Nu numai tigarile si friptura de porc uzeaza motorul vietii. Treptat,
specialistii descopera cu uimire ce legaturi stranse exista intre
universul nostru afectiv si sanatatea inimii. O noua disciplina
medicala, psihocardiologia , cerceteaza cand si in ce fel frica, furia
si tristetea ne ameninta viata
O Piatra pe inima
N-a fumat niciodata.
Merge regulat la inot. Valorile colesterolului sunt in ordine,
tensiunea putin sub limita normala. Corina Popa (numele e schimbat) e
un model de persoana sanatoasa.. In pericol sunt altii, credea ea:
fumatorii, supraponderalii, hipertensivii sau bolnavii de diabet. Dar
in vara anului 2007... Corina se prabuseste la ea in casa, cu dureri
puternice in piept, in bratul stang si in maxilar. Vomita. Fiica ei
cheama salvarea: se pare ca e vorba de un infarct. La spital, medicii
nu-si cred ochilor. Cand examineaza cu cateterul vasele coronariene,
cautand portiuni ingustate sau obturari care in mod normal constituie
cauza unui infarct, nu gasesc nimic. Tinand seama de varsta pacientei,
69 de ani, vasele de sange sunt ireprosabile. Largi ca niste tevi abia
iesite din fabricatie. Abia dupa o ecografie, care pune in evidenta o
deformare neobisnuita a inimii, medicii reusesc sa ajunga la o
concluzie: Corina Popa sufera de asa-numitul "sindrom al inimii
zdrobite". "Din fericire", explica ei, "boala nu reprezinta un pericol
pentru viata pacientului, insa primele simptome sunt identice cu ale
infarctului. Cauza sunt hormonii stresului, ce paralizeaza pentru un
scurt interval de timp muschiul inimii ."
Din discutiile cu pacienta, reiese ca inainte de incident, ea se afla
la capatul puterilor. Cu un an si jumatate in urma, sotul ei murise de
cancer pulmonar, dupa 45 de ani de casnicie. Corina il ingrijise zi si
noapte, fara sa se crute, iar dupa moartea lui, avusese luni intregi
atacuri de panica. Pierderea tovarasului de viata o imbolnavise - ii
zdrobise inima.
Exista cateva expresii populare foarte plastice, care descriu o
asemenea situatie. Se spune: "Am o piatra pe inima" sau "Mi s-a oprit
inima de frica" ori, ca in cazul nostru: "Asta mi-a zdrobit inima".
Intre timp, medicii au aflat cat adevar ascund aceste zicale.
Sufletul ucigas
Durerile sufletesti pot omori inima
Organul situat dedesubtul sternului a fost considerat multa vreme un
exemplu de mecanism robust: o pompa de marimea unui pumn, care se
contracta de aproximativ 100.000 de ori pe zi, lasand sa treaca prin
ea cam 7000 litri de sange - volumul unei cazi de baie, inmultit cu
46. O pompa ce functioneaza in general fara necesitati de intretinere,
timp de mai multe decenii, cu conditia ca tevile ei de alimentare sa
nu se infunde, datorita unor influente genetice sau unui mod de viata
nesanatos - intelegand prin asta fumatul, alimentatia bogata in
grasimi animale, sedentarismul. Acum cativa ani, cand primii medici si
psihologi si-au pus intrebarea daca nu cumva suferintele psihice
"ataca inima" literalmente, ei au fost intampinati cu zambete
ingaduitoare. Insa de atunci si pana astazi, psihocardiologia,
disciplina medicala specializata in efectele patologice produse de
stresul psiho-social asupra inimii, a prins contur si a castigat
teren. Au iesit de sub tipar manuale voluminoase. Iar in tot mai multe
spitale din Occident, lucreaza mana in mana cardiologi, specialisti in
psihosomatica si psihologi.
Aceasta noua orientare medicala are la baza constatarea ca durerile
sufletului au suficienta putere pentru a provoca o paralizie a unor
portiuni din miocard.
Boala a fost numita " sindromul inimii zdrobite " si, din nefericire,
ea duce adesea la declansarea unui infarct cu posibile urmari fatale.
Iar lista sentimentelor nocive este lunga: furia, nervii nestapaniti,
frica, tristetea si mania presupun riscuri de care nu suntem
constienti, la fel ca si epuizarea, descurajarea si depresia.
Unii sunt afectati indata dupa un eveniment traumatizant: dupa o
catastrofa naturala cum ar fi un cutremur, dupa un atac terorist, dupa
ce au primit vestea mortii unei persoane apropiate, dupa un accident.
Altii, cum este Corina Popa, sufera de o perioada indelungata, pentru
ca la un moment dat sa se prabuseasca, fara sa poata fi identificata o
cauza imediata. Insa cel mai adesea se constata o suprapunere a
ambelor variante. " Tipica este combinatia celor doua forme de
solicitare - cronica si acuta ", afirma specialistii. "Deja cu luni de
zile inainte de infarctul propriu-zis, pacientii se simt extrem de
obositi, extenuati si lipsiti de energie. Ingrijorati de starea lor,
multi se prezinta la medic. Daca apoi se adauga si o enervare brusca,
infarctul se produce instantaneu."
Ce se petrece acolo, sub piele, muschi si coaste? Cum se ajunge de la
stari de spirit la obturari ale vaselor de sange? Cum paralizeaza
sufletul inima? Pana in prezent, cercetatorii n-au elucidat toate
detaliile acestor procese primejdioase, insa esenta lor este mai
presus de orice dubiu: cand tristetea, starile conflictuale,
frustrarea sau melancolia dureaza saptamani si luni , ele nu mai
inseamna pentru organism decat un singur lucru - stres si anume in
varianta sa nesanatoasa, cronica: sindromul inimilor zdrobite. Efectul
lui nu este totdeauna mortal.
Unii dintre cei loviti isi revin. In schimb, altii au mai mult
ghinion: la ei stresul forteaza indesirea batailor inimii si totodata
deteriorarea vaselor. Acestea devin mai rigide si se ingusteaza,
acoperindu-se cu depuneri ce pot impiedica circulatia normala a
sangelui. Ori se fisureaza si formeaza cheaguri - un risc cu atat mai
crescut, cu cat sangele pacientului respectiv tinde sa se coaguleze
mai rapid. In punctul acesta, pericolul de infarct e major.
Lipsa aprecierii
In cazul lui Valentin Abrudan, factorul declansator al infarctului a
fost o cearta cu seful. Barbatul lucra ca indrumator pentru persoanele
cu handicap. "La serviciu ma aflam intr-o agitatie permanenta, nu-mi
permiteam nici o clipa de odihna", povesteste el. "Treptele in
institutie le urcam si le coboram cate trei odata, aveam mereu
sentimentul ca nu-mi fac munca indeajuns de repede." Apoi a aparut o
colega noua, care a inceput sa-l sicaneze sistematic. In cele din
urma, a sosit si ziua cand seful i-a spus in fata ca vrea sa scape de
el - dupa mai mult de zece ani. Abrudan a facut infarctul la sase ore
dupa acea discutie, seara in pat.. Abia implinise 40 de ani. Dusese
intotdeauna o viata sanatoasa, era vegetarian si practica regulat
joggingul, nu avea obiceiul sa fumeze si consuma foarte rar alcool. In
acelasi timp insa, traia neincetat sub tensiune. Iar in final, fusese
supus unui ultim soc. Statisticile medicale atesta fara putinta de
tagada faptul ca relatiile dificile la locul de munca obosesc inima.
Enervarile permanente la serviciu dubleaza riscul de infarct la
persoane initial sanatoase.
Al doilea punct sensibil in atmosfera zilnica de la lucru este lipsa
de apreciere: oamenii dau ce au mai bun in ei in profesie si nu se
simt recompensati pentru aceasta. Recompensarea insuficienta poate
imbraca forme diferite: salariu modest, statut inferior, lipsa unor
sanse de promovare, nesiguranta locului de munca, un sef coleric sau
colegi agresivi. Printre exemplele tipice se numara, de pilda, medicii
secundari, care presteaza o munca de raspundere, sunt prost platiti si
nici n-au vreun cuvant de spus in cadrul ierarhiilor rigide din
spitale. Sau mamele active profesional, care se istovesc pe doua
fronturi, fiind nemilos criticate pretutindeni. Sau cei cu vocatia
daruirii, care isi cheltuiesc energia pentru altii, fara nici un fel
de recunostinta.
Dar si cine nu lucreaza poate trai in conditii de stres cronic. Sa fii
somer si sa primesti zilnic cate un nou refuz la o cerere de angajare,
sa porti un razboi conjugal ori sa-ti ingrijesti mama bolnava de
Alzheimer - asemenea lucruri macina sufletul, la fel ca
suprasolicitarea si subaprecierea de la serviciu. E o schema care se
repeta la infinit: munca peste puteri, pentru a plati ratele la casa
si datoriile. La un moment dat, cand randamentul scade, visul se
spulbera, statutul social e compromis, relatia cu partenerul se uzeaza
din pricina problemelor. Apoi, pe neasteptate, catastrofa: infarct.
Nu oricine munceste din greu sau are de depasit o serie de probleme
personale se confrunta cu acelasi grad de risc. Vulnerabilitatea la
stres depinde pe de-o parte de factorii genetici, iar pe de alta, de
experienta acumulata si atitudinile dobandite. Ce exigenta avem fata
de noi insine? In ce masura suntem obsedati de performanta? Ce
importanta acordam situatiilor critice? Le putem gestiona? Pentru
unii, o cearta cu nevasta ori toanele sefului reprezinta doar o
solicitare nervoasa in plus, pe cand altii se distrug din cauza lor.
Deschideti-va sufletul! Emotiile negative pot fi fatale
Este un fapt dovedit ca oamenii care suporta un stres emotional cronic
percep altfel lumea inconjuratoare , iar acesta e inceputul unui cerc
vicios: la ei pragul de "alarma" a coborat sub limita normala ,
creierul lor este mai atent si mai receptiv la stimulii exteriori. Au
deseori reactii de spaima ori emotie, organismul lor se comporta in
fata unor situatii banale, cotidiene, ca si cum ar fi unele de extrema
urgenta. E vorba de oameni care n-au posibilitatea sa discute cu
cineva despre emotiile lor negative. Ei nu se elibereaza de aceste
sentimente, ci le retin si le refuleaza . Cu consecinte fatale pentru
sanatatea inimii.
Foarte aproape de marginea prapastiei se afla persoanele caracterizate
printr-o tristete patologica: depresivii au un risc de infarct de doua
ori mai mare, comparativ cu semenii lor mai deschisi si exuberanti.
Depresia constituie un stres permanent pentru organism. Un depresiv se
gaseste continuu intr-o stare de tensiune distructiva, care modifica
intregul metabolism. Din perspectiva unui posibil infarct, depresia nu
este cu nimic mai prejos decat factorii fizici de risc cunoscuti, ca
fumatul ori hipertensiunea arteriala. "Depresivii trebuie sa invete
treptat ca pot avea din nou incredere in propriul lor corp", spun
medicii. De pilda, prin psihoterapie, tehnici de relaxare sau programe
echilibrate de sport.
Revizuirea modului de gandire, schimbarea atitudinii, relaxarea -
pentru aceasta, cei mai multi necesita ajutorul unui profesionist. Dar
multe victime ale stresului merg pe aceasta cale numai dupa ce pompa
sistemului lor circulator a cedat. Desi ar putea lua masuri cu mult
inainte de colaps: cine nu-si poate depasi tristetea, cine se teme ca
va deveni depresiv ar trebui neaparat sa aiba o discutie sincera cu
medicul sau de familie, ori sa se adreseze unui psihiatru sau
psiholog. Daca problema nu e inca presanta, destule se pot rezolva si
cu pasi mici. Concret, aceasta inseamna: fragmentati-va programul de
munca cu pauze, mergeti la fereastra, priviti afara si visati cu ochii
deschisi. Cand va simtiti la stramtoare, calmati-va deliberat cu
ajutorul respiratiei sau vizualizati imagini ce va inspira liniste,
pentru a va distanta emotional de situatia care va streseaza.
Pompa cu functionare non-stop
Fara ca noi sa fim constienti de asta, inima noastra isi face datoria
neintrerupt, zi si noapte. Invatam s-o pretuim abia cand se
defecteaza.
Marimea
Inima este cat pumnul stapanului ei.
Greutatea
* La un adult: 300-350 grame.
Pulsul in stare de repaos (batai pe minut)
* Adult: 60-80
* Nou-nascut: 140
* Maratonist: 35
Numarul batailor de inima la un adult
* In cursul unei zile: 100.000
* In 70 de ani de viata: circa 3 miliarde.
Inceputul
Din a patra saptamana de sarcina, inima embrionului incepe sa pulseze
in abdomenul mamei.
Capacitatea de transport
* Pe zi: 7000 litri de sange (de 46 de ori volumul unei cazi de baie).
* In 70 de ani de viata: 178 milioane litri de sange.
Oprirea
Inima inceteaza sa bata abia la trei pana la cinci minute dupa ce omul
si-a dat ultima suflare. Daca inima se opreste prima, dureaza doar
30-60 secunde pana cand dispare si respiratia.
Infarctul
Din numarul total de infarcturi, aproape o treime conduc la un
deznodamant fatal. Majoritatea au loc in orele diminetii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu