Scurt tratat de medicina malaiului! Sanatate la ceaun -Terapie cu mamaliga

mamaliga (rjohnson), originally uploaded by pcvivid.

"Sănătate la ceaun" sau "Terapie cu mămăligă"


Banala mămăliguţă poate deveni un medicament folositor în tratarea ră
celilor şi a pietrelor la fiere

Mălaiul este un înlocuitor de nădejde al produselor de panificaţie,
> numit de specialişti „prietenul intestinului subţire“. Dispreţuit pe
> nedrept, acest medicament tradiţional aduce numai beneficii atît omului
> sănătos, cît şi celui care suferă de boli grave. Cura cu mămăligă este
> foarte sănătoasă, o putem încerca în Postul Paştelui, pentru hrănirea
> organismului şi curăţirea intestinelor.
>
> De ajutor ficatului şi intestinelor
>
> Un aliment tradiţional cum e mămăliga a fost de multe ori subiect de
> cercetare al specialiştilor, fără a i se putea găsi o contraindicaţie.
> Fierturile de porumb au fost apreciate încă din vremea lui Columb, dar,
> ulterior, au ajuns să fie considerate hrana săracilor. Studiile recente
> au scos în evidenţă faptul că media de viaţă a triburilor amerindiene
> care se hrăneau cu porumb crud sau fiert era mult mai mare decît a altor
> comunităţi învecinate, cărora le lipsea din dietă acest aliment. Recent,
> s-a descoperit prezenţa în boabele de porumb a unor substanţe derivate
> ale acizilor arahidic şi palmitic, extrem de importante pentru sănătatea
> organismului. Aceşti acizi se absorb în intestin cu mare uşurinţă, fără
> a suferi transformări chimice decît în proporţie de 22-28%. Ajunşi în sî
> nge, se transformă în hidroxiacizi care vor purifica sîngele de unele
> substanţe toxice. Efectul detoxifiant al substanţelor din porumb uşurează
> efortul ficatului de neutralizare a substanţelor toxice, reducînd
> considerabil riscul la insuficienţe şi ciroze hepatice. La populaţiile
> unde se consumă zilnic terci de mălai, incidenţa bolilor hepatice este
> de 10 ori mai mică, iar copiii au o dezvoltare mai bună.
>
> Ne ajută să trăim mai mult
>
> Cercetătorii edocrinologi consideră că un consum zilnic de mămăligă
> scade cu 60% riscul de boli psihice generate de disfuncţii tiroidiene.
> De asemenea, consumul de mămăligă reglează concentraţia de
> glucoză în sînge, fiind de folos diabeticilor. Reduce cantitatea de
> colesterol din sînge, scăzînd astfel riscul de ateroscleroză şi,
> implicit, de infarct. Mai mult, banala mămăligă revitalizează funcţiile
> sexuale, în special feminine. Rezultatele cercetărilor româneşti
> efectuate de antropologi în regiunea Bran-Rucăr (unde mămăliga e mai des
> pe masa românilor), arată că 9% din femeile de peste 65 de ani au avut o
> activitate ovariană foarte intensă, manifestată şi prin prelungirea vieţ
> ii sexuale chiar şi după vîrsta de 72 de ani. De asemenea, consumul de mă
> măligă este răspunzător şi de longevitate. Multă lume crede că mămăliga î
> ngraşă. Ei bine, mămăliga moale are de patru ori mai puţine calorii faţă
> de pîine. Iar mămăliga vîrtoasă are jumătate din caloriile pîinii. Încă
> din cele mai vechi timpuri, românii au folosit mămăliga ca leac. De
> exemplu, doar pentru a evita pelagra, este suficient consumul zilnic de
> mămăligă cu o jumătate de litru de lapte şi un ou. Terapia a dat
> rezultate sute de ani.
>
> Cataplasme aplicate pe piept
>
> Tratamentele pe care ni le făceau bunicile noastre în copilărie ne
> vindecau şi ne fereau de utilizarea abuzivă a antibioticelor. Mămăliga
> era la loc de cinste printre leacurile vechi. Pentru durere în gît şi ră
> ceală, se pun pe o tablă încinsă două linguri de mălai şi se stă cu
> nasul deasupra fumului produs, amestecînd continuu. În plus, se bea
> seara înainte de culcare un terci, ca o mămăligă subţire, în care se
> pune o bucăţică de unt. A doua zi, vă veţi simţi infinit mai bine. În
> popor, unul din adjuvantele cu o eficienţă incredibilă în pneumonie este
> tot faimoasa mămăligă românească. Se lasă să se răcească, cît poate
> suporta pielea, după care se întinde pe zona pieptului într-un strat de
> două degete pe torace şi se ţine 15 minute, după care se înlătură, iar
> pielea se şterge cu un tampon înmuiat în spirt camforat. Cataplasma cu mă
> măligă caldă e bună şi în bronşite, gripă, tuse cronicizată. Aceeaşi
> aplicaţie se face în zona rinichilor pentru tratarea colicilor renale şi
> a nefritelor, pe zona inferioară a abdomenului, ca remediu rapid pentru
> anexite şi cistite.
>
> De folos şi în obezitate
>
> Pentru urcior: se pune mămăliga caldă pe pleoape, schimbînd-o cît se
> poate de des. În caz de lipom, se poate face un tratament cu cataplasme
> cu mămăligă tare. Se pune în strat de 3-4 cm pe locul lipomului, avînd
> grijă ca partea care vine în contact cu pielea să fie presărată cu tămî
> ie fin pisată, aşa cum se pune sare pe o felie de pîine cu unt. Se aplică
> fierbinte, cît suportă pielea, şi se acoperă cu un obiect de lînă,
> pentru a menţine temperatura locală ridicată. Tratamentul se face în
> fiecare seară şi se ţine pînă se răceşte mămăliga. Mămăliguţa e utilă şi
> celor care suferă de obezitate, deoarece acest aliment conferă o senzaţ
> ie de saţietate extrem de rapidă, datorită fibrelor alimentare din
> compoziţia sa. Studiile de specialitate au arătat că la persoanele care
> consumă regulat porumb, anumite probleme generate de hipotiroidie, cum
> ar fi îngrăşarea, somnolenţa, lipsa de tonus fizic şi mental, sînt
> reduse considerabil. Gastrita hiperacidă şi ulcerul sînt ameliorate de
> consumul de mămăligă caldă în loc de pîine, mălaiul avînd, pe lîngă
> efectul de reducere a acidităţii, şi o acţiune uşor calmantă, sedativă.
> Studiile de nutriţie şi biochimie alimentară au arătat că mămăliga
> consumată frecvent ameliorează şi afecţiuni cum ar fi reumatismul,
> diabetul, menstruaţiile dificile cu sîngerări abundente, anexita şi
> metroanexita, litiaza renală, hepatita.
>
>
> De la mămăligă, la terci şi bulz
>
> • În mod tradiţional, mălaiul se poate prepara în multe feluri: turtă în
> spuză, mălai în ţest (mălăiaş), mălai în tavă, terci, păsat, bulz,
> chitac, cocîrţău. Porumbul ca atare se mai mănîncă şi fiert (în oală),
> fript (la spuză) sau făcut floricele (la tigaie). Mămăliga e şi ea de
> două feluri: pripită şi fiartă. Pe cea pripită o mănîncă mai mult orăş
> enii si se prepară punînd mălai puţin cîe puţin în apa sărată fierbinte,
> aşa încît mămăliga să fiarbă în mod egal toată. Fierberea durează mai puţ
> in decît la mămăliga vîrtoasă, preferată mai mult la ţară. În acest caz,
> mălaiul se pune tot dintr-odată în apa sărată, se lasaă să fiarbă pînă î
> ncearcă de mai multe ori să dea în foc, ca laptele. Atunci, se sparge cu
> făcăleţul. La sate, mămăliga vîrtoasă nu se taie cu cuţitul, ci cu sfoară
> . Terciul de mălai nu e altceva decît mămăligă pe jumătate lichidă, pe
> care o mîncau copiii cu plăcere cu felii de brînză sau zeamă de prune. Pă
> satul este tot un fel de terci, însă mălaiul din care e făcut e mai
> grunjos, mai mare şi mai tare la fir. Cocoloşul sau bulzul se face din
> brînză învelită în mămăligă şi coaptă apoi pe cărbuni. În unele locuri,
> mălaiul se amestecă cu dovleac fiert.
>
> Ştiaţi că?
>
> - 100 g făină de porumb are 351 calorii, 100 grame de pufuleţi au 520
> calorii.
> - Mămăliga se taie perfect dacă lama cuţitului se umezeşte cu apă.
> - Mămăliga nu mai face cocoloaşe dacă înainte de a pune mălaiul la fiert
> îl stropiţi cu apă rece.
> - Zahărul vanilat poate fi secretul mămăligii perfecte.
> - Mămăliga nu îngraşă, dar combinată cu smîntînă şi brînză grasă,
> efectul va fi acelaşi ca în cazul unei cine copioase. În curele de slă
> bire, se recomandă iaurtul şi brînza de vaci.
>
> Dieta cu mămăligă
>
> Micul dejun: mămăligă fierbinte, cît mai crudă, amestecată în mod tradiţ
> ional cu un ou moale şi lactate.
> Prînz: alimente obişnuite, dar înlocuiţi pîinea cu mămăligă
> Cină: lapte bătut sau iaurt cu mămăligă.
>