Scandalurile româneşti mai gălăgioase ca niciodată au trecut în umbră un interviu publicat în revista „Q Magazine". Silviu Crăescu, administratorul reşedinţei ambasadorului Mark Gitenstein, face o serie de dezvăluiri care ar fi trebuit să atragă atenţia nu doar jurnaliştilor români şi americani, ci şi serviciilor secrete, partidelor politice, Senatului şi Camerei Deputaţilor.
În ianuarie 2010, Silviu Crăescu, administratorul reşedinţei ambasadorului SUA la Bucureşti, a fost dat afară, fără drept de apel. Angajatul personal al ambasadorului a fost sancţionat pentru toate obiecţiile formulate, pentru nemulţumirile sau refuzurile sale de a executa sarcini la limita legii. Din ianuarie şi până în august, Silviu Crăescu s-a plâns aproape tuturor organismelor şi instituţiilor din România. Până la interviul din revista „Q Magazine", nimeni nu l-a băgat în seamă. Şi s-ar putea ca o asemenea nepăsare să continue şi de acum încolo, mai ales că Silviu Crăescu a intentat ambasadorului Mark Gitenstein un proces civil. Primul termen se va judeca în această lună la Bucureşti.
Cine este Crăescu şi ce vrea el?
Silviu Crăescu a fost managerul hotelurilor lui George Copos, de unde s-a prezentat la concurs pentru postul de administrator al reşedinţei ambasadorului american. A fost angajat de fostul ambasador Taubman, a fost menţinut şi de Mark Gitenstein şi s-a ocupat de coordonarea personalului de la reşedinţa ambasadorului american, precum şi de organizarea unor evenimente, recepţii sau vizite, Crăescu fiind implicat şi în organizarea vizitei vicepreşedintelui american în funcţie Joe Biden. Acesta din urmă chiar i-a transmis mulţumiri scrise, găzduite de altfel şi în revista amintită. E greu de făcut presupuneri în privinţa lui Silviu Crăescu, altfel decât ca profesionist în hoteluri şi evenimente. În acelaşi timp, orice cititor acceptă cu greu ideea că avem de-a face cu un profesionist civil de nivel excepţional, ajuns pe bază de probe şi merite chiar în locuinţa ambasadorului american. Ce susţine totuşi Silviu Crăescu?
"Ambasadorul şi soţia acestuia mi-au solicitat încă de la sosirea lor în România, în data de 27.08.2009, şi până în data de 27.01.2010, să întocmesc, pentru familie şi pentru toţi oaspeţii lor privaţi de la reşedinţă, voucherele oficiale pentru rambursarea cheltuielilor ocazionate pentru toate mesele pe care le-au organizat în cinstea acestora pe toată perioada în care aceştia au fost invitaţi la reşedinţă. Am refuzat, motivând că nu pot întocmi aceste acte deoarece, conform regulilor Departamentului de Stat american, invitaţii privaţi ai ambasadorului şi ai soţiei acestuia nu fac parte din Executivul american, nu fac parte din Corpul Diplomatic din România şi nici din legislativul din România, iar Biroul financiar din cadrul ambasadei m-ar trage la răspundere dacă aş întocmi aceste acte, deoarece trebuia ataşată lista invitaţilor oficiali la reşedinţa ambasadorului, avizată în prealabil de Biroul de Protocol şi Management al Ambasadei SUA şi alţi factori de conducere, în afară de ambasador.
Soţia ambasadorului a încercat să mă determine mereu să fac actele în alt mod faţă de cum le-am făcut timp de 3 ani de zile, astfel încât să obţină foloase necuvenite. Un exemplu ar fi chiar vizita de stat a lui Joe Biden. Înainte cu patru zile de vizita oficială a acestuia, soţia ambasadorului a încercat să impună şi a schiţat un model al cheltuielilor totale cu această ocazie, total nerealist, cu care eu nu am fost de acord, fapt pentru care a chemat directorul de resurse umane şi au încercat împreună să facă în aşa fel ca angajaţii să îşi doneze munca, adică să nu fie plătiţi, cu ocazia vizitei şi astfel ambasadorul să obţină mai mulţi bani decât sumele cheltuite".
Dezvăluirea este şocantă, nu atât din punctul de vedere al legislaţiei româneşti, extrem de tolerantă cu asemenea practici. În multe din ambasadele României asemenea ciuguleli ar fi trecut şi trec neobservate. Într-o ambasadă cum este cea a SUA pare de-a dreptul incredibil! Asemenea încălcări de legislaţie ţin mai degrabă de competenţa fiscului american, cel care l-a agăţat şi pe Al Capone pentru felul în care s-a sustras obligaţiilor fiscale faţă de statul american. Pentru aceste mărunţişuri şi pentru multe altele mai mici sau mai mari, pe 1 februarie 2010, Silviu Crăescu a fost pus pe liber. Din decenţă, nu reproducem toate amănuntele jenante relatate din viaţa ambasadei americane de la Bucureşti. Sigur ele aruncă o altă lumină asupra ei. Iar cei care fac din democraţia şi rigoarea legislaţiei americane modele de referinţă nu pot decât să se considere debusolaţi. Asta ne şi obligă să ne punem deja câteva întrebări. De ce statul român a închis ochii în faţa acestor practici, măcar din momentul în care ele au fost date în vileag de fostul administrator al ambasadorului Gitenstein? Şi cum se explică nepăsarea autorităţilor române în faţa unui iminent scandal de proporţii prin apelarea la instanţe şi prin apariţia în presă? Nu puteau închide autorităţile române un diferend ce poate afecta inclusiv relaţiile ţării noastre cu SUA? Sau Bucureştii l-au încurajat pe S. Crăescu să se adreseze presei şi justiţiei? Răspunsurile sunt mult mai complicate decât par la prima vedere.
Cine este Mark Gitenstein?
Avocat cu o îndelungată carieră în domeniul lobby-ului, Gitenstein a funcţionat ca partener în celebra firmă de avocatură Mayer Brown, unde a avut contracte de lobby cu mari fime americane. Iată o listă a câtorva dintre acestea: US Chamber of Commerce, Lockheed Martin Corporation, Ernst&Young, Merrill Lynch, PricewaterhouseCoopers, KPMG, Boeing, Oracle şi Intel, Gitenstein câştigând în total între 1999 şi 2008 suma de 15,444,190 de dolari.
Parcurgi presa americană şi detaliile apărute cu ocazia audierilor lui Mark Gitenstein la o comisie senatoriala arată clar că ambasadorul nu este niciun avocat cu venituri modeste, niciun politician aflat la mâna corporaţiilor. De la Mayer Brown are asigurat până la sfârşitul vieţii un venit de 38.000 de dolari. Pentru anul 1998 a încasat ca partner de la aceeaşi societate peste 800.000 de dolari. În faţa unor asemenea venituri, practicile incriminate la Bucureşti de Silviu Crăescu rămân absolut inexplicabile. Un om care între 1999 şi 2001 a făcut lobby pe sume uriaşe pentru Boeing, Lockheed Martin şi General Dynamics (coloşi ai industriei americane de apărare) nu poate coborî până la câteva facturi pentru flori şi apă minerală! Şi totuşi, acest mare avocat de la Mayer Brown a fost respins la audierile pentru funcţia de şef al departamentului Justice's Office of Legal Policy din cauza faptului că activitatea sa de lobbyist intra în contradicţie cu o regulă etică introdusă de Obama la începutul mandatului său.
Ce se ascunde în spatele scandalului Gitenstein?
Ambasasdorul SUA la Bucureşti prelua persoane de la scara avionului şi le introducea în România fără control de graniţă şi vamal, susţine Crăescu. Ambasadorul american a supravegheat îndeaproape alegerile. S-a întâlnit şi cu candidaţii şi cu consultanţii acestora. Ba la un moment dat Silviu Crăescu susţine că dacă s-ar fi implicat de partea lui Mircea Geoană acesta ar fi devenit preşedinte. Mai mult, finalul interviului conţine câteva afirmaâii ce trebuie citite cu mai multă atenţie. Citiţi cu atenţie următorul pasaj şi încercaţi să-l traduceţi mai pe larg: "Într-adevăr, domnia sa este foarte vocal în chestiuni ce privesc politica internă, un fapt neobişnuit, dar care este permis de Ministerul de Externe român. Bineînţeles că declaraţiile ambasadorului SUA sunt făcute în primul rând ca să susţină interesele statului american şi mai apoi aceste declaraţii sunt făcute ca să susţină lideri politici români actuali, care sunt dispuşi şi ei, la rândul lor, să facă angajamente, promisiuni şi jurăminte astfel încât să-şi dovedească loialitatea şi să susţină politica economică şi militară a SUA, în cadrul luării deciziilor interne de favorizare a SUA, de sprijinire a deciziilor în cadrul alianţelor militare, a impunerii tratatelor internaţionale sau a favorizării contractelor economice-militare americane".
Veniturile declarate ale avocatului ambasador depăşesc cu mult ce şi-ar putea imagina un avocat român sau un director de mare bancă. Iată de ce războiul dintre administratorul reşedinţei ambasadorului şi trimisul lui Barack Obama la Bucureşti trebuie să aibă şi alte explicaţii decât plata la negru a femeilor de serviciu, bucătăreselor sau valetului. Sistemul de funcţionare şi siguranţă al unei ambasade americane pare serios pus la încercare, chiar ridiculizat. Aflăm astfel că în Ambasada SUA de la Bucureşti se intra şi fără aprobări speciale, se ieşea cu autoturismul fără un control prealabil, toate cheltuielile mărunte erau trecute în contul statului american etc. Mai mult, se făcea politică pe rupte. Un fel de care pe care. Administratorul reşedinţei ambasadorului ţinea cu Mircea Geoană. Citez din Crăescu: ”Ofiţeri din cadrul ambasadei au suspectat faptul că, în timpul campaniei prezidenţiale din 2009, aş fi fost folosit ca «sursă» de către un candidat pentru funcţia de preşedinte, respectiv domnul Mircea Geoană, lucru care nu a fost dovedit şi care nu a fost adevărat, deoarece vă asigur că dacă mi-aş fi pus serviciile la dispoziţia lui Mircea Geoană, acum domnia sa era preşedintele României şi eu eram angajat la Cotroceni”. Care va să zică, dacă administratorul reşedinţei ambasadorului SUA ar fi făcut eforturi în sprijinirea lui Mircea Geoană, atunci acesta ar fi ajuns la Cotroceni. Nu e logic să ne întrebăm, oare pe cine a sprijinit ambasadorul, din moment ce Silviu Crăescu a provocat resentimente pentru că era privit ca susţinător al lui Mircea Geoană? Pentru simetrie, sunt obligat să reproduc şi amănuntele despre implicarea ambasadorului Gitenstein în campania electorală: ”Ambasadorul SUA s-a implicat activ având discuţii şi întâlniri private cu jurnalişti şi membri media, cu mulţi consilieri prezidenţiali şi apropiaţi fideli ai preşedintelui Traian Băsescu, precum şi cu consilierii experţi americani ai ambelor tabere PSD şi PDL, angajaţi de partidele politice din România în campania pentru prezidenţiale din 2009. În special, ambasadorul SUA şi adjunctul acestuia s-au întâlnit cu toţi principalii candidaţi la Preşedinţie. Iar toate agenţiile americane din România au fost foarte active în acea perioadă, monitorizând şi raportând situaţia din ţară la minut”.
Cât a cântărit această implicare în rezultatul final, de bună seamă că nimeni nu poate răspunde!
Cert este că Joe Biden a vizitat România în perioada premergătoare alegerilor. A sosit la Bucureşti în 22 octombrie şi s-a întâlnit cu principalii candidaţi şi cu principalele personalităţi politice. Ce a discutat la Cotroceni nu putem şti. Dar ştim cu siguranţă două lucruri. Că după alegerea preşedintelui, la puţin timp, Traian Băsescu a convins CSAT să ofere spaţiu pentru amplasarea unor componente din programul Scutului antirachetă şi, câteva luni mai târziu, a anunţat şi decizia CSAT ca România să achiziţioneze avioanele multirol F-16, vechi ca autobuzele lui Nicolae Ceauşescu, avione ce urmau să fie modernizate în Israel. A discutat Joe Biden cu Traian Băsescu acest subiect? A fost şi Mark Gitenstein de faţă, ştiut fiind că, pe lângă rangul de ambasador la Bucureşti, mai este şi unul dintre cei mai apropiaţi oameni ai vicepreşedintelui american?Deciziile comunicate după alegerea lui Băsescu au fost rezultatul unor promisiuni făcute în timpul acestor discuţii? Ce, cât şi în ce condiţii? Deciziile anunţate după vizita lui Joe Biden la Cotroceni şi câştigarea alegerilor prezidenţiale ne pot sugera măcar angajamentele făcute atunci de România. Nu ştim ce au promis însă americanii prin vocea vicepreşedintelui şi ce a atras mânia serviciilor româneşti pentru ca ambasadorul lor să fie atras într-un scandal de asemenea proporţii! Să nu uităm că România a mai exersat cu succes, atunci când şi-a propus, şifonarea iremediabilă a altor ambasadori, încheiată cu trimiterea acestora acasă.
Citind cu atenţie lista contractelor de lobby aflate în portofoliul lui Mark Gitenstein, nu putem să nu observăm că lobbyistul american a lucrat pentru mari companii de avioane şi pentru coloşi din industria americană de apărare. S-o fi preocupat ambasadorul chemat în judecată de administratorul său român de interesele acestor companii pe piaţa românească? În loc de răspuns, să reproducem un pasaj din depoziţia jurnalistică a lui Silviu Crăescu: „Declaraţiile ambasadorului SUA sunt făcute în primul rând ca să susţină interesele statului american şi mai apoi aceste declaraţii sunt făcute ca să susţină lideri politici români actuali, care sunt dispuşi şi ei, la rândul lor, să facă angajamente, promisiuni şi jurăminte astfel încât să-şi dovedească loialitatea şi să susţină politica economică şi militară a SUA, în cadrul luării deciziilor interne de favorizare a SUA, de sprijinire a deciziilor în cadrul alianţelor militare, a impunerii tratatelor internaţionale sau a favorizării contractelor economice-militare americane”.
Citiţi şi recitiţi acest paragraf. Şi dacă nu vă spune nimic, mai luaţi-l de la capăt de 10 ori sau de 100 de ori. Şi când vi se pare că aţi înţeles ceva, suntem cu toţii obligaţi să ne întrebăm încă o dată ce a promis Traian Băsescu atunci când s-a autodefinit punct de sprijin al axei Bucureşti-Londra-Washington şi, mai apoi, când axa a început să scârţâie şi chiar s-a blocat, cu ce a mai încercat să o ungă?
Între timp, absolut surprinzător, după ce a anunţat decizia de a cumpăra avioane F-16, România a întors-o ca la Ploieşti. A anunţat că nu mai are bani pentru o asemenea achiziţie. În acelaşi timp, ca din întâmplare, Traian Băsescu l-a numit pe fostul ambasador al Suediei la Bucureşti ca fiind un ”geambaş de avioane”. Nu ştim dacă Traian Băsescu a fost sau este un geambaş de avioane în numele României. Sigur a fost unul dintre cei mai importanţi geambaşi români, poate chiar europeni, de vapoare. Dosarele ţinute la Parchet sub multe lacăte o dovedesc cu prisosinţă!
Ce interes are România sau serviciile româneşti să neutralizeze un ambasador american bogat pentru că acesta a cheltuit aiurea câteva sute sau mii de dolari din bugetul public al statului său? Deocamdată răspunsul nostru se amână!
Cornel Nistorescu
peromaneste: Basescu îi i-a pe rand... I-o fi ajuns la gat, îl cam strange. Maurul Basescu nu se lasa fara sa se z-bata. Cine mai e cu/pe langa el? Vom afla.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu