oras si a inceput sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa
inima din lume. Nu dupa mult timp, in jurul lui s-au strans o multime
de oameni care ii admirau inima: era intr- adevar perfecta! Toti au
cazut de acord ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o
vreodata…
Tanarul era foarte mandru de inima lui si nu contenea sa se laude
singur cu ea. Deodata, de multime s-a apropiat un batranel. Cu glas
linistit, el a rostit ca pentru sine
- Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele!
Oamenii au inceput sa-si intoarca privirile spre inima batrnelului.
Pana si tanarul a fost curios sa vada inima ce indraznea sa se compare
cu inima lui. Era o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau
pana departe. Dar era plina de cicatrice, si erau locuri unde bucati
din ea fusesera inlocuite cu altele care nu se potriveau chiar intru
totul, liniile de unire dintre bucatile straine si inima batranului
fiind sinuoase, chiar colturoase pe alocuri. Ba, mai mult, din loc in
loc lipseau bucati intregi, lasand sa se vada rani larg deschise, inca
sangerande.
-Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa? isi sopteau uimiti oamenii.
- Cred ca glumesti, spuse tanarul dupa ce a examinat atent inima
batranelului. Priveste la inima mea, este perfecta! Pe cand a ta este
toata o rana, numai lacrimi si durere.
- Da, a spus bland batranul. Inima ta arata perfect, dar nu mi-as
schimba niciodata inima cu a ta. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe
inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea: rup
o bucata din inima mea si i-o dau omului de langa mine, care adesea
imi da in schimb, o bucata din inima lui, ce se potriveste in locul
ramas gol in inima mea. Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la
milimetru, raman margini colturoase, pe care eu le pretuiesc nespus de
mult, deoarece imi amintesc de dragostea pe care am impartasit-o cu
cel de langa mine. Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni
care nu mi-au dat nimic in schimb, nici macar o bucatica din inima
lor… Acestea sunt ranile deschise din inima mea, pentru ca a-i iubi pe
cei din jurul tau implica intotdeauna un oarecare risc. Si desi aceste
rani sangereaza inca si ma dor, ele imi amintesc de dragostea pe care
o am pana si pentru acesti oameni. Cine stie, s-ar putea ca intr-o zi
sa se ntoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din
inimile lor… Intelegi, acum, dragul meu, care este adevarata frumusete
a inimii? a incheiat cu glas domol si zambet cald batranelul.
Tanarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat in lacrimi. S-a
apropiat apoi timid de batran, a rupt o bucata din inima lui perfecta
si i-a ntins-o cu maini tremurande. Batrnul i-a primit bucata si a
pus-o in inima lui. A rupt, apoi, o bucata din inima brazdata de
cicatrice si i-a intins-o tanarului. Se potrivea, dar nu perfect,
pentru ca marginile erau cam colturoase.
Tanarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum era
mai frumoasa ca niciodata, fiindca in inima candva perfecta pulsa
de-acum dragoste din inima batranului. Cei doi s-au imbratisat, si-au
zambit si au pornit impreuna la drum.
Cat de trist trebuie sa fie sa mergi pe calea vietii cu o inima
intreaga in piept… O inima perfecta, dar lipsita de frumusete… Inima
dv. cum este? O puteti imparti cu altii?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu