Scrisoarea deschisa despre declaratiile lui Ion Cristoiu fatza de CZ Codreanu la emisiunea Profesionistii a Eugeniei Voda:
Domnule director,
Am aflat cu îngrijorare de difuzarea, pe primul canal al Televiziunii Române, a unei emisiuni realizate de dna Eugenia Voda şi difuzate pe TVR 1 la data de 21 noiembrie 2010, în cadrul căreia jurnalistul Ion Cristoiu a făcut unele afirmaţii inacceptabile cu privire la „moralitatea“ lui Corneliu Zelea Codreanu, fondatorul mişcării legionare din România, personaj pe care l-a prezentat ca pe un erou romantic. Dorim să vă atragem atenţia că afirmaţii de genul celor făcute în cadrul acestei emisiuni sînt nu doar încercări de acreditare a unor neadevăruri istorice, ci şi ofense la adresa memoriei victimelor mişcării legionare din România. Dl Ion Cristoiu, care se declară, ca ziarist, discipol al lui Nae Ionescu, ca şi gazda sa, dna Eugenia Vodă, ignoră caracterul fascist şi terorist al acestei grupări politice, contribuţia ei la pregătirea Holocaustului din România, responsabilitatea ei (şi a liderului ei) pentru asasinarea unor oameni nevinovaţi, între care şi personalităţi ale vieţii politice şi culturale româneşti din perioada interbelică. Difuzarea unei asemenea emisiuni nu poate crea decît confuzie şi derută în contextul politic şi economic actual. Vă solicitam de aceea, domnule director, ca instituţia publică pe care o conduceţi să se delimiteze în mod ferm de afirmaţiile făcute în emisiunea amintită şi să sancţioneze pe cei care sînt răspunzători profesional pentru producerea şi difuzarea ei. Secvenţe edificatoare din această emisiune pot fi văzute la adresa http://www.youtube.com/ watch?v=Ks0mqFIkycg
Dinu Adam, scriitor; Laszlo Alexandru, scriitor; Liviu Antonesei, scriitor; Adina Babesh, politolog; Daniel Barbu, profesor; Tereza Barta, profesor; Liviu Beris, genetician; Gheorghe Cîmpeanu; Igor Caşu, Ph.D.; Adrian Cioflancă, istoric; Vera Cîmpeanu; Mariana Codruţ, scriitoare; Alexandru Cosciug; dr. Peter Dan, psiholog; Iulia Deleanu; Doina Denes, psiholog; Caius Dobrescu, scriitor; Marius Drăghici; Alexandru Florian, sociolog; Mihai Dinu Gheorghiu, sociolog; prof. dr. Adrian-Paul Iliescu; Radu Ioanid, istoric; Maximilian Marco Katz, istoric; Marius Lazăr, sociolog; Ioana Macrea Toma, dr.; Norman Manea, scriitor; Sorin Adam Matei, profesor asociat, USA; Adrian Miroiu, prof. dr.; Mihaela Miroiu, prof.dr.; dr. Sergiu Mişcoiu; drd. Crisanta Moldovan; Rodica Moldovan, profesor; Mircea Moldovan, inginer; prof. univ. dr. Mircea Morariu; Alexandru Muraru; Lucian Năstasă, istoric; Andrei Oişteanu, cercetător; Gina Pană, doctor în filozofie; Alina Pavelescu; Ovidiu Pecican, prof. univ. dr., membru al Uniunii Scriitorilor; Alexandru Petria, ziarist şi scriitor; Ion Popa, istoric; Nicolae Roşu, Germania; Liviu Rotman, istoric; Gheorghe Schwartz, scriitor; Dragoş Sdrobiş; Michael Shafir, politolog; Nicoleta Sovre; Lucian Ştefănescu; Edit Szegedi; G.M. Tamas, Budapesta, Ungaria; William Totok, publicist, Berlin; Dorin Tudoran, scriitor, Eniko Vincze, antropolog; Alexandru Zugravu, redactor; Ioana Dumitrescu, redactor; Mircea Ţicudean, ziarist; dr. Adrian Niculescu, politolog; Livia Popescu, sociolog; Smaranda Enache, filolog; Christine Chiriac; Raluca Petcuţ, activist pentru drepturile omului; Şerban Nichifor, compozitor; Alexandru Jadaneant, avocat; Vlad Gross, drd; Andrei Muraru; Denis Deletant, istoric; Vlad Solomon, medic, jurnalist, Israel; Maria Roth, prof. dr.; Camelia Runceanu, drd.; Andreea Pruncuţ; Peter Manu; Raymond Luca; Ştefan Maier; Andrei Ujică, Marietta Ujică; Nicolae Prelipceanu; Mioara Villancher; Joaquin Garrigos, traducător, fost director al Institutului Cervantes din Bucureşti; Wanda Cristali; Bogdan Suceavă, scriitor şi matematician; Constantin Severin, scriitor şi artist vizual; Miron Ştefan; Olga Ştefan; Vasile Morar, prof. dr.; Mariuca Stanciu, Universitatea din Bucureşti; Anamaria Pop, traducătoare, scriitoare; Cristian Vasile, istoric, Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“; Konrad Gündisch, istoric, Germania; Valerius Costea, Frankenthal/ Germania; Aura Cumiţă, Berlin; Radu Gabrea, regizor; Zoe Petre, prof. univ.; Varga Andrea, istoric; Olga Ursu Ştefan; Mircea A. Diaconu, critic literar, prof. univ. dr.; Matei Perahim; Stephan Benedict; Gelu Ionescu, critic literar; Lucian-Zeev Herscovici, doctor în istorie; Eva Galambos, ziaristă; Radu Ivan, Bucuresti; Tudor Banuş, Franta; Andrei Călăraşu, regizor; Rina Koschland, profesoară; V. Auerbach, redactor la Editura Hasefer; Daniel Vighi, scriitor; Irina Macovei, doctorand; prof. univ. dr. Paul Cornea; Victor Eskenasy; Doina Drelciuc; Lucian Dan Teodorovici, scriitor; dr. Edward Kanterian, Lecturer in Philosophy, Trinity College, Oxford; Alice Buzdugan, filolog; Ion Vianu; Victor Ivanovici, scriitor, prof. univ.; prof. Bruno Mazzoni, Universitatea din Pisa; Georgeta Tan, prof. drd.; dr. Libuse Valentova, şefa Secţiei de Studii Româneşti, Universitatea Carolina, Praga; Cezar Paul-Bădescu; Miklos Robert; Iulia Dondorici; Mona Nicoară; Horia Enăşel; Dumitru Radu Popa, profesor şi scriitor; Victor Ravini; Anca Pedvis; Ernest Wichner; Marta Petreu; Raluca Ştefan; Tudor Oprea, profesor, Şcoala de Medicină a Universităţii din New Mexico, Albuquerque SUA, profesor, Universitatea Tehnică din Copenhaga, Danemarca, Marco Cugno, prof. univ. Torino-Italia; Ioana Gruia, scriitoare şi cercetătoare; Devis Grebu; Aura Christi; Andrei Potlog; Edgar Reichman; Ana Blandiana; Romulus Rusan; Claudiu Turcuş, cercetător, UBB, Cluj-Napoca.
Ziuaveche.ro: Să începem cu participarea la emisiunea Eugeniei Vodă de la TVR şi tot scandalul creat de afirmaţiile dumneavostră despre Corneliu Zelea Codreanu...
Ion Cristoiu.: Dacă ar fi să aplic la acest fapt instrumentul meu de scenarii, întrebarea mea: ce se ascunde în spate? Mi-ar fi destul de greu să răspund deoarece ce surprinde la această întâmplare este disproporţia dintre fapt şi scandal. Faptul este absolut mărunt, a fost o emisiune despre viaţa mea, Eugenia Vodă ştiind că am lucrat la o carte despre Corneliu Zelea Codreanu şi chiar am aici toate dosarele lui de la Siguranţă, cele 24 de volume, le-am citit în arhiva SRI, le-am tras la xerox pe banii mei şi le-am şi fişat şi am vrut să scriu o carte. În stilul meu am început, am scris, a venit un alt proiect, am renunţat la proiectul acesta. Ea m-a întrebat ce părere am de Corneliu Zelea Codreanu ca pe un om care nu numai că a vrut să scrie o carte, dar am şi publicat chiar documente despre Corneliu Zelea Codreanu. Şi i-am spus că sunt un admirator al lui Corneliu Zelea Codreanu pe o dimensiune, dimensiunea anti-corupţiei, n-am găsit nici un document în arhivele Siguranţei că ar fi fost corupt, că a introdus onoarea într-o lume politicianistă în care nu a existat onoare şi că a rezistat cântecelor de sirenă ale lui Carol al II lea, am şi publicat o scrisoare a lui, în premieră, în care îi răspunde lui Carol al II lea că nu vrea să vină în audienţă, deşi Carol încerca să-l aducă la putere.Am formulat o teză care şi acuma îmi place: nu pot să îl judec pe Corneliu Zelea Codreanu pentru că nu a ajuns la guvernare. Câtă vreme nu a ajuns la guvernare nu pot să pun pe seama lui ceea ce a făcut Horia Sima. Am avut la Zig-Zag emisiuni chiar cu legionari, deci nu era vorba nici de poziţia lui Codreanu faţă de evrei, nici dacă a făcut sau nu asasinate, era vorba de o anumită dimensiune. A izbucnit un tărăboi, cu scrisori... Eu cred, dacă ar fi să fac un scenariu, că este ceva care ne scapă nouă şi anume că cea vizată este Eugenia Vodă, pentru că din punctul meu de vedere, cine să mă poată chema? CNA-ul? Televiziunea? Parchetul? Nu există, pentru că nu s-a comis nici o ilegalitate. Şi Eugenia Vodă dacă ar fi chemată la Comisia de Etică are foarte multe argumente, de două-trei ori a spus „nu cumva era fanatic?” şi misiunea ei era de autoare de interviu, care nu intră în polemică cu intervievatul, în plus tema emisiunii nu a fost personalitatea pozitivă, negativă, complexă sau gri a lui Corneliu Zelea Codreanu. Era o întrebare despre ce văd eu bun în Codreanu.
Alo! Domnu', semnează şi mie scrisoarea asta
Sau e o mâncătorie undeva, o intrigă care o vizează pe Eugenia Vodă, însă eu cred că este un lucru mai complicat pentru că, din câte ştiu, Eugenia Vodă este căsătorită cu un evreu şi socrul ei a făcut chiar lagăr şi, probabil, că este o bătălie între ei, în interiorul acestei comunităţi. Dar dincolo de toate acestea – şi mă mir că jurnaliştii nu au luat atitudine – ceea ce fac domnii aceştia este absolut inadmisibil, pentru că la un punct de vedere se răspunde cu un alt punct de vedere. Se puteau scrie articole, eseuri, se puteau face emisiuni în care să mi se demostreze mie şi telespectatorilor că am bătut câmpii...
Z.V.: Poate că şi aceasta este o cale de a polemiza...
I.C.: Această cale cu proteste şi scrisori care sunt semnate de tot felul de neica-nimeni, pe unii dintre ei îi ştiu, au colaborat cu mine şi nu cred că ei ştiu cine a fost Corneliu Zelea Codreanu. Nu poţi să semnezi o scrisoare de protest împotriva unui om care chiar a studiat problema respectivă fără să ştii ceva despre ea. Poetese, mătuşi, piţifelnici semnează, e un fenomen, eu n-am semnat niciodată scrisori de protest, probabil că este aşa, un fel de Twitter... Probabil că e un fel de reţea dintr-asta: Alo! Nu vrei să semnezi scrisoarea aceasta? Şi el zice: Da, şi o semnează fără să ştie despre ce este vorba. Îmi aminteşte de un scandal din 1991 pe care l-am avut cu dl. Moses Rosen, eu scrisesem un articol despre mareşalul Antonescu anticomunist şi domnul cu pricina a trimis tot aşa un protest şi eu am explicat că eu am trăit cenzura comunistă şi orice altă cenzură nu mă interesează şi mi se pare inadmisibilă. Şi în cazul de faţă am studiat prea mult comunismul şi mai ales stalinismul ca să nu condamn folosirea unor mijloace administrative pentru a pune capăt unei dispute de idei. Am văzut şi multe reacţii ultra-naţionaliste la acest scandal, care arată că n-a făcut bine de loc acest scandal. Pentru mine ca scriitor satiric... Dacă vă uitaţi la lista aia ... e un compozitor, unii sunt cu nevestele, alţii au semnat neveste cu copii, pe unii nu-i ştiu, pe alţii îi ştiu, de exemplu că este o poetesă acolo, Mariana Codruţ, pe care am lansat-o la Supliment şi cred că în urmă cu jumătate de an mi-a trimis o carte cu dedicaţie. Aş vrea s-o întreb care este problema ei... Am înţeles care e problema cu domnul Katz care este evreu şi probabil şi-a făcut un scop al vieţii din a nu ne lăsa să greşim. Dar sunt unii ca Dorin Tudoran... dacă puteţi să îmi explicaţi şi mie ce treabă are Dorin Tudoran cu povestea asta... Am văzut un domn Mihai Dinu Gheorghiu cu care am lucrat la Viaţa Studenţească, era student şi publica eseuri despre marxism, bune de altfel. Dacă aş fi director de ziar, aş face o anchetă: ce te-a apucat? Ca să semnezi o scrisoare presupune un efort... Cine te-a sunat, ai văzut emisiunea, ai citit ceva de Corneliu Zelea Codreanu, ce părere ai de Ion Cristoiu, ai vreo problemă? Pentru că lista aceea este făcută pe principiul: Alo! Domnu', semnează şi mie scrisoarea asta.Şi I.G. Duca şi Armand Călinescu au comis adevărate crime
Z.V: Credeţi că piaţa de idei din România riscă să devină monopolul unei singure grupări care dă note tuturor?
I.C.: De acord, eu cred că există acest monopol al unei grupări, care deţine adevărul, ea ştie... Iar în scrisoarea aceea se spun foarte multe prostii din punct de vedere istoric, precursor al Holocaustului... Mişcarea Legionară nu a fost condamnată la Nurenberg, nu are nici o legătură, aş putea să le ţin o lecţie că de fapt Hitler nu a avut de loc încredere în Codreanu, că el nu avea nevoie de un nebun, el era mai romantic, aşa... Hitler a colaborat cu Carol al II lea, dovadă că ei mare lucru nu au făcut după ce a fost asasinat. Aş putea să discut despre faptul că totuşi mai ticălos a fost Armand Călinescu, care în calitatea lui de ministru de Interne a practicat teroarea de stat împotriva Mişcării Legionare. Actul terorist individual este una – şi probabil că din nou o să indignez – nici în cazul lui I.G. Duca, nici în cazul lui Armand Călinescu ei nu au plecat, au rămas acolo.
Şi I.G. Duca şi Armand Călinescu au comis adevărate crime. Una este că Armand Călinescu stătea în birou şi a dat ordin ca liderii legionari să fie ştrangulaţi în pădurea de la Tâncăbeşti, ceea ce este o crimă, şi alta este dacă d-l Armand Călinescu se ducea singur cu pistolul. Mi se pare o aberaţie pentru că eu cred că putem discuta în România pro şi contra şi despre Ben Laden. Este singura modalitate în lumea aceasta aşa zisă liberă de a dezvălui adevărul. Repet, la tezele mele se putea reacţiona, se puteau scrie 5.000 de eseuri şi chiar o carte şi poate era mai de folos.
7 comentarii:
Ce e voie și ce nu e voie
În urma protestului pe care l-am semnat împreună cu alţi nouă colegi în apărarea Eugeniei Vodă, au apărut tot soiul de comentarii, care dovedesc ce periculoasă este, în orice dezbatere, abandonarea bunului-simţ. Dacă în loc să judecăm lucrurile cu o nervozitate gata-făcută, cu dorinţa de a furniza lumii o imagine de sine convenabilă, cu spontaneitatea clişeelor curente, cu reflexele unei indignări de circumstanţă, pe scurt, cu obsesii necontrolate, sau cu dorinţa de a ne pune într-o lumină bună manipulînd sloganuri previzibile, dacă, în loc de toate acestea, am fi avut calmul bunului-simţ, toată întîmplarea cu interviul lui Ion Cristoiu ar fi trecut neobservată. Dar reacţia promptă a cîtorva neliniştiţi de profesie (cărora nu le contest neapărat buna-credinţă), decizia excesivă a CNA-ului, scrisoarea amărîtă a celor zece, cîteva articole de o radicalitate trucată şi furor-ul comentatorilor de pe Internet au creat un tapaj public disproporţionat care, în loc să limpezească lucrurile, le-a isterizat. Totul a glisat spre procese de intenţie şi etichetări penibile. Cei situaţi contra Eugeniei Vodă au fost taxaţi de iudeo-masoni, pro-semiţi de ocazie, jandarmerie israelită resentimentară. Cei situaţi pro Eugenia Vodă au fost citiţi ca pro-Cristoiu, ergo cripto-legionari, ergo anti-semiţi. Fronturile odată definite, războiul poate începe, cu frazeologia, fentele şi bîzdîcul ştiute.
DE ACELASI AUTOR
Martirajul limbii române
Despre modă
Spiritul critic în supradoză
Politică de cadre
Să încercăm, totuşi, o recuperare a bunului-simţ. Doamnei Vodă nu i-am putea reproşa decît o gafă de principiu: l-a invitat pe Ion Cristoiu în seria, prestigioasă, a „profesioniştilor“. Nu vreau să spun prin asta că domnul Cristoiu n-ar fi, în felul lui, un profesionist. Dar e dintr-o categorie ale cărei opinii nu sînt greu de anticipat. Ştii cam la ce să te aştepţi şi ştii că, de vreme ce l-ai invitat, n-o să-i poţi pune pumnul în gură, decît dacă eşti din specia Dana Grecu – ceea ce nu e cazul. Ce i se poate reproşa lui Ion Cristoiu? Că a enumerat cîteva „calităţi“ ale personajului Zelea Codreanu, fără să amintească şi ceea ce ştie toată lumea: că a iniţiat o mişcare politică de extremă, programatic anti-semită, culminînd cu abominabile crime. Am pus cuvîntul „calităţi“ între ghilimele pentru că, din punctul meu de vedere, atributele invocate nu sînt, întotdeauna, calităţi. Există destui dictatori cărora nu li se poate reproşa corupţia. Dl Cristoiu a folosit, de altfel, aceeaşi „laudă“ vorbind despre Nicolae Ceauşescu (vezi realitatea.net din 26 iulie 2010).
Nici faptul de a nu face compromisuri nu e, în sine, o virtute. E plină lumea de proşti ţepeni. „Buna-credinţă“, ca şi „bunele intenţii“ pot fi şi ele dublate de vinovate „încremeniri în proiect“ şi pot avea consecinţe derapante. E drept, Ion Cristoiu a vorbit şi de „demnitate“, „onoare“, „romantism“, „tragism“, dar asta e, pur şi simplu, una din numeroasele drăcii pe care le-a spus, impenitent, de-a lungul vremii („Sper să prind revenirea comunismului“, Nicu Ceauşescu era „respectuos pe alocuri“, „cult“ etc.). Dar a spus, totuşi, şi că şeful legionar n-a vrut să ia puterea fiindcă prefera să rămînă la „făgăduieli“ şi să fie idolatrizat ca atare. Pe de altă parte, în lumea presei româneşti, enormitatea e multiformă. Avem campioni în materie: Mitică Dragomir calificîndu-l pe Nicolae Ceauşescu drept o adevărată „enciclopedie de fotbal“ şi mare „sufletist“, Vadim Tudor declarînd că dictatorul a fost omorît nu pentru greşelile lui, ci pentru calităţile lui („un şef de stat mare“), Niculescu-Mizil amintindu-ne, pe un post de televiziune, că pe vremea lui Nea Nicu se găseau mai multe feluri de pîine decît acum, sau Ştefan Andrei povestind, tot la televiziune, că, înainte de culcare, Ceauşescu frunzărea Istoria literaturii române a lui Călinescu. Dacă toate aceste aberaţii şi altele, nenumărate, din aceeaşi categorie, ar fi fost amendate băneşte, n-am mai fi avut nevoie, acum, de măsuri de austeritate.
Dar bunul-simţ ar putea avea şi alte stupori: în definitiv, ce e voie şi ce nu e voie să spui? Poţi să spui, de pildă, că Lucifer e frumos? Sau se cheamă că-i faci propagandă? Dar nu e el „seducătorul“ prin excelenţă?
Invers, dacă spui că obiceiul lui Vlad Ţepeş de a mînca înconjurat de cadavre trase în ţeapă te dezgustă înseamnă că nu eşti patriot? Poţi să spui că Zmeul Zmeilor are unele însuşiri virile? E voie să invoci austeritatea incoruptibilă a sîngerosului Robespierre? Cînd Dostoievski spune că desfrînatul Feodor Karamazov era sentimental e de bine? Ceea ce vreau să spun e că ideea portretelor în alb-negru e, în cel mai bun caz, naivă şi, în fond, contraproductivă. Din faptul că Sartre a deraiat prosteşte spre o stîngă şuie nu rezultă că era nul scriitoriceşte, după cum din faptul că Nae Ionescu a deraiat bezmetic spre dreapta nu rezultă că era un tîlhar de rînd. Ca să zic aşa, realităţile sînt complexe… Răii pot fi atrăgători şi bunii pot fi plicticoşi. Poţi avea mîini frumoase şi să fii o vită, poţi să ai nasul turtit şi să fii Socrate. A desena numai în negru sau numai în roz e o decizie riscantă. Cei diabolizaţi alunecă uşor, în opinia publică, spre statutul de victimă nedreptăţită. Convingător şi educativ nu e decît adevărul. Adevărul întreg. Restul e propagandă. De un fel sau de altul...
Cenzura in virtutea inertiei
Am primit si eu o circulara prin email care ma indemna sa semnez o petitie deja semnata de multe nume rasunatoare ale Diasporei. Cred ca majoritatea semnatarilor, la fel ca si mine de altfel, nu au vizionat emisiunea incriminata si pana atunci (scuze,,,) nu auziseram de Eugenia Voda sau Cristinoiu. La fel ca si dumnealor, am luat si eu o pozitie militanta pe nevazute: am intors emailul trimitatorului cu refuzul meu explicit de a semna petitia ptr 2 motive:
1.cred in libertatea neingradita a exprimarii oricarei opinii, oricat de zurlie sau "neadecvata". Libera circulatie a ideilor e forta dinamizatoare a progresului. O opinie cu care nu agreezi are merite binecunoscute in area cunoasterii.
2. cred ca publicul adult merita a fi respectat, indiferent de studii, etc,etc si nu "ocrotit" ca pe idioti, lipsiti de discernamant, sau copii sub 10 ani ce nu trebuie lasati sa vada violente la tv ca sa nu faca noaptea pipi'n pat.
Cat despre militantii impotriva libertatii opiniei (nu ma indoiesc ca printre ei se afla si ceva die hard legionari ofensati de trivializarea idolului lor la statura de romantic, precum o vedeta de B movies) probabil li s-o fi intiparit pe cortex cenzura din comunism iar acum continua a "judeca" sablonard in virtutea inertiei.
Domnului Andrei PLEŞU ar trebui sa i se spuna ca intr-o democratie distrusa pe dinauntru de coruptie, caracterul, cinstea, incoruptibilitatea politicianului deste o virtute, aproape maxima!
Celor care cred altfel si ne avertizeaza despre reactiile sociale extreme, ar trebui sa li se spuna ca actiunea si reactiunea sunt parte din dialectica firii...
ÎN BĂNCILE STRĂINE AU FOST IDENTIFICATE PÎNĂ ACUM ACESTE CONTURI:
* ELENA UDREA - 1 MILIARD DE EURO * TRAIAN BĂSESCU - 2,5 MILIARDE * VASILE BLAGA - 4 MILIARDE * RADU BERCEANU - 4 MILIARDE * ADRIEAN VIDEANU - 5 MILIARDE
Din vremuri imemoriale, bandiţii s-au dat singuri în gît. Situaţia se repetă şi acum, în România, cu gruparea de crimă organizată reunită în jurul lui Traian Băsescu. De mai bine de 1 an de zile, aceşti mafioţi se ameninţă şi se şantajează reciproc, după cum am mai scris. Tot au impresia că ceilalţi au furat mai mult. Impresie bazată pe fapte reale, după cum avea să se dovedească. În Ajunul Crăciunului, mai exact vineri, 24 decembrie, la orele 11,30, Traian Băsescu i-a chemat la ordine, într-o vilă de protocol de la Predeal, pe cei 3 cu care a pornit la drum şi de care nu are loc Elena Udrea. E vorba de Adriean Videanu, Vasile Blaga şi Radu Berceanu. Primii 2 au sosit la timp, venind de la Bucureşti. După o oră, avea să vină, de la Craiova, şi Radu Berceanu. Discuţia a fost una violentă, cu urlete animalice şi ameninţări, şi a durat pînă la orele 14. La un moment dat, Băsescu le-a pus în vedere să plece din partid, imediat după Anul Nou. Şi le-a pus pe masă dovezile şi extrasele unor conturi bancare, aduse din străinătate de un prieten arab al Elenei Udrea, agent al mai multor Servicii Secrete. Astfel, conform acestor probe, cei 3 au depuse în băncile străine următoarele sume: Vasile Blaga şi Radu Berceanu - fiecare cîte 4 miliarde de euro; Adriean Videanu - 5 miliarde. Cele mai multe conturi se află în Elveţia şi Belgia. La cîteva ore după ce a plecat Banda celor 3 (mai precis, la 18), au "aterizat" şi Elena Udrea şi arabul respectiv. Acesta e sirian şi are o reţea de hoteluri la Paris, Bruxelles, Beirut, Abu Dhabi şi în alte oraşe şi staţiuni turistice. Reamintim că "amanţii morţii" au sume ceva mai "modeste" în băncile din străinătate: Traian Băsescu - 2,5 miliarde de euro; Elena Udrea - 1 miliard. Normal că sînt invidioşi! Acelora care, poate, se miră de mărimea colosală a sumelor le vom spune că cei 3 răufăcători au condus, ani de zile, ministere-cheie ale Guvernului României: Interne, Transporturi, Economie. E inutil să precizăm cum au putut tîlhări aceşti hoţi fondurile acelor ministere, dar şi împrumuturile externe, în condiţiile în care NU i-a controlat nimeni.
De cand D-l Plesu hotaraste daca alt Domn, Cristoiu, poate fi invitat la o emisiune - sub rezerva pervers otzioasa ca acesta ar avea opinii usor de anticipat, caruia nu-i poti pune pumnul in gura. Deci la acest Plesu functioneaza o cenzura pro domo- o alta culme a arogantei acestui autonumit comisar ideologic al noii orinduieli dambovitzene.
Acestui fariseu al moralitatii sa i se aminteasca de propria-i scrisoare adresata lui Ceausescu in care isi facea sua culpa de o maniera cel putin sicofantica daca nu de-a dreptul penibila si carei semnificatie nu poate fi prescrisa de cele cateva decenii intervenite intre timp
Plesu nu-i cu nimic diferit fata de 'telectualii pro-sovietici si anti-romani de dupa 1947. Ma rog, a citit mai mult si vorbeste limbi neorientale. Altminteri...
Trimiteți un comentariu