, totusi, sa-i omitem pe Denis Deletant si Jonathan Eyal... specializati in intelectualitatea romaneasca si a caror maniera temerara de a actiona , incepand din 1990, i-au impus atentiei celor avizati si nu numai...

Revenind la mentorul Scolii de la Paltinis , in inalta ierarhie a Partidului Comunist Roman au existat persoane de o buna factura intelectuala, care puteau avea dialog cu Noica. Filosoful era sensibil fata de acestia. Dupa cum a apreciat si "revolutia calitativa ' care a condus la "negarea negatiei securitatii". Dupa eliberarea din inchisoare avea sa constate ca anchetatorii din securitate au fost inlocuiti cu "cetateni a caror aparente de onorabilitate nu ar trebui suspectate, daca idealurile declarate nu le sunt negate de materialitatea lucrurilor savarsite (...)"

In ultimii ani ai vietii lui Noica, pelerinajul discipolilor la "Vila 23" devenise oarecum deranjant si se dorea o limitare vizitelor si frecventei acestora, dar nu s-au luat masuri efective de interzicere. Nici starea de sanatate nu-i mai ingaduia sa gazduiasca ori sa participe la seminarii.

Daca ar fi sa-l incadram pe Noica, cel din anii '70-'80, intr-o tipologie de agent al serviciilor secrete, ar putea fi clasificat ca operator involuntar intr-un joc dublu , cu sanse sporite pentru serviciul cu mai multa investitie de inteligenta in mentinerea initiativei si controlul agentului. Initiativa le-a apartinut de la bun inceput , dar controlul ni l-am rezervat.

Daca Noica ar mai trai si ar afla ce a dorit sa afle un discipol din volumele dosarului maestrului , cele ramase clasificate, si-ar revizui demersul initial, iar Fundatia „Nova Europa", prin care continua sa fie subventionat, ar putea fi exclusa finantarii externe.

Un alt discipol ii datoreaza lui Noica mostenirea Editurii Politice, fiindca acest cadou nu i-a venit de la Frontul Salvarii Nationale, ci urmare a unei solicitari externe catre un lider marcant al frontului, din partea organizatiei secrete „ Pinay Circle" [ cunoscuta mai bine „Cercul"], fondata in anii '50 de Antoine Pinay [fost prim ministru al Frantei], impreuna cu fostul cancelar german Konrad Adenauer si condusa, la inceput, de Jean Violet [ o figura celebra a S.D.E.C.E., ehivalentul francez al C.I.A.]

„Cercul" i-a avut printre membrii de baza pe : Julien Amery [ responsabil pentru operatiunile Inteligence Service in Romania si Balcani ], Brian Crozier, Nicholas Elliot [ M.I. 6], William Colby [C.I.A.], generalul D.Stilwell [ U.S. Defence Intelligence Agency], Edwin Feulner [ The Heritage Foundation]

Pintre oaspeţii acestui club secret sunt menţionaţi: Richard Nixon, Henry Kissinger, Sultanul Omanului, Ion Iliescu şi regele Hussein al Iordaniei.

[Mai recent, la conducerea „Cercului" s-a aflat lordul Lamonte, coordonator al grupului Bali , care a achizitionat combinatele de aluminiu din Oradea si Tulcea. Lamonte a venit in Romania insotit de Julien Amery, girantul lui Ion Iliescu la „Cercul"]

Structuri ale Securităţii în anii '80

Nu au existat unităţi speciale pentru operaţiuni care să vizeze "intelectuali". În cadrul Direcţiei Informaţii Interne (apărarea ordinii politice constituţionale) culegerea informaţiilor pentru cunoaşterea intentiilor, planurilor si actiunilor extremiste, revizioniste si a altor actiuni subversive potrivinice regimului politic, in vederea prevenirii lor, era organizata pe criteriul domeniilor activitatii sociale, iar domeniile cu un numitor comun generau o structura specializata colectiv (1 - 3 ofiteri) birou ( 4 -5 ofiteri) serviciu ( minim doua birouri ). Un serviciu din directia amintita avea in raspundere nemijlocita institutiile academice si celelalte organisme culturale nationale, precum si coordonarea activitatii la nivelul intregii tari, iar serviile sau birourile /colectivele teritoriale, dupa caz, desfasurau activitatea de informatii la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale ( structura teritoriala la nivel de serviciu "arta-cultura" exista numai pentru municipiul Bucuresti )

În cadrul structurilor externe activitatea era organiztă pe criteriul zonelor geografice (cu obiective de spionaj si promovarea/aparare a intereslor externe ale statului roman), iar o directie avea ca obiect de activitate emigratia din toate spatiile ( preponderent organizatiile politice, culturale, religioase, fosti demnitari din perioada interbelica s.a.) , principalul scop urmarit fiind obtinerea sustinerii de catre emigratie a politicii externe a Romaniei.

Dar să fim corecţi şi să precizăm, "pentru corectă şi cât mai completa informare a opiniei publice", ca toate serviciile speciale, iar cea mai generoasă tradiţie este cea britanică, au ţinte ale activităţii lor organizaţiile politice, culturale, mişcările de tineret şi intelectualitatea, fiind create adevărate pleiade ale elitelor care se mândresc cu relaţiile lor privilegiate în lumea spionajului şi contraspionajului.

Gl. brg. (r) Aurel Rogojan