- Inteleptule, am venit la tine pentru ca ma simt atat de mic, de
neinsemnat, nimeni nu da doi bani pe mine si simt ca nu mai am forta
sa fac ceva bun. Ajuta-ma, invata-ma cum sa fac sa fiu mai bun? Cum sa
le schimb oamenilor parerea despre mine?
Fara ca macar sa se uite la el, batranul ii spuse:
- Imi pare rau, baiete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o
chestiune personala. Poate dupa aceea. Apoi, dupa o mica pauza,
adauga:
- Daca m-ai putea ajuta tu pe mine, poate ca as rezolva problema mea
mai repede si as putea sa ma ocup si de tine.
- As fi incantat sa va ajut, baigui tanarul cam cu jumatate de gura,
simtind ca iarasi e neluat in seama si amanat.
- Bine, incuviinta batranul intelept.
Isi scoase din degetul mic un inel si-l intinse baietanului adaugand:
- Ia calul pe care-l gasesti afara si du-te degraba la targ. Trebuie
sa vand inelul acesta pentru ca am de platit o datorie. E nevoie insa
ca tu sa iei pe el cat se va putea de multi bani, dar ai grija ca sub
nici in ruptul capului sa nu-l dai pe mai putin de un banut de aur.
Pleaca si vino cu banii cat mai repede.
Tanarul lua inelul, incaleca si pleca. Odata ajuns in targ incepu sa
arate inelul in stanga si-n dreapta, doar-doar va gasi cumparatorul
potrivit. Cu totii manifestau interes pentru mica bijuterie, pana cand
le spunea cat cere pe ea. Doar ce apuca sa le zica de banutul de aur
unii radeau, altii se incruntau sau ii intorceau imediat spatele. Un
mosneag i-a explicat cat de scump este un ban de aur si ca nu poate sa
obtina un asemenea pret pe inel. Altcineva s-a oferit sa-i dea doi
bani, unul de argint si unul de cupru, dar tanarul stia ca nu poate
vinde inelul pe mai putin de un banut de aur, asa ca refuza oferta.
Dupa ce batu targul in lung si-n lat, rapus nu atat de oboseala, cat
mai ales de nereusita, lua calul si se intoarse la batranul intelept.
... Flacaul si-ar fi dorit sa aiba el o moneda de aur pe care s-o
poata da in schimbul inelului, ca sa-l poatã scapa pe invatat de griji
si, astfel, acesta sa se poata ocupa si de el. Intra cu capul plecat.
- Imi pare rau, incepu el, dar n-am reusit sa fac ceea ce mi-ati
cerut. De-abia daca as fi putut lua doi sau trei banuti de argint pe
inel, dar nu cred sa pot pacali pe cineva cu privire la adevarata
valoare a inelului.
- Nici nu-ti imaginezi cat adevar au vorbele tale, tinere prieten!
spuse zambitor inteleptul. Ar fi trebuit ca mai intai sa cunoastem
adevarata valoare a inelului. Incaleca si alearga la bijutier. Nimeni
altul n-ar putea spune mai bine cat face. Spune-i ca ai vrea sa vinzi
inelul si intreaba-l cat ti-ar da pentru el. Dar, oricat ti-ar oferi,
nu-l vinde. Intoarce-te cu inelul! Flacaul incaleca si pleca in goana.
Bijutierul examina atent micul inel, il privi atent prin lentila
prinsa cu ochiul, il rasuci si apoi zise:
- Spune-i invatatorului ca daca ar vrea sa-l vanda acum, nu-i pot
oferi decat 58 de bani de aur pentru acest inel.
- Cuuum, 58 de bani de aur?!? - exclama naucit tanarul.
- Da, raspunse bijutierul. Stiu ca-n alte vremuri ar merita si 70, dar
daca vrea sa-l vanda degraba, nu-i pot oferi decat 58.
Tanarul multumi si se intoarse degraba la invatat, povestindu-i pe
nerasuflate cele intamplate.
- Ia loc, te rog - ii spuse acesta, dupa ce-l asculta. Tu esti
asemenea acestui inel, o bijuterie valoroasa si unica. Si, ca si in
cazul lui, doar un expert poate spune cat de mare este valoarea ta.
Spunand acestea, lua inelul si si-l puse din nou pe degetul mic.
- Cu totii suntem asemenea lui, valorosi si unici, perindandu-ne prin
targurile vietii si asteptand ca multi oameni care nu se pricep sa ne
evalueze.
Povestea aceasta este dedicata acelora care zi de zi se straduie,
lustruind cu migala, sa adauge valoare bijuteriei pe care ei o
reprezinta si sa realizeze valoarea pe care o au. Amintiti-va mereu
cat de mare este valoarea voastra si nu va dati pe degeaba , unuia sau
altuia doar pentru ca lumea asta, prost asezata, le da o oarece
"aura"!
Sa va iubeasca oamenii, ingerii si Bunul Dumnezeu!
"Tot ce-i trebuie raului ca sa reuseasca este ca oamenii buni sa nu
faca nimic." (Edmund Burke).
"Rugaciunile incep sa fie ascultate atunci cand vocea care le rosteste
a pierdut puterea de a rani".
"Viata nu se masoara cu numarul de respiratii pe care le aveti, ci in
momente care iti taie rasuflarea".
"Cei care au privilegiul de a sti, au datoria de a actiona" (A. Einstein)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu