neurotoxic, responsabil de aparitia dementei Alzheimer.
Prima masura:
Aruncaţi vasele din aluminiu !
La nivel european, s-a dat alarma cu privire la prezenta in exces a
aluminiului in alimentatie. Acest element e peste tot, in aer, apa,
sol, si, in anumite cantitati, nu este daunator organismului. Dar, in
ultima vreme, produsele pe care le consumam, de la alimente, la
medicamente, apa si chiar obiectele inconjuratoare, ne pun in contact
cu o supradoza din acest metal toxic. Efectele sunt dintre cele mai
devastatoare: boli ale sistemului nervos, printre care si Alzheimer.
Mai jos sunt sursele de aluminiu din mediul inconjurator si produsele
pe care ar trebui sa le indepartam din viata noastra.
Avertisment ignorat
Aluminiul este un nemetal omniprezent pe Terra, e folosit si in
industria alimentara, ca aditiv, in medicamente (antiacizii, acidul
acetilsalicilic tamponat), in produsele de larg consum, exista in aer
si in apa. Este inevitabil. Dar, in ultima vreme specialistii au
constatat o concentratie crescuta de aluminiu in organismul oamenilor,
mai ales al copiilor, intoxicarea putand ajunge saptamanal la 2-3
miligrame de aluminiu pe kilogram, in conditiile in care cantitatea
tolerabila este de cel mult un miligram. In timp, expunerea la
aluminiu duce inevitabil la dementa. Alerta la aluminiu s-a dat inca
din secolul trecut, dar oamenii au ignorat avertismentele. Pana in
1940, cand o renumita doctorita a descris cazul catelusului ei care
fusese pe moarte si nici un veterinar nu reusise sa-i afle
diagnosticul. Ea obisnuia sa-i pregateasca mancarea in cele mai bune
tigai de aluminiu, insa cainele a inceput sa vomite dupa mese si dupa
o luna era atat de slabit ca nu se mai putea tine pe picioare. Stapana
a schimbat tigaia cu una emailata, constatand imediat imbunatatirea
sanatatii cainelui, pana cand acesta s-a refacut total. Desi pare greu
de crezut, aluminiul e responsabil de multe dereglari si in organismul
oamenilor, cea mai cumplita fiind dementa, afectiune de care sufera
milioane de persoane in lume.
Beti apa de izvor !
Apa noastra cea de toate zilele e plina de aluminiu. Cea mai mare
parte a uzinelor de tratare a apei de suprafata utilizeaza sulfat de
aluminiu ( la noi in Romania se intrebuinteaza curent , eu stiu ca mai
toata productia de sulfat este destinata acestui cunsum) pentru a
elimina microorganismele nocive si alte particule pe care le contin si
care pot fi usor distruse prin sedimentare si filtrare. Pentru ca
sulfatul de aluminiu este eliminat in mare parte printr-un stadiu mai
avansat al procedeului, concentratia de aluminiu a apei tratate este
mai ridicata decat in cea netratata. Aportul zilnic de aluminiu din
apa potabila poate varia mult in functie de regiune si de rauri care
sunt mai bogate sau mai sarace in aluminiu. Se crede in general ca
aluminiul de origine naturala, provenit din apa netratata, se afla
intr-o forma care nu este usor asimilata de organism si nu provoaca
efecte negative asupra sanatatii. Dar apa tratata contine aluminiu
usor asimilabil, de aceea - atentie! - apa poate fi o sursa mai
importanta de aluminiu decat hrana. Cantitatea de aluminiu din apa
imbuteliata si cea de la robinet variaza si ea, dupa cum producatorii
utilizeaza apa de la robinet cu sau fara tratamente suplimentare. Cel
mai bine e sa citim cu atentie eticheta sticlei de apa minerala sau
plata si sa o alegem pe cea care contine cel mai putin aluminiu.
Riscul de aparitie a bolii Alzheimer e de 7-8 ori mai mare la
persoanele care consuma ape bogate in aluminiu monomeric.
Continut in medicamente
Aportul de aluminiu care provine din aerul nepoluat se ridica la cel
putin patru micrograme pe zi. Dar unde mai exista aer nepoluat? In
zonele industriale, unde nivelul aluminiului din aer este mult mai
ridicat, cantitatea poate creste la mai mult de 100 micrograme pe zi.
La serviciu, muncitorii pot respira 3,5 pana la 7 miligrame de
aluminiu pe zi. In afara de aer si apa, oamenii absorb aluminiu, si
inca in doza maxima, si din medicamente. E vorba de cele care nu sunt
prescrise de medici si care se vand la cerere in farmacii, ca
antiacizii, acidul acetilsalicilic tamponat si unele vitamine pentru
copii. Organizatia Mondiala a Sanatatii a estimat ca aportul celor
care consuma regulat acest tip de medicamente pe baza de aluminiu
poate creste pana la cinci grame pe zi. Toti acesti factori care
contin metalul toxic au efecte diferite asupra organismului in functie
de varsta si grad de sanatate. Dar cele mai puternice surse de
expunere la aluminiu raman ambalajele: cutii, caserole, foliile care
au la baza acest metal. Un studiu recent publicat de o revista
medicala din Australia a aratat ca doza de aluminiu care se gaseste in
cutiile metalice de bauturi si sucuri o depaseste cu 5% pe cea din
ambalajele din sticla.
Aluminiul n-are ce cauta in bucatarie !!!!!!!!!!
Anul trecut, medicii români au determinat cantitatea de metale toxice
din firele de par recoltate de la 1.000 de persoane. Rezultatele
cercetarii i-au uimit: peste 30% dintre pacienti au aluminiu in corp.
Efectele imediate sunt urmatoarele: omul are dureri de cap, se
baloneaza, i se usuca pielea si isi pierde pofta de mancare. Pacientii
care sufera de afectiuni renale si primesc tratamente de dializa
regulat, se expun la niveluri crescute de aluminiu in lichidele pentru
dializa. Studiile au aratat ca aluminiul ajunge in organism si din
cereale, prajituri, biscuiti, paste, legume (ciuperci, spanac,
ridichi, laptuci), dar si din ceaiuri sau bauturi care contin aditivi
alimentari cu aluminiu, cum ar fi cacao. Cantitatea de aluminiu creste
peste cota admisa si atunci cand pestele si carnea sunt gatite in oale
din aluminiu sau sunt impachetate in folie de aluminiu (staniol, supus
la temperaturi mari in cuptor). Toti suntem expusi mai mult sau mai
puttin riscului de a absorbi aluminiu, daca nu in bucataria proprie,
atunci cand bem o cafea in oras, preparata cu apa contaminata sau in
ibrice de aluminiu. Un pericol pentru sanatate il reprezinta si
radiatoarele confectionate din aluminiu care sunt responsabile pentru
simptome ca: ameteala, tulburari de vedere si chiar inceputul unor
paralizii.
Efecte nefaste
Persoanele supraexpuse la aluminiu pot sa prezinte encefalopatie, o
forma de dementa caracterizata de convulsii, tremuraturi, psihoza si
diferite schimbari la nivelul vorbirii si al comportamentului.
Encefalopatia, ca efect al expunerii la aluminiu in exces, se
intalneste mai ales la bolnavii care fac dializa. Absorbtia mare de
aluminiu poate provoca anemie, osteomalacie (oasele moi sau
sfaramicioase, din cauza tulburarilor profunde in metabolismul
fosforului si al calciului din masa osoasa), infarcte. Aluminiul este
asociat si altor boli serioase care afecteaza sistemul nervos, precum
maladiile Lou Gehrig si Parkinson. Dar cele mai de temut sunt dementa
presenila, tulburarile mentale, imbatranirea precoce si Alzheimer.
Desi industria farmaceutica a mediatizat exagerat progresul
inregistrat in prevenirea si tratarea acestei boli, in realitate
progresul este nesemnificativ. Primele simptome care se recunosc la
aceasta boala, si care indica inceputul unei deteriorari mintale
progresive, sunt pierderile de memorie, dezorientarea si depresia.
Celulele creierului pacientilor suferinzi de aceasta boala pot contine
de > 10 pana la 30 de ori mai mult aluminiu decat media.
Ce obiecte trebuie aruncate ?
Toxicitatea acestui metal a fost descrisa in "Sciences et Vie", unde
s-a aratat ca efecte secundare ale aluminiului apar chiar si cand este
consumat in cantitati mici. Un alt caz de intoxicatie cu aluminiu este
tratat intr-o revista medicala americana ca o tumoare a esofagului
care s-a retras cand bolnavul a incetat sa mai foloseasca vase de
aluminiu. Ce putem face noi pentru a sta cat mai departe de aluminiu?
In primul rand trebuie sa scapam de toate ustensilele, tacamurile si
recipientele de aluminiu din bucatarie, sa consumam apa imbuteliata cu
continut scazut din acest metal sa renuntam definitiv la ambalarea
alimentelor in staniol si folii de aluminiu, sa evitam aspirina pe cat
posibil, sa nu mai cumparam conserve, bere si racoritoare la cutie, sa
refuzam mancarea la caserole tapate cu aluminiu. Pare imposibil, dar
veti vedea ca aceleasi alimente exista si in ambalaje de sticla sau
carton. Cat despre celelalte obiecte care ne inconjoara, eliminati-le
pe cele inutile. De termopane si usi de aluminiu n-aveti cum scapa.
Aluminiul din deodorante
Ambalajele produselor cosmetice (sprayuri, cutii de crema, vopsea) au
aluminiu din belsug. Aluminiul continut in deodorante (20% clorura de
aluminiu) patrunde mai usor prin piele decat pe cale digestiva. In
plus, inhalarea de aluminiu fin divizat si de pulbere de oxid de
aluminiu a fost identificata drept cauza a fibromului pulmonar si a
lezarii plamanilor. Antiperspirantele contin si ele saruri de aluminiu
si zirconiu, care inhiba activitatea glandelor sudoripare, prin
blocarea si inchiderea porilor. Un studiu efectuat la Universitatea
Reading (Marea Britanie) acuza antiperspirantele si deodorantele ca
pot favoriza aparitia tumorilor mamare, cauzate de absorbtia prin
piele a unei cantitati de aluminiu. Asimilarea pe termen indelungat a
unor concentratii importante de aluminiu prin deodorante si
antiperspirante poate conduce la serioase probleme de sanatate.
Persoanele cu asa zisa " aluminofobie" pot folosi antiperspirantele
sau deodorantele fara aluminiu, disponibile in farmacii.
Un element vechi de 180 de ani
Aluminiul a fost descoperit de catre Friedrich Wöhler in anul 1827.
Este cel mai raspandit nemetal din natura. Nu se afla in stare libera,
deoarece este reactiv, dar se gaseste in minereurile de bauxita,
nefelina, silicatii sau oxizii sai: corindon (incolor), safir, rubin,
smarald, smirghel. Este foarte folosit in industrie datorita
rezistentei sale la oxidare, proprietatilor mecanice bune si
densitatii sale mici. Aluminiul este folosit in industria
aerospatiala, in constructii, acolo unde este necesar un material usor
si rezistent. Are bune proprietati electrice.
E-ul criminal
In Uniunea Europeana, aluminiul este intalnit sub denumirea de E 173,
responsabil de aparitia unor boli ca Alzheimer si Parkinson,
osteoporoza, boli cardiovasculare. Fiind neurotoxic, Comisia Europeana
dezbate posibilitatea de a fi retras din alimentatie, mai ales a
copiilor. E 173 este un colorant intalnit mai ales in produse bazate
pe cereale, ca painea, prajiturile si biscuitii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu