Proprietăţile terapeutice ale urzicilor

Proprietăţile terapeutice ale urzicilor
prof. univ. dr. Constantin I. MILICĂ
Duminica, 11 Ianuarie 2009
Urzica este una dintre cele mai vechi plante din flora spontană, care
creşte pretutindeni, dar care este mult subapreciată de cei ce o calcă
în picioare Este bine cunoscut faptul că urzica este una dintre cele
mai valoroase specii medicinale din grădina Domnului, recomandată în
curele alimentare şi terapeutice de primăvară
O cură susţinută de urzici, luate sub diferite forme, are acţiuni
favorabile pe o paletă largă de afecţiuni maladive: digestive,
genitale, renale, pulmonare, cardiovasculare, reumatismale.
În bolile digestive previne şi combate:
- gastritele hiperacide cauzate de abuzul de tutun şi cafea, ulcerele
gastrice şi duodenale, previne cancerul gastric, stimulează secreţiile
gastrice, pancreatice şi intestinale;
- hepatite, litiază biliară, ciroză şi ascită;
- atonie digestivă (indigestii), constipaţii uşoare (o linguriţă
pulbere de rădăcini luată cu 15 minute înainte de mese), diaree rebele
sau provocate în caz de tuberculoză, dizenterie, enterite acute şi
cronice;
- combate hemoragiile digestive uşoare (se iau 4-6 linguri cu pulbere
de frunze uscate pe zi);
- inhibă dezvoltarea unor agenţi patogeni (Shigella, Pasteurella,
Staphilococcus) şi a paraziţilor intestinali.
În afecţiuni renale, preparatele din urzică au eficacitate în:
- calculoză renală, infecţie renală;
- retenţie urinară, uremie (infuzie din frunze, rădăcini de urzică,
consumând un litru ceai pe zi în locul apei potabile), reducerea
procentului de uree, acid uric şi creatinină;
- cistite, enurezis (incontinenţă urinară);
- prostatită şi hiperplazia benignă a prostatei (tinctură - 20
picături de 3 ori pe zi în cure de 3-4 săptămâni);
- gută cu provocarea diurezei datorită prezenţei flavonoidelor.
Tinctura de urzici dă rezultate bune în caz de arterită
În afecţiunile pulmonare intervine eficient pentru:
- bronşite şi astm bronşic, fluidificarea secreţiilor bronşice
(datorită mucilagiilor);
- tuse seacă şi convulsivă, răceli frecvente, dureri de piept;
- pneumonie, năduşeli, hemoptizie, tuberculoză (decoct din rădăcini şi
frunze de urzică cu miere şi fagure alb, în cure de 1-2 luni sau
pulbere din frunze uscate, luate cu miere în proporţii egale).
În boli cardiovasculare, tinctura de urzici este eficientă în arterite
şi ca masaj în zona inimii.
La dereglările de metabolism (diabet zaharat, obezitate) sunt
recomandate cure de 3 săptămâni, repetate în cursul anului, folosind
amestec de urzici, teci de fasole şi frunze de dud şi nuc.
În reumatism degenerativ şi gutos, poliartroze, lumbago şi sciatică se
foloseşte tinctura de urzici (câte 20-30 picături de 3 ori pe zi), în
cură de durată.
Pentru revigorarea organismelor debilitate, anemice, rahitice,
convalescente şi la sportivii de performanţă este recomandată o cură
de 4 săptămâni cu infuzie din frunze de urzici (de 2-3 ori pe zi).
În tratamentele externe, urzicile au efect de cicatrizare a rănilor
Preparatele din urzici au efecte externe deosebit de eficiente în
vindecarea rănilor supurânde, varice, ulcere varicoase, gangrene,
urticarie, psoriazis, eczeme cronice, arsuri, pecingine, licheni,
bătături, unghii friabile şi casante, alergii dermatice, tumori şi
cancer de piele.
Se fac băi locale cu infuzie concentrată din frunze şi rădăcini (6-10
linguri la un litru apă clocotită), având efecte cicatrizante şi
epitelizante. Se mai pot aplica frunze proaspete strivite cu puţină
sare şi cataplasme cu piureu din urzici pentru diverse boli de piele,
inclusiv înţepături de albine, viespi şi bondari.
Prin combinare cu tratamente interne, în cure de câteva luni, urzica
intervine în osteoporoză prin capacitatea de refacere a cartilajelor
subţiate, mai ales la femei după menopauză. Acţiunea se datorează
bogăţiei plantelor în vitamine şi săruri minerale, în deosebi cu
siliciu.
Tratamentele în stomatite, gingivite, amigdalite, afte, infecţii
bucofaringiene, efectuate prin gargară şi clătirea energică a gurii cu
infuzie concentrată din frunze, are efecte deosebit de bune datorită
acţiunii antimicrobiene, dezodorizante şi cicatrizante.
Şampoanele cu extract de urzică combat mătreaţa
Datorită bogăţiei în clorofile, urzica constituie o materie primă
foarte valoroasă în industria cosmetică şi în dermatologie, servind la
prepararea de loţiuni şi creme, cu rol de stimulare a refacerii
ţesuturilor. Intră în compoziţia pastei de dinţi, a şampoanelor şi în
tincturi cu efecte contra căderii părului, favorizând refacerea
podoabei capilare pierdute. Este foarte valoros decoctul din 3-5
linguri frunze uscate la un litru apă, la care se adaugă rădăcini de
urzică şi de brusture, herba de cimbrişor, flori de lavandă, frunze de
mesteacăn şi nuc, conuri de hamei, cu adaus a câteva linguri de oţet.
Se introduce în băi săptămânale pe cap pentru întărirea rădăcinii
părului, degresarea firului gras şi pentru combaterea alopeciei,
seboreei şi a mătreţei.
Acelaşi amestec se utilizează şi în prepararea unei tincturi (100 g
plantă la 1 litru alcool 400 care se macerează timp de 8-14 zile). Se
fac masaje la rădăcina părului la intervale de 2-3 zile, pentru
activarea creşterii, urmate de periaje energice cu o perie aspră pe
pielea capului.
Contra mătreţei se spală capul de două ori pe zi cu 250 ml apă, în
care se adaugă 1-2 linguri de tinctură, preparată din 60 g rădăcini
uscate de urzică, 60 g sovârf la 1 litru alcool 900.
Urzica în alimentaţie
Datorită conţinutului ridicat în substanţe proteice, vitamine şi
săruri minerale, urzicile tinere se folosesc, cu mare succes, în cure
alimentare de primăvară, timp de minim o lună de zile, sub diferite
forme de preparate culinare (salate, supe, ciorbe, mâncăruri cu carne,
piure, pilaf, chiftele cu cartofi, umplutură pentru plăcinte, sucuri).
Salatele se prepară numai din urzici, frecate cu sare pentru a nu mai
fi vezicante, sau în asociere cu frunze de păpădie şi lăptucă (în
părţi egale), cu puţin ulei şi zeamă de lămâie. Se poate pregăti şi o
salată de urzici cu ou; 150 g frunze urzici proaspete se spală, se
opăresc 5 minute, se scurg, se taie mărunt şi se amestecă cu puţin
oţet de mere şi sare, eventual cu 20 g smântână.
Aceste salate au efecte miraculoase de primenire a sângelui, prin
curăţire de toxine şi prin revigorarea şi vitaminizarea organismelor
anemici şi debilitate la ieşirea din iarnă. Efectul revigorant este
datorat stimulării proceselor de producere a globulelor roşii
(hematii), a leucocitelor şi a trombocitelor.
Ciorba (borşul) de urzică se prepară prin fierberea urzicilor cu o
ceapă tăiată mărunt, morcov, ţelină, albitură şi orez, se adaugă
borşul fiert separat şi strecurat. Se potriveşte de sare şi se mai dă
în câteva clocote. Se serveşte ca atare sau se drege cu smântână.
Piureul se obţine prin tocare pe un fund de lemn a urzicilor fierte în
apă cu sare; se adaugă puţină făină albă şi zeamă în care au fiert, se
amestecă bine pe foc şi se serveşte cu hrean ras, ceapă prăjită în
ulei (după gust) şi cu mămăligă. Mai frecvent, piureul se prepară cu
lapte şi usturoi, întocmai ca cel din spanac şi se serveşte cu
ouă-ochiuri, crochete sau frigănele. Consumul zilnic de piureu are
efecte favorabile în stimularea poftei de mâncare, prin acţiuni
directe asupra declanşării secreţiilor gastrice, hepatice, pancreatice
şi intestinale.
Budinca de urzici se prepară din piureul răcorit care se amestecă cu 3
gălbenuşuri de ou; se mestecă continuu şi se adaugă albuşurile bătute
spumă (eventual şi puţină şuncă tăiată în cuburi mici). Se potriveşte
de sare şi se toarnă compoziţia într-o formă de budincă unsă cu ulei
sau unt. Se ţine la cuptor 40-50 minute într-un vas cu apă (baie
marină) şi se răstoarnă pe farfurie, adăugând puţină brânză rasă.
Plăcinta cu urzici se prepară din urzici fierte şi tocate mărunt,
amestecate cu unt, brânză telemea, sare, piper şi ouă fierte tari şi
zdrobite; compoziţia se aşează pe foi de aluat, se rulează şi se pun
la cuptor într-o tavă unsă.
Sucul de frunze se obţine prin presare puternică sau la mixer. Se
diluează de 5 ori cu apă şi se bea zilnic o cantitate de 100-500 ml,
dimineaţa pe stomacul gol şi cu 30 minute înainte de mese, într-o cură
de 3-4 săptămâni. Are efecte diuretice în boli de rinichi şi de vezică
urinară, elimină excesul de acid uric din sânge şi are eficienţă
evidentă în hemoragii uterine sau nazale (câte 200 ml înainte de
mesele principale), hemoptizii pulmonare, diabet zaharat (cure
prelungite cu câte 500 ml zilnic, fracţionat în reprize), cancere şi
în prevenirea formării tumorilor maligne etc.
Maceratul în vin din 50 g seminţe de urzică la 1 litru vin roşu, se
serveşte câte o linguriţă înainte de mese, fiind un bun fitogeriatric,
tonifiant şi revigorant la persoanele în vârstă.