vineri, februarie 24
cele 4 de sus si de jos respectiv
Laureatul Nobel Daniel Kahneman ne spune ca cele mai placute 4 activitati din viata cotidiana sunt: sexul, socializarea dupa servici, cina si relaxarea. Tot el spune ca cele mai putin placute 4 activitati ar fi: sofatul la servici, serviciul, ingrijirea copilului si treaba in casa...
Nobel laureate Daniel Kahneman, reporting that people’s top four favorite parts of the day feature sex, socializing after work, dinner, and relaxing. Their bottom four involve commuting, work, child care, and housework.
joi, februarie 23
Proverbe
Esti inteligent daca nu crezi decat jumatate din ceea ce auzi; esti intelept daca stii care jumatate!
Mintile ilustre discuta idei, inteligentele medii discuta evenimente, iar mintile reduse ii discuta pe altii.
E foarte bine ca esti un om "cu picioarele pe pamant." Dar nu uita ca trebuie sa le mai si misti ...
Unii oameni vorbesc din experienta, altii, din experienta, nu vorbesc!
Intuitia este o calitate a femeii care o ajuta sa-si contrazica barbatul inainte
ca acesta sa apuce sa deschida gura.
Daca invidia ar produce febra intreaga lume ar fi bolnava.
In viata este ca si la bal mascat: cand toata lumea isi scoate masca, se duce veselia.
Persoanele care nu se razgandesc niciodata, gandesc de obicei foarte putin.
Nu stiu care este cheia succesului, dar stiu precis care este cheia esecurilor: incercarea de a face pe placul tuturor.
Daca toti oamenii ar ar sti ce spun ceilalti despre ei, n-ar mai exista in lume nici macar patru prieteni.
O coincidenta este o minune mai mica in care Dumnezeu prefera sa ramana anonim.
Uneori platim mult mai mult pentru lucrurile pe care le primim pe gratis.
Daca ai datorii financiare, cineva este stapan pe o bucatica din tine.
Diplomatia este arta de a spune: "Cutu, cutu ...", pana ce apuci sa pui mana pe o piatra.
Cind o femeie nu vorbeste, sa n-o intrerupi pentru nimic in lume.
Daca toata lumea este de acord cu tine, probabil ca esti foarte inteligent. Sau s-ar putea sa fi ... seful.
Seful este o persoana care vine intotdeauna devreme cand tu ai intarziat si intarzie ori de cate ori vii devreme!
CE VOR FEMEILE DE LA BARBATI?
LISTA INITIALA (25 DE ANI)
1. Sa fie frumos
2. Sa aiba succes financiar
3. Sa asculte cu atentie
4. Sa aiba simtul umorului
5. Sa fie in buna forma fizica
6. Sa se imbrace elegant
7. Sa aprecieze lucrurile fine
8. Sa fie plin de surprize placute
9. Sa fie un amant grozav
10. Sa o iubeasca.
LISTA REVIZUITA (35 DE ANI)
1. Sa fie dragut (de preferinta cu par pe cap)
2. Sa deschida usa, sa tina scaunul la masa
3. Sa aiba suficienti bani pentru o cina placuta
4. Sa asculte mai mult decat vorbeste
5. Sa rada la glumele ei
6. Sa aduca cumparaturile din piata
7. Sa aiba cel putin o cravata si o pereche de sosete curate
8. Sa ii placa mancarea gatita acasa, sa-i faca ei ceai
9. Sa isi aminteasca onomasticile si aniversarile
10. Sa fie romantic macar o data pe saptamana
11. Inca sa o mai iubeasca.
LISTA REVIZUITA (45 DE ANI)
1. Sa nu fie prea urat (merge si daca e chel)
2. Sa nu porneasca masina pana nu se urca si ea
3. Ii paseaza ei de bunavoie telecomanda
4. Sa dea din cap cand vorbeste ea (vertical bineinteles)
5. Sa-si aminteasca replicile la bancuri
6. Sa fie in forma destul de buna incat sa poata mute mobila din cand in cand
7. Sa poarte o camasa care sa-i ascunda burta
8. Sa fie inca de acord sa-i viziteze pe parintii ei
9. Sa lase jos capacul de la toaleta
10. Sa se barbiereasca in majoritatea week-end-urilor.
11. Inca sa o mai iubeasca.
LISTA REVIZUITA (55 DE ANI)
1. Sa/si smulga pilozitatile nazale
2. Sa nu se scarpina si sa nu ragaie in public
3. Sa nu imprumuta bani prea des
4. Sa nu adoarma cand vorbeste ea
5. Sa nu repete acelasi banc de prea multe ori
6. Sa fie forma fizica suficient de buna incat sa se poata da jos de pe canapea macar in week-end
7. Sa poarte in majoritatea timpului sosete ce se potrivesc una cu alta
8. Sa aprecieze o cina in doi, fie chiar si in fata tv-ului
9. Sa rosteasca mai mult de trei vorbe cand raspunde la telefon rudelor ei
10. Sa se barbiereasca macar in unele week-end-uri
11. Inca sa o mai iubeasca.
LISTA REVIZUITA (65 DE ANI)
1. Sa-si aminteasca unde e baia
2. Sa-si aminteasca sa iasa din baie
3. Sa nu necesite prea multi bani pentru medicamente
4. Sa nu sforaie prea tare cand doarme
5. Sa-si aminteasca de ce ride
6. Sa fie intr-o forma destul de buna pentru a sta in picioare nesustinut
7. Sa-si aduca aminte sa se imbrace (cu hainele lui)
8. Sa-i placa mancarurile usoare
9. Sa-si aminteasca unde si-a lasat dintii
10. Sa-si aminteasca ca e week-end.
11. Inca sa o mai iubeasca.
LISTA REVIZUITA (75 DE ANI)
1. Sa respire
2. Sa nimereasca toaleta in majoritatea cazurilor
3. Inca sa o mai iubeasca
retete ale Renasterii
Flying pie
Make a mold for a large pie, and in the bottom make a hole large enough that your fist can pass through, or even bigger if you please, and the sides around it should be slightly higher than the common usage; fill it with flour and cook in an oven. Once it is cooked, open the hole on the bottom and remove the flour; beforehand, prepare another small pie filled with good stuff that has been well cooked and seasoned and that has been made as big as that hole in the large mold; place this pie through the hole into the mold; and in the empty space that remains around the small pie, put some live birds, as many as it will hold; and the birds should be placed in it just before it is to be served; and when it is served before those seated at the banquet, you remove the cover above, and the little birds will fly away. This is done to entertain and amuse your company. And in order that they do not remain disappointed by this, cut the small pie up and serve.
Peach blossom sauce
Get some peeled, blanched almonds that have been well crushed with the bread white of some bread, a little ginger and cinnamon, verjuice, and red wine, and some pomegranate juice, adding to all of these things some sandalwood extract. Then thin and pass this mixture through a stamine, and make it sweet with red wine or tart for those who like it like that.
Autorul este: Maestro Martino of Como has been called the first celebrity chef, and his extraordinary treatise on Renaissance cookery, The Art of Cooking, is the first known culinary guide to specify ingredients, cooking times and techniques, utensils, and amounts. This vibrant document is also essential to understanding the forms of conviviality developed in Central Italy during the Renaissance, as well as their sociopolitical implications.
Pentru detalii, iata si cartea:
Make a mold for a large pie, and in the bottom make a hole large enough that your fist can pass through, or even bigger if you please, and the sides around it should be slightly higher than the common usage; fill it with flour and cook in an oven. Once it is cooked, open the hole on the bottom and remove the flour; beforehand, prepare another small pie filled with good stuff that has been well cooked and seasoned and that has been made as big as that hole in the large mold; place this pie through the hole into the mold; and in the empty space that remains around the small pie, put some live birds, as many as it will hold; and the birds should be placed in it just before it is to be served; and when it is served before those seated at the banquet, you remove the cover above, and the little birds will fly away. This is done to entertain and amuse your company. And in order that they do not remain disappointed by this, cut the small pie up and serve.
Peach blossom sauce
Get some peeled, blanched almonds that have been well crushed with the bread white of some bread, a little ginger and cinnamon, verjuice, and red wine, and some pomegranate juice, adding to all of these things some sandalwood extract. Then thin and pass this mixture through a stamine, and make it sweet with red wine or tart for those who like it like that.
Autorul este: Maestro Martino of Como has been called the first celebrity chef, and his extraordinary treatise on Renaissance cookery, The Art of Cooking, is the first known culinary guide to specify ingredients, cooking times and techniques, utensils, and amounts. This vibrant document is also essential to understanding the forms of conviviality developed in Central Italy during the Renaissance, as well as their sociopolitical implications.
Pentru detalii, iata si cartea:
despre Champagne
There is something special about Champagne, and this something--which is unique to Champagne, not just to sparkling wines in general--has, I suspect, always been there, ever since Champagne as we know it today first began to be produced in the later half of the seventeenth century. Champagne is the celebration wine. It launches ships; it commemorates anniversaries; it toasts weddings. As Talleyrand, foreign minister of France in 1814, said, it is a civilising wine; an elevating wine, as Jorrocks neatly put it ('champagne certainly gives one very gentlemanly ideas'). It can even change principles: 'I'm only a beer teetotaller, not a Champagne teetotaller' (Candida). And it can lead to flights of fancy which no other wine can match. John Arlott in his book on Krug quotes a schoolgirl's first experience of Champagne: 'It's like icicles of rainbow in my mouth.' What a marvellous expression! I wish I'd thought of it!
Above all, Champagne is a joyful and luxurious wine--and by that I do not mean one has to live in the lap of luxury to be able to afford it. It is not pricey; indeed it is much less expensive by comparison with other top wines than it was ten or twenty years ago. By luxurious I mean that it induces a feeling of luxury, of well-being and gracious living, in the same way as dressing-up for dinner does. André Simon, Champagne promoter and connoisseur par excellence, coined the phrase 'The Art of Good Living'. No wine is more an example and a celebration of this art than Champagne.
Champagne is both a province and a wine. La Champagne is the region; le champagne is what is produced. The reason for the change of gender is that le champagne is really short for le vin de la Champagne. The name is derived from the Latin campania, meaning plain, and the region is one of the historic provinces of France, bounded by Belgium and Luxembourg on the north, Lorraine on the east, Burgundy to the south and Picardy and the Ile de France to the west. At the Revolution France was divided into départements--the province of Champagne was split between the départements of Ardennes, Marne, Aube, Haute-Marne and parts of Aisne. La Champagne viticole is almost entirely centred on the Marne with about 75 per cent of the potential total vineyard of 30,700 hectares. The Aube has 17 per cent and the rest are scattered between the Aisne, Seine-et-Marne and Haute-Marne.
Theoretically, the total production of Champagne could reach 400 million bottles a year (see page 546). In practice, in a region at the extreme northern limits of grape-ripening, frost and other weather hazards bite into the potential crop. Harvests in recent years have been as low as 152 million bottles (1985), and even in super-abundant vintages such as 1982 and 1983, only the equivalent of some 300 million bottles were produced. The annual average for the five years 1993 to 1997 was 258 million bottles, and that is before allowing for the inevitable loss and evaporation between harvest and bottling. Meanwhile consumption climbed from 237 to 270 million bottles between 1988 and 1997. So supply is hardly keeping pace with demand. Another short crop will be a disaster.
This is perhaps the place to highlight the other important sparkling wines found in France. The Loire Valley (sparkling Vouvray, Saumur and others) is a major source. Crémant de Bourgogne comes closest in character to Champagne (the same grape varieties are used). Those of Alsace and Limoux can be delicious. Those from Die, a valley halfway down the Rhône Valley are less so. Champagne, though, considerably outsells the combined total of all these wines.
Nearly all France's appellation contrôlée sparkling wines are made by the Champagne method (though one is no longer allowed to use the phrase méthode champenoise or a translation thereof--other regions now have to use the term méthode traditionnelle or Traditional method). Lesser wines are made by the cuve close or Charmat method, the second fermentation taking place in bulk, in tank rather than in bottle, prior to filtration and bottling under pressure.
Champagne Vintages
1998 Champagne escaped the frost and hail which had reduced the crop in Chablis and further south. After a good August but a rainy september there was a record crop. Quality, reflecting this volume, is merely fair.
1997 A small harvest. After a poor summer fine September weather produced wines both high in alcohol and acidity. Very good quality at best: but variable.
1996 A good-sized harvest. Excellent weather during the run up to the vintage produced very healthy ripe fruit. Never before have there been musts with such high sugar readings and such high acidities. Fine quality. Almost certainly to be declared as vintage.
1995 A large harvest. After a shaky start--frost in April and again in May--the flowering was successful and the summer warm and dry. After a rainy start to September the harvesting weather was benign. Very good quality. Probably to be declared as a vintage.
1994 A small harvest. The summer was largely fine, but the weather deteriorated in September and then improved at the end of the picking period. Nevertheless rot was widespread and a severe sorting out of the fruit was vital. Average quality only.
1993 An average harvest. The summer was uneven, odium and mildew prevalent, and heavy rain set in just as the harvest was about to commence, causing widespread rot, and lowering the acidity of the wines. Not great, but a stop-gap vintage for some houses.
1992 A large harvest. An early harvest after a generous good summer was a little interrupted by rain but nevertheless produced a satisfactory if not outstanding crop, best in the Chardonnays of the Côte de Blancs. Declared by some houses as vintage.
1991 A large harvest, despite frost in late April. After a good summer the harvest, which began late, was spoilt by rain. Quality is only fair.
1990 A large harvest. After a poor spring, including frost in early April, the summer weather was excellent. The harvest was early, the fruit ripe, the level of potential alcohol high, as were the acidities. A splendid vintage of very high quality: firm, beautifully balanced, elegant wines which will keep for a long time.
EARLIER VINTAGES OF NOTE
1989, 1988, 1986, 1985, 1983, 1982, 1979, 1976, 1975, 1973, 1971, 1970, 1969, 1966, and 1964.
Champagne Styles
Champagne can vary widely in style. Not only will there be differences according to the quality--vintage, non-vintage, or de luxe--but also according to the grapes used. Moreover Champagne changes character as it ages. Additionally each house has its own particular style, and just as the discerning eye can differentiate between Monet and Renoir, so can (though I must personally confess with rather more difficulty) the discerning palate distinguish between, say, Bollinger and Pol Roger, and identify Krug without seeing the label.
Which style and which vintages you prefer are as much a question of personal taste as inherent quality. It is the supreme wine to drink alone or in company, at any time of the day or night, with or without food.
Pink Champagne
There is an increasing vogue for both Champagne rosé and Champagne produced exclusively from white grapes, Blanc de Blancs. The rosé is produced by mixing a litle red wine with the white before bottling (Champagne is the only French wine where this is allowed), although it can be produced by making a rosé in the usual manner and then applying the Champagne method to that. In my view, though this is not stipulated in the legislation, it should also be produced entirely from the Pinot Noir grape, and those which are do stand out as more elegant and interesting examples. For some reason which I do not fully understand, rosé Champagne is more expensive than the normal wine. It can be both vintage and non-vintage. Recommended wines: Billecart-Salmon, Lanson, Perrier-Jouët, Pol Roger, Pommery's Cuvée Louise Pommery, Roederer, Taittinger's Comtes de Champagne and Veuve Clicquot.
Blanc de Blancs
Blanc de Blancs, made exlusively from the Chardonnay grape, is, or should be, lighter and slimmer than ordinary Champagne, delicate as well as elegant. There are some delicious Blancs de Blancs which fully justify the extra price, for if they come from the Côte des Blancs exclusively they are bound to be expensive. Other examples, though, seem rather thin and pale in character when drunk alongside a good non-Blanc de Blancs wine. It can be both vintage and non-vintage. Recommended wines: Billcart-Salmon, Krug's Clos de Mesnil, Mumm's Mumm de Cramant, Bruno Paillard, Pol Roger, Salon and Taittinger's Comtes de Champagne.
Blanc de Noirs
Blanc de Noirs, literally 'white of blacks', is a Champagne made entirely from either or both Pinot Noir and Pinot Meunier. There are very few of these wines. Bollinger produces a delicious but very, very expensive wine from a small plot of vieilles vignes françaises (ungrafted vines). The colour is golden, rather than straw-yellow and the wine is full-bodied, intensely flavoured, and very rich but not sweet: certainly a Champagne for food rather than for drinking as an aperitif.
Non-Vintage
Champagne can be sold with or without a vintage date, though if it is to have a vintage date 100 percent of the blend needs to come from that vintage. If non-vintage, it cannot be put on the market until twelve months after 1 January following the harvest. If vintage, the stipulation is a minimum of three years. All Champagne houses produce a range of Champagnes from a basic non-vintage wine upwards. The non-vintage wine is the mass-produced brand, and therefore in this sense the flagship wine of the house. Non-vintage Champagne probably makes up 85 percent or more of the market.
Vintage
Vintage Champagne, like vintage Port, is something special. It is, or should be, only declared in exceptional years, say, three or four times a decade, and it should be a wine of high quality, left to mature until it is round, complex, richly textured and full-flavoured. It should not be drunk as an aperitif, before the taste buds are ready to appreciate it, but with food or perhaps after a splendid meal when it can receive the full attention it deserves. Top vintage Champagnes need ten years to mature. The best include Bollinger, Alfred Gratien, Pol Roger, Roederer and Veuve Clicquot.
De Luxe
The same ageing period applies to the increasing number of prestige brands or de luxe wines. Led by Dom Pérignon, Moët & Chandon's de luxe brand, created as long ago as 1935, nearly all houses now produce a superior vintage, often in a fancy bottle, usually with a fancy name. All are expensive, some are delicious. Krug vintage, because of its price, must be considered a de luxe brand. My other favourites include Bollinger RD, Moët & Chandon Dom Pérignon, Laurent-Perrier Cuvée Grande Siècle, Pol Roger Sir Winston Churchill, Pomméry Cuvée Louise, Taittinger Comtes de Champagne and Veuve Clicquot La Grande Dame. In my view, sadly, rather too many, and that applies also to ordinary vintage Champagne, are put on the market too young. All vintage and de luxe Champagnes should have at least five years on their lees and further age thereafter.
Champagne Sweetness
Residual Sugar G/L
Extra Brut (not dosed) 0-6
(also called Brut Integral, Brut Nature)
Brut (Dry) 3-15
Extra Sec (Off-Dry to Medium Dry) 12-20
Sec (Medium-Dry) 7-35
Demi-Sec. (Quite Sweet) 35-50
Doux (Rich and Sweet) 50 plus
Nearly all Champagne is produced as Brut or Extra Sec. Only a little sweeter Champagne is produced, to accompany dessert courses.
Leading Champagne Houses
Billecart-Salmon
Bollinger
Alfred Gratien
Heidsieck & Co. Monopole
Charles Heidsieck
Piper-Heidsieck
Krug
Lanson
Laurent-Piper
Marne & Champagne
Moët & Chandon
Mumm
Perrier-Jouët
Pol Roger
Pommery & Greno
Louis Roederer
Ruinart
Salon
Taittinger
Veuve Clicquot-Ponsardin
Bollinger
Commune: Ay-Champagne.
Owners: Bollinger family.
Annual Sales: 1.2 million bottles.
Vineyard Ownership: 142 ha.
The original Bollinger, Joseph (later changed to Jacques when he took French nationality), was a young German who was engaged by Admiral Count Athanase de Villemont to supplement the family fortunes by making wine on his estates. In 1829 Jacques Bollinger set up in business on his own, and later married the Admiral's daughter. One of Champagne's best-loved characters was Lily Bollinger, the wife of Jacques' grandson who ran Bollinger from the death of her husband in 1941 until her own death at the age of seventy-eight in 1977.
Bollinger's own vineyards have an average quality rating of 97 per cent, and produce two-thirds of their own requirements. They include two small plots of ungrafted Pinot Noir, the vines being reproduced by layering, or provinage. This produces the Vieilles Vignes Françaises, a Champagne of great breed and immense depth of character. Bollinger's vintage Champagne is called Grande Année, a reference to the fact that vintage Champagne is, or should be, only declared in the finest years. Bollinger R.D. is one of my all-time favourite champagnes--the initials stand for récemment dégorgé (recently disgorged) and indicate a wine which has been kept longer than normal--up to as much as ten years--between bottling and disgorging. All this time it has been feeding off the lees, and the result is a wine of great complexity, concentration and richness. Bolligner were the first to publicise the idea and have in fact registered the words R.D. as a trademark. The R.D. is a personal favourite of mine. It was first launched in 1962 with the 1953 vintage. Année Rare is a wine kept even longer on its lees. Bollinger do not use the second and third pressings, even in their non-vintage Spéciale Cuvée; 80 per cent of their production is vinified in wood, and the firm has a stockholding equivalent to five years' sales. A subsidiary company is the sparkling Loire firm of Langlois-Château.
Bollinger is one of the great Champagne houses, producing firm, full, meaty wines which last well. Even the Spéciale Cuvée needs keeping, and it has occasionally been put onto market a little early. The Vintage and de luxe wines are truly classic, especially in masculine vintages such as 1990, 1982, 1975 and 1970.
Piper Heidsieck
Commune: Reims.
Owner: LVHM.
Annual Sales: 5 million bottles.
Florens-Ludwig Heidsieck, a German wool merchant, set up Heidsieck and Company in the years just before the French Revolution, and the firm passed to three nephews in the 1830's, each of whom went their separate ways. Piper is now the largest of the three. Its de luxe wine is called Florens-Louis. Heidsieck and Co. Monopole was taken over by Mumm in 1972 and now belongs to Paul-François Vranken. The prestige marque is called Diamant Bleu and the top wine Champagne Charlie.
Charles Heidsieck is my favorite of the three--though none would be in my superstar league--and the wines are fresh, generous, fruity and medium-bodied. Heidsieck and Co. Monopole makes standard, dependable wines. I find the wines of Piper-Heidsieck a bit green and find that they age less gracefully than the others.
Krug
Commune: Reims.
Owner: LVHM.
Annual Sales: 500,000 bottles.
vineyard ownership: 15.5 ha.
Quality is the keynote in this small but prestigious house. Fermentation is in oak, no malolactic fermentation is allowed to occur, and no wines are put on the market until they have had considerable bottle age. Only vintage and de luxe Champagnes are produced. The deluxe marque, which used to be called Private Cuveé but was redesigned and relaunched as Grande Cuvée in the late 1990's, is an elegant, refined, complex wine which makes an excellent aperitif. I prefer the more masculine, fuller and firmer richness and depth of the vintage wine, always held back six to eight years before being sold. Recent additions to the range are a rosé and an elegant, harmonious single-vineyard Blanc de Blancs, Clos du Mesnil. Krug is not a cheap Champagne--which is why I refer to their non-vintage as a de luxe marque. Personally, good as it is, I can think of a number of vintage Champagnes I would rather spend my money on. The vintage wine, despite its even higher price, is worth it, and it lasts and lasts.
Moët & Chandon
Commune: Epernay.
Owner: LVMH.
Annual Sales: 24 million bottles.
vineyard ownership: 291 ha.
Moët, even without its subsidiary companies Mercier and Ruinart--not to menion its association with the Louis Vuitton group which owns Veuve Clicquot and others--is by far the largest Champagne house. Moët's vineyards produce about 20 per cent of its needs. Pierre-Gabriel Chandon, son-in-law of Jean Rémy Moët, himself the grandson of the founder of the firm, bought the Abbey of Hautvillers in 1823--the monks had previously supplied his father-in-law with wine. Jean-Rémy was a personal friend of Napoleon who decorated him with the Légion d'Honneur. At the suggestion of Lawrence Fenn, an English journalist, the firm launched Dom Pérignon in 1935 to celebrate the centenary of it agency in Britain. This wine, from a blend of roughly half Pinot Noir and half Chardonnay and only from their own 100 per cent rated vineyards, is one of the best, as well as the best known, of the de luxe brands. It was also the first.
Despite the quantity produced, the standard and consistency of the non-vintage Moët is high: a medium-bodied, fruity wine, not absolutely bone dry, which I would put at the top of my second division. It is estimated that the quantity of Dom Pérignon sold equals more than the combined total of all the other de luxe brands put together. Despite this it really is a top-notch wine, worth every penny of its sadly inflated price.
Taittinger
Commune: Reims.
Owner: Taittinger family.
Annual Sales: 4.2 million bottles.
Vineyard Ownership: 250 ha.
Pierre Taittinger took over the business of Fourneaux Forest in 1932 and the group, now run by his son Claude, has since bought the Champagne house of Irroy and the Loire business of Monmousseau and Bouvet-Ladubay. Taittinger is one of the houses which is better known for its prestige wine--in this case, the excellent Blanc de Blancs, Comtes de Champagne--than for its non-vintage. Brut Absolu is a wine with a nil dosage.
All Taittinger wines, like those of Ruinart, contain a large proportion of Chardonnay in the blend. I find the non-vintage elegant, fruity and reliable. The Comtes de Champagne is very full and rich, not obviously a Blanc de Blancs: a very fine example which lasts well.
Veuve Clicquot-Ponsardin
Commune: Reims.
Owner: LVMH.
Annual Sales: 1 million bottles.
Vineyard Ownership: 280 ha.
The famous widow Clicquot was left on her own with a young daughter in 1805 at the age of twenty-seven. Thanks to the ingenuity of her salesman, Monsieur Bohne, 20,000 bottles reached Saint-Petersburg during the autumn of 1814 (having set off in defiance of a Russian embargo on French imports), where they sold for 12 roubles a piece, and Clicquot soon dominated the Russian market, though at the time it hardly sold at all within France. Madame Clicquot is also credited with the development of pupitres in order to facilitate remuage. All the Champagnes are impeccably made, from the non-vintage to the prestige lable, La Grande Dame. The house style is for full, rich and firm wines but not as austere as, say, Bollinger. The non-vintage is consistent and one of the very best. A subsidiary is Canard-Duchêne.
Above all, Champagne is a joyful and luxurious wine--and by that I do not mean one has to live in the lap of luxury to be able to afford it. It is not pricey; indeed it is much less expensive by comparison with other top wines than it was ten or twenty years ago. By luxurious I mean that it induces a feeling of luxury, of well-being and gracious living, in the same way as dressing-up for dinner does. André Simon, Champagne promoter and connoisseur par excellence, coined the phrase 'The Art of Good Living'. No wine is more an example and a celebration of this art than Champagne.
Champagne is both a province and a wine. La Champagne is the region; le champagne is what is produced. The reason for the change of gender is that le champagne is really short for le vin de la Champagne. The name is derived from the Latin campania, meaning plain, and the region is one of the historic provinces of France, bounded by Belgium and Luxembourg on the north, Lorraine on the east, Burgundy to the south and Picardy and the Ile de France to the west. At the Revolution France was divided into départements--the province of Champagne was split between the départements of Ardennes, Marne, Aube, Haute-Marne and parts of Aisne. La Champagne viticole is almost entirely centred on the Marne with about 75 per cent of the potential total vineyard of 30,700 hectares. The Aube has 17 per cent and the rest are scattered between the Aisne, Seine-et-Marne and Haute-Marne.
Theoretically, the total production of Champagne could reach 400 million bottles a year (see page 546). In practice, in a region at the extreme northern limits of grape-ripening, frost and other weather hazards bite into the potential crop. Harvests in recent years have been as low as 152 million bottles (1985), and even in super-abundant vintages such as 1982 and 1983, only the equivalent of some 300 million bottles were produced. The annual average for the five years 1993 to 1997 was 258 million bottles, and that is before allowing for the inevitable loss and evaporation between harvest and bottling. Meanwhile consumption climbed from 237 to 270 million bottles between 1988 and 1997. So supply is hardly keeping pace with demand. Another short crop will be a disaster.
This is perhaps the place to highlight the other important sparkling wines found in France. The Loire Valley (sparkling Vouvray, Saumur and others) is a major source. Crémant de Bourgogne comes closest in character to Champagne (the same grape varieties are used). Those of Alsace and Limoux can be delicious. Those from Die, a valley halfway down the Rhône Valley are less so. Champagne, though, considerably outsells the combined total of all these wines.
Nearly all France's appellation contrôlée sparkling wines are made by the Champagne method (though one is no longer allowed to use the phrase méthode champenoise or a translation thereof--other regions now have to use the term méthode traditionnelle or Traditional method). Lesser wines are made by the cuve close or Charmat method, the second fermentation taking place in bulk, in tank rather than in bottle, prior to filtration and bottling under pressure.
Champagne Vintages
1998 Champagne escaped the frost and hail which had reduced the crop in Chablis and further south. After a good August but a rainy september there was a record crop. Quality, reflecting this volume, is merely fair.
1997 A small harvest. After a poor summer fine September weather produced wines both high in alcohol and acidity. Very good quality at best: but variable.
1996 A good-sized harvest. Excellent weather during the run up to the vintage produced very healthy ripe fruit. Never before have there been musts with such high sugar readings and such high acidities. Fine quality. Almost certainly to be declared as vintage.
1995 A large harvest. After a shaky start--frost in April and again in May--the flowering was successful and the summer warm and dry. After a rainy start to September the harvesting weather was benign. Very good quality. Probably to be declared as a vintage.
1994 A small harvest. The summer was largely fine, but the weather deteriorated in September and then improved at the end of the picking period. Nevertheless rot was widespread and a severe sorting out of the fruit was vital. Average quality only.
1993 An average harvest. The summer was uneven, odium and mildew prevalent, and heavy rain set in just as the harvest was about to commence, causing widespread rot, and lowering the acidity of the wines. Not great, but a stop-gap vintage for some houses.
1992 A large harvest. An early harvest after a generous good summer was a little interrupted by rain but nevertheless produced a satisfactory if not outstanding crop, best in the Chardonnays of the Côte de Blancs. Declared by some houses as vintage.
1991 A large harvest, despite frost in late April. After a good summer the harvest, which began late, was spoilt by rain. Quality is only fair.
1990 A large harvest. After a poor spring, including frost in early April, the summer weather was excellent. The harvest was early, the fruit ripe, the level of potential alcohol high, as were the acidities. A splendid vintage of very high quality: firm, beautifully balanced, elegant wines which will keep for a long time.
EARLIER VINTAGES OF NOTE
1989, 1988, 1986, 1985, 1983, 1982, 1979, 1976, 1975, 1973, 1971, 1970, 1969, 1966, and 1964.
Champagne Styles
Champagne can vary widely in style. Not only will there be differences according to the quality--vintage, non-vintage, or de luxe--but also according to the grapes used. Moreover Champagne changes character as it ages. Additionally each house has its own particular style, and just as the discerning eye can differentiate between Monet and Renoir, so can (though I must personally confess with rather more difficulty) the discerning palate distinguish between, say, Bollinger and Pol Roger, and identify Krug without seeing the label.
Which style and which vintages you prefer are as much a question of personal taste as inherent quality. It is the supreme wine to drink alone or in company, at any time of the day or night, with or without food.
Pink Champagne
There is an increasing vogue for both Champagne rosé and Champagne produced exclusively from white grapes, Blanc de Blancs. The rosé is produced by mixing a litle red wine with the white before bottling (Champagne is the only French wine where this is allowed), although it can be produced by making a rosé in the usual manner and then applying the Champagne method to that. In my view, though this is not stipulated in the legislation, it should also be produced entirely from the Pinot Noir grape, and those which are do stand out as more elegant and interesting examples. For some reason which I do not fully understand, rosé Champagne is more expensive than the normal wine. It can be both vintage and non-vintage. Recommended wines: Billecart-Salmon, Lanson, Perrier-Jouët, Pol Roger, Pommery's Cuvée Louise Pommery, Roederer, Taittinger's Comtes de Champagne and Veuve Clicquot.
Blanc de Blancs
Blanc de Blancs, made exlusively from the Chardonnay grape, is, or should be, lighter and slimmer than ordinary Champagne, delicate as well as elegant. There are some delicious Blancs de Blancs which fully justify the extra price, for if they come from the Côte des Blancs exclusively they are bound to be expensive. Other examples, though, seem rather thin and pale in character when drunk alongside a good non-Blanc de Blancs wine. It can be both vintage and non-vintage. Recommended wines: Billcart-Salmon, Krug's Clos de Mesnil, Mumm's Mumm de Cramant, Bruno Paillard, Pol Roger, Salon and Taittinger's Comtes de Champagne.
Blanc de Noirs
Blanc de Noirs, literally 'white of blacks', is a Champagne made entirely from either or both Pinot Noir and Pinot Meunier. There are very few of these wines. Bollinger produces a delicious but very, very expensive wine from a small plot of vieilles vignes françaises (ungrafted vines). The colour is golden, rather than straw-yellow and the wine is full-bodied, intensely flavoured, and very rich but not sweet: certainly a Champagne for food rather than for drinking as an aperitif.
Non-Vintage
Champagne can be sold with or without a vintage date, though if it is to have a vintage date 100 percent of the blend needs to come from that vintage. If non-vintage, it cannot be put on the market until twelve months after 1 January following the harvest. If vintage, the stipulation is a minimum of three years. All Champagne houses produce a range of Champagnes from a basic non-vintage wine upwards. The non-vintage wine is the mass-produced brand, and therefore in this sense the flagship wine of the house. Non-vintage Champagne probably makes up 85 percent or more of the market.
Vintage
Vintage Champagne, like vintage Port, is something special. It is, or should be, only declared in exceptional years, say, three or four times a decade, and it should be a wine of high quality, left to mature until it is round, complex, richly textured and full-flavoured. It should not be drunk as an aperitif, before the taste buds are ready to appreciate it, but with food or perhaps after a splendid meal when it can receive the full attention it deserves. Top vintage Champagnes need ten years to mature. The best include Bollinger, Alfred Gratien, Pol Roger, Roederer and Veuve Clicquot.
De Luxe
The same ageing period applies to the increasing number of prestige brands or de luxe wines. Led by Dom Pérignon, Moët & Chandon's de luxe brand, created as long ago as 1935, nearly all houses now produce a superior vintage, often in a fancy bottle, usually with a fancy name. All are expensive, some are delicious. Krug vintage, because of its price, must be considered a de luxe brand. My other favourites include Bollinger RD, Moët & Chandon Dom Pérignon, Laurent-Perrier Cuvée Grande Siècle, Pol Roger Sir Winston Churchill, Pomméry Cuvée Louise, Taittinger Comtes de Champagne and Veuve Clicquot La Grande Dame. In my view, sadly, rather too many, and that applies also to ordinary vintage Champagne, are put on the market too young. All vintage and de luxe Champagnes should have at least five years on their lees and further age thereafter.
Champagne Sweetness
Residual Sugar G/L
Extra Brut (not dosed) 0-6
(also called Brut Integral, Brut Nature)
Brut (Dry) 3-15
Extra Sec (Off-Dry to Medium Dry) 12-20
Sec (Medium-Dry) 7-35
Demi-Sec. (Quite Sweet) 35-50
Doux (Rich and Sweet) 50 plus
Nearly all Champagne is produced as Brut or Extra Sec. Only a little sweeter Champagne is produced, to accompany dessert courses.
Leading Champagne Houses
Billecart-Salmon
Bollinger
Alfred Gratien
Heidsieck & Co. Monopole
Charles Heidsieck
Piper-Heidsieck
Krug
Lanson
Laurent-Piper
Marne & Champagne
Moët & Chandon
Mumm
Perrier-Jouët
Pol Roger
Pommery & Greno
Louis Roederer
Ruinart
Salon
Taittinger
Veuve Clicquot-Ponsardin
Bollinger
Commune: Ay-Champagne.
Owners: Bollinger family.
Annual Sales: 1.2 million bottles.
Vineyard Ownership: 142 ha.
The original Bollinger, Joseph (later changed to Jacques when he took French nationality), was a young German who was engaged by Admiral Count Athanase de Villemont to supplement the family fortunes by making wine on his estates. In 1829 Jacques Bollinger set up in business on his own, and later married the Admiral's daughter. One of Champagne's best-loved characters was Lily Bollinger, the wife of Jacques' grandson who ran Bollinger from the death of her husband in 1941 until her own death at the age of seventy-eight in 1977.
Bollinger's own vineyards have an average quality rating of 97 per cent, and produce two-thirds of their own requirements. They include two small plots of ungrafted Pinot Noir, the vines being reproduced by layering, or provinage. This produces the Vieilles Vignes Françaises, a Champagne of great breed and immense depth of character. Bollinger's vintage Champagne is called Grande Année, a reference to the fact that vintage Champagne is, or should be, only declared in the finest years. Bollinger R.D. is one of my all-time favourite champagnes--the initials stand for récemment dégorgé (recently disgorged) and indicate a wine which has been kept longer than normal--up to as much as ten years--between bottling and disgorging. All this time it has been feeding off the lees, and the result is a wine of great complexity, concentration and richness. Bolligner were the first to publicise the idea and have in fact registered the words R.D. as a trademark. The R.D. is a personal favourite of mine. It was first launched in 1962 with the 1953 vintage. Année Rare is a wine kept even longer on its lees. Bollinger do not use the second and third pressings, even in their non-vintage Spéciale Cuvée; 80 per cent of their production is vinified in wood, and the firm has a stockholding equivalent to five years' sales. A subsidiary company is the sparkling Loire firm of Langlois-Château.
Bollinger is one of the great Champagne houses, producing firm, full, meaty wines which last well. Even the Spéciale Cuvée needs keeping, and it has occasionally been put onto market a little early. The Vintage and de luxe wines are truly classic, especially in masculine vintages such as 1990, 1982, 1975 and 1970.
Piper Heidsieck
Commune: Reims.
Owner: LVHM.
Annual Sales: 5 million bottles.
Florens-Ludwig Heidsieck, a German wool merchant, set up Heidsieck and Company in the years just before the French Revolution, and the firm passed to three nephews in the 1830's, each of whom went their separate ways. Piper is now the largest of the three. Its de luxe wine is called Florens-Louis. Heidsieck and Co. Monopole was taken over by Mumm in 1972 and now belongs to Paul-François Vranken. The prestige marque is called Diamant Bleu and the top wine Champagne Charlie.
Charles Heidsieck is my favorite of the three--though none would be in my superstar league--and the wines are fresh, generous, fruity and medium-bodied. Heidsieck and Co. Monopole makes standard, dependable wines. I find the wines of Piper-Heidsieck a bit green and find that they age less gracefully than the others.
Krug
Commune: Reims.
Owner: LVHM.
Annual Sales: 500,000 bottles.
vineyard ownership: 15.5 ha.
Quality is the keynote in this small but prestigious house. Fermentation is in oak, no malolactic fermentation is allowed to occur, and no wines are put on the market until they have had considerable bottle age. Only vintage and de luxe Champagnes are produced. The deluxe marque, which used to be called Private Cuveé but was redesigned and relaunched as Grande Cuvée in the late 1990's, is an elegant, refined, complex wine which makes an excellent aperitif. I prefer the more masculine, fuller and firmer richness and depth of the vintage wine, always held back six to eight years before being sold. Recent additions to the range are a rosé and an elegant, harmonious single-vineyard Blanc de Blancs, Clos du Mesnil. Krug is not a cheap Champagne--which is why I refer to their non-vintage as a de luxe marque. Personally, good as it is, I can think of a number of vintage Champagnes I would rather spend my money on. The vintage wine, despite its even higher price, is worth it, and it lasts and lasts.
Moët & Chandon
Commune: Epernay.
Owner: LVMH.
Annual Sales: 24 million bottles.
vineyard ownership: 291 ha.
Moët, even without its subsidiary companies Mercier and Ruinart--not to menion its association with the Louis Vuitton group which owns Veuve Clicquot and others--is by far the largest Champagne house. Moët's vineyards produce about 20 per cent of its needs. Pierre-Gabriel Chandon, son-in-law of Jean Rémy Moët, himself the grandson of the founder of the firm, bought the Abbey of Hautvillers in 1823--the monks had previously supplied his father-in-law with wine. Jean-Rémy was a personal friend of Napoleon who decorated him with the Légion d'Honneur. At the suggestion of Lawrence Fenn, an English journalist, the firm launched Dom Pérignon in 1935 to celebrate the centenary of it agency in Britain. This wine, from a blend of roughly half Pinot Noir and half Chardonnay and only from their own 100 per cent rated vineyards, is one of the best, as well as the best known, of the de luxe brands. It was also the first.
Despite the quantity produced, the standard and consistency of the non-vintage Moët is high: a medium-bodied, fruity wine, not absolutely bone dry, which I would put at the top of my second division. It is estimated that the quantity of Dom Pérignon sold equals more than the combined total of all the other de luxe brands put together. Despite this it really is a top-notch wine, worth every penny of its sadly inflated price.
Taittinger
Commune: Reims.
Owner: Taittinger family.
Annual Sales: 4.2 million bottles.
Vineyard Ownership: 250 ha.
Pierre Taittinger took over the business of Fourneaux Forest in 1932 and the group, now run by his son Claude, has since bought the Champagne house of Irroy and the Loire business of Monmousseau and Bouvet-Ladubay. Taittinger is one of the houses which is better known for its prestige wine--in this case, the excellent Blanc de Blancs, Comtes de Champagne--than for its non-vintage. Brut Absolu is a wine with a nil dosage.
All Taittinger wines, like those of Ruinart, contain a large proportion of Chardonnay in the blend. I find the non-vintage elegant, fruity and reliable. The Comtes de Champagne is very full and rich, not obviously a Blanc de Blancs: a very fine example which lasts well.
Veuve Clicquot-Ponsardin
Commune: Reims.
Owner: LVMH.
Annual Sales: 1 million bottles.
Vineyard Ownership: 280 ha.
The famous widow Clicquot was left on her own with a young daughter in 1805 at the age of twenty-seven. Thanks to the ingenuity of her salesman, Monsieur Bohne, 20,000 bottles reached Saint-Petersburg during the autumn of 1814 (having set off in defiance of a Russian embargo on French imports), where they sold for 12 roubles a piece, and Clicquot soon dominated the Russian market, though at the time it hardly sold at all within France. Madame Clicquot is also credited with the development of pupitres in order to facilitate remuage. All the Champagnes are impeccably made, from the non-vintage to the prestige lable, La Grande Dame. The house style is for full, rich and firm wines but not as austere as, say, Bollinger. The non-vintage is consistent and one of the very best. A subsidiary is Canard-Duchêne.
marți, februarie 21
Cât costă viaţa ta?
publicat la 22 Noiembrie 2005
S-au extins amplasamentele antenelor de emisie - recepţie GSM (microunde) pe blocurile de locuinţe şi, mai ales, la nivelul apartamentelor.
Acoperirea cât mai bună cu semnal în zonele locuite este o problemă foarte complicată pentru inginerii care răspund de planificarea reţelei operatorilor mobili: nimic din ceea ce este pe hârtie nu se potriveşte sută la sută în teren unde apar reflexii, perturbaţii, toata gama de bruiaje posibile. O soluţie la problema lor este coborârea antenelor spre nivelurile 9,8,7 ale blocurilor pentru o mai bună "penetrare" a clădirilor din jur.
Aici încep problemele. Lumea din apartamentele care au pe pereţii exteriori astfel de "monştri" a început să se plângă că nu mai merg bine televizoarele, radiourile, chiar şi telefoanele mobile (zumzăitul acela clasic) şi să acuze şi stări de oboseală continuă, ameţeli, etc...
Pentru că în România nu sunt reglementări în privinţa amplasamentului antenelor GSM, ca în ţările civilizate (distanţa minimă de 150 m de şcoli, de spitale, şi nu se amplasează pe blocuri de locuinţe, etc) companiile de telefonie mobilă de pe piaţa românească licitează cu administratorii de bloc şi contra unor chirii grase (şi probabil a unor şpăgi la fel de grase), permit amplasarea unor BS-uri (unităti compuse din mai multe antene de recepţie şi emisie a microundelor) în detrimentul tuturor locatarilor, pentru că efectiv acestea sunt un mic Cernobâl pentru fiecare locatar.
Sfaturi:
1. Nu cumpăraţi apartamente care au astfel de BS-uri pe bloc şi nici chiar în blocuri vecine care au antene pe ele.
2. Evitaţi să locuiţi în construcţii care sunt vizate direct de la mică distanţă de aceste instalaţii.
3. Refuzaţi-le orice încercare firmelor de telefonie mobilă care doresc amplasarea instalaţiilor la dumneavoastră pe locuinţă sau în apropiere.
E sănătatea dumneavoastră în joc.
În cel mai mare campus universitar din ţară, în Regie, Cosmorom a instalat pe căminul P7 câteva antene. Lumea a început să se plângă (nu mai merg telvizoarele, radiourile, oboseală excesivă), însă conducerea Politehnicii a refuzat orice discuţie într-un mod foarte categoric. Întrebarea e: cât de mare a fost şpaga pentru a plasa aceste antene în mijlocul a 20 - 22.000 studenţi?
Oamenii ăia sunt chiar inconştienţi?
Acum să trecem la cifre.
După frecvenţele planificate, un BS poate să aibă de la un singur transceiver (partea de amplificare pentru o singură frecvenţă) până la 16 astfel de frecvenţe. Un tranceiver are ca putere maximă de emisie 40 W pentru retelele de 1800 MHz şi circa 36 W pentru 900 MHz (frecvenţele generale de operare a retelelor de telefonie mobilă).
Dacă înmulţim 16 cu 40 avem o putere de emisie ameţitoare de 640 W, pentru un singur BS. Totuşi, în oraşe o asemenea putere nu se foloseşte pentru că reflexiile, perturbaţiile şi faptul că nu se doreşte o propagare extinsă, celulele reţelei fiind apropiate, se face un management strict al emisiei din punct de vedere al puterii.
Pe şosele, unde se folosesc de regulă maxim 3 frecvenţe (respectiv 3 transceivere), câte una pe fiecare din cele 3 zone sectoriale (de 120 de grade) în care se împarte câmpul geometric de 360 grade, puterea ajunge până la 500 W pe frecvenţă, pentru că se doreşte o acoperire foarte mare şi de obicei se folosesc şi antene combinate, adică transceiver-ul se află montat în antenă.
Normele de protecţie pentru cei care întreţin sau montează astfel de echipamente specifică clar să nu se intervină la un BS fără a fi total oprit. Când ele sunt în funcţiune nu se stă sub nici o formă în faţa antenelor, iar in spatele lor la minim 1,5 m, dar această distanţă este pur speculativă fiindcă aria de acoperire reală a câmpurilor periculoase este mult mai întinsă!
Am urcat pe un bloc unde sunt 4 instalaţii sectoriale de la Connex şi o alta ce realizează o legătură dublă de la Cosmorom. Nu am putut sta acolo mai mult de 10 minute. Nu pot să descriu cum mă simţeam. Locatarii de acolo spun că de când au fost puse antenele, au început să se defecteze frigiderele, televizoarele, şi acuza tot felul de dureri ciudate.
Preţul sănătăţii
Exemplu: 2000 $ pe an (în Bucureşti) pentru o antenă Connex pusă pe un bloc plin cu locatari.
Stăteam la stop la Nerva Traian şi mă uitam la cladirea CONNEX, şi ce văd eu? NICI O ANTENA, DE NICI UN FEL pe cladirea lor şi nici în apropiere! Hmmm, am zis, ia să vedem nu cumva şefii sunt acolo şi se protejează de radiaţii? Am verificat, şi, pe lânga Managementul superior Mobifon, tot acolo este şi partea de Vânzari şi Marketing.
Concluzia este clară: ei ştiu pericolul la care s-ar expune dacă ar avea echipamente de transmisiune pe clădire şi vă fentează pe voi toţi, ba chiar mai mult, şi pe proprii angajaţi.
Să vedem ce-i cu angajaţii. Mobifon are în Bucureşti 3 sedii mari, unul din el este cel de care v-am vorbit mai sus iar celelalte sunt: Avrig mai precis lângă Obor, şi Valea Cascadelor pe Bulevardul Păcii. Acestea din urma au turnuri de transmisiuni, destul de bine echipate, la prima vedere cel din Păcii pare mai "ocupat".
Oricum, ideea e că sunt "tunuri" de microunde de putere foarte mare şi o serie de relee cu puteri relativ asemănătoare, TOATE concentrate pe un singur stâlp, la o înălţime de cel mult 30 m în zonă locuită, astfel încât bate puţin deasupra blocurilor. La Obor, stâlpul este mai înalt doar pentru că sunt blocuri turn împrejur.
Vă daţi seama că cei care stau pe acolo sunt practic nişte mici fiinţe radioactive de la atâta expunere, fie că sunt simpli locatari la bloc sau angajaţi în birourile Connex.
Probabil că angajatii Connex de la tehnic, cei ce se află în sediile astea, vor fi cei care vor avea cele mai multe probleme cu sănătatea în viitor şi copiii lor, Doamne fereşte, ar putea fi şi ei afectaţi. Nu este de glumă cu radiaţiile, turnurile ce găzduiesc "pădurea" cu antene de microunde (adevăraţi copaci artificiali) SE POT MUTA, dar nu este voinţă. Nu le mută nimeni, ca ar însemna bani pentru investiţii, pe care nici-o firmă nu este dispusă sa îi dea. Ei se gândesc doar la profit.
Problema este foarte gravă. Şi mai grav, guvernul nu face nimic pentru a reglementa această situaţie. În 1997, când a început amplasarea intensivă a acestor antene pe blocuri, oamenii au fost încântaţi că vor avea mai puţin de plată la întreţinere. Ei nu ştiau (şi nu ştiu nici acum) ce cancer o să îi aştepte peste câţiva ani. Asta dovedeşte încă o dată că în România nimeni nu are vreun respect pentru viaţă şi sănătatea oamenilor.
În altă parte, se poate...
Agenţia France Presse anunţa că "Parisul şi alte oraşe din Franţa urmăresc reducerea numărului de antene ale telefoniei mobile. Antenele folosite de companiile de telefonie mobilă, în număr de 30.000 în Franţa, sunt contestate de mai multe asociaţii şi primării, printre care şi cea din Paris, care cer reducerea emisiilor de unde electromagnetice, suspectate că ar fi periculoase pentru sănătate.
Printr-un decret din 3 mai 2002, legislaţia franceză autorizează operatorii de telefonie mobilă să-şi instaleze antenele peste tot, fiind suficient să găseasca un proprietar care să le închirieze terenul. Operatorii nu mai trebuie să ceară aprobarea nici a primăriei şi nici a vecinilor, nici chiar să-i informeze pe aceştia.
Singura obligaţie pentru operatori este o cantitate maximă de emisii de unde electromagnetice, criticii considerând că aceasta este prea ridicată şi contrară principiului precauţiei. Considerând decretul din 3 mai insuficient, primăria din Paris, ca şi din alte oraşe, de altfel, a hotărât să încheie un fel de acord de bună conduită cu trei operatori de telefonie mobilă (Orange, SFR, Bouygues Telecom) pentru limitarea numărului de antene şi reducerea cantităţii emisiei de microunde.
Primăriile nu pot bloca prin intermediul instanţei instalarea antenelor. Cu toate că circa 40 de comune au avut o astfel de iniţiativă, operatorii obţin în general câştig de cauză în faţa tribunalului administrativ, iar o dispoziţie a primăriei nu poate fi aplicată retroactiv pentru a cere dezmembrarea antenelor deja instalate.
Consiliul de Stat, cea mai înaltă instanţă administrativă, a dat câştig de cauză companiei SFR care se afla într-o dispută cu primăriile din Villeneuve-Loubert şi Vallauris, localităţi din sud-estul ţării.
Asociaţia Priartem, care se ocupă cu reglementarea situaţiei plasării antenelor de telefonie mobilă, cea mai activă mişcare din domeniu, a cerut ministrului sănătatii să revadă normele franceze ale emisiilor de unde electromagnetice. În mai 2001, actualul ministru s-a aflat la originea unui proiect de lege care limita numărul antenelor.
Asociaţiile speră ca, ocupând acum funcţia de ministru, acesta va reuşi să abroge decretul din 3 mai. Acest decret, unul dintre ultimele ale fostei guvernări a lui Lionel Jospin, nu a supus operatorii decât la anumite norme foarte lejere, cu un număr maxim de emisii de 41 de volţi pe metru pătrat (V/m2). Asociaţia subliniază că mai multe ţări şi regiuni din Europa, şi chiar China, au stabilit un astfel de barem de trei volţi pe metru pătrat.
Priartem citează numeroase rapoarte alarmante referitoare la efectele undelor electromagnetice asupra sănătăţii, cu toate că nu a fost publicat nici un studiu ştiinţific referitor la efectele undelor emise de antenele operatorilor de telefonie mobilă.
Orange s-a declarat "foarte surprinsă" de atitudinea primăriei din Paris. Compania SFR s-a arătat mai prudentă. "Operatorii nu au legitimitate pentru a fixa normele după care să fie apărată sănătatea publică, acesta este rolul statului", a declarat compania, care este o filială a Vivendi Universal."
Atentat la sănătate
Este evident şi de bun simţ, pentru oricine a făcut puţină fizică în şcoală, că orice depăşire a nivelului natural al radiaţiilor îţi va afecta sănătatea.
Toţi angajaţii firmelor de telecomunicaţii care lucrează în mediu încărcat electromagnetic au, prin contractul colectiv de muncă, alocate sporuri de tot felul - inclusiv cei din vechile centrale electromagnetice, staţii de frecvenţă şi radiorelee.
Cei din Ministerul Apărării care lucrează exact cu echipamentele de transmisiuni au spor de toxicitate şi concediu suplimentar, cei care întreţin releul de pe Coştila îşi bazează alimentaţia foarte mult pe lapte şi brânzeturi şi nu urcă la antene decât dacă sunt oprite. Am un prieten care a muncit în New York ca alpinist utilitar şi care monta antene pe zgârie-nori unde existau deja alte echipamente GSM, care nu erau oprite când el executa lucrări.
Un coleg de-al lui american (mai vechi) a făcut o formă rară de cancer bucal şi la ora asta este mort, un altul are o problemă cu ficatul iar chiar prietenul de care spuneam se simţea slăbit şi fără vlagă şi s-a întors în România să facă altceva decât acolo. Dacă l-aţi vedea cum arata acum, v-aţi schimba opinia despre ce vă spun eu, este îmbătrânit şi foarte obosit, arată de 35 ani când el are în jur de 26.
La Tâncăbeşti este staţia de emisie a Radio Difuziunii Române care emite cu 750 KW, putere măsurată la antenă. Locuitorii de acolo mai nu fac copii, mai fac în schimb câte un cancer, iar neoanele la ei în casă nu se pot stinge datorită radiaţiilor.
Dacă aveţi o vilă la ţară, lângă care este un stâlp de telecomunicaţii, e timpul să vindeţi casa sau să mutaţi stâlpul.
La Păltiniş în judeţul Sibiu şi la Dumbrăviţa de Codru în judeţul Bihor sunt montate relee ale TVR care emit la peste 700 KW. Telemobil are montate pe aceleaşi relee antenele pentru NMT/Suntel care emit de asemeni la o putere incredibilă (650 KW) pentru a acoperi cu un singur echipament întreaga zonă a munţilor Retezat, respectiv Apuseni!
Mai nou, pe lângă antenele NMT, Telemobil montează acum şi antene CDMA la frecvenţa de 450 MHz pentru Zapp. Închipuiţi-vă ce se va alege din Păltiniş şi Dumbrăviţa de Codru... Vor deveni din staţiuni turistice - staţiuni de îmbătrânire rapidă.
Gâdiţi-vă, vreţi 600 - 800 $ acum, sau să prindeţi a doua jumătate a vieţii? De fapt, cât costă viaţa voastră?
Asta e întrebarea la care trebuie să răspundeţi atunci când Connex, Orange, Zapp sau Cosmorom vin cu "oferta" lor.
Adresa acestui articol este http://aim.active.ws/?a=167
luni, februarie 20
George Carlin despre BATRANETE
Constientizati ca singura data in viata cand ne place sa "imbatranim" este in copilarie? La mai putin de 10 ani, suntem asa de incantati de asts, incat gandim si in fractiuni de an.
"Cati ani ai?" "Am patru ani si jumatate!" Nu vei spune niciodata ca ai 36 ani ...si jumatate. Da, dar ai patru ani si jumatate... Asta e diferenta!
Ai ajuns adolescent, acum nu te mai pot opri. Sari de bunavoie la numarul urmator sau chiar putin mai departe.
"Cati ani ai?" "O sa am 16!" Poate ca ai 13, dar vei avea 16! Si vine si cea mai grozava zi din viata ta.... ai 21. Chiar si cuvintele suna ca o ceremonie: ai devenit major, ai 21 ani! YESSSS!!!
Apoi, faci 30. Oooohh, ce se intampla aici? Parca ai fi lapte batut! Ala"se face" si e numai bun de aruncat, nu mai e amuzant, te-ai acrit. Ce nu e in regula? Ce s-a schimbat?
Ai DEVENIT major, FACI 30, MERGI PE 40. Whoa! Pune frana, o iei razna. Pana sa bagi de seama, AJUNGI de 50 si toate visele s-au spulberat.
Dar, asteapta!!! IMPLINESTI 60. Nici tu nu credeai ca vei face si asta!
Deci: DEVII major, FACI 30, MERGI pe 40, AJUNGI de 50 si IMPLINESTI 60.
Asa viteza ai luat, incat ATINGI 70. Dupa asta este "de pe o zi pe alta": astepti "SA O DUCI PANA MIERCURI".
In varsta de 80 ani, fiecare zi e un ciclu complet: O TII pana la pranz, AI PRINS si 4:30; AI AJUNS si seara asta. Si nu se oprest aici !
In anii 90, o iei usurel inapoi: "Abia am avut 92"
Apoi se intampla cel mai straniu lucru: dupa 100, devii iar copil "Am 100 si ...jumatate!"
Va urez tuturor sa prindeti 100 si jumatate cu sanatate!
CUM SA RAMAI TANAR
1. Ignorati numerele ne-esentiale. Inclusiv varsta, greutatea si inaltimea. Lasati doctorii sa-si faca griji in legatura cu astea. De asta ii platim.
2. Inconjurati-va de prieteni veseli. Aia mohorati va deprima.
3. Invatati. Studiati computerul, mestesugurile, gradinaritul, orice. Nu lasati creierul sa leneveasca. "O minte inceata este atelierul diavolului." Si numele diavolului este Alzheimer.
4. Savurati lucrurile simple.
5. Radeti des, mult si din toata inima. Radeti pana nu mai puteti si va trebuie aer.
6. Mai apar si lacrimi. Indurati, suferiti si treceti nai departe. Singura persoana care va insoteste toata viata, suntem NOI INSINE. Fiti ?VII?, cat sunteti in viata.
7. Inconjurati-va cu dragoste, indiferent ca asta inseamna familia, animalutele dragi, muzica, plante, hobbi-uri, ce-o fi. Casa voastra este refugiul vostru.
8. Pretuiti-va sanatatea. Daca este buna, pastrati-o. Daca mai are "hibe", reparati-o. Daca nu tine de voi "reparatia", cautati sprijin.
9. Nu va cautati vina. Faceti vizita la mall, in alt judet, in alta tara, dar NU unde este vina.
10. Spuneti-le oamenilor pe care ii iubiti, ca ii iubiti, cu orice ocazie.
SI NU UITATI NICIODATA:
Viata nu se masoara cu numarul de respiratii pe care le aveti, ci in momente care iti taie rasuflarea.
"Cati ani ai?" "Am patru ani si jumatate!" Nu vei spune niciodata ca ai 36 ani ...si jumatate. Da, dar ai patru ani si jumatate... Asta e diferenta!
Ai ajuns adolescent, acum nu te mai pot opri. Sari de bunavoie la numarul urmator sau chiar putin mai departe.
"Cati ani ai?" "O sa am 16!" Poate ca ai 13, dar vei avea 16! Si vine si cea mai grozava zi din viata ta.... ai 21. Chiar si cuvintele suna ca o ceremonie: ai devenit major, ai 21 ani! YESSSS!!!
Apoi, faci 30. Oooohh, ce se intampla aici? Parca ai fi lapte batut! Ala"se face" si e numai bun de aruncat, nu mai e amuzant, te-ai acrit. Ce nu e in regula? Ce s-a schimbat?
Ai DEVENIT major, FACI 30, MERGI PE 40. Whoa! Pune frana, o iei razna. Pana sa bagi de seama, AJUNGI de 50 si toate visele s-au spulberat.
Dar, asteapta!!! IMPLINESTI 60. Nici tu nu credeai ca vei face si asta!
Deci: DEVII major, FACI 30, MERGI pe 40, AJUNGI de 50 si IMPLINESTI 60.
Asa viteza ai luat, incat ATINGI 70. Dupa asta este "de pe o zi pe alta": astepti "SA O DUCI PANA MIERCURI".
In varsta de 80 ani, fiecare zi e un ciclu complet: O TII pana la pranz, AI PRINS si 4:30; AI AJUNS si seara asta. Si nu se oprest aici !
In anii 90, o iei usurel inapoi: "Abia am avut 92"
Apoi se intampla cel mai straniu lucru: dupa 100, devii iar copil "Am 100 si ...jumatate!"
Va urez tuturor sa prindeti 100 si jumatate cu sanatate!
CUM SA RAMAI TANAR
1. Ignorati numerele ne-esentiale. Inclusiv varsta, greutatea si inaltimea. Lasati doctorii sa-si faca griji in legatura cu astea. De asta ii platim.
2. Inconjurati-va de prieteni veseli. Aia mohorati va deprima.
3. Invatati. Studiati computerul, mestesugurile, gradinaritul, orice. Nu lasati creierul sa leneveasca. "O minte inceata este atelierul diavolului." Si numele diavolului este Alzheimer.
4. Savurati lucrurile simple.
5. Radeti des, mult si din toata inima. Radeti pana nu mai puteti si va trebuie aer.
6. Mai apar si lacrimi. Indurati, suferiti si treceti nai departe. Singura persoana care va insoteste toata viata, suntem NOI INSINE. Fiti ?VII?, cat sunteti in viata.
7. Inconjurati-va cu dragoste, indiferent ca asta inseamna familia, animalutele dragi, muzica, plante, hobbi-uri, ce-o fi. Casa voastra este refugiul vostru.
8. Pretuiti-va sanatatea. Daca este buna, pastrati-o. Daca mai are "hibe", reparati-o. Daca nu tine de voi "reparatia", cautati sprijin.
9. Nu va cautati vina. Faceti vizita la mall, in alt judet, in alta tara, dar NU unde este vina.
10. Spuneti-le oamenilor pe care ii iubiti, ca ii iubiti, cu orice ocazie.
SI NU UITATI NICIODATA:
Viata nu se masoara cu numarul de respiratii pe care le aveti, ci in momente care iti taie rasuflarea.
sâmbătă, februarie 18
FITI ATENTI!!
Nu stiu cati dintre voi isi fac cumparaturile la Billa dar va este folositor sa fiti preveniti.
E ceva ce mi s-a intamplat mie la Billa in Dr. Taberei si vi s-ar putea intampla si voua.
Escrocheria functioneaza in urmatorul fel:
Doua pustoaice bune de 18 ani se apropie de masina in timp ce incarcati cumparaturile in portbagaj. Amandoua incep sa stearga parbrizul de la masina cu o carpa in timp ce sanii le atarna afara din tricouri.
Este imposibil sa nu te uiti. Cand le multumesti si le oferi niste bani ele te roaga ca in loc de asta sa le duci la un alt magazin Billa. Accepti si ele suie pe bancheta din spate. Pe drum incep sa faca sex una cu alta. Dupa un timp una dintre ele trece in fata si incepe sa iti faca sex oral. In acest timp cealalta iti fura portofelul!!!
Va sfatuiesc sa fiti foarte atenti deoarece mie mi s-a intamplat lunea trecuta, miercuri, de doua ori joi, sambata si din nou ieri...
Adevarata fata a creditului ipotecar
Articol de Gabriela Tinteanu Moldoveanu
O dobanda de numai 6% pe an pentru un credit ipotecar in euro poate parea de nerefuzat oricarui client. “Super-oferta” ascunde insa, adesea, costuri care scumpesc serios imprumutul.
Cu creditul de consum, lucrurile sunt simple. Pe langa dobanda oficiala aplicata anual, bancile si comerciantii sunt obligati sa afiseze inca un tip de dobanda, cea “reala”. Dobanda anuala efectiva (DAE) este indicatorul la care trebuie sa se uite orice client daca vrea sa stie cat va plati si pentru comisioane, asigurari sau alte adaosuri. Cei care cauta insa un credit pentru locuinta nu au aceeasi sansa. Nici o banca nu are obligatia de a calcula si afisa DAE la imprumuturile ipotecare si imobiliare. Daca ar incerca sa o faca pe cont propriu, clientul s-ar lovi de ecuatii si formule extrem de complicate, in care nici bancherii nu se descurca fara ajutorul unui soft. Din aceasta cauza, putini amatori de credite isi dau seama cat de mari sunt costurile reale pe care le suporta pe parcursul celor 25-30 de ani de plata.
Calculand dobanda anuala efectiva pentru imprumuturile recent “ieftinite” de principalele banci, revista Capital a constatat diferente uriase fata de nivelul dobanzii afisate. De exemplu, Raiffeisen Bank isi tenteaza clientii cu dobanzi de numai 9% la creditele ipotecare in euro si de 11,5% la cele in lei. Adaugand toate comisioanele si primele de asigurare, dobanda reala, pe care clientul nu va ajunge insa sa o afle niciodata, este cu trei procente mai mare.
Teoretic, la creditul in euro, Volksbank este “cea mai ieftina” din piata: dobanda de numai 6,75% pe an. Foarte aproape de nivelul acestei oferte este si ABN Amro, cu 6,95%. In ambele cazuri, comisioanele sau asigurarile ridica nivelul real al dobanzii la peste 9%. Adica, mai mult decat nivelul efectiv al dobanzii practicat la Banc Post (8,63%), unde dobanda afisata ar putea face clientul sa creada, in mod gresit, ca oferta este mai scumpa.
Acestea nu sunt decat cateva exemple. De cele mai multe ori, ceea ce ne induce in eroare, atunci cand citim pliantul de prezentare a unui imprumut, este nivelul extrem de mic al unor comisioane, care se aplica insa anual, la intregul sold ramas de rambursat. Aceeasi “pacaleala” functioneaza si in cazul primelor de asigurare.
Daca se includ toate comisioanele si primele de asigurare, dobanda de 7% poate ajunge la peste 12% pe an
Dobanzi din ce in ce mai avantajoase pentru creditele ipotecare/imobiliare in lei si valuta. Daca se adauga comisioanele si asigurarile de viata si casa, care sunt tot costuri ale unui credit, se poate ajunge la un rezultat surprinzator pentru clientul bancii.
Recunoastem ca orice banca trebuie sa castige de pe urma afacerii pe care si-a constituit-o. Pentru ca, “asa-i in tenis”...si-n afaceri. De aceea s-au inventat dobanzile si comisioanele bancare. Nu numai ca banca trebuie sa castige, dar trebuie sa aiba si riscuri aproape nule. Asa s-au inventat politele de asigurare, de risc financiar de neplata, de raspundere civila de viata, de viata propri-zis si, bineinteles, asigurarea imobilului. Cu toate ca suntem de acord cu aceste legi ale pietei, trebuie sa subliniem ca riscurile, dobanzile si comisioanele aferente unui credit sunt totusi costuri care apasa pe umerii clientului bancar.
Daca dobanda a fost dintotdeauna privita ca un cost obligatoriu al oricarui tip de imprumut, iar nivelul acesteia a fost tot timpul punctul de referinta ales de orice client, la ora actuala, in cazul creditelor pentru locuinte, acest lucru nu mai este valabil. Cea mai mica dobanda anuntata de banca nu inseamna si cel mai ieftin credit. Din contra, avem cazuri in care creditele cu cele mai mici dobanzi din piata ajung sa aiba o dobanda anuala efectiva de peste 12%, deci un plus de 5% pe an adaugat la rata de baza a bancii. Chiar daca, in cazul creditului pe termen lung, legea nu a impus calcularea dobanzii anuale efective (DAE), un astfel de exercitiu este foarte util pentru a putea alege intr-adevar creditul cel mai ieftin.
Aplicand un calcul care include toate costurile aferente unui credit, indiferent daca sunt comisioane la vedere sau ascunse, ori polite de viata, avem o oglinda completa a dobanzii reale platite in fiecare an de catre client pentru un credit pentru locuinte. Intr-adevar, surprize exista! Astfel, pentru creditele ipotecare/imobiliare in euro, cele mai mici dobanzi efective au fost obtinute de Banc Post si Piraeus Bank, banci care nu au cele mai mici dobanzi anuntate din piata. Campion, din acelasi punct de vedere, la creditul ipotecar in lei este Volksbank, care are si cea mai mica dobanda la un astfel de credit. Exercitiul de stabilire a dobanzii anuale efective este util si pentru a alege cea mai ieftina valuta in care se poate contracta un credit. Surprinzator sau nu, cele mai ieftine credite raman tot cele in valuta.
ABN AMRO
Dobanzi: 9,5% - lei, 6,95% - euro
Valoarea comisioanelor: 140 euro + 1,2% la soldul creditului, anual
Valoarea asigurarilor: 0,2% din valoarea imobilului + 0,102% din valoarea creditului, platibile lunar
Dobanda efectiva a clientului: EUR - 9,3%/ RON -12,2%
ING BANK
Dobanzi: 9% (fixa in primii doi ani) - lei, 9% (dupa un an, variabila) - euro
Valoarea comisioanelor: 2% din valoarea creditului, flat
Valoarea asigurarilor: 0,2% din valoarea imobilului +101% din credit
Dobanda efectiva a clientului: 10% RON/EUR
PIRAEUS BANK
Dobanzi: 10,63% - lei, 7,5% - euro
Valoarea comisioanelor: 150 euro+ 2% din valoarea creditului, flat si 0,03% din valoarea imobilului, platibile lunar
Valoarea asigurarilor: gratuite
Dobanda efectiva a clientului: 8,63% - EUR / 12,12% - RON
RAIFFEISEN BANK
Dobanzi: 11,5% - lei, 9% - euro
Valoarea comisioanelor: 2% din valoarea creditului pe an, inclus in credit
Valoarea asigurarilor: 0,2% din valoarea imobilului + aproximativ 900 RON pe an
Dobanda efectiva a clientului: 12% - EUR/ 15% - RON
UNICREDIT
Dobanzi: 14% - lei, 9% - euro
Valoarea comisioanelor: 1,8% din valoarea creditului, flat
Valoarea asigurarilor: 0,2% din valoarea imobilului, polita de viata gratuita
Dobanda efectiva a clientului: 9,98% EUR/ 15,7%RON
HVB
Dobanzi: 9,57% - lei, 9,57% - euro Valoarea comisioanelor: 2,3% din valoarea creditului, flat
Valoarea asigurarilor: 0,2% din valoarea imobilului, bonus asigurarea de viata daca sunt in deplinite conditiile standard
Dobanda efectiva a clientului: 10,7 % RON/EUR
VOLKSBANK
Dobanzi: 7,75% - lei, 6,75% - euro
Valoarea comisioanelor: valuta - 125 euro + 1% din valoarea creditului, flat + 1,55% pe an la soldul creditului; lei – 450 RON +1% din valoarea creditului
Valoarea asigurarilor: 0,2% din valoarea imobilului, polita de viata gratuit
Dobanda efectiva a clientului: 9,15% EUR/ 8,4 RON
BRD
Dobanzi: Bubor la trei luni (8,03%)+ 1,4% - lei, Euribor la 3 luni+5,4% - euro
Valoarea comisioanelor: 2% din valoarea creditului, flat+0,7% comision anual la sold
Valoarea asigurarilor: 0,2% din valoarea imobilului + aproximativ 51 euro/ an
Dobanda efectiva a clientului: 9,8% - EUR/ 11,5% - RON
BANCPOST
Dobanzi: 7,9% (fixa in primul an) - lei, 7,5% (fixa in primul an) - euro
Valoarea comisioanelor: 65 RON + 2,5% din valoarea creditului, flat
Valoarea asigurarilor: 0,2% din valoarea imobilului + 0,17% din valoarea creditului pe an
Dobanda efectiva a clientului: EUR - 8,63% / RON - 9,08%
Banca Romaneasca
Dobanzi: 8,8% (fixa in primul an) - lei, 8,9% - euro
Valoarea comisioanelor: 25 de euro + 2% flat
Valoarea asigurarilor: 0,2% din valoarea imobilului si 0,16% din valoarea creditului
Dobanda efectiva a clientului: 10,5% - EUR/ 10,4% - RON
Metoda de calcul si caracteristicile exemplelor pentru care s-a calculat dobanda anualA efectiva (DAE)
• Calculele au fost facute pentru un credit de 30.000 euro, pe 25 de ani.
De mentionat ca, in cazul Bancpost si Banca Romaneasca, pentru creditul in lei, nu este posibil un calcul estimativ al DAE, intrucat, dupa un an, respectiv doi ani, va aplica o dobanda variabila, al carui nivel nu este cunoscut. S-a utilizat, in acest exercitiu, doar dobanda pe primul an.
• Valoarea asigurarii imobilului a fost aleasa cea medie, de 0,2% din valoarea imobilului pentru toate bancile, in timp ce pentru asigurarea de viata au fost culese date de la societatile de asigurari agreate de fiecare banca in parte, pentru o femeie de 35 de ani.
vineri, februarie 17
SPAIMA PARCARILOR
Autor: JULIUS CONSTANTINESCU
Sambata seara, in parcarea hipermarket-ului Cora din Pantelimon. Desi s-a intunecat de ceva vreme, batalia pentru un loc de parcare e inca dura. In mijlocul unei alei, un Peugeot rosu blocheaza ambele sensuri. Vremea trece, incarc linistit un carucior de cumparaturi intre timp, insa masina nu se urneste din mijlocul drumului. Soferii blocati claxoneaza in nestire, iar unul dintre ei o incurajeaza finut pe femeia de la volan: "Hai, fa, odata, proasta dracului". Din Peugeot tasneste un barbat, sotul catastrofei, si se propteste in geamul celui care-i jignise nevasta, cerand satisfactie: "Ce p.... ma-tii vrei, ma? Cauta-ti alt loc de parcare, nu vezi ca p-asta l-am luat noi?" (ma rog, corect ar fi fost: "Nu vezi ca pe asta incercam noi de un sfert de ora sa-l luam?"). Omul din masina ii explica sotului ca ar cauta cu mare placere un loc de parcare, daca tuta de nevasta-sa ar fi suficient de draguta sa degajeze aleea. Intrucat nu coboara din masina pentru traditionalul schimb de pumni, obisnuit in astfel de situatii, nu se ajunge la nici o concluzie.
Sotul ramane descumpanit, uitandu-se cand la soferul care vorbea foarte urat, cand la nevasta-sa (care, intre timp, demarase procedura de parcare cu spatele, miscand cu mare mestesug masina cam cu doi centimetri). Se vede ca in el se da o lupta, ca oscileaza intre obligatia fata de sotie, careia ii jurase sa-i stea alaturi si la bine, si la rau (deci, si la parcarea cu spatele), si impulsul firesc de a o da cu capul de volan.
In cele din urma, ratiunea invinge. Omul deschide portiera si incepe literalmente sa urle: "Iesi afara! Afara! Baga-mi-as p... in ala care ti-a dat carnetu'! Ma cert cu toata lumea ca tu nu esti in stare sa parchezi o masina". Tipa coboara spasita. N-arata rau deloc. Ma revolt: mitocanul dracului!
marți, februarie 14
In padurea cu alune
Aveau casa trei pitici
Vine pupaza si spune:
"Simptomatic, idiosincrazia dilematica isi
reverbereaza atenuant ecourile absconse protoarmonice
din spatele semitranscendent si disonant al
obscurantismului incandescent de sorginte medievala,
capsuland filonul crepuscular sincretic si aluziv
metempsihotic al transmigratiei alchimice inspre circumvolutiunile interioare ale epocii istorice care tind sa formeze adevarate supape paleontologice inspre propensiunea paradigmelor de orientare paseista, intr-o veritabila recrudescenta de esenta -in ultima
intanta- ludica, torturant-metafizica a
senzorialitatii iluzorii, dar atat de vibrant
hedonistic reprezentate, inteleasa ca o negare lipsita
de rigurozitatea demersului stiitific, posesoare a
unei naturi mai curand intuitiva si instinctuala a
acelor cauze primare, antepostulate de ganditorii
clasicismului elen in perioada de maxima inflorire a democratiei antice, urmata -asa cum stim inca din traditia empirismului occidental care se sustrage inferentelor mediate- de deconstructia treptata a modelelor eluctabil utopice de inflexiune sociala reflexiva, contextual orientate inspre sevele pulsatorii ale neoclasicismului modern, ale carui ramificatii pot fi, totusi, percepute indubitabil mai curand a priori ca fiind personificari oximoronice volitiv-diminutivale ale starilor extatice, autosuficiente degajate prin intermediul apropierii omului de incantatiile onomatopeice ale naturii, impletite intr-un conglomerat de relativism amorf cu rol partial catalizator dar fiind si un filtru prin catharsisul emanat de intreaga arborescenta desemnata conventional ca "fiinta universala", in care se regasesc avanposturile ultime ale increatului semimaterializat, asta daca privim holistic hermeneutica afirmatiei mele, bineinteles, in nici un caz din perspectiva marginitoare a fracturismului osmozei neeuclidiene, care diverge ca factor de bruiaj in lumina degradanta a cortexului evanescent acestui univers prafuit de amprenta maculanta a ingradirilor stranietatii darwiniene, dezolantei cioraniene si frustrarii freudiene, pentru a numi doar cateva . Parerea mea."
Epilog: Pupaza a fost -imediat- impuscata.
filmele americane
Mai multi cineasti au decis sa faca o lista cu "lectiile" date de filmele americane, cele imprimate definitiv in mintea spectatorilor. Despre ce este vorba? Sa vedem:
Apartamentele mari, etajate, din New York, au o chirie convenabila pentru oricine, fie el somer sau director.
Cel putin unul din doi gemeni identici este diabolic.
Daca trebuie sa dezamorsezi o bomba nu ai de ce sa-ti faci griji, intotdeauna vei alege corect firul care trebuie taiat.
Mai toate computerele laptop sunt suficient de puternice pentru a patrunde in sistemul de comunicatii al oricarei civilizatii extraterestre invadatoare.
Nu conteaza daca intr-o lupta martiala numarul adversarilor este foarte mare: inamicii tai vor astepta rabdatori sa te atace unul cate unul, dansand in jurul tau intr-o maniera amenintatoare, pana cand ii faci knock-out pe cei dinainte.
Cand stingi lumina pentru a te duce la culcare, tot ce se afla in dormitorul tau se vede perfect, numai ca intr-o usoara penumbra.
Daca esti blonda si draguta, este foarte probabil sa ajungi expert mondial in fisiune nucleara la varsta de 22 de ani.
Politistii cinstiti si muncitori sunt in mod traditional impuscati cu trei zile inainte de pensionare.
Decat sa risipeasca gloantele, megalomaniacii prefera sa-si ucida adversarii pe care-i prind folosind masinarii complicate, care cuprind rachete, sisteme electronice, gaze mortale, lasere sau rechini mancatori de oameni, ce le ofera prizonierilor cam 20 de minute pentru a evada.
Toate paturile au cearsafuri speciale, probabil in forma de L, care ajung pana la subratul femeii care doarme, dar depasesc numai cu putin coapsele barbatului de langa ea.
Toate pungile cu cumparaturi contin cel putin o paine-bagheta.
Este foarte usor pentru oricine sa piloteze un avion, pana la aterizare, urmand instructiunile cuiva din turnul de control.
O data pus pe buze, rujul nu mai dispare de acolo, orice ai face, inclusiv scufundari submarine.
Cel mai probabil vei supravietui unei batalii, dar numai daca nu faci greseala sa arati inainte cuiva fotografia iubitei care te asteapta acasa.
Daca vrei se te dai drept ofiter german sau rus, nu-i nevoie sa stii limbi straine, este suficient un accent potrivit.
Turnul Eiffel se vede pe orice fereastra din Paris.
Un barbat nu va arata nici un semn de durere in cursul celor mai feroce lupte, dar se va crispa cu totul cand o femeie incearca sa-i curete zgarieturile.
Daca undeva se vede un panou de sticla, mai devreme sau mai tarziu cineva va trece prin el.
Daca locuiesc intr-o casa bantuita, femeile vor iesi - dar numai in cele mai transparente desuuri - sa vada ce este cu sunetele ciudate pe care le aud.
Un computer pe care trebuie sa deschizi un fisier text nu va avea cursor, dar va spune in-totdeauna: "Introdu parola".
Cand conduci pe un drum perfect drept este intotdeauna necesar sa rotesti voiniceste de volan in stanga si in dreapta la fiecare cateva momente.
Toate bombele au un ceas electronic cu cifre mari si rosii, pentru a sti exact cat mai este pana la explozie.
Un detectiv poate rezolva un caz numai dupa ce a fost suspendat.
Daca te hotarasti sa dansezi pe strada, toti cei pe care ii vei intalni vor cunoaste perfect pasii.
In timpul tuturor investigatiilor politiei, detectivii viziteaza obligatoriu, cel putin o data, un club de stiptease.
Toate numerele de telefon din America incep cu 555.
Majoritatea cainilor sunt nemuritori.
Daca esti urmarit prin oras, poti sa te ascunzi intr-o parada de ziua Sfantului Patrick indiferent de anotimpul in care se petrece actiunea.
Sistemul de ventilatie al unei cladiri este locul perfect in care sa te ascunzi. Nimeni, nici o data, nu se va gandi sa caute in locul in care poti sa te deplasezi dintr-o parte a cladirii in cealalta fara nici o greutate.
Cand platesti un taxi, nu te uita la portofel. Apuca o bancnota la intamplare si sigur va fi suma exacta ce trebuie achitata.
Orice rasa extraterestra poate sa lase insarcinata o pamanteanca.
Bucatariile nu sunt echipate cu intrerupatoare. Cand folosesti o bucatarie noaptea, trebuie sa lasi frigiderul deschis pentru a avea lumina in incapere.
Un singur bat de chibrit aprins, este suficient pentru a ilumina o camera de marimea unui stadion.
Toti oamenii din vechime, indiferent de epoca, au dinti perfecti.
Cu toate ca in secolul XX este posibil sa tragi cu o arma intr-un obiect aflat in afara razei vizuale, oamenii secolului XXIII vor pierde aceasta abilitate.
Nu este necesar sa saluti atunci cand incepi sau termini o convorbire telefonica.
Cand sunt singuri, toti strainii prefera sa vorbeasca in engleza unul cu celalalt.
Orice incuietoare poate fi deschisa cu o carte de credit sau o agrafa in cateva secunde. Exceptie fac cazurile cand dincolo de usa este un copil amenintat de un incediu.
Toate buletinele de stiri contin materiale care te afecteaza direct si sunt difuzate in momentul in care tu deschizi televizorul.
Departamentele de politie dau ofiterilor teste de personalitate pentru a fi sigure ca ii vor face parteneri pe cei care se potrivesc mai putin.
luni, februarie 13
zodiac
BERBEC (21 martie - 20 aprilie) " SUNT PE FUGA"
Cum e zodia asta?
Sincer, dinamic si direct, Berbecul nu e genul de om care sa se cantoneze in sabloane.
Ce "PASARELE" are?
Are, insa, doua-trei fixuri. Unul e legat de timp: traieste cu senzatia ca lucrurile nu merg suficient de repede si ca nu-i ajunge timpul.
Efectele? De la mania vitezei si graba cu care se repede cu capul inainte, ignorand pericolele, pana la noptile cand n-are chef sa se culce, spunandu-si ca somnul ar fi o pierdere de vreme.
Alt fix este cel conform caruia el stie intotdeauna ce e mai bine pentru ceilalti. Poate deveni enervant cu "directivele", dar trebuie inteles ca e sincer si manat de cele mai bune intentii - e genul cavalerului sau eroinei care lupta pentru un scop nobil, care se simte dator sa puna umarul la bunul mers al planetei.
Cand face urat?
Berbecul e spaima chelnerilor, a mecanicilor, a croitoreselor... ce mai! - a tuturor celor ce lucreaza in servicii, fiindca e obsedat de faptul ca trebuie sa fie servit pe loc si impecabil.
TAUR (21 aprilie - 21 mai) "CE-I AL MEU, E-AL MEU"
Cum e zodia asta?
Taurul e un semn solid, perseverent si de incredere. Dar se ataseaza atat de tare de lucruri, persoane si idei, incat ajunge, obligatoriu, sa faca fixatii.
Ce "PASARELE" are?
Obsedat de stabilitate si siguranta, are impresia ca este la adapost doar daca acumuleaza. De aici vine atat lacomia lui proverbiala, cat si simtul de posesiune exagerat. Majoritatea Taurilor nu gandesc decat in termeni ca bani, case, masini, haine si bijuterii. Atasamentul fata de oameni (familie, partener de cuplu, prieteni, colegi) e la fel de puternic si de obsesiv, si are la baza aceeasi teama de schimbare.
Prejudecatile si ideile fixe au un mecanism putin diferit: Taurul gandeste practic si temeinic, dar cam incet - si odata ce si-a format o parere (fie ea buna sau rea) nimeni nu i-o mai poate schimba. Nu are flexibilitate si nici capacitatea de a nuanta.
Cand face urat?
Taurul poate deveni periculos daca isi canalizeaza forta pe fagasul fanatismului (exemple - Hitler si Marx).
GEMENI (21 mai - 21 iunie) "NU TE ENERVA"
Cum e zodia asta?
Cei mai vioi si mai adaptabili copii ai Zodiacului, Gemenii, sunt si cei mai lipsiti de obsesii si de manii.
Ce "PASARELE" are?
Daca dragostea pentru informatie, comunicare si miscare ar putea fi catalogata drept "fixatie", atunci cam asta ar fi meteahna lor. Si inca ceva: se feresc de oamenii prosti, neindemanatici si inceti. Dar, de-aici si pana la obsesii, e cale lunga. De ce sa te consumi in incordari psiho-emotionale, cand pe lume sunt atatea lucruri interesante?
Tiparele rigide nu sunt de ei. Spirite libere si democrate, li se pare absolut aberant sa le impui celorlalti gusturile sau ideile tale. Nu merge ceva? Nici o problema, se reorienteaza cat ai clipi. Bineinteles ca au si ei micile lor ciudatenii, dar, in general, nu sunt deranjante. Se mai supara uneori, insa le trece repede.
Cand face urat?
Cu ei, nimic nu e batut in cuie. Atragatori ca niste fluturi si la fel de greu de prins, Gemenii deranjeaza adesea tocmai prin lipsa reperelor fixe.
RAC (22 iunie - 22 iulie) "O REZOLVAM NOI"
Cum e zodia asta?
Racul fiind un diplomat, este dificil sa-ti dai seama cat de greu poate fi scos dintr-ale lui.
Ce "PASARELE" are?
Nevoia de securitate ii determina aproape toate actiunile. Motivatia e de natura emotionala: ii trebuie parametri cunoscuti, verificati si siguri. Asa ajunge sa faca fixatii pentru traditii, amintiri sau obiecte vechi. Asa ia nastere obsesia pentru casa, familie si copii.
Femeia-Rac, desi foarte romantica si sensibila, se aciuiaza adesea pe langa un barbat, doar pentru ca acesta ii poate asigura protectie si confort. Fiindca nu rareori partenerul respectiv e mai in varsta, este posibil ca la mijloc sa fie si o fixatie paterna. De fapt, barbat sau femeie, Racul face frecvent o fixatie pentru unul sau altul dintre parinti.
Cand face urat?
Racul are toane si schimbari de dispozitie si poate fi superstitios, sensibil la fazele Lunii, etc. Dar, fiindca este discret si abil, obsesiile lui sunt rareori suparatoare pentru cei din jur.
LEU (23 iulie - 22 august) "NU-S FRUMOS?"
Cum e zodia asta?
Leul are, intr-adevar, o mare fixatie: propria-i persoana. Dac-ar fi dupa el, chiar si Soarele ar trebui sa se invarta in jurul lui!
Ce "PASARELE" are?
Obsedat sa placa, sa fie remarcat, admirat, apreciat sau laudat, Leul sufera de "obsesia scenei". De-aia se si comporta atat de teatral, de-acolo vin gesturile largi si dramatice, pozitiile si "pozele" lui studiate. Are nevoie de aplauze si de complimente, vrea pozitie sociala, renume, diplome si decoratii. In fond, Leii sunt niste oameni deosebiti, plini de vitalitate si resurse, optimisti, nobili, loiali si generosi. Nu le cade bine cand sunt tradati sau subapreciati si sunt foarte
posesivi. Analizand lucrurile mai atent, iti dai seama ca in adancul lor
sunt terorizati de gandul ratarii, singuratatii sau al lipsei de afectiune. Numai ca sunt atat de mandri, incat nu si-ar recunoaste niciodata temerile. Iar atunci pareaza.
Cand face urat?
Reactioneaza foarte prompt si violent cand sunt jigniti, inselati sau subapreciati.
FECIOARA (23 august - 22 septembrie) "SA ANALIZAM"
Cum e zodia asta?
La cate manii (mai mici sau mai mari) are, Fecioara s-ar mai putea numi si "zodia micilor maniaci".
Ce "PASARELE" are?
Totul izvoraste din atributele semnului: spirit de observatie (care detecteaza chiar si cele mai marunte defecte), simtul amanuntului, puternice tendinte critice, gandire analitica, dragoste pentru ordine, punctualitate si curatenie, tentatia de a clasifica si cataloga. Toate astea sunt bune in munca, dar in relatii devin destul de enervante. Experta in despicatul firului in patru, Fecioara mai sufera de ceea ce am putea numi "obsesia perfectiunii", "fixatia restului" si "sindromul furnicii". Pe rand, ar veni cam asa: vrea ca totul sa fie perfect si iti scoate ochii pentru orice fleac, cat de mic. Apoi, econoama, tine socoteala pana la ultimul sfant. In plus, aduna mereu, colectioneaza, stocheaza.
Cand face urat?
Cu cat imbatraneste, cu atat devine mai tipicara si mai pisaloaga. I se iarta insa multe, fiindca e inteligenta, practica, harnica si devotata.
BALANTA (23 septembrie - 22 octombrie) "NU SUNT SIGUR..."
Cum e zodia asta?
Balanta e un semn profund relational - pentru ea conteaza enorm sa fie placuta si acceptata de ceilalti.
Ce "PASARELE" are?
Din acest motiv, chiar daca are fixatiile ei, e suficient de diplomata ca sa nu-i agaseze pe cei din jur cu ele. Totusi, se intampla adesea sa te nedumereasca prin nehotararea ei. La origine se afla "mania echitatii" - incearca intotdeauna sa analizeze diferitele aspecte ale unei situatii pentru a fi sigura ca face alegerea justa. Te mai poate sacai cu sintagme de genul "nu e drept", "pe de alta
parte", sau "stiu ca ai dreptate, dar si el (ea)...". Uneori e cuprinsa de o ciudata manie a contradictiei, sustinand o opinie adversa, numai de dragul de a... echilibra balanta discutiei!
Cand face urat?
Maniile ei cele mai frecvente tin de nevoia de armonie: "face urat" daca-i e tulburata pacea interioara, daca ii strici ambianta sau daca o agresezi cu zgomote disonante, culori tipatoare ori cu manifestari de prost-gust.
SCORPION (23 octombrie - 21 noiembrie) "MA TEM DE TRADARE"
Cum e zodia asta?
La capitolul obsesii si frustrari, Scorpionul detine suprematia. Este cel mai framantat si suspicios semn din zodiac.
Ce "PASARELE" are?
Vesnic nemultumit, sufera de obsesia perfectiunii. E extrem de exigent, atat cu sine, cat si cu ceilalti. Investeste totul, dar vrea totul in schimb. Are insa un dispozitiv intern hi-fi pentru detectarea fisurilor, si reactioneaza intens la ele.
Vesnic in garda, se amorseaza instantaneu (chiar inainte de a aparea motivele reale, pe care parca le presimte) si ramane amorsat. E adevarat ca are mania secretelor, ii place sa manipuleze lumea, e gelos, usor paranoic, obsedat sexual, distructiv si autodistructiv. Dar are o personalitate fascinanta si plina de resurse, fiind capabil de performante uluitoare. Asa ca merita sa-l admiri si sa incerci sa-l intelegi, in ciuda "umbrelor" sale.
Cand face urat?
Daca i-ai gresit, nu te amagi crezand ca va uita. Nu uita niciodata si ti-o plateste cand ti-e lumea mai draga.
SAGETATOR (22 noiembrie - 21 decembrie) "CU MINE VORBESTI?"
Cum e zodia asta?
Entuziast si optimist, Sagetatorul e un adaptabil care nu prea face fixatii.
Ce "PASARELE" are?
Are, totusi, unele sensibilitati care pot duce la suparari si complicatii. Mai intai, e snob si oportunist - nu pierde nici o ocazie sa aminteasca de relatiile lui cu "lumea buna" si sta cu ochii roata dupa evenimentele mondene de pe urma carora ar putea profita. In fapt, este foarte conventional si pune mare pret pe ce spune lumea despre el. Sufera de "sindromul supraevaluarii", care ii poate strica planurile de "respectabilitate". Ii e greu sa-si recunoasca limitele si se baga in situatii care-i depasesc posibilitatile. De aici actiunile iresponsabile, promisiunile neonorate, incurcaturile financiare sau chiar legale. Fiind cel mai norocos din zodiac, pana la urma scapa cu bine din toate. Iar apropiatii il iarta, fiindca e vesel, simpatic si "baiat bun".
Cand face urat?
Daca-i spui ca e snob, se supara, pretinzand ca e doar modern si sociabil.
CAPRICORN (22 decembrie - 20 ianuarie) " ASCULTA-MA PE MINE"
Cum e zodia asta?
Introvertit, incapatanat si suspicios, Capricornul are multe complexe, dar le ascunde cu diplomatie.
Ce "PASARELE" are?
Obsesia lui primordiala este aceea de a detine controlul. De-asta e mereu in garda si se straduieste continuu, incarcandu-se cu atatea responsabilitati. Toate actiunile lui au un scop. Iar scopul, oricare ar fi, e menit sa-i asigure controlul asupra oamenilor si situatiilor. Convins ca are mereu dreptate, se considera dator sa dea sfaturi si indrumari. Daca nu e ascultat, poate recurge la strategii subtile si chiar la manipulare pentru a te aduce acolo unde vrea. Mult-trambitata lui modestie e o baliverna - in realitate, Capricornul este extrem de ambitios si de orgolios. Totusi, alaturi de Scorpion, este una din "piesele de rezistenta" care misca lumea inainte si care merita atentie si consideratie.
Cand face urat?
Daca il jignesti sau ii strici planurile nu uita si nu iarta. Nu are simtul umorului si nu e maleabil.
VARSATOR (21 ianuarie - 19 februarie) "ITI SPUN DREPT..."
Cum e zodia asta?
Originalul" zodiacului, Varsatorul, e plin de contradictii si paradoxuri.
Ce "PASARELE" are?
E un revolutionar cu ciudate tendinte tiranice, un liberal capabil de uimitoare idei fixe, un nonsalant cu surprinzatoare accese paranoice, un singuratic cu nevoi sociale foarte marcate. Este vizionar si utopic, altruist si egoist deopotriva. Cu toate ca nu ezita sa spuna exact ce gandeste, fara sa-i pese de consecinte, se intampla deseori sa faca tocmai pe dos fata de ceea ce le predica altora. Inzestrat cu multa vitalitate si cu o personalitate distincta, indiferent ca e tipul savantului distrat sau al razvratitului agitat, te surprinde cu cele mai neasteptate manifestari.
Cand face urat?
Independent si incapatanat, se enerveaza instantaneu cand e contrazis sau nu e lasat sa faca ce vrea. Din fericire, ii trece repede. Iar oamenii il iubesc, fiindca e prietenos, saritor, optimist si ii contamineaza cu entuziasmul lui uneori atat de copilaros.
PESTI (20 februarie - 20 martie) "DEPINDE..."
Cum e zodia asta?
Enigmatici, evazivi, irationali si impredictibili, Pestii sunt cei mai derutanti produsi ai zodiacului.
Ce "PASARELE" are?
"Functioneaza" numai pe baza de emotii, perceptii, impresii si intuitii. Majoritatea sunt atinsi de "sidromul relativitatii" (Einstein a fost Peste!). Ei stiu ca realitatea nu e niciodata una singura, ci ca are foarte multe fatete. Sunt maestri in "arta aburirii". Pentru unii alunecosi, pentru altii fascinanti, Pestii sunt plini de toane si de mici manii inofensive. Au fixurile lor legate de lumea misticului, fantasticului, superstitiei
si magiei. Cu toate astea, sunt persoane maleabile, compasive si ingaduitoare, care mai degraba incearca sa-i inteleaga pe ceilalti, decat sa-i judece. Chiar daca sufera, sunt gata sa ierte si au o imensa capacitate de iubire si devotament.
Cand face urat?
Avand o viziune global-intuitiva a lucrurilor, se enerveaza sau se inchid in sine cand li se cer explicatii si argumente logice.
Fixuri si obsesii de zodii
Cele trei zodii care au ca element pamantul - Taur, Fecioara si Capricorn - sunt pline de calitati (rabdatoare, protectoare, te poti baza pe ele la necaz, practice), dar au si ele lipsuri, ca tot omul: sunt lacome, devin usor obsedate de lucrurile care nu le convin, se acomodeaza foarte repede cu sarcina de a nu face nimic si de a lenevi pur si simplu. Sunt prada usoara cand e vorba sa capete dependente.
Semnele de aer - Gemeni, Balanta si Varsator - iti descretesc fruntea cu optimismul, inventivitatea si charisma lor, dar de la calitate la defect nu e decat o zvarlitura de bat: actioneaza impinsi de impuls (care nu e intotdeauna benefic), le cam place sa barfeasca (indiferent de sex) si sa-i dispretuiasca pe cei care nu le sunt la inima, sunt instabili.
Ei... am ajuns si la semnele de foc! Adica Berbec, Leu si Sagetator. Acestia, pe cat sunt de "laudabili" pentru stilul lor inflacarat in orice ar face, pe atat pot fi de rai. De exemplu, nu poti spune ca vreunul dintre reprezentantii zodiilor sus-numite este apatic, lipsit de curaj si vointa. Sau ca nu e receptiv la nevoile celor din jur. Sau ca nu e loial. In schimb, tot inflacararea ii face sa se grabeasca la manie, sa fie gelosi pana in varful urechilor si sa li se puna pata pe ceva sau cineva, fara sansa de revenire rapida. Tot din pasiune ajung sa umble cu capul in nori cam tot timpul, lucru pe care ceilalti il interpreteaza drept egoism si egocentrism.
Cele trei semne de apa - Rac, Scorpion si Pesti - pot fi extrem de iubitoare, pline de compasiune, flexibile, dar, la polul opus, ii marcheaza indiferenta si instabilitatea. Ii obsedeaza gandul ca se comploteaza impotriva lor (si nu e nevoie sa aiba motive pentru aceasta obsesie) si ca sunt nedreptatiti.
Daca ar fi sa alegem o singura mare hiba a fiecarei zodii, probabil ca cea mai potrivita ar fi:
Berbec - egoism,
Taur - multumire de sine nefondata,
Gemeni - superficialitate,
Leu - tendinte dominatoare,
Fecioara - spririt carcotas,
Balanta - nehotarare,
Scorpion – caracter obsesiv razbunator,
Sagetator - lipsa de tact,
Capricorn - rigiditate,
Varsator - detasare,
Pesti - secretosenia.
Deh! Nimeni nu-i perfect, dar astrologii ne previn ca anul acesta putem sa ne facem mai "frumosi" din punctul de vedere al obsesiilor noastre. Cata vreme le stii pe ale tale, poti lucra la anihilarea lor.
miercuri, februarie 8
Va trazni de doua ori in acelasi loc?
Sharon Stone reapare in 'Basic Instinct 2', interpretand o romanciera, alaturi de britanicul David Morrisey, ce joaca rolul unui psihiatrist.
In 'Basic Instinct 2: Risk Addiction', caracterul lui Morrisey incearca s-o trateze pr romanciera Catherine Tramell, care are din nou probleme cu legea.
"David Morrisey is one of Britain's most talented actors and is the perfect choice to play opposite Sharon in Basic Instinct 2". (Mario Kassar, producator).
Nu stim care-i povestea cu Sharon dincolo de 'looks', lumea ar spune ca-i desteapta foc, noi am spune ca mari mai sunt taxele in California...
joi, februarie 2
SCRISOAREA a IIi a - (Parodie politica)
SCRISOAREA a IIi a - (Parodie politica)
… Si abia pleca batranul, comunistul Ceausecu,
Ca veni un alt bastard, pe numele sau, Iliescu :
Ce mai freamat, ce mai vuiet, se starni intre partide
Sa puna tara la cale, ca sa iesim din obide !
Durduind soseau Cozmancii, Hrebenciucii, Vacaroii,
Pe a caror demnitate poti s-o pui sub coada oii
Si-ntr-o tara-n care-ntr-una, ducem lipsa de valori,
S-au facut golanii astia, deputati si sentaori !
Un popor ce, prin natura, si-a croit o soarta trista,
N-are, la votat, cand vine, decat, un rahat de lista
Unde colcaie minciuna si hotia si sperjurul,
Toti ar merita, la urne, sa le dam un vot cu c…
(…Insa noi, cu votul nostru, i-am facut parlamentari
Si ai natiei romane, - cei mai venetici gropari !
Ehei… - n-am luat un par din garduri, peste bot ca sa le dam
Iar acuma, frati romani, avem chiar ce… meritam !)
Nu exista scop in sine catre care sa aspire,
Singura lor vrere este, - cat mai multa-mbogatire
Pentru asta, tot ce misca sau nu misca-n Romania,
Este bun sa promoveze interesul si hotia :
Un tablou, e-o pasiune pentru hotul de Nastase
Iar pentru muzeul propriu-i trebuie vreo patru case!
Unii au la mare vile, sau hoteluri (vechi sub soare!)
Altii si-au facut la munte cate 2-3 « hambare »
Lacuri, munti, paduri, terenuri, vile, case si iar case,
Din tot ce-a facut nea’ Ceasca, azi nimic nu mai ramase !
Jongland ca in « alba-neagra » si-au trecut in proprietate
Orice le-a cazut in mana, prin hotie finantate.
Au sauna si piscine pentru a lor desfatare,
Sali de jocuri si garaje, - de toate au in dotare,
Ca, pe bani furati din munca celor ce pun umar la umar,
Ei agonisesc intr-una, ca tiganul : « fara numar »…
Si pentru ca trebuia de zor si ceva legal in tara,
Ne-au pus impozit si taxe pe-o viata – si-asa amara !
De-am ajuns de rasul lumii (vorbind de acest sector)
Cu cele mai multe taxe, pe cap de locuitor !
Taxe, cat mai multe taxe, pentru banii de furat,
Trebuie sa dea romanul, din putinul sau, la stat
Si in timp ce cativa ghiauri, de-acesti bani se folosesc,
Cei mai multi romani, pe strada, viata lor si-o irosesc
Biruri, cat mai multe biruri, an de an se tot aduna,
Nici nu stiu ce sa mai scoata, in spinare sa ne puna
Dau navala-n lumea larga, toti romanii necajiti
Sluga la straini mai bine, decat aici obiditi.
Mor de frig sau mor de foame in case neincalzite
Sau de boli ce, niciodata, nu au mai fost auzite !
Nu conteaza genocidul – floarea hotilor, prospera!
Romania se intoarce, intr-o nedorita era!
Iar in tot acest timp, hotii, bravii nostri noi ciocoi,
Fura-ntr-una tot ce pica, fura de ne lasa goi :
N-avem gaze, nici mancare, n-avem haine de-mbracat ;
Sta romanul si se-ntreaba : cat mai are de-ndurat ?
Nonsalant si cu emfaza, la TV apar pe rand,
Sa ne spuna ca nu fura si ca nici nu au de gand,
Dar pe fata li se vede-n coltul gurii o grimasa :
Ei, au tot ce vor pe lume, tu, n-ai ce sa pui pe masa
Mutrele desfigurate de-opulenta si trai bun,
Cu capul intrat in ceafa si burti – balon de sapun,
Mormaie prin falci cuvinte ce tin de limba de lemn
La rabdare si la munca ne tot dau de zor indemn !
Cat ii rabda oare Domnul, pe acesti irozi ai sortii
Sa sfideze cu sarcasme si cu fente coasa mortii ?
Bube-n gat si pete-n creier de le-ar da Dumnezeu,
Acestor jnapani novice ce au sange de ateu !
Auzit-ati voi vre-un nume mai de soi in lumea larga,
Decat Micky Spaga, - hotul, ce-n figuri da sa se sparga,
Prin guvern, prin ministere, ori prin bietele ziare,
Ca el n-a luat peschesuri, cu multa nerusinare ?
Auzit-ati voi de DIP-ul care striga : « altii-s hotii » !
Iara el, se da curat si cinstit de ceasul mortii ?
Sau, de alta hahalera sindicala fara simt
-De Mitrea-cocorul care, macina veros din dint’ ?
Sau Razvan Teodorescu sau, de Gherman-adormitul
Sau Solcanu care, la Iasi, cioclul, umbla numai cu ciorditul
Sau, de altul, Anghel Stanciu, - asa zis-ul om de fier,
Care si-a adus odrasla, pe post de consilier ?
O armata adunata dintre oamenii mai rai,
Mi s-au pus pe Romania, - cei mai hrapareti calai,
Care vine, vine vine, calca totul in picioare,
Lasand tara fara oameni, ca fug toti peste hotare !
Asta-i Romania noastra, asta-i ceea ce ne dati,
De pe posturile voastre, unde sunteti cocotati ?
Asta-i tot ce mintea voastra, a gandit ca meritam ?
Doamne-ajuta, Doamne-ajuta… ajuta-ne sa scapam…
Praf din vile sa se-aleaga si din averea furata,
Din tot ce-ati strans prin nemunca, prin frauda desantata :
Din nimic v-ati facut case si conturile-nghebosate, -
In nimic sa se transforme tot ce-aveti – sau nu, - in spate :
Plozii vostri cu tot neamul, toti la un loc sa orbeasca,
Mintea-ntreaga s-o ia razna, ca nebunii sa tampeasca,
Sa-i vedem cersind pe strada, ca pe caini, pentru un os,
Iara noi, cu strasnicie, sa le dam un sut in… dos
Scrum si fum sa se aleaga de acesti banditi verosi,
De blesteme s-aiba parte de la mosi, pan’ la stramosi
Intr-o urna a mocirlei, cenusa sa le-o bagam
Si s-o punem la vedere sa putem sa o scuipam !
De haram le-au venit banii, tot de haram sa se duca,
Sa-i vedem : la disperare, pe ce drumuri mai apuca,
Daca tara care-au supto-ncolaciti ca intr-un roi,
Intr-o buna zi le-ar cere, sa dea totul inapoi !
Unde esti tu Hitler Doamne, ca sa pui mana pe ei
Sa faci lagar dupa lagar, sa-i aduni pe derbedei
Nu ca sa-i gazezi, ca-n vremuri, ca e moarte de copii,
Ci, sa le dai foc cu ravna si sa vezi cum ard de vii !
Un popor si sfant si bland, sta cuminte in deriva
Ca la 4 ani odata, n-are alta-alternativa :
Ori voteaza cu stiinta si cu mila pe toti hotii,
Ori voteaza aliante unde se strang toti netotii :
Primii fura dar, au multa, multa cunostinta,
Ceilalti, fura mai putin, insa nu au putirinta
Primii stiu ce-i guvernarea si cam cu ce se mananca,
Ceilalti au capul in colturi si mai tare ca o stanca !
Am ales pan’ am cules, intre hoti si-Alianta D.A.
Nu, nu asta ne-am dorit cand am votat si am zis « da »
Am sperat sa traim bine, cum spus-a-un chel sugubat,
Nimic nou sub soare insa : ne trece pielea prin bat !
Cum o da romanul nostru, iese prost orice ar face,
Iar cand mintea-i inodata, nici dracul n-o mai desface
Si, de cand se stie-n lume, pe pamant si el, saracul,
Sta pe loc, sau si mai rau : da-napoi mereu, ca racul !
Dar de ce-am scris eu Scrisoarea, firav eminesciana,
Cand cultura-abia mijeste tinerilor pe sub geana ?
… E-o retorica constransa de dispret si aspiratii
Adresata cu triste si duios acestei natii :
Celor tineri care astazi, pleaca repede afara :
Sa indure umilinta proscrisa, la noi in tara
Si aici, pe veci, in toate, totdeauna sa ramana,
Sa inalte peste veacuri, falnic, Patria Romana !
Valentin Cutitaru
… Si abia pleca batranul, comunistul Ceausecu,
Ca veni un alt bastard, pe numele sau, Iliescu :
Ce mai freamat, ce mai vuiet, se starni intre partide
Sa puna tara la cale, ca sa iesim din obide !
Durduind soseau Cozmancii, Hrebenciucii, Vacaroii,
Pe a caror demnitate poti s-o pui sub coada oii
Si-ntr-o tara-n care-ntr-una, ducem lipsa de valori,
S-au facut golanii astia, deputati si sentaori !
Un popor ce, prin natura, si-a croit o soarta trista,
N-are, la votat, cand vine, decat, un rahat de lista
Unde colcaie minciuna si hotia si sperjurul,
Toti ar merita, la urne, sa le dam un vot cu c…
(…Insa noi, cu votul nostru, i-am facut parlamentari
Si ai natiei romane, - cei mai venetici gropari !
Ehei… - n-am luat un par din garduri, peste bot ca sa le dam
Iar acuma, frati romani, avem chiar ce… meritam !)
Nu exista scop in sine catre care sa aspire,
Singura lor vrere este, - cat mai multa-mbogatire
Pentru asta, tot ce misca sau nu misca-n Romania,
Este bun sa promoveze interesul si hotia :
Un tablou, e-o pasiune pentru hotul de Nastase
Iar pentru muzeul propriu-i trebuie vreo patru case!
Unii au la mare vile, sau hoteluri (vechi sub soare!)
Altii si-au facut la munte cate 2-3 « hambare »
Lacuri, munti, paduri, terenuri, vile, case si iar case,
Din tot ce-a facut nea’ Ceasca, azi nimic nu mai ramase !
Jongland ca in « alba-neagra » si-au trecut in proprietate
Orice le-a cazut in mana, prin hotie finantate.
Au sauna si piscine pentru a lor desfatare,
Sali de jocuri si garaje, - de toate au in dotare,
Ca, pe bani furati din munca celor ce pun umar la umar,
Ei agonisesc intr-una, ca tiganul : « fara numar »…
Si pentru ca trebuia de zor si ceva legal in tara,
Ne-au pus impozit si taxe pe-o viata – si-asa amara !
De-am ajuns de rasul lumii (vorbind de acest sector)
Cu cele mai multe taxe, pe cap de locuitor !
Taxe, cat mai multe taxe, pentru banii de furat,
Trebuie sa dea romanul, din putinul sau, la stat
Si in timp ce cativa ghiauri, de-acesti bani se folosesc,
Cei mai multi romani, pe strada, viata lor si-o irosesc
Biruri, cat mai multe biruri, an de an se tot aduna,
Nici nu stiu ce sa mai scoata, in spinare sa ne puna
Dau navala-n lumea larga, toti romanii necajiti
Sluga la straini mai bine, decat aici obiditi.
Mor de frig sau mor de foame in case neincalzite
Sau de boli ce, niciodata, nu au mai fost auzite !
Nu conteaza genocidul – floarea hotilor, prospera!
Romania se intoarce, intr-o nedorita era!
Iar in tot acest timp, hotii, bravii nostri noi ciocoi,
Fura-ntr-una tot ce pica, fura de ne lasa goi :
N-avem gaze, nici mancare, n-avem haine de-mbracat ;
Sta romanul si se-ntreaba : cat mai are de-ndurat ?
Nonsalant si cu emfaza, la TV apar pe rand,
Sa ne spuna ca nu fura si ca nici nu au de gand,
Dar pe fata li se vede-n coltul gurii o grimasa :
Ei, au tot ce vor pe lume, tu, n-ai ce sa pui pe masa
Mutrele desfigurate de-opulenta si trai bun,
Cu capul intrat in ceafa si burti – balon de sapun,
Mormaie prin falci cuvinte ce tin de limba de lemn
La rabdare si la munca ne tot dau de zor indemn !
Cat ii rabda oare Domnul, pe acesti irozi ai sortii
Sa sfideze cu sarcasme si cu fente coasa mortii ?
Bube-n gat si pete-n creier de le-ar da Dumnezeu,
Acestor jnapani novice ce au sange de ateu !
Auzit-ati voi vre-un nume mai de soi in lumea larga,
Decat Micky Spaga, - hotul, ce-n figuri da sa se sparga,
Prin guvern, prin ministere, ori prin bietele ziare,
Ca el n-a luat peschesuri, cu multa nerusinare ?
Auzit-ati voi de DIP-ul care striga : « altii-s hotii » !
Iara el, se da curat si cinstit de ceasul mortii ?
Sau, de alta hahalera sindicala fara simt
-De Mitrea-cocorul care, macina veros din dint’ ?
Sau Razvan Teodorescu sau, de Gherman-adormitul
Sau Solcanu care, la Iasi, cioclul, umbla numai cu ciorditul
Sau, de altul, Anghel Stanciu, - asa zis-ul om de fier,
Care si-a adus odrasla, pe post de consilier ?
O armata adunata dintre oamenii mai rai,
Mi s-au pus pe Romania, - cei mai hrapareti calai,
Care vine, vine vine, calca totul in picioare,
Lasand tara fara oameni, ca fug toti peste hotare !
Asta-i Romania noastra, asta-i ceea ce ne dati,
De pe posturile voastre, unde sunteti cocotati ?
Asta-i tot ce mintea voastra, a gandit ca meritam ?
Doamne-ajuta, Doamne-ajuta… ajuta-ne sa scapam…
Praf din vile sa se-aleaga si din averea furata,
Din tot ce-ati strans prin nemunca, prin frauda desantata :
Din nimic v-ati facut case si conturile-nghebosate, -
In nimic sa se transforme tot ce-aveti – sau nu, - in spate :
Plozii vostri cu tot neamul, toti la un loc sa orbeasca,
Mintea-ntreaga s-o ia razna, ca nebunii sa tampeasca,
Sa-i vedem cersind pe strada, ca pe caini, pentru un os,
Iara noi, cu strasnicie, sa le dam un sut in… dos
Scrum si fum sa se aleaga de acesti banditi verosi,
De blesteme s-aiba parte de la mosi, pan’ la stramosi
Intr-o urna a mocirlei, cenusa sa le-o bagam
Si s-o punem la vedere sa putem sa o scuipam !
De haram le-au venit banii, tot de haram sa se duca,
Sa-i vedem : la disperare, pe ce drumuri mai apuca,
Daca tara care-au supto-ncolaciti ca intr-un roi,
Intr-o buna zi le-ar cere, sa dea totul inapoi !
Unde esti tu Hitler Doamne, ca sa pui mana pe ei
Sa faci lagar dupa lagar, sa-i aduni pe derbedei
Nu ca sa-i gazezi, ca-n vremuri, ca e moarte de copii,
Ci, sa le dai foc cu ravna si sa vezi cum ard de vii !
Un popor si sfant si bland, sta cuminte in deriva
Ca la 4 ani odata, n-are alta-alternativa :
Ori voteaza cu stiinta si cu mila pe toti hotii,
Ori voteaza aliante unde se strang toti netotii :
Primii fura dar, au multa, multa cunostinta,
Ceilalti, fura mai putin, insa nu au putirinta
Primii stiu ce-i guvernarea si cam cu ce se mananca,
Ceilalti au capul in colturi si mai tare ca o stanca !
Am ales pan’ am cules, intre hoti si-Alianta D.A.
Nu, nu asta ne-am dorit cand am votat si am zis « da »
Am sperat sa traim bine, cum spus-a-un chel sugubat,
Nimic nou sub soare insa : ne trece pielea prin bat !
Cum o da romanul nostru, iese prost orice ar face,
Iar cand mintea-i inodata, nici dracul n-o mai desface
Si, de cand se stie-n lume, pe pamant si el, saracul,
Sta pe loc, sau si mai rau : da-napoi mereu, ca racul !
Dar de ce-am scris eu Scrisoarea, firav eminesciana,
Cand cultura-abia mijeste tinerilor pe sub geana ?
… E-o retorica constransa de dispret si aspiratii
Adresata cu triste si duios acestei natii :
Celor tineri care astazi, pleaca repede afara :
Sa indure umilinta proscrisa, la noi in tara
Si aici, pe veci, in toate, totdeauna sa ramana,
Sa inalte peste veacuri, falnic, Patria Romana !
Valentin Cutitaru
Abonați-vă la:
Postări (Atom)