intra intr-un "conflict de interese". Daca am refuzat acuzatiile celor
care sustin ca nu pot vorbi despre realitatile din Romania daca nu
(prea mai) locuiesc acolo, refuz si sa ma transform in acuzator.
Textul, insa, merita citit. Doare pana la prasele, credeti-ma.
Te arde. Ştiu că te arde. Dar dacă vii în România, aşteaptă-te să găseşti
aici o societate profund polarizată, profund schizoidă. Din ce în ce mai
polarizată şi mai schizoidă de la an la an. Mă tem că ai să găseşti - ca şi
mine - o majoritate ponosită, subjugată compromisului şi lipsită de
drepturi, despuiată pînă şi de propriile potenţialităţi, peste care
tronează vulgar şi arogant o minoritate, îndrăznesc să spun ucigaşă, cu
"gipane" supradimensionate, gata să te spulbere cu zile pentru singura vină
de a te fi aflat în faţa scumpilor lor bolizi, gata să te stîlcească în
bătaie pentru simplul moft de a-i fi încurcat în grandomania lor fără
limite. Sînt indivizi care şi-au pierdut orice reper nu doar creştin, ci
uman. Iar lege nu există. Decît, poate, pentru proşti, în fond, asta e şi
ideea. Sărmanii îi urăsc pe bogaţi, îi dispreţuiesc pentru comportamentul
lor, dar în adîncul inimii îi invidiază, le admiră viaţa şi ar vrea să fie
ca ei. Să poţi ajunge din terorizat terorist, iată visul ce merită
visat!. Oamenii au uitat să(-şi) vorbească şi latră. Se comunică aproape
monosilabic: băi, măi, vino, du-te, hai, mă-ta; toate formulele de
politeţe, de bunăvoinţă, cuvintele acelea galante, cu consistenţă, noimă şi
duh, care te îmbogăţesc, care îţi descreţesc fruntea şi îţi fac ziua
agreabilă - mulţumesc, bună ziua, ce mai faceţi, mă bucur pentru
dumneavoastră - par
să fi ieşit din uz. Trăiesc numai în dicţionare şi, din
cîte îmi dau seama, dicţionare nu prea mai foloseşte nimeni.
Lumea se îmbulzeşte în zona ta privată la bancă, la poştă, la magazin.
Lumea nu e senină şi demnă. Lumea care "se descurcă" e mereu grăbită,
repezită, agresivă. În realitate, se fuşereşte la greu, şi totul pare dus
numai pînă la jumătate. Hai, maximum pînă la trei-sferturi, după care "e
bine şi aşa", se schimbă brusc direcţia, viziunea, prioritatea. Fidelitatea
faţă de un principiu asumat e taxată drept rigiditate, criteriile-s bune
doar în teorie. Flexibilitatea e cuvîntul de ordine azi, mai ales cea
morală. Se practică, în plus
, o exhibare degradantă, greţoasă a
sexualităţii; senzualitatea femeii nu mai e cu perdea, e pornografie;
machiajul e greu, decolteurile - adînci, bărbaţii - aţîţaţi în animalicul
lor. Lucrurile sfinte sînt subiect de banc, iar spaţiul public este
nespălat.
De gura adolescenţilor să te fereşti. Mulţi dintre ei nu mai respectă nimic
şi pe nimeni, nici chiar (de fapt, asta în primul rînd) pe ei înşişi.
Ruşinea a murit, cuviinţa îşi dă ultima suflare.
Prin cartiere, cofetăriile s-au transformat în cazinouri.
Manelele au evadat din muzică şi s-au instalat în haine, în arhitectură, în
maldărele de gunoaie din mijlocul parcurilor naţionale, în drujbe şi în
termopane. Kitsch-ul acoperă ultimele bastioane ale solemnităţii şi ale
decenţei. Piese de o frumuseţe elegant trasată cad în mîinile unor
demolatori nu doar fără cultură, ci lipsiţi chiar şi de acea înnăscută
delicateţe în faţa purităţii simple. Unii demolează chiar construind.
Demolează autenticul şi frumosul, sluţesc peisajul şi handicapează
sufletele privitorilor. Natura, creaţie a lui Dumnezeu, e incendiată,
braconată, furată, retezată la pămînt, lăsată să se irosească sub scaieţi.
Aşa tratează mai-marii darul. Ţara-i un SRL. Al lor.
Preoţia se vinde şi se cumpără, moşiile sufleteşti se tranşează ca şi
imobiliarele. Spiritul trebuie ancorat cu lanţuri în trotuar, ca nu cumva
să leviteze. Trebuie îndesat cu talismane din pleu. Crucile trebuie
împănate ca nişte ţoape ale tranziţiei, cu flori de plastic îndesate în
jumătăţi de PET-uri pline de praf. Evlavia se exprimă în doze mari de
beton, în pseudo-icoane şi în podele sclipicioase. Lucrurile bune trebuie
să fie mari. Bigotismul a devenit virtute şi vorbeşte în citate
aproximative. Ai senzaţia că sufletele rătăcesc răzleţe undeva într-un
gulag invizibil, iar trupurile derutate, tracasate de griji, se preumblă
singure, pustii şi pline de riduri de colo pînă colo, punîndu-şi ca unic
ţel banul - fără de care eşti nimeni. Dacă nu ai bani, nu ai drepturi, nu
primeşti respect, nici îngrijire, demnitatea persoanei umane stă în
dimensiunea portofelului, în succes, în numărul de plecăciuni efectuate
periodic faţă de pile suspuse. La cantitatea de muncă şi de stres pe care o
presupune, o minimă prosperitate te costă sănătatea, căsnicia şi viaţa
personală. Toţi vor să ajungă bogaţi repede, doar o viaţă au, şi ea se
consumă integral aici, între hoţi şi şmecheri, în această perpetuă senzaţie
de nesiguranţă. Da, aşteaptă-te ca în România să te simţi în nesiguranţă.
Aşteaptă-te de asemenea să găseşti lucruri mai proaste decît "dincolo" la
preţuri mai mari decît "dincolo", la salarii mai mici decît "dincolo".
Cine mai are oare instinctul de a produce realmente ceva, şi încă lucruri
de calitate? O mai fi viu instinctul acela al ţăranului harnic şi cu scaun
la cap de a diversifica, de a fi pregătit, de a umple hambarul cu lucrul
mîinilor lui? Ori pasiunea meşteşugarului de a lăsa ceva solid în urmă,
peste generaţii? Mai ţine cineva la ideea lucrului durabil şi bine făcut ca
la o satisfacţie personală? Nu pot să îţi dau mari speranţe. Se practică
intermedierea, comerţul, mutatul dintr-o parte într-alta a lucrurilor
produse de alţii. Se practică mulsul. Mulsul de bani de la stat, mulsul din
fonduri europene. Toată ţara pare o ţeapă. Totul pare gestionat, legiferat
şi administrat, de parcă ar avea în vedere un unic obiectiv: ţeapa. Cît mai
mare şi cît mai repede.
Aşteaptă-te ca acela care a comis o ilegalitate să îţi pretindă să plăteşti
în locul lui, iar dacă refuzi să o faci, să se indigneze că "nu e drept".
Şmecheria e numai a lui, dar vinovăţia e la comun, ca la comunişti. Cînd e
de luat, să ia singur, dar cînd e de dat, să dea toţi. Pretutindeni
manipulare, dezinformare, naivitate întreţinută, sărăcie. Democraţia nu
funcţionează, fiindcă dacă ar funcţiona ar însemna că poporul ar avea
puterea, or eu nu văd asta niciunde. Educaţia e dinamitată, după cum e şi
familia. Copiii rămîn de izbelişte, devoraţi de oboseala, precaritatea
materială, visele consumiste sau ambiţiile de carieră ale părinţilor.
Sănătatea e un cadavru în putrefacţie, iar - dacă-mi permiţi metafora - la
morgă nu funcţionează nici frigiderele, nici aerul condiţionat. Agricultura
e în colaps; turismul e o glumă sinistră (avem brand, dar n-avem produsul
propriu-zis); sportul e cvasi-inexistent. Drumurile sînt omor cu
premeditare.
Ai senzaţia că ţara nu e guvernată. Ai senzaţia că singurul care mai duce
la o coeziune de vreun fel e fotbalul. Vei resimţi cu o acuitate dureroasă
dezagregarea, disoluţia, absenţa oricărei strategii a poporului român
pentru poporul român. Cine sîntem? Cine vrem să fim? Dacă îţi pui asemenea
întrebări, dacă te interesează ce cerem noi de la noi înşine ca neam şi ca
stat, unde anume avem de gînd să ne poziţionăm în matricea naţiunilor, din
punct de vedere cultural, politic, economic, unde ne vedem peste zece ani
şi ce întreprindem, concret, pentru asta, mă îndoiesc că vei afla în ţară
un răspuns. Oamenii nu mai cred, nu mai speră, nu îi mai motivează nimic
decît interesul propriu, chinurile şi frustrarea acumulată, dar zac inerţi
civic, vociferînd inutil în faţa televizorului sau pur şi simplu epuizaţi,
preferînd să se lase conduşi. Direct în stîlp sau în şanţ. Pare că nu-i mai
şochează nimic, nu-i mai oripilează nimic, nimic nu li se mai pare
strigător la cer.
Patria e enclavizată. Căci da, singurele care mai trăiesc, care mai respiră
cît de cît normal, care mai ţintesc către ceva, care nu au fost carbonizate
încă în acest război civil mocnit, dar generalizat sînt cîteva discrete
enclave de dreaptă judecată, de deschidere, de iniţiativă, de
profesionalism, de activitate creatoare, de revoltă şi construcţie, de
demnitate, de mărturisire, de creştinism autentic, de delicateţe
revigorantă, de dăruire şi bunătate, de gîndire pe termen lung, de
convingere în nişte valori perene, clare şi nenegociabile. În faţa acestor
oameni, care se încăpăţînează să dea ce au mai bun din ei în aceste
condiţii (pe care tu abia reuşeşti să le suporţi în trecere), îţi vei pleca
fruntea şi te vei simţi inferior. Unii zic că enclavele sînt majoritare şi
probabil că e adevărat. Dar nemaiputînd comunica între ele, neputîndu-se
uni şi acţiona în front comun, sînt, practic, anihilate. Urletul ubicuu al
imposturii îi ascunde, vrînd să îi facă muţi şi invizibili. Caută să le
discrediteze eforturile, îi bruiază şi descurajează sistematic, ca într-un
plan perfid menit să convingă că verticalitatea aici e imposibilitate şi
povară. Uneori reuşeşte. Enclavele bine-crescute îşi acceptă
marginalitatea, efectuînd mişcări retractile către forul interior al
propriei fiinţe, refugiindu-se în anonimat ca să se salveze măcar pe sine.
Înţelepciunea lor proaspătă, răbdarea lor purificatoare se transmite ca
alchimia numai pe filiere de iniţiaţi, iar copiii lor vor suferi precum
ciudaţii şi inadaptaţii societăţii.
Vino, dacă însetezi tare, dar ai să pleci mai îndurerat şi mai confuz,
realizînd că, de fapt, alternativa perpetuă în care trăieşti, dulcele
intangibil, posibilitatea acelui acasă la care visezi mereu şi-n care, ca
emigrant român, eşti suspendat o viaţă întreagă, de fapt nu există. A murit
şi, încet-încet, va muri şi în tine.
Comentarii
Nimeni nu va rezolva problemele! (....)
30/06/2010 09:19
Resemnarea atrage insuccesul!!! ... Vorbele pe care le aud cel mai des
sunt: "statul este de vina", "seful este de vina", "vecinul este de
vina" ... aceasta este deviza zilei: "altul este de vina" ... ceea ce
vad eu in Romania este: resemnare, victimizare, lene (intelectuala),
complacere samd. ... aceste atitudini distrug Romania, nu
conducatorii, conducatorii speculeaza slabiciunile sociale, in esenta
problema este in societate nu in conducerea ei, societatea are liderii
pe care ii "oglindeste". ... Orice schimbare incepe cu tine insuti.
... Incercati sa depasiti cultul personalitatii (lider=tara) indesat
cu lopata de Ceausescu in mintile voastre. ... Un mare om a spus: Nu
va ganditi ce poate face tara pentru voi, ganditi-va ce puteti face
voi pentru tara !!!
jos cu dictatorul si aghiotantul lui (yutalam)
30/06/2010 07:43
bASEASCU SI bOC AU CITIT ACEST ARTICOL? Poate se trezesc si ei din
betia puterii? Poate realizeaza acum, in al 11-lea ceas, in ce hal au
adus tara. Acesti doi satrapi nu vor sfarsi bine. Cat de repede vor fi
parasiti de toti pe cei care ii aduna in taina la Snagov pentru ai
face complici la faradelegile lor.
are dreptate... (carlo)
30/06/2010 07:32
anul trecut am fost dat afara de la o firma
din cluj...(DAS)..pentru ca am refuzat sa lucrez peste program
fara sa mi plateasca orele suplimentare...desi cred eu am fost foarte
harnic...ce mi s a spus?..."de ce nu stai ca toata lumea peste
pogram"...apoi in urmatoarea zi m au chemat in sedinta....si mi au
demonstrat ca am gresit desi nu am beut niciodata pe santier....desi
am lucrat incontinuu...desi nu am furat cupru cum faceau colegii
mei...ca sa ti spun ca m am intors din Italia in Romania...ca sa
patesc asa ceva!!!!....acum sunt iar in Italia la aceeasi firma
dezamagit de sistemul comunist din firmele particulare romanesti...ce
duduie de sefi de echipa...sefi de departament (oameni ce nu lucreaza
practic....si sunt si platiti)...unde capul plecat nu este aruncat in
somaj...unde cine lucra e prost...("nu mai lucra atat pentru banii
astia...esti prost")...am avut ocazia sa fac comparatie intre Noi si
EI....suntem foarte departe...aici nu sunt sefi de echipa...ca sa mai
spun ca se respecta programul....si orele suplimentare sunt
platite...dar asta e , am lasat 1200 de euro pentru 15 milioane ca sa
ma scuipe in fata un taran manelist cu scoala...dar a fost ca un dus
cu apa rece....sper sa nu ajung sa lucrez iar la un patron
roman...sunt prea sincer si harnic sa ma prostituez (ca sa nu zic
lucrez)in aceasta tara manelizata in ideologie....pacat....
Si voi sunteti vinovati (Vigilentul)
30/06/2010 07:02
Cei care ati plecat, tineri inteligenti, pregatiti, cu educatie si
ne-ati lasat cu mediocrii si cu subdezvoltatii, si voi ati contribuit
la decaderea Romaniei. Copiii vostri, nu mai sunt viitorul tarii
parintilor vostri, ci vor imbogati alte popoare. Prin plecarea voastra
a scazut coeficientul de inteligenta, educatie,pregatire al poporului
roman. Fiti dar fericiti cu noile voastre "mame" mai bogate, dupa ce
v-ati parasit "mama" cea saraca, care devine din ce in ce maisaraca.
Nu va gannditi ca va fi mai bine in Romania in generatia voastra,n-are
cum, am ajuns cu 100 de ani in urma. Si cand am vrut sa incercam sa
gasim o alta cale,voi, cei plecati, ati votat peste vointa noastra, sa
ramanem si sa ne zbatem tot cu dictatorul cu fata stramba si cu
sufletul urat. Nu ne ajutati, dar rau ne faceti,ne-ati luatsi speranta
ca,poate, ar fivenit o conducere mai eficienta.
ganduri care dor. (carcotas)
30/06/2010 06:53
Dor cu atat mai mult cu cat,privind in urma,nici nu ne dam seama cand
si cum s-au infiltrat in viata si s-au generalizat aceste
tare.Libertatea a fost ca un drog ce ne-a amortit simturile si ne-a
deformat realitatea.Democratia castigata a fost ca un drept de a face
fiecare ce vrea,cum vrea,fara a mai tine cont de legi si reguli de bun
simt.Am luat de la altii ce a fost mai rau si am ridicat la rang de
virtute.Poate nu este imposibil sa ne revenim,dar va fi foarte greu.Cu
atat mai greu cu cat,privind in jur simti ca nu ai in cine sa-ti pui
nadejdea si speranta.Ajungi sa crezi ca nu este ceva in regula cu
tine,cel care gandesti altfel,ai vrea sa fie altfel.De aici si droaia
de nostalgici,atat de acuzati de media si conationali.Nostalgia lor nu
este dupa vremurile "epocii de aur",nostalgia asta este dupa vremurile
cand exista o siguranta,o stabilitate a legilor si regulilor,o
solidaritate.Acum nu mai exista nimic.Domneste frica si
nesiguranta.Frica pentru ce poate aduce ziua de maine.Frica de a te
imbolnavi si a avea nevoie de investigatii si tratament.Frica
permanentelor schimbari de legi si reguli,de preturi,de traxe si
impozite.Nesiguranta locului de munca
,a locuintei,a viitorului copiilor nostri,copii ce constatam cu
stupoare ca-si schimba modul de perceptie asupra valorilor ce ne-am
straduit sa li-le insuflam si inlocuiesc aceste valori cu falsuri
pline de sclipici si superficialitate.Traim intr-un continuu stres si
nici nu stim daca se va mai schimba vreodata modul acesta de viata sau
suntem condamnati pe veci.
si acum ? (10ani de imigrant)
30/06/2010 06:03
chiar nu se poate face nimic decat sa ne plangem si stam la distanta?
eu m-am saturat de trait pe alte meleaguri, as vrea sa ma intorc
acasa.
Exceptional!!! (Un imigrant(USA))
30/06/2010 05:20
Felicitari celui care a gandit si a scris acest articol oriunde s-ar
afla si oricine ar fi.Cat adevar si cata durere pot cuprinde aceste
randuri!!!
________________________________
Find it on Domain.com.au Need a new place to live?
--
Analize, sinteze economice, politice, geostrategice, despre Romania, peromaneste
http://peromaneste.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu