DEspre Steve Irwin--cel care a abuzat superioritatea omului fatza de animal

Vedasharma
D.zeu să-l ierte, dar...

Să zicem mai degrabă c-au fos spectaculare. E adevărat că le a arătat spectatorilor unele chestii interesante. Problema e că putea să obţină un rezultat mult mai grozav de-ar fi folosit o metodă mai blândă.
Ce vreau să zic, pe temă de crocodili (fiind cunoscut mai mull sub ascest aspect), aceste reptile, aşa cum a zis el în repetate rânduri, în pofida dimensiunilor enorme, sunt foarte delicate, se stresează foarte uşor şi stresul poate chiar să-i omoare. E suficient să observăm orice filmat unde un crocodil trebuie să se deplaseze mai mult decât atât, chiar alergând, că nu-l face de bună voie şi chiar vânătoarea pentru ei este o oboseală sinistră, astfel încât preferă să se hranească cu hoituri decât cu animale vii, mişcările necesare pentru a-i ucide fiin istovitoare pentru ei. Practic, putem spune cu siguranţă că sunt fiinţe destul de puturoase în plus, mai urâsc gălăgia şi zgomotul. este destul de recent (din iulie, mi se pare) - tot în Australia - episoul crocodilului Bruto care, enervat de zgomotul produs de aparatul de defrizaz pomi (cu care un lucrător tăia un pom doborât de un uragan şi care ar fi putut fi folosit de crocodilii pentru a trece peste gardul rezervei), şi care î deranjase odihna, sărind brusc din apă, i-a luat aparatul din mâna lucrătoruli (de remarcat: fără să-i facă absolut nimic, deşi ar fi putut) şi după aceea l-a ascuns ştie el unde, că nimeni n-a mai reuşit să-l găsească. Mai e de spus că astfel de reptile, oricât ar putea deveni periculoase pentru om, din câte se ştie, nu sunt atât de perverşi încât să-i mănânce pe cei care se ocupă cu ei, hrănindu-i, îngrijindu-i medical, mă rog, arătându-le că nu pot fi un pericol, dimpotrivă. Cu câţiva ani în urmă, citisem într-o revistă de specialitate (dar nu mai reţin care) că undeva în Africa exista un trib, într-un loc mai departe de itinerariile turistice, care, din motive de religie, stabilise un fel de raport de simbioză cu reptilele, oferindu-le câte o victimă sacrificală (de obicei câte o găină, aşadar o cantitate destul de simbolică), oponându-se braconajului plus alte rituri manifestând respect şi prietenie, şi crocodili, nu numai că nu le făceau nici un rău sătenilor dar le luau chiar apărare contra duşmanilor (care va să zică, orice încercare duşmănoasă de a năvăli în satul acela, era stopat de reptilele). Revenid la al nostru personaj, în "documentarele" din ce se putea observa, din dorinţa de a spectaculariza, ţinea o atitudine de provocare şi, mai ales ţipa prea mult şi reacţiile erau consecvente. Ideea lui, desigur era de a transmite ideea periculozităţii crocodilelor şi fireşte, prin atitudinile lui se dădea cam grozav. Accelaş rezultat s-ar fi putut obţine şi altfel, fără să-i streseze. Mai e de spus că, în pofida propovăduirii unor atitudini precaute, la un moment dat devenise cam prea temerar, şi, la sfârşit, nu a fost destul de atent şi a plătit-o. Desigur, nu vreau să zic c-a meritat-o, dar cred că trebuie să fie o lecţie pentru cei care abordează natură cu prea mare nonşalanţă; căci am văzut şi documentare cu un alt tip, englez mi se pare, care şi el umblă pe-ici pe colea, capturând (numai spre a-i arăta, pentru că după aceea le dă drum) fel de fel de reptile mai mult sau mai puţin agresive sau periculoase, însoţind toate Întâlnirile cu un "Yuuu huuuuuu" entuziastic şi zgomătos; din reacţiile celor capturaţi se poate deduce cât entuziazm pot avea de a fi fost deranjaţi nu atât datorită întâlnirii neprevăzute (probabil fiind scoşi din ascunzişul lor, traşi de coada), ci din cauza ţipetelor lui (de ex. un piton, în urmă unor asemenea ţipete, se sperie sau se enervează şi, ca reacţie, muşcă; consecinţele nu sunt deloc plăcute). În cazuri de astea, se înţelege de ce unele asociaţii animaliste s-au supărat. Morala? E bine să studiam şi să observăm Natură, dar e şi nevoie, nu numai de bun simţ, dar şi de un mare respect.


haryalma
S-a stins prietenul animalelor....

E adevarat ca in traditia romaneasca este o vorba pe care o spun batranii cand vad pe cineva cu o pofta de viata si o energie debordanta, grabiti parca sa traiasca, batranii spun ca n-a trai mult, s-a stinge repede...Acum cateva luni, urmarind un documentar cu Steve am avut aceeasi senzatie si asta nu datorita provocatoarei lui atitudini,ci unui entuziasm grabit de a trai pe care il emana...Fiecare avem poate rezervorul mai mult sau mai putin plin si il consumam asa cum dorim,dar nu e totuna sa arzi mocnit sau cu o flacara ce lumineaza si-i inspira pe altii, chiar daca asta inseamna sa-l consumi repede...Intr-un comentariu mai sus se spunea ca de dragul spectaculosului Steve stresa animalele...Poate comentatorul e biolog specializat,sau ingrijitor la zoo...dar, haideti oameni,nu dati cu piatra si incercati sa va vedeti si barna...Daca fiecare din noi ar face pt animale un pic din cat a facut el, daca am incerca sa salvam fiecare un animal, sau sa ne gandim inainte de a taia un pom sau, mult mai banal, inainte de a arunca resturi in locurile , odata salbatice, in care mergem sa ne recreem, poate ar avea o sansa nepotii nostri sa vada animale vii in natura, nu in gradini zoologice sau formolizate, sau pe net ....Evident sunt prapastioasa putin,dar nici scenariul acesta sumbru nu e foarte neverosimil sau departe...Am ajuns la concluzia personala ca,de cele mai multe ori,chiar daca par ciudate, actiunile animalelor au justificare, in a se apara, vana, etc, toate necesitati.Omul? E cel mai diabolic animal, cel mai periculos, face rau celor din specia lui sau a altora nu pentru a-si satisface foamea, nu pentru a-si asigura continuitatea speciei, nu pentru a se apara ci, de cele mai multe ori, din rautate pura, invidie, lacomie,etc, toate premeditate....Exista ciudatenii de reproducere la animale,transsexualitate, schimbare de sex,toate motivate de dorinta de a se adapta astfel ca ele sa-si asigure genitorii,oamenii ajung la ciudatenii sexuale de plictisiti si alienati ce sunt...Si un ultim lucru...cu exceptia cucului care isi pune ouale in cuiburile altor pasari, asigurandu-se ca acestea vor avea grija de pui, iar asta s-ar parea sa fie datorita unei imposibilitati anatomice de a cloci,singurele animale care isi abandoneaza puii sunt oamenii si o fac cu o indiferenta ce te face sa crezi ca sunt mai nesimtitori decat animalele...Dumnezeu sa-l ierte pe Steve Irvin,sa aline durerea sotiei si a copiilor si sa faca in asa fel incat moartea parintelui lor sa nu insemne o renuntare ci o predare de stafeta...M-ar durea sa stiu ca pe terenurile cumparate de Steve cu destinatia rezervatie naturala, petec din raiul primordial, ar intra pe mana unui adaptat contemporan care sa creeze un proiect imobiliar, turistic,etc de dragul banului,dezideratul modern al omenirii de azi..Nu spun ca trebuie sa ne intoarcem la natura si la un trai rudimentar, dar respectul pentru animale consta si in incercarea de a le mai lasa teritorii, de a stabili un echilibru cumva, de a nu secatui in exploatare planeta cu orice chip, pentru ca nu vom mai avea ce celor ce vor veni...E monstruos ce spun, dar poate nu e bine ca la oameni exista o prea timida selectie naturala si asta facuta de mama natura in cazul anomaliilor genetice..dar lupta dintre oameni nu e selectiva,nu face decat sa accentuze mai mult rautatea, atrocitatea,voracitatea din noi...O fi pacatuit Steve de pacatul grandomaniei, al popularitatii? Poate, dar cate vedete ce vor celebritatea cu orice chip,adulate,au facut ceva pentru semenii lor or pentru animale, la modul sincer, nu de dragul publicitatii? Ar mai fi multe de spus, dar mi se pare o impietate acum..Mai bine am incerca sa facem fiecare un gest mic, pentru Steve, pentru noi, pentru viitorul nostru si al urmasilor nostri,pentru casa noastra, pamantul acesta ce ma mir ca ne mai suporta..Plang in gand,cu speranta ca, acolo unde e, nastrusnicul Steve va gasi o cale sa duca sufletele copiilor care s-au dus prea repede in calatorii imaginare, printre stele si animale,intr-un paradis curat si simplu ...