SCRISOAREA a IIi a - (Parodie politica)

SCRISOAREA a IIi a - (Parodie politica)


… Si abia pleca batranul, comunistul Ceausecu,
Ca veni un alt bastard, pe numele sau, Iliescu :
Ce mai freamat, ce mai vuiet, se starni intre partide
Sa puna tara la cale, ca sa iesim din obide !

Durduind soseau Cozmancii, Hrebenciucii, Vacaroii,
Pe a caror demnitate poti s-o pui sub coada oii
Si-ntr-o tara-n care-ntr-una, ducem lipsa de valori,
S-au facut golanii astia, deputati si sentaori !

Un popor ce, prin natura, si-a croit o soarta trista,
N-are, la votat, cand vine, decat, un rahat de lista
Unde colcaie minciuna si hotia si sperjurul,
Toti ar merita, la urne, sa le dam un vot cu c…

(…Insa noi, cu votul nostru, i-am facut parlamentari
Si ai natiei romane, - cei mai venetici gropari !
Ehei… - n-am luat un par din garduri, peste bot ca sa le dam
Iar acuma, frati romani, avem chiar ce… meritam !)

Nu exista scop in sine catre care sa aspire,
Singura lor vrere este, - cat mai multa-mbogatire
Pentru asta, tot ce misca sau nu misca-n Romania,
Este bun sa promoveze interesul si hotia :

Un tablou, e-o pasiune pentru hotul de Nastase
Iar pentru muzeul propriu-i trebuie vreo patru case!
Unii au la mare vile, sau hoteluri (vechi sub soare!)
Altii si-au facut la munte cate 2-3 « hambare »

Lacuri, munti, paduri, terenuri, vile, case si iar case,
Din tot ce-a facut nea’ Ceasca, azi nimic nu mai ramase !
Jongland ca in « alba-neagra » si-au trecut in proprietate
Orice le-a cazut in mana, prin hotie finantate.

Au sauna si piscine pentru a lor desfatare,
Sali de jocuri si garaje, - de toate au in dotare,
Ca, pe bani furati din munca celor ce pun umar la umar,
Ei agonisesc intr-una, ca tiganul : « fara numar »…

Si pentru ca trebuia de zor si ceva legal in tara,
Ne-au pus impozit si taxe pe-o viata – si-asa amara !
De-am ajuns de rasul lumii (vorbind de acest sector)
Cu cele mai multe taxe, pe cap de locuitor !

Taxe, cat mai multe taxe, pentru banii de furat,
Trebuie sa dea romanul, din putinul sau, la stat
Si in timp ce cativa ghiauri, de-acesti bani se folosesc,
Cei mai multi romani, pe strada, viata lor si-o irosesc

Biruri, cat mai multe biruri, an de an se tot aduna,
Nici nu stiu ce sa mai scoata, in spinare sa ne puna
Dau navala-n lumea larga, toti romanii necajiti
Sluga la straini mai bine, decat aici obiditi.

Mor de frig sau mor de foame in case neincalzite
Sau de boli ce, niciodata, nu au mai fost auzite !
Nu conteaza genocidul – floarea hotilor, prospera!
Romania se intoarce, intr-o nedorita era!

Iar in tot acest timp, hotii, bravii nostri noi ciocoi,
Fura-ntr-una tot ce pica, fura de ne lasa goi :
N-avem gaze, nici mancare, n-avem haine de-mbracat ;
Sta romanul si se-ntreaba : cat mai are de-ndurat ?

Nonsalant si cu emfaza, la TV apar pe rand,
Sa ne spuna ca nu fura si ca nici nu au de gand,
Dar pe fata li se vede-n coltul gurii o grimasa :
Ei, au tot ce vor pe lume, tu, n-ai ce sa pui pe masa

Mutrele desfigurate de-opulenta si trai bun,
Cu capul intrat in ceafa si burti – balon de sapun,
Mormaie prin falci cuvinte ce tin de limba de lemn
La rabdare si la munca ne tot dau de zor indemn !

Cat ii rabda oare Domnul, pe acesti irozi ai sortii
Sa sfideze cu sarcasme si cu fente coasa mortii ?
Bube-n gat si pete-n creier de le-ar da Dumnezeu,
Acestor jnapani novice ce au sange de ateu !

Auzit-ati voi vre-un nume mai de soi in lumea larga,
Decat Micky Spaga, - hotul, ce-n figuri da sa se sparga,
Prin guvern, prin ministere, ori prin bietele ziare,
Ca el n-a luat peschesuri, cu multa nerusinare ?

Auzit-ati voi de DIP-ul care striga : « altii-s hotii » !
Iara el, se da curat si cinstit de ceasul mortii ?
Sau, de alta hahalera sindicala fara simt
-De Mitrea-cocorul care, macina veros din dint’ ?

Sau Razvan Teodorescu sau, de Gherman-adormitul
Sau Solcanu care, la Iasi, cioclul, umbla numai cu ciorditul
Sau, de altul, Anghel Stanciu, - asa zis-ul om de fier,
Care si-a adus odrasla, pe post de consilier ?

O armata adunata dintre oamenii mai rai,
Mi s-au pus pe Romania, - cei mai hrapareti calai,
Care vine, vine vine, calca totul in picioare,
Lasand tara fara oameni, ca fug toti peste hotare !

Asta-i Romania noastra, asta-i ceea ce ne dati,
De pe posturile voastre, unde sunteti cocotati ?
Asta-i tot ce mintea voastra, a gandit ca meritam ?
Doamne-ajuta, Doamne-ajuta… ajuta-ne sa scapam…

Praf din vile sa se-aleaga si din averea furata,
Din tot ce-ati strans prin nemunca, prin frauda desantata :
Din nimic v-ati facut case si conturile-nghebosate, -
In nimic sa se transforme tot ce-aveti – sau nu, - in spate :

Plozii vostri cu tot neamul, toti la un loc sa orbeasca,
Mintea-ntreaga s-o ia razna, ca nebunii sa tampeasca,
Sa-i vedem cersind pe strada, ca pe caini, pentru un os,
Iara noi, cu strasnicie, sa le dam un sut in… dos

Scrum si fum sa se aleaga de acesti banditi verosi,
De blesteme s-aiba parte de la mosi, pan’ la stramosi
Intr-o urna a mocirlei, cenusa sa le-o bagam
Si s-o punem la vedere sa putem sa o scuipam !

De haram le-au venit banii, tot de haram sa se duca,
Sa-i vedem : la disperare, pe ce drumuri mai apuca,
Daca tara care-au supto-ncolaciti ca intr-un roi,
Intr-o buna zi le-ar cere, sa dea totul inapoi !

Unde esti tu Hitler Doamne, ca sa pui mana pe ei
Sa faci lagar dupa lagar, sa-i aduni pe derbedei
Nu ca sa-i gazezi, ca-n vremuri, ca e moarte de copii,
Ci, sa le dai foc cu ravna si sa vezi cum ard de vii !

Un popor si sfant si bland, sta cuminte in deriva
Ca la 4 ani odata, n-are alta-alternativa :
Ori voteaza cu stiinta si cu mila pe toti hotii,
Ori voteaza aliante unde se strang toti netotii :

Primii fura dar, au multa, multa cunostinta,
Ceilalti, fura mai putin, insa nu au putirinta
Primii stiu ce-i guvernarea si cam cu ce se mananca,
Ceilalti au capul in colturi si mai tare ca o stanca !

Am ales pan’ am cules, intre hoti si-Alianta D.A.
Nu, nu asta ne-am dorit cand am votat si am zis « da »
Am sperat sa traim bine, cum spus-a-un chel sugubat,
Nimic nou sub soare insa : ne trece pielea prin bat !

Cum o da romanul nostru, iese prost orice ar face,
Iar cand mintea-i inodata, nici dracul n-o mai desface
Si, de cand se stie-n lume, pe pamant si el, saracul,
Sta pe loc, sau si mai rau : da-napoi mereu, ca racul !

Dar de ce-am scris eu Scrisoarea, firav eminesciana,
Cand cultura-abia mijeste tinerilor pe sub geana ?
… E-o retorica constransa de dispret si aspiratii
Adresata cu triste si duios acestei natii :

Celor tineri care astazi, pleaca repede afara :
Sa indure umilinta proscrisa, la noi in tara
Si aici, pe veci, in toate, totdeauna sa ramana,
Sa inalte peste veacuri, falnic, Patria Romana !


Valentin Cutitaru