Astazi Elvetia este privita ca o tara pacificatoare, datorita neutralitatii pe care a abordat-o in timpul celor doua razboaie mondiale. Inainte de aceste momente, insa, in decurs de 500 de ani, Elvetia s-a mandrit cu brutalii sai mercenari.
Elvetia a fost una dintre cele mai razboinice tari din Europa, sustine istoricul si jurnalistul Jost Auf der Maur, a carui carte, "Mercenari pentru Europa", a aparut recent pe piata.
In carte, istoricul spune, printre altele, ca Elvetia si-a trimis mercenari in aproape toate colturile Europei, iar numarul acestora, in decursul veacurilor, a atins aproape un milion de oameni, scrie Deutsche Welle.
Bestiile elvetiene
Imaginea acestor mercenari este descrisa de autor intr-un mod destul de infricosator: oameni slab educati, extrem de brutali, care nu refuzau nicio misiune, oricat de sangeroasa ar fi fost aceasta.
Din perioada Evului Mediu dateaza cateva informatii despre brutalitatile savarsite de mercenarii elvetieni, prezentate de Jost Auf der Maur: se spune ca mancau inimile oamenilor, beau sangele adversarilor doborati in lupta si isi lustruiau cizmele cu grasime umana.
Ratiunea recrutarii masive a mercenarilor elvetieni in Europa era una exclusiv financiara. In secolele 13, 14 si 15, mercenarii elvetieni isi castigau astfel banii necesari traiului zilnic.
Sa ne amintim ca, la acea data, Elvetia era o tara extrem de saraca. Majoritatea mercenarilor alegea acest stil de viata tocmai pentru a scapa de saracie, dar existau si oameni care se avantau in lupta dintr-o sete evidenta de aventura.
Recrutarea si inchirierea mercenarilor era facuta de structurii oligarhice, cu preponderenta in Elvetia Centrala, dar si in unele zone periferice. Din afacerile cu mercenari, profitorii momentului castigau destul de multi bani, mai ales in perioada de boom a acestei afaceri, secolele 17-18. Atunci, cateva clanuri familiale isi asigurau, prin aceasta metoda de business, o viata de lux si huzur.
Bani patati cu sange
Administratiile locale aveau si ele partea lor din aceste afaceri. In cantonul Schmitz, de exemplu, de-a lungul a 300 de ani, oamenii nu au platit niciun fel de impozite catre administratiile locale. Banii, care trebuia sa vina din impozite si taxe locale, nu erau imperios necesari, taxarea vanzarilor si inchirierilor de mercenari umpland cu indestulare visteriile primariilor.
Bancile, de asemenea, au profitat de afacerile cu mercenari. Chiar si la acea vreme, existau institutii bancare ce si-au dat repede seama ca purtarea de razboaie este o afacere foarte profitabila.
In anii 1814-1815, in timpul Congresului de la Viena, inchirierea de soldati elvetieni cunoaste un recul puternic, iar Elvetia se angajeaza sa-si pastreze neutralitatea militara. Acest lucru nu se intampla insa din considerente morale sau etice, ci din cauza ca, la acea vreme, incepea crearea marilor armate ale Europei, iar mercenarii elvetienii deja nu isi mai gaseau locul in noua ordine militara.
marți, ianuarie 31
"Bestiile elvetiene": istoria misterioasa a celor mai brutali mercenari europeni
luni, ianuarie 30
Bravo Gheorghe!
unic în România. În primul rând, datorită dotărilor sale tehnice,
camionul este singurul de acest fel din ţara noastră şi mai are doar
trei "fraţi" în întreaga Europă. În al doilea rând, nimănui nu i-a
trecut până acum prin cap să-şi brănduiască maşina cu imaginea
poetului naţional al României, Mihai Eminescu.
Reprezentanţii Autorităţii Rutiere Române au fost atât de surprinşi
ieri la vederea TIR-ului, încât l-au oprit pe loc pe Autostrada
Bucureşti-Piteşti pe conducătorul acestuia, Gheorghe Vlase. Omul nu
depăşise viteza legală şi nu încălcase nicio regulă de circulaţie, ci
doar a arborat pe prelata TIR-ului pe care-l conducea o imagine a
poetului neamului românesc, Mihai Eminescu, alături de versurile
"Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie/ Ţara mea de glorii, ţara mea de
dor!", iar pe spatele maşinii îndemnul "Nu uita că eşti român!"
Gheorghe Vlase ne-a mărturisit că TIR-ul său este unicat în
România şi chiar o raritate în Europa. "Motorul dezvoltă 750 de cai
putere, iar camionul a costat 240.000 euro.
Să ştiţi că doar patru astfel de exemplare sunt în lume.
Unul se află în Spania, altul în Olanda, cel de-al treilea la muzeul
fabricii, iar al patrulea este al meu", ne-a mărturisit Vlase.
El ne-a spus că pentru brănduirea maşinii a mai dat încă
2.000 de euro. El mai vrea să facă o altă prelată, de data aceasta cu
Ştefan cel Mare, cu următorul mesaj: "Basarabia n-a fost a mea, ci a
urmaşilor urmaşilor mei!"
Vlase ne-a mai spus că pe unde trece cu TIR-ul, oamenii sunt
profund mişcaţi de mesajele citite, aşa cum au fost şi cei de la ARR,
care l-au şi felicitat pentru o aşa idee.
sâmbătă, ianuarie 28
miercuri, ianuarie 25
V O R B E, U N E L E D E S P I R I T !
"Intr-o tara subdezvoltata sa nu beti apa. Intr-o tara super dezvoltata sa nu respirati aerul."
Jonathan Raban.
"Noua Zeelanda este o tara cu trei sute de milioane de oi, iar trei milioane din ele se considera oameni"...
Barry Humphries.
"Singurele cuvinte in engleza pe care le-am vazut in Japonia: SONY si MITSUBISHI..."
Bill Gullickson.
"Homosexualitatea in Rusia e o crima si pedeapsa inseamna sapte ani de puscarie, inchis alaturi de alti barbati.. Lista de asteptare se intinde pe trei ani..."
Yakov Smirnoff.
"Sa traiesti pe pamant poate fi scump... dar include o calatorie gratuita in jurul soarelui in fiecare an..."
Ashleigh Brilliant.
"Daca îti consideri seful un tampit, gandeste-te ca daca ar fi fost destept, ai fi fost somer"...
Albert Grant
"O parte din cei 10 milioane $ am cheltuit la jocuri de noroc sau pe femei. Restul i-am tocat aiurea..."
George Raft
"Singurul mod de a va face calculatoarele sa mearga mai repede este sa le aruncati pe fereastra..."
Robert Paul
"Intrebarea daca un computer gandeste este ca si intrebarea daca un submarin înoata".
Edsgar Dijkstra
"Sa nu faci nimic e tare greu. Nu stii cand ai terminat..."
Leslie Nielsen
"Nu lua viata in serios. Oricum n-o sa iesi din ea viu..."
Elbert Hubbar
La un WC public britanic, se afla un automat pentru prezervative si pe el inscriptia firmei Durex:
"Corespunde normelor britanice".
Putin mai jos, cineva a zgîriat:
"Si vaporul Titanic corespundea...".
Un profesor de filosofie stãtea în fata clasei având pe catedrã câteva lucruri. Când ora a început, fãrã sã spunã un cuvânt, a luat un borcan mare gol, pe care l-a umplut cu mingi de tenis.
I-a întrebat pe studenti dacã borcanul este plin si acestia au convenit cã era. Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat în borcan, scuturându-l usor.
Pietricelele au umplut golurile dintre mingile de tenis. I-a întrebat din nou pe studenti dacã borcanul era plin iar acestia au fost de acord cã era.
Profesorul a luat dupã aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat în borcan. Firesc nisipul a umplut de tot borcanul. I-a întrebat din nou pe studenti cum stãtea treaba iar acestia au rãspuns în cor "pliiin"!
Profesorul a scos de sub catedrã douã cesti cu cafea pe care le-a turnat în borcan umplându-l de aceastã datã definitiv.
Studentii au râs..
Dupã ce hohotele s-au domolit, profesorul spus: "Acum as dori sã întelegeti cã acest borcan reprezintã viata voastrã.
Mingile de tenis reprezintã lucrurile importante pentru voi: familie, copii, sãnãtate, prieteni si pasiunile voastre.
Dacã totul ar fi pierdut în afarã de acestea, viata voastrã ar fi tot plinã.
Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteazã pentru voi: serviciul, casa, masina, iar nisipul e restul lucrurilor mãrunte.
Dacã veti începe cu nisipul, nu veti mai avea unde sã puneti mingile de tenis si pietricelele.
La fel si în viatã, dacã îti irosesti tot timpul si energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodatã timp pentru lucrurile importante pentru tine.
Acordã atentie lucurilor importante pentru fericirea ta. Joacã-te cu copiii, iesi cu sotia în oras la cinã, joacã tenis, vei avea suficient timp altã datã sã faci curat sau sã repari cine stie ce dispozitiv.
Ai, în primul rând grijã de mingile de tenis, ele conteazã cu adevãrat. Stabileste-ti prioritãtile, restul e doar nisip.."
Unul dintre studenti a ridicat mâna interesându-se ce reprezentau cele douã cãni de cafea. Profesorul a zâmbit:
"Mã bucur cã întrebi asta, ele vor doar sã arate cã, oricât de plinã ar pãrea viata ta, e loc întotdeauna pentru douã cãni de cafea, împreunã cu un prieten."
Împãrtãseste acest mesaj cuiva drag,.. eu tocmai am fãcut-o.....
marți, ianuarie 24
Dorel Vişan: „Mizeria mă face să primesc, şi nu voinţa mea”
• România a ieşit în stradă. Ce are de câştigat?
Dorel Vişan: Nu-şi poate pierde decât lanţurile, cum spunea odată proletariatul. Dacă după 20 de ani de libertate românul strigă LIBERTATE!, însemnează că încă nu s-a trezit. Abia se întoarce pe partea ailaltă şi vorbeşte în somn. Ca să câştige ceva, să câştige ce a pierdut, românul trebuie să fie conştient, în primul rând, de propria sa soartă. În România ultimilor 20 de ani, lumea se orientează numai către domnul preşedinte şi domnul prim-ministru. Dar, ei sunt ultimii în şir. Înaintea domniilor lor este un şir lung de răpitori. În ţara asta, care acum 20 de ani avea toţi puii sub cloşcă – statul fiind al tuturor –, astăzi puii sunt sub aripa unui grup de răpitori. Deci ulii se îngrijesc de puii găinilor. În aceşti ani s-a distrus un sentiment foarte profund al românilor: onestitatea între cetăţeni.
• Cum să mai avem onestitate, când trăim în minciună?
Nu e nou acest lucru. Am mai avut perioade din acestea. Şi Vlahuţă a spus în 1907: „De sus şi până jos s-a întins minciuna! Ea leagă şi dezleagă, în ţară, toate”. Uite că şi astăzi trăim acelaşi lucru.
• Ce dovedeşte această istorie care se repetă?
Dovedeşte că am mai pierdut un lucru extraordinar: simţământul memoriei. Noi, românii, nu mai avem nici simţământul istoriei, nici simţământul memoriei. Aici este marele necaz. Pentru că civilizaţia pe care am făcut-o în ultimele două decenii este o civilizaţie falsă. Ea nu e făcută de români, e făcută de străini şi de semistrăini, cum spunea Eminescu, care au falsificat şi drept, şi viaţă publică, şi datini.
• Ne-am mătrăşit valorile!
Da, le-am mătrăşit. Omul nerod, dar cu noroc, e o mare povară! Asta se întâmplă astăzi: au ajuns să aibă noroc nerozii! Am distrus şi tot ce a fost statornic în ţara asta. Ultimul lucru care mie mi se pare că are o anumită statornicie este acest serviciu de urgenţă – SMURD. Era sub cloşcă şi trebuia pus sub aripa răpitorilor...
„Vă cerem trecutul ţării înapoi!”
• Românii mai ştiu pe ce lume sunt?
Şi ăsta-i un mare necaz! Nu mai ştiu! În 1821, când Tudor Vladimirescu s-a ridicat în revoluţia lui, i-a spus împăratului Turciei: „Vă cerem trecutul ţării înapoi! Cu domnia ei, cu legile ei vechi, cu datinile ei”. Ei bine, noi nu numai că nu am cerut trecutul ţării înapoi când ne-am băgat sub Europa, ci ni l-am dat la o parte, ca să serbăm serbările altora. Ne-am nenorocit limba, ne-am nenorocit generaţiile tinere, printr-un milion de formări, deformări şi reformări, ajungând, cum spunea Pascal, la concluzia că un lucru, cu cât se schimbă mai mult, cu atât e acelaşi. Eu nu zic că trebuie să întrerupem relaţiile cu popoarele mari sau cu cele mici, aşa se ceează o lume prin dialog, dar trebuie să ne exprimăm cu cuvintele noastre.
• Protestatarii se exprimă cu cuvintele lor...
Am auzit o fată care, de altfel, a şi fost lăudată de un post de televiziune, şi ea spunea că iubeşte democraţia. Foarte frumos. Dar nu ştiu dacă ea ştie ce este democraţia, ce este libertatea... Îmi vine acum în minte replica spiţerului care-i vinde otrava lui Romeo (n.r. – „Romeo şi Julieta”): „Mizeria mă face să primesc, şi nu voinţa mea”. E extraordinar cum se aplică această replică în ziua de astăzi... Poporul se lasă foarte uşor amăgit de linguşitorii demagogi! Demagogii sunt laşi, vicioşi şi netrebnici şi de cele mai multe ori şi puţini la minte. Statul se ridică împotriva acestor destrăbălări de idei şi de instincte.
• Românul a înţeles ce i-a convenit din libertate...
Da, a înţeles-o ca puterea de a face orice şi ca starea de a nu se supune unui stăpân. Libertatea este altceva. Numai munca îţi dă libertatea şi numai munca îţi dă toate drepturile, aşa cum spunea Eminescu.
• La noi nu prea se munceşte!
Nu sunt economist, dar ştiu că, într-o familie, cu cât lucrează mai mulţi, cu atât venitul familiei e mai bun şi nivelul de trai se ridică. Aceeaşi treabă ar trebui să fie şi în ţară. Cu cât se lucrează mai puţin, cu atât se măreşte avuţia statului?!
America dunăreană
• În 1989 aţi ieşit în stradă şi aţi vorbit mulţimii. Veţi ieşi şi în 2012?
Nu. M-am pârlit o dată. Am ieşit în 1989 şi am crezut că facem ceva bun şi uite unde am ajuns. Sunt aceleaşi idealuri, dacă vă uitaţi la ce se strigă... Însă atunci ne-am ridicat împotriva unei forme de organizare socială care te îndemna la lucru. Acum ne ridicăm împotriva unei forme care ne îndeamnă la minciună şi la furat. Acesta este progresul care s-a făcut în 20 de ani. Nu ne-am lecuit. Cei care fac revoluţie acum vorbesc prin somn... Atunci de ce să mă mai ridic? Eu sunt foarte dezamăgit de ce se întâmplă în cultura românească. Am observat că poţi discuta cu un om care doreşte binele ţării şi al poporului. Dar, cu un om pentru care binele naţiei lui este doar un pretext, iar binele lui propriu e ţinta adevărată, cu ăsta nu poţi discuta!
• A murit dialogul?
Da. Noi nu mai comunicăm, cum zicea Kildegard, noi ne ocupăm de reflexia despre nimic. Asta e o altă latură pozitivă a neamului nostru americanizat. Eminescu vorbea în articolul „Mai alaltăieri”, din 1881, despre America dunăreană. Zicea el că „America dunăreană se mai numeşte încă în ironie România”.
• Credeţi că protestele vor schimba ceva?
Dacă nu iese toată ţara nu se va întâmpla nimic, şi ţara nu mai iese, pentru că românul s-a învăţat să fie parazit. Omul nu mai seamănă cu Dumnezeu. Nu mai are strălucirea Lui. Este mulţumit să aibă propria lui strălucire şi l-a părăsit pe Dumnezeu. A luat viaţa pe cont propriu, şi Dumnezeu nu l-a pedepsit, nu l-a mustrat. L-a împins la marginea lucrării Lui, şi atunci omul s-a degradat şi s-a transformat în neom. Singura formă de a reface problemele acestui neam este întoarcerea înspre umanitate, întoarcerea înspre omenie, înspre poruncile fundamentale, înspre legile din interiorul fiinţei românului.
• Cum sărbătoriţi Ziua Unirii?
Recitând, la Cluj, „Monologul lui Luca Arbore”, din teatrul lui Eminescu, în care vorbeşte de dragostea de patrie, despre credinţa că un neam care este în cădere trebuie să se întoarcă la vreri mai sfinte şi la oameni mai mari şi se întoarce la Ştefan cel Mare, care spune că a lăsat scris în fruntea acestui neam, cu sângele lui, Unirea României...
• Unii români vor sărbători protestând!
Să protesteze, tot spre unire este şi protestul.
Falşii propovăduitori
Mai avem o şansă la vindecare? Dorel Vişan crede că „avem o şansă dacă readucem în memoria noastră ce a fost bun în ţara asta, dacă revenim la propriile noastre obiceiuri şi dacă folosim oameni care ştiu unde-i popa cu slujba. Cetăţeanul, dacă ar vedea că nu se mai minte aşa de tare, s-ar reorienta spre muncă, spre dreptate. Ideile şi principiile sunt cuvinte care se pot învăţa pe de rost, fără ca să treacă prin sângele, prin seva celui care le recitează... Cetăţeanul trebuie să vadă că aceste lucruri au fost învăţate pe de rost şi că cei care le-au spus sunt nişte falşi propovăduitori. Şi în Evanghelie se spune: «V-am trimis porpovăduitori şi i-aţi ucis!» Aşa facem şi noi. Cred că chestiunea socială a României vine de la o formă de parazitism”.
„S-au dus... lumii de suflet!”
Trăim într-o societate parazită, nu mai avem producători. Avem doar intermediari. „Veneam zilele trecute de la Alba Iulia, unde am ţinut un recital despre Eminescu, într-o biserică – povesteşte Dorel Vişan. Eram cu nişte oameni luminaţi în maşină şi dintr-o dată vedem o clădire superbă. Ne gândeam că s-a făcut o uzină, o fabrică... Numai că pe ea scria Carrefour. Grădinile noastre de zarzavaturi au fost distruse, s-au creat miile de mall-uri şi de magazine mari, care vând otravă pentru oameni, vând mizeriile astea de roşii şi de salate şi de morvoci crescute în laboratoare de chimie. Asta mănâncă românul, când avem atâtea livezi lăsate în paragină, milioane de hectare de pământ nelucrate! Am trecut într-o zi pe la Dumitra, comuna acea vestită dinspre Năsăud-Bistriţa. Era renumitul vin de Dumitra. Toate viile acelea sunt în paragină. Nu le-a mai lucrat nimeni şi s-au dus... lumii de suflet”.
„Să-i excludem pe cei pătaţi!”
Viitoarele alegeri vor fi o mare surpriză sau o mare cădere? „Fie vor fi o mare surpriză, fie vor fi o mare cădere. Cale de mijloc nu există – ne-a răspuns Dorel Vişan. În 1989, doamna Cornea îmi tot spunea: «Să-i excludem pe cei pătaţi!». Ei, acum avem alţi pătaţi! L-am auzit pe domnul Ponta cum a spus: «Îi vom primi înapoi pe toţi acei care au fost daţi afară, îi vom primi înapoi pe toţi cei care au manifestat...». Părerea mea este că i-a şi uitat. Au alţi oameni pe care să-i primească. De acum, din viaţă – cum se spune –, trebuia să-i cheme pe tovarăşii ăştia care le-au spus lucruri bune, care sunt formatori de conştiinţe, să se consulte cu ei, nu trebuie să le dea funcţii. Trebuie numai să-i întrebe: «Măi frate, de ce te-ai aruncat tu de la balconul Tribunalului sau al Parlamentului?». Sau: «Ce ar trebui să facem noi ca să fie bine?».”