Paulian Pasarin

           Col (r.) Paulian Păsărin a fost şeful Serviciului de
Contraspionaj. El a condus serviciul de la înfiinţarea sa, în anul
1974, până la dizolvare, în decembrie 1989. Acesta declara că în
decembrie 1989 nu a fost revoluţie, iar evenimentele care au dus la
înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu şi chiar împuşcarea lui şi a Elenei
Ceauşescu, au fost planificate cu mult timp înainte, de Uniunea
Sovietică şi Statele Unite.

Paulian Păsărin a murit în anul 2007, iar apropiaţi ai săi au declarat
că ultimele sale cuvinte ar fi fost: "Mi-au făcut-o şi ei mie.".

Reporter: Domnule colonel, a ştiut Nicolae Ceauşescu ce i se
pregăteşte, sau a fost luat prin surprindere de Revoluţia din
Decembrie 1989 ?

Paulian Păsărin: Despre evenimentele din 1989 pot să spun adevărul,
pentru că am cunoscut faţa nevăzută a lucrurilor, dar nu voi folosi
termenul de revoluţie, pentru că nu

împărtăşesc această variantă şi vă voi argumenta în continuare de ce.

S-a ştiut cu mult timp înainte ce va urma. Au existat informaţii în
mediul oamenilor de informaţii şi nu de genul că s-ar putea, ci au
fost informaţii certe.

Totul a plecat de la o greşeală a lui Nicolae Ceauşescu. La sfârşitul
anilor 70, după moartea lui Brejnev, s-a pus problema cine să fie
succesorul lui la conducerea Partidului Comunist din Uniunea
Sovietică.

Printre posibilii succesori a apărut şi Andropov, care era şeful
KGB-ului în Uniunea Sovietică.

Atunci Ceauşescu a făcut greşeala (nu ştiu dacă sfătuit, sau din
proprie iniţiativă, dar cred că a fost o iniţiativă personală), de a
ieşi pe postul naţional de televiziune cu părerea că nu este Andropov
cel mai potrivit să-l urmeze pe Brejnev la conducerea partidului. De
aici au sărit scântei şi de o parte şi de alta, dar mai ales din
partea lui Andropov, care a ajuns în poziţia de preşedinte al Uniunii
Sovietice.

Deci înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu a fost pusă la cale la Moscova.
În plan informativ, un subordonat de-al meu a venit şi mi-a spus că,
în fiecare zi de marţi şi de vineri ale săptămânii, la blocul din
Piaţa Aviatorilor, bloc care era al sovieticilor şi era un
cămin-hotel,

vin un autocar sau două cu turişti, care a două zi nu făceau altceva
decât să împânzească Bucureştiul. În urma verificării informaţiilor am
constatat că turiştii verificau pieţele, magazinele, dar mai ales se
familiarizau cu dispozitivele de pe traseele pe care circula
Ceauşescu. Dacă bărbaţii aveau ca sarcină să monitorizeze
intersecţiile şi să vadă lipsurile cu care se confruntă populaţia,
femeile au mers până acolo încât îi identificau pe băieţii noştri
aflaţi în dispozitiv şi încercau să le facă "ochi dulci", în ideea de
a intra în vorbă cu ei. Am mers mai departe cu verificarea şi am aflat
că aceste grupuri făceau parte dintr-o divizie amplasată în Basarabia.
Unii dintre ei îşi căutau anumite poziţii, din care să poată

acţiona cu arme de foc. Eu îmi întăresc afirmaţia prin faptul că toţi
care s-au aflat în mulţime şi asupra cărora s-a tras, au fost
împuşcaţi de la înălţime, după traiectoria gloanţelor.

R: Coincid clădirile în jurul cărora au stat mai mult presupuşii
turişti cu cele din care s-a tras în timpul evenimentelor din
Decembrie 1989?

P. P.: Da, cele mai studiate clădiri de către respectivele persoane au
fost chiar cele din care sau de pe care s-a tras în mulţime. De
exemplu, în jurul Televiziunii au fost instalate acele simulatoare,
iar eu cunosc un caz concret, al unui anume Popescu, de pe Zambaccian,
care a mânuit tot timpul simulatorul şi a recunoscut ulterior acest
lucru. Este un fost agent KGB, care a povestit că a folosit
simulatorul, iar pe masă avea un pahar cu apă şi o pastilă, pe care
trebuia să o ia, ca să moară, dacă acţiunea ar fi eşuat, iar el ar fi
fost prins.

R:

 Ce se făcea, concret, cu acele simulatoare?

P. P.:

 Simulatoarele erau de mai multe categorii: de zgomot care imitau
trecerea unui tanc, o rafală de mitralieră, o explozie, dar şi
simulatoare cu efecte luminoase, cu trasoare. Deci, revenind la
întrebarea iniţială, dacă s-a cunoscut sau nu ce urmează, este cert că
Ceauşescu a fost informat despre faptul că urma să fie înlăturat.
Astfel, pentru că ştia că i se pregăteşte ceva, nu a rămas niciodată
pe timp de noapte în URSS, de câte ori s-a dus în vizită, n-a acceptat
niciodată să se facă aplicaţii pe teritoriul României, împreună cu
celelalte state din Tratatul de la Varşovia şi nici măcar să treacă
trupele pe teritoriul ţării, singurul lucru pe care l-a acceptat fiind
aplicaţiile pe hartă.

Mulţi spun că ar fi fost vorba despre o trădare a Securităţii, dar
Securitatea şi-a făcut datoria, aceea de a culege informaţii, de a le
verifica şi de a informa pe preşedinte despre ce se întâmplă, ori noi
asta am făcut.

Trebuie precizat că eu şi cu oamenii mei ne ocupam strict de
securitatea preşedintelui şi nu aveam nici o legătură cu trupele de
securitate, care se ocupau de securitatea naţională.

Poate am fost acuzaţi că nu am acţionat în timpul evenimentelor din
1989, dar trebuia să te gândeşti întâi la ţară şi apoi dacă e bine sau
nu să-l aperi pe Ceauşescu. Dacă ar fi acţionat Securitatea, ar fi
însemnat măcel naţional. Trebuie spus că s-a afirmat că în România a
fost genocid şi că sunt 62.000 de morţi, o cifră lansată dinainte de
sistemul de dezinformare sovietic, ca să justifice intervenţia
militară, o altă variantă pusă la cale de sovietici, dacă varianta
începută ar fi eşuat. S-a acţionat cu planuri de dezinformare, s-a
acţionat cu zvonuri, propagandă defăimătoare, prin Europa Liberă şi cu
mobilizare de oameni, ceea ce s-a întâmplat la Timişoara şi la
Bucureşti. Asta pentru că lumea era nemulţumită şi era uşor de scos în
stradă. Iar la acţiune n-au participat numai sovieticii, au participat
şi americanii, aceştia din urmă în partea aeriană.

R:

 Deci, concret, cine şi ce a hotărât îl legătură cu soarta soţilor Ceauşescu?

P. P.:

 Bush cu Gorbaciov s-au întâlnit în vara lui 89 la Malta şi au hotărât
înlăturarea lui Ceauşescu de la conducerea României, dar s-a hotărât
ca treaba să fie executată pe cale terestră de Uniunea Sovietică şi pe
cale aeriană de Statele Unite. Reţeaua informativă, însă, a fost
îmbunătăţită, pentru că, pe lângă serviciile secrete ruse şi americane
ce au acţionat în plan informaţional, s-a colaborat şi cu serviciile
de informaţii ale evreilor, sârbilor. De altfel,

vreau să-i informez pe cititori că primul partid comunist care a rupt
legăturile cu Nicolae Ceauşescu a fost Uniunea Comuniştilor Iugoslavi,
în frunte cu Miloşevici, iar principala poartă de intrare a trupelor
de comando în România, care au declanşat evenimentele de la Timişoara,
a fost graniţa sârbească.

R:

 Am înţeles cine au fost actorii acestor scene, dar care era scopul,
ce voiau, de fapt, să facă ?

P. P.: Gorbaciov voia înlăturarea lui Ceauşescu şi o Perestroika,
adică schimbarea şi destinderea, care să ducă la un grad mai mare de
libertate, dar tot într-un socialism cu un singur partid. De ce?
Pentru că Gorbaciov era finul lui Andropov şi a fost şeful direcţiei
de dezinformare din KGB, deci acţiona ca un profesionist. De altfel,
la întâlnirea şefilor de state şi de guverne din Tratatul de la
Varşovia, care a avut loc la Moscova, Gorbaciov s-a întâlnit separat
cu fiecare şef de stat, iar când s-a întâlnit cu Ceauşescu i-a spus că
trebuie făcută o schimbare, iar aşa cum s-au retras alţii (Honeker a
plecat, Brejnev a plecat, Jivcov a plecat), e cazul să se retragă şi
el, la al XIV-lea congres.

Răspunsul lui Ceauşescu a fost destul de categoric, cum că e treaba
partidului şi a poporului său, iar atunci Gorbaciov l-a ameninţat,
că-l şterge de pe faţa pământului, la care Ceauşescu a trecut şi el la
ameninţări, spunând: "Dacă te mai amesteci în ţara mea îţi fac din
Europa un Vietnam cum n-ai mai văzut niciodată şi-ţi cer Tezaurul,
Insula Şerpilor şi Basarabia!"...  Efectul discuţiei lor s-a văzut şi
în întâlnirea generală, pentru că Ceauşescu a anunţat că s-a înţeles
cu şefii de state şi cu primii miniştrii, ca următoarea întâlnire a
primilor miniştrii să aibă loc la Bucureşti şi Gorbaciov din prezidiu
i-a zis: "Să vedem dacă mai apuci!...".

R: A fost acea întâlnire de la Moscova semnalul de începere a
evenimentelor din decembrie 1989?

P. P.: Categoric! La cererea lui Gorbaciov, a pornit ofensiva şi
trebuie să clarificăm ce s-a întâmplat la Timişoara . Se tot vorbeşte
de cei 42 de morţi, care au fost împuşcaţi

la Timişoara şi arşi în crematoriu la Bucureşti. Nu au fost oameni din
Timişoara , ci oameni din trupele de comando, care trăgeau de aproape
în oamenii care manifestau. Au fost depistaţi, împuşcaţi şi duşi la
Morgă. Din toţi, n-a venit până acum vreo rudă să spună că le-a fost
ars cineva la crematoriu. Ei erau oameni recrutaţi cu ani în urmă din
străinătate, e drept români, dar despre care nu se mai ştia nimic. Ei
au fost recrutaţi şi pregătiţi în Ungaria şi au fost

pregătiţi special. Ei au fost cei care i-au scos pe studenţi afară cu
forţa. Mulţi se tem să spună, dar eu ştiu, pentru că am cules
informaţii.

R: Pe aceşti oameni din trupele de comando cine i-a împuşcat?

P. P.: Oamenii generalului Nuţă Constantin, şeful Inspectoratului
General al Miliţiei i-au împuşcat, iar el a fost trimis la Timişoara
de Elena Ceauşescu, pentru că Ceauşescu era în Iran . Iar ca o dovadă
că aşa a fost, ungurii au făcut deja monument celor 42 de morţi în
Ungaria. Când a plecat din Timişoara, Nuţă a luat cu el toate
documentele şi probele pe care le avea de la acţiunea care a avut loc,
inclusiv probe video. Ruşii au ştiut, însă, că acesta are probe
împotriva lor, aşa că l-au interceptat în tren la Alba Iulia şi l-au
urcat într-un elicopter, care a pierit într-o explozie, iar Nuţă,
echipajul şi dovezile au ars. Deci, după cum vedeţi, totul a fost pus
la punct, spontane fiind doar manifestaţiile oamenilor în stradă, dar
şi ieşirea lor a fost provocată de cei care au organizat totul. Asta
pentru ca o simulare de revoluţie a poporului să mascheze intervenţia
externă.

--