Cel mai cunoscut autor de culegeri de matematica din Romania,
profesorul Grigore
Gheba, asteapta in aceste zile sa-i apara o noua lucrare, "Teme fundamentale in
studiul matematicii - Clasele IV-X". Culegerea, prima pe care venerabilul
profesor nu o testeaza mai intii pe elevii sai, are pe coperta "figura Gheba",
model geometric ce a limpezit ani de-a rindul mintile elevilor.
Intr-o dimineata nehotarita de primavara din anul al 91-lea al existentei sale,
Grigore Gheba a facut roata cu gindul peste intimplarile ce-i umplu
fiinta: anii
de scoala, anii de razboi si de lagar, doua neveste, copiii, o iubire care l-a
readus din morti, altele mai mici ce doar i-au reamintit ca e in viata. Si
culegerile de matematica, 34 la numar, tiparite in peste sase milioane de
exemplare. Rindurile de mai jos incearca sa recompuna povestea profesorului
Gheba. Omul care a scos la tabla tara intreaga.
Anii de scoala
M-am intilnit cu profesorul - si generalul in retragere - Grigore Gheba in
sufrageria casei sale, din cartierul bucurestean Drumul Taberei, si am impartit
pentru citeva ore aceeasi masa acoperita cu sticla sparta la unul dintre
colturi. Ne despartea un manunchi de poze. Razboiul, matematica,
femeile iubite.
O viata.
"M-am nascut intr-un sat de munte din judetul Vrancea, se cheama Poienita -
Dumitresti, ca unul dintre cei sapte copii ani unei familii sarace. Mama mea,
Maria, punea gaz in lampa doar simbata si duminica, in restul saptaminii
culegeam surcele ca sa tin focul treaz in soba si sa pot face socoteli cu
condeiul pe tablita din piatra moale. Lucram dintr-o carte, "1001 de
probleme de
matematica" se numea, primita de la un unchi, inspector de matematica",
povesteste profesorul Gheba. Baiatul nu implinise inca 12 ani cind stia pe
dinafara cartea de probleme, stirnind uimirea unchiului. La imboldul acestuia,
intr-o dimineata, Maria Gheba arunca intr-o traista patru oua fierte linga un
pumn de mamaliga si, cu Grigore de mina, o lua peste dealuri, cale de 30 de
kilometri pe jos, sa-si dea feciorul la liceul din Rimnicu-Sarat. Ajunsera
inainte de caderea soarelui, plini de praf si flaminzi.
Femeia incepu sa plinga fara sa poata spune de ce. Ii agata copilului
traista pe
umar, facu o cruce mare cu dreapta si-l impinse pe poarta scolii.
Puiul de taran
intra intr-un hohot de ris. Uniformele apretate din banci se hlizeau
de opincile
lui. Se oprira doar cind directorul Gherda isi slobozi glasul catre nou-venit:
"Ce stii tu din matematici, baiete !?". "Stiu tot din cartea asta!", indrazni
Grigore, scotind din traista cartulia de la unches. Peste clasa se
lasa o tacere
curioasa. "Ia scrie-mi tu pe tabla trei milionimi!". Nou venitul apuca creta si
scrijeli cu zgomot ascutit... 0,000.003. Gherda zimbi, apasa un buton si-n
citeva clipe pe usa se iti capul contabilului scolii. "Il iei pe
taranoiul asta,
il imbraci la magazinul "Mireasa" si-l pui la internat, o sa fie elevul scolii
mele".
Lui Grigore i-au trebuit trei saptamini sa invate sa mearga in ghetele galbene
cu toc de patru centimetri pe care le primise de la scoala.
Prizonier la cotul Donului
Tinarul Gheba urma apoi Scoala de ofiteri in rezerva de la Bacau si obtinu
gradul de sublocotenent. Isi aminteste ca a ramas concentrat permanent la
Rimnicu-Sarat "pentru ca nevestei colonelului Anastasescu, comandantul
regimentului, ii placea cum
dansam". Stia ea, coloneasa, ceva, de vreme ce, tocmai in timpul unui bal,
sublocotenentul a cucerit inima unei frumoase invatatoare, Lilica Popescu,
care, in 1936, avea sa-i devina sotie. Razboiul il purta pe sublocotenentul de
artilerie Grigore Gheba in Transnistria, sa lupte impotriva rusilor. Pe 3
noiembrie 1942 cazu prizonier la Cotul Donului. "In vagonul meu aveam
noua morti
si, in mijloc, o gramada mare de excremente. Intr-un alt vagon, cei ramasi in
viata taiasera fesele mortilor si le mincasera. Dupa ce am trecut prin trei
lagare, dintr-un barbat voinic, la 26 de ani, ajunsesem sa cintaresc 39 de
kilograme.
Atunci a aparut ingerul vietii mele."
Marusia, ingerul cu ochi albastri
Era medicul lagarului, avea gradul de capitan, era blonda cu ochi albastri. O
chema Marusia Anka. "S-a asezat linga patul meu, plingeam, convins ca mai am
citeva ore de trait. M-a intrebat de ce pling, i-am raspuns ca nu voi mai vedea
niciodata tara. M-a
mutat intr-o alta camera si s-a ingrozit de oasele mele cind m-a
dezbracat sa ma
consulte. A revenit cu niste lapte si oua. Nu mai vazusem de doi ani asa ceva.
Mai tirziu am aflat ca erau din ratia ei..." Asa incepu intre cei doi o poveste
de dragoste care continua tot razboiul. La indemnul Marusiei, Grigore Gheba s-a
inscris in Divizia Tudor Vladimirescu si a luptat impotriva nemtilor. A fost de
doua ori ranit si decorat de opt ori. In ciuda acestei evolutii, a avut relatii
tensionate cu citiva conducatori sovietici, accentuate imediat dupa razboi,
cind, ca prefect, pentru scurt timp, al judetului Rimnicu-Sarat, a fost acuzat
de antisovietism. "Am parasit toate structurile si m-am inscris la
Facultatea de
Matematica din Bucuresti. Nu mi s-a permis sa acced la catedre inalte pentru ca
am refuzat sa ma inscriu in partid." In 1955 prima lui sotie a murit, iar Gheba
s-a recasatorit doi ani mai tirziu cu Lucretia, care-i sta si astazi alaturi.
Dintre culegerile care l-au facut faimos, cea dintii a scris-o profesorul in
1958. Erau vremuri tulburi, cind invatamintul romanesc suferea de lipsa
profesorilor calificati de matematica. "Foarte multi invatatori predau
matematica dupa manuale pe care nici ei nu le prea intelegeau. Fiind cooptat
intr-o brigada de inspectie in scoli, am constatat ca profesorii necalificati
faceau erori grosolane in rezolvarea unor probleme din manualul de matematica.
La o astfel de vizita, facuta chiar in comuna mea natala, profesorii m-au rugat
sa le rezolv problemele din manual si sa le trimit prin posta. Am lucrat doua
luni impreuna cu sotia, le-am multiplicat in 50 de exemplare si le-am expediat
Inspectoratului-Scolar din Rimnicu-Sarat. Am
primit apoi cereri din toata tara. Atunci am scos prima culegere in 350.000 de
exemplare. S-au epuizat in citeva zile". Nici una dintre culegerile care au
urmat nu dadea gres pentru ca profesorul proba toate exercitiile cu elevii pe
care ii avea acasa, la
meditatii. "Tin minte ca, odata, la un concurs de matematica, din 18
cistigatori, 16 erau pregatiti de mine. Aveam doua serii pe zi, a cite 3-4
copii, nu acceptam mai multi intr-o serie pentru ca nu era eficient. Ma suna si
acum din America sa-mi multumeasca fostii elevi."
Culegerile, vindute in sase milioane de exemplare
Gheba nu s-a sfiit niciodata sa critice conceptia manualelor scolare, fapt care
i-a atras antipatia autorilor, dar si simpatia profesoriloor din tara.
El a avut
marea inteligenta pedagogica sa imparta probleme pe genuri de solutii, "a
ipotezelor, a restului din rest, a comparatiei", lucru care avea darul sa faca
algebra, dar mai ales geometria, punctul forte al lui Gheba, mult mai usor de
inteles. In 1975, cind faima lui era la apogeu, Suzana Gidea a incercat sa-i
interzica sa mai publice. Dar la interventia altor capi ai regimului,
a lui Gogu
Radulescu, in special, profesorul si-a putut continua munca. A publicat 34 de
culegeri intr-un tiraj total de peste sase milioane de exemplare. Cot la cot cu
Gheba au lucrat Lucretia Gheba, actuala sotie, si Carmina Gheba Dragomir, fiica
adoptiva a cuplului. La 15 aprilie, Editura Univers va scoate pe piata cea mai
recenta dintre culegerile profesorului Gheba, pentru ca "ultima" nu
indraznim sa
spunem. Profesorul e un pic emotionat. Nu mai are de ani buni copii la
pregatire
si nu a probat pe ei, ca in atitea alte rinduri, metodele de rezolvare. "Dar
n-am cum sa dau gres, e experienta mea de-o viata acolo!"
La plecare il intreb daca mai stie ceva de capitanul cu zulufi si ochi
albastri.
Imi spune, usor soptit, ca in 1998, cu acordul sotiei si cu 340 de ruble in
buzunar, a zburat la Moscova, sa dea de urma ingerului. Cind a ajuns in fata
blocului de pe Bulevardul Maxim Gorki, unde s-a petrecut o noapte din
dragostea
lor, i s-a oprit inima in loc. N-a mai gasit-o pe Marusia. A ramas la locul ei
doar padurea de molizi de la marginea Moscovei.
