boloni

boloni kep, originally uploaded by dancsannamari_jelolt.

Pe Ladislau Boloni l-am întâlnit la hotelul „Shangri La" din Abu-Dhabi. Cel mai bun tehnician român care n-a antrenat niciodată în Liga I tocmai pusese capăt celui mai scurt episod din cariera sa, despărţindu-se în condiţii misterioase de Al-Wahda după o victorie! Bărbatul de 57 de ani a acceptat cu greu discuţia, avertizându-mă de mai multe ori că "n-am lucruri spectaculoase de spus". Concluzia după un dialog de peste o oră? Într-adevăr, Boloni s-a ţinut de cuvânt! S-a ferit de vorbe mari, dar a pus degetul pe rană cu precizia caracteristică unui medic. Peste două decenii în care creşterea jucătorilor şi a antrenorilor a fost neglijată, conducători de o calitate umană îndoielnică şi străini de mâna a patra care au invadat Liga I. Iată cele mai importante motive care, în viziunea lui Boloni, ne-au adus în pragul colapsului.


Al-Wahda a fost cea mai scurtă etapă din cariera dumneavoastră de antrenor. Ce s-a întâmplat?

Am venit în locul cel mai dificil care se poate imagina în Golful Persic, deşi ştiam acest lucru. Mai multe comentarii nu vreau să fac pentru că n-am despre ce vorbi. Două meciuri în campionat şi patru săptămâni de pregătiri în Europa sunt atât de puţine încât n-am ce să zic.

Avem din ce în ce mai mulţi români în zona Golfului Persic. În ceea ce priveşte jucătorii, au cum să progreseze când ajung în Asia?

Oare Ovidiu Petre, oare Rădoi mai trebuie să progreseze sau să se menţină? Dacă vor să se menţină, au cum să facă acest lucru şi în Asia. Trebuie ştiut că aici meciurile şi antrenamentele cer mult mai mult efort fizic şi mental decât acasă. În primul rând, e vorba de climă. Aici sunt multe greutăţi pe care trebuie să le învingi ca să dai randamentul aşteptat de la un fotbalist profesionist.

Totuşi, de ce, cu mici excepţii, fotbaliştii români nu mai au căutare în Europa?

Vremea în care jucătorii noştri erau interesanţi pentru Europa era imediat după schimbarea regimului comunist şi încă puţin după aceea. De ce? Pentru că atunci au plecat fotbaliştii care erau deja copţi, făcuţi, şi nu oriunde, ci la echipele cele mai puternice de la noi. Înainte de 1989, fiind închişi în ţară, jucând între noi acolo, având concurenţa şefilor, noi, fotbaliştii, ne-am întărit. Pe urmă, ajungeam în Cupa Campionilor, în Cupa UEFA sau în Cupa Cupelor, care ne aduceau meciuri internaţionale şi, trebuie să recunoaştem că pe vremea respectivă, din cauza formatului, competiţia era mult mai dificilă! Nu exista faza grupelor ca acum, iar la primul eşec erai eliminat. Cu toate acestea, noi făceam faţă, rezistam şi ajungeam în primăvara europeană mai tot timpul. Deci, obţineam şi experienţa internaţională. Pe urmă, era echipa naţională unde se aduna crema şi aveam partide dificile. Nu jucam cu Bosnia sau cu Belarus, ci cu Iugoslavia, cu URSS, cu Cehoslovacia. Erau echipe mult mai puternice decât acum. Toate lucrurile despre care v-am spus au făcut ca valoarea jucătorilor români să crească. Iar, când au avut posibilitatea să plece, ei erau formaţi deja şi de aceea au fost interesanţi pentru cluburile străine.

Ce s-a întâmplat după '89?

În România, regimul s-a schimbat, iar, la nivel global, fotbalul a devenit o industrie în care, jucătorul, această piesă, trebuie format. La noi, în acest moment, s-a produs o mare ruptură! Jos pălăria faţă de cei care pun preţ pe formarea jucătorului în România. Mă refer la Hagi şi la câteva centre sportive, dar, în general, sunt mici excepţii de la regulă. Aţi observat că şi pe câmp cresc flori frumoase din când în când. Ei bine, la acest nivel a rămas şi creşterea copiilor la noi. Fotbalul a evoluat, iar noi am rămas acolo, în urmă. Acum, aşa de departe suntem încât floarea iese pe câmp, o vedem că e frumoasă, o şi culegem, dar ea este firavă! Nu este călită şi nici nu mai are timp. Mi se spune de multe ori că e un fotbalist foarte interesant la noi, joacă bine, o să ajungă mare. OK! Dar, câţi ani are? 23! Păi, la vârsta asta e terminat, e format, nu mai are timp să crească.

Doar centre de copii şi juniori ne lipsesc?

Nu. Noi, în România, n-am ţinut pasul nici cu formarea antrenorilor. Jucătorii de astăzi au nevoie de o altă încadrare. Au nevoie de alte metode ca să fie crescuţi. La noi toate lumea vorbeşte, dar nimeni nu face pentru că n-au fost crescuţi aceşti antrenori. Eu nu zic că noi n-avem inteligenţă suficientă să devenim buni formatori de jucători, în schimb, nu facem absolut nimic în acest sens! Aici trebuie să arăt cu degetul spre conducerile cluburilor, dar şi către şefii federaţiei. Pentru ei creşterea fotbaliştilor şi a antrenorilor trebuia să fie o preocupare primordială.

Şi, totuşi, de ce şi acum, în ceasul al 12-lea, fotbalul juvenil e neglijat în România?

Pentru că nouă ne place să mergem pe principiul că "las' că scoatem noi o şmecherie!". Mergem pe ideea că noi suntem români şmecheri şi scoatem o şmecherie. Din păcate pentru noi, şmecheriile încep să nu mai ţină şi atunci vine palma!

Educaţia extrafotbalistică are şi ea un rol în regresul fotbalului românesc?

Da, dar ştiţi care e baiul? Şi înainte de '89, noi eram cu capul plecat, dar timpul a făcut să ne dăm seamă de ceea ce suntem. Aşa au apărut jucători orgolioşi la Craiova, cum sunt oltenii, şi au fost aplaudaţi în Europa. Dinamo a ajuns până în semifinalele Cupei Campionilor. A venit şi la Steaua un Valentin Ceauşescu, care ne-a dat încredere. Ne-a convins că suntem ca ei, ba chiar mai buni ca ei! Eu cred că ăsta a fost rolul cel mai important al lui Valentin. Pe urmă, au dispărut câţiva oameni din conducerea vieţii sportive româneşti. Au apărut alţii, care n-au această capacitate de a educa jucătorii. De ce? Pentru simplul motiv că această educaţie trebuie să o ai mai întâi tu, ca şi conducător, de undeva ca să o dai mai departe.


"Lui Răzvan îi trebuie experienţă ca să nu mai fie 2-0 pentru adversari de la bun început"

SFAT

1-1 cu Albania şi 0-0 cu Belarus. Ce ne spun aceste rezultate?

Ele confirmă ceea ce v-am spus într-un alt interviu acum trei, patru luni şi anume că echipa naţională de azi nu poate câştiga împotriva oricărui adversar, iar, din păcate, putem fi învinşi de oricine. Bine, acum cu Albania şi cu Belarus n-am pierdut, dar nici mare lucru n-am făcut.

Ne putem aştepta la mai mult cu Franţa şi cu Bosnia?

În mod normal, pentru România, un singur adversar există în această grupă şi acest adversar se numeşte Franţa. Să luăm locul doi şi în condiţii actuale, cu două puncte după două meciuri, rămâne în posibilitatea echipei naţionale a României. Dacă n-avem curaj să acceptăm nici acest obiectiv, atunci situaţia devine dramatică!

De ce?

Eu mă focalizez pe imagine, pe valoarea globală care exportă fotbalul românesc prin echipa naţională şi prin echipele de club. Din cauza eşecurilor succesive, această imagine devine din ce în ce mai şifonată. Pentru mine nu ar fi o problemă să nu ne calificăm la Euro 2012, dacă, de exemplu, băieţii lui Săndoi câştigă Campionatul European de tineret U-21. Prefer o asemenea performanţă decât o calificare la Euro 2012 la seniori. Pentru mine, un asemenea rezultat ar reprezenta o mai mare garanţie pentru viitorul fotbalului românesc.

S-a terminat criza la francezi după victoria din Bosnia?

Nu. Şi ei traversează o perioadă dificilă. Nivelul intelectual al echipei naţionale care a participat la Mondialul din Africa de Sud a fost atât de condamnabil încât nici rezultatele sportive nu puteau fi altele decât cele care au fost. Naţionala Franţei suferă din cauza tinerilor veniţi din periferia oraşelor, care fac legile sub sloganul democraţiei şi a egalităţii. Aceşti tineri îşi permit să-şi bată joc de eforturile altora.

Emiratele Arabe Unite este o ţară în plină dezvoltare. Lângă clădiri moderne, vezi macarale care ridică zgârie-nori



Adică n-au ataşament faţă de echipa naţională?

Ei au ataşament numai de mutra lor şi de nimic altceva!

Laurent Blanc e omul potrivit pentru a scoate Franţa din criză?

Blanc trebuie să evolueze şi el. E antrenor de doar trei ani. Trebuie să mai treacă prin nişte furtuni. La Bordeaux n-a trecut prin furtună, ci a fost înghiţit de ea! Pe de altă parte, prin prisma a ceea ce a fost ca jucător, Blanc este genul de om care atrage atenţia, care impune respect. Sper ca într-o perioadă scurtă să aducă nişte schimbări pozitive.

Totuşi, dacă aduce aceste schimbări pozitive n-ar fi bine pentru România...

Într-adevăr, n-ar fi bine, dar, ce să fac acum? Eu nu pot să spun că dacă a murit capra mea, atunci să moară şi capra vecinului. Nu aceasta este filozofia mea de viaţă. Să dovedească naţionala României că merită să învingă Franţa. Eu spun doar atât: dacă echipa României nu o să profite acum de această situaţie dificilă prin care trec francezii, atunci o să aşteptăm mult timp până o să fim capabili să batem naţionala Franţei.

Ce părere aveţi despre selecţionerul Răzvan Lucescu? A fost contestat de la bun început, iar unii au sugerat că fotbaliştii n-au ce învăţa de la un fost portar...

Atunci, conform acestei teorii, n-ai ce învăţa nici de la Mourinho pentru că n-a fost niciodată un jucător de fotbal! Eu nu cunosc munca lui Răzvan şi de aceea nu o pot comenta. Pot să spun însă că am fost în tribune când România a jucat la Paris împotriva Franţei şi a făcut 0-0. În faţa mea era antrenorul sârbilor, Radomir Antici. Am stat de vorbă cu el în timpul pauzei şi am servit masa. Pe urmă, am văzut Serbia - România, ultimul meci de calificare pentru Mondial. Când a început jocul, aveam senzaţia că la 0-0 e deja 2-0 pentru sârbi! Dar, o să aibă şi Răzvan această posibilitate să acumuleze experienţa necesară ca să nu mai fie 2-0 pentru adversari de la bun început. Bine, atunci s-a terminat 5-0 pentru sârbi, iar Răzvan, elegant, tot ce vreţi, dar parcă îi lipsea ceva...Eu cred că prin asemenea experienţe trec toţi cei care încep o nouă meserie.

Practic, din ce-mi spuneţi, Răzvan învaţă, dar la echipa naţională...

Toţi învăţăm la fiecare meci, că e echipa naţională sau nu. Eu cred că Răzvan ar fi un mult, mult, mult mai bun antrenor dacă ar avea de antrenat naţionala Spaniei.

De ce?

Pentru că acolo ai jucători! Mult mai mulţi, mult mai buni.

Adică e mai puţin importantă calitatea antrenorului...

Cea mai importantă calitate a antrenorului este să fie înconjurat de jucători buni. Poate că există, dar eu încă nu am văzut niciun mare antrenor, fără mari jucători. Helenio Herrera când a fost la Inter a avut jumătate din naţionala Italiei la el. Sigur că aşa e uşor să fii mare antrenor. Vin puţin nu în ajutorul lui Răzvan, dar vă spun că una era să antrenezi România înainte, cu toţi foştii mari fotbalişti români venind de la cluburile importante şi alta e situaţia acum, când jucătorii vin de la echipe mici şi n-au valoare suficientă ca să concureze. Şi Răzvan ar fi putut fi un mult mai bun antrenor, dacă ar fi avut de unde să aleagă. Eu cred că imaginea echipei naţionale la ora actuală reflectă perfect imaginea fotbalului românesc. Şi, până la urmă, de ce tragem în Răzvan? A luat el cumva acest post de selecţioner cu forţa?


"L-am vrut pe Mutu, dar arabii au zis nu din cauza drogurilor"

INTERES

De-a lungul carierei cum aţi procedat când aţi avut un fotbalist-problemă ca Mutu?

Vi-l dau exemplu pe Jardel, poate omul cel mai important care m-a ajutat să devin campion al Portugaliei cu Sporting. În al doilea an la Lisabona, Jardel a fost abandonat de impresarul său şi a ajuns pe cocaină. Ei bine, eu am stat cu Jardel închis într-o cameră în cantonament şi l-am văzut plângând, l-am văzut tremurând! A fost o situaţie deosebit de grea. Sigur, slavă Domnului, cazul lui Mutu nu se compară cu cel al lui Jardel, dar şi aici e vorba de o situaţie dificilă, care lasă urme în spatele jucătorului.

Aţi accepta să lucraţi cu Mutu?

Eu am vrut să-l aduc pe Mutu aici, la Al-Wahda. Şi, chiar i-am propus şeicului care conduce clubul să-l aducem pe Mutu în Emirate. Am vorbit şi cu Ioan Becali despre această situaţie. Şeicul când s-a interesat de Mutu a fost deranjat de două lucruri: drogurile şi faptul că abia din noiembrie va avea drept de joc. V-am povestit asta ca să vă spun că Mutu are această imagine negativă. Acest lucru e ceva care trebuie digerat, dacă se poate. Eu sper că da! Oricum, Adi trebuie să-şi refacă singur imaginea.

Naţionala are nevoie de Mutu?

Există o regulă valabilă pentru toată lumea: din momentul în care devii o problemă undeva şi nu o soluţie, lucrurile nu pot să meargă în paralel şi trebuie să te desparţi. Dacă Mutu este o problemă pentru echipa naţională, atunci nu trebuie făcut niciun compromis fiindcă nimeni nu e de neînlocuit. Va dau şi exemplul lui Maradona, care a avut un caz similar cu cel al lui Mutu. Şi, totuşi, fotbalul argentinian a mers mai departe, există şi astăzi şi tocmai a bătut Campioana Mondială.

În ce relaţii mai sunteţi cu cei de la FRF?

L-am sunat pe Mircea Sandu de două ori când era la Nisa, la tratament. M-am interesat de el şi mă bucur că se simte mult mai bine. Nu sunt supărat pe nimeni de la federaţie, dar nu mai sunt important pentru nimeni de acolo pentru că eu dau telefoanele şi nu ei mie.

Haideţi să vorbim şi despre echipele de club din România. Recent...

Eu mă bucur că Târgu-Mureş este în prima divizie (râde). Asta mă interesează. Va fi greu să ne menţinem în Liga I, dar tare mult m-aş bucura că şi noi să revenim acolo, în elita fotbalului.

Voiam să vă întreb despre faptul că se spune că sunteţi pe lista CFR-ului...

Sunt numai şi numai speculaţii.


"CFR e o echipă respectabilă, dar confundată cu o firmă de telefoane"

ANALIZĂ

Boloni se relaxează, plimbându-se pe malul mării



Cum vi se pare Liga I, per ansamblu?

Globalizarea fotbalului ne impinge şi pe noi în aceea direcţie de a aduce din ce în ce mai mulţi jucători străini în România, iar asta mă deranjează. Mai ales când văd o echipă naţională, cum e cea a noastră, care suferă! Mă întristez când văd uneori că şi pe bancă, peste jumătate dintre fotbalişti sunt străini. N-aş avea nimic împotrivă, dacă 30 la sută dintre aceşti străini ar juca la echipele naţionale ale lor, dar nu e nici pe departe aşa. Acest lucru, într-o bună zi, după părerea mea, ziua aceea e deja în spatele nostru, va trage în jos echipa naţională.

Aţi văzut vreun străin bun în Liga I?

La Cluj am văzut un mijlocaş, Culio, dar şi un vârf, Yssouf Kone de care mi-a plăcut. Restul străinilor vin din banda a patra.

Poate şi criza e de vină. Ştiţi cum se spune: cât dai, atât face...

Nu criza este de vină că nu vine Ronaldo să joace în România. Problema este că pe harta fotbalistică a Europei, imaginea României este palidă din toate punctele de vedere. Eu îmi pun întrebarea: de ce să meargă un fotbalist valoros să joace în România? Şi, îmi mai pun o întrebare: de ce să iau eu, preşedintele unui club român, un jucător valoros? Că dacă fac aşa, acel fotbalist valoros ne-a mâncat bugetul echipei. Deci, concluzia: nu sunt capabil să iau un jucător valoros. Şi, în condiţiile astea, la noi ajung, şi aici nu exagerez, fotbalişti care sunt maximum în a treia linie valorică, dar, mai degrabă, chiar în a patra! Ca să nu mai fie aşa, soluţia e să creştem noi, să facem din tinerii noştri, fotbalişti de foarte bună calitate.

Nici echipele noastre de top nu sunt cunoscute afară?

N-am intenţia de a jigni pe cineva sau de a ironiza, dar, dacă îi propui unui jucător valoros să meargă la Urziceni, ăla o să te întrebe ce este Urziceniul? Sincer, am ajuns într-o situaţie în care acelaşi lucru e valabil şi pentru cluburile din Capitală! Atunci când Clujul, o echipă respectabilă, cu conducători care ştiu să rămână la locul lor, a ajuns în grupele Ligii Campionilor, despre ea se spunea că e o firmă de telefoane! Nu vreau să ironizez, ci constat o realitate! Ei bine, această realitate, ca să o ştergi, trebuie să plăteşti încă cinci milioane în plus jucătorului sau clubului respectiv. Iar, jucătorul, ăla bun, care accepte să meargă la <>, o să ceară cu cel puţin încă un milion de euro mai mult. Asta, dacă este valoros! Ah, dacă este din urna a patra valorică, vine şi pe jos. Dar, eu mă întreb cum va ajuta un astfel de jucător fotbalul românesc, iar asta mă îngrijorează!

DECLARAŢIE

Răzvan este pe drumul cel bun şi este bine că sunt mai mulţi în jurul lui care îi pot da o mână de ajutor.