In vino veritas

Pe marginea unei recente declaratii a domnului Ovidiu Gheorghe, director general la Patronatul National al Viei si Vinului, s-a incins o mica discutie intr-un cerc virtual de romani din SUA, Franta, Germania si Romania. Sa incepem cu declaratia d-lui director:

"Vom solicita Ministerului Agriculturii ca un procent din fondul obtinut in urma taxelor pentru hologramele DOC sa fie redirectionat pentru promovarea vinului romanesc atat pe piata interna cat si pe cea externa".

Iata si dialogul:

Vocea 1: Cind, potrivit cu ce scriu jurnalele, 70% din bauturile de pe piata sint FALSIFICATE?


Vocea 2: Sint multe falsuri la vinurile varsate. Pentru ca romanul n-are bani sa cumpere la sticla, spre doi euroi sticla. Era in coltul strazii mele un bacan (s-a carat la Los Angeles cu toata familia, satul de taxele frantuzesti)care vindea printre altele vinuri ro. ca printul Mircea, printul Matei, Sienna, Sevruga. Ei bine, aveau un succes nebun la francezi, si bacanul era aproape in ruptura de stock pentru astea. Chiar ca sunt bune si comparativ calitate/pret, deasupra celor frantuzesti. Dar stiti dumneavoastra ca majoritar aceste vinuri bune din Ro sint facute de francezi si italieni care au luat riscul sa investeasca in Ro desi tipau unii ca "nu ne vindem tara?. Deci nu cred ca banii cu pricina trebuie investiti pentru publicitate, ci pentru schimbarea altoiurilor si constituirea unor structuri romanesti in acest sens. Dar cit de alipit este taranul roman la vinul lui de buturuga, puterea ursului, si cit de greu sa se uneasca unii cu altii pentru astfel de culturi si altele.

Vocea 3:
1) Am comandat niste vin din Romania--de ex. Feteasca neagra caci asta si Tamaioasa de Pietroasele, se spune, au caracter si unicitate. Problema a fost ca dopul unei sticle (de Pinot noir cu o reclama la nu stiu ce tombola pe eticheta) era uscat si continutul (ce trecea drept vin) era o chestie puternic chimizata.

2) La preturi mici sunt atatia sa dea clase vinului romanesc prin cantitate si consitenta (gustului, calitatii etc), atribute ale unor tari ca Chile, S. Africa, Australia si chiar Franta si Italia. Deci terenul e deja aglomerat si romanii nu pot face fata la preturi de $4-$6 sticla decat daca fac magarii.

Moldovenii vin incet dar sigur pe piata si nu de putine ori produsul final este ambalat/marketat/etichetat la a doua/treia mana (Ungaria si Franta).



Vocea 2: De acord ca la 4 -6 $ in SUA, vinurile romanesti nu pot sa faca fata. Nu stiu cum e cu alte tari, dar precis in cazul Frantei e la fel la pretul asta. Acum, ca sa fiu magarita, ma intreb daca este acceasi acceptie pentru gust, la capitolul asta, in Franta si SUA.


Vocea 3: Vinurile franceze comparate cu cele din zone mai recente (fara 'traditie') se spune ca au o complexitate pe care multi (ne-francezi) n-o apreciaza. Se merge pana acolo si se spune ca ele au "terroir", iar francezii, de multe ori blazonati (real sau inchipuit), vor o gramada de bani pe vinurile lor taman din cauza acestui proustian terroir. N-o sa merg pana la spaima americana a vinului francez (Robert Parker) si clasamente, insa am sa spun ca fiecare vin trebuie asortat cu situatia (mancarea, dispozitia etc.). Vinurile (produsele) franceze sunt taxate foarte tare in SUA si de aceea nu inteleg preturile la ele. Cat timp Spania a fost in coalitie am avut norocul sa iau niste vinuri de exceptie de acolo. Italienii sunt si ei scumpi (Brunello Montalcino poate ajunge usor la $40) chiar daca sunt in coalitie.


Vocea 2: Mda, chiar este terroir si mai precis goût de terroir. Si multe altele, meseria de viticultor fiind o adevarata religie. Or fi unii blazonati (te referi la baronul de R. ?) dar aici nu se uita decit prostii la asta. Conteaza calitatea, si mai ales raportul calitate/pret. Altfel, precis stii ca "château" este un concept juridic in materie, precum apelatia controlata. Trebuie o anumita calitate ca sa iei denumirea de château, ca altfel pe eticheta poate sa fie poza celei mai banale ferme.
Poate exagereaza unii, dar taxele conteaza cel mai mult; Ne protejam unii de altii. In sfirsit, pe sleau, palatul unora fiind obisnuit de secole cu vin si al altora cu bourbon si bere, cred ca e o diferenta de apreciere.


Vocea 3: Ok, daca vorbim de raportul calitate/pret, Parker are dreptate sa de-mitizeze o sumedenie intreaga de vinuri franceze de 'traditie'/'château'. Consumatorii de borubon in SUA sunt o minoritate. Berea este cea care domina de departe. Si nu neaparat cea belgiana cat cele blonde si obisnuite. Dupa aceea, e o clasa intreaga ce apreciaza berea artizanala facuta la zecile/sutele de micro-berarii din SUA. Insa retine, o sticla de 2/3 litri de bere belgiana e cat o sticla de vin ($7).


Vocea 4: In SUA, vinurile romanesti se gasesc la foarte putinele restaurante est europeane, la dughene armenilor, la fel si apa minerala. Le cumpara NUMAI cei ce sint din zona. Ceilalti habar nu au de nici un vin romanesc sau unguresc. Vinul Romanesc, unguresc, albanez, la magazinele de import sint la dos la " alte vinuri ".

Am si eu niste sticle pe care mi le-a adus un traktorist cind a fost in concediu in Romania. Este definitia poshircii mai bine decit in dictionarul explicativ al limbii romane. Mai am si acum o sticla. Dac vrei , ti-o dau gratis ( sticla + 10 dolari ), ca eu nu mai murdaresc pahare cu asa zoaie.



Vocea 5: Vinul romanesc: E un vin bun, dar se pare ca nu exista tehnologie de invechire si imbuteliere, lucru de altfel firesc pt. ca orice roman care se respecta se cazneste sa bea vinu de anu precedent inainte sa apara ala nou. Parca am citit pe undeva ca si vinurile lui Ceasca nu au mai putu fi baute dupa un timp. Deci cine vrea sa bea vin romanesc sa se limiteze la vinuri proaspete, cel mult de un an si acela cumparat in Romania. Vinurile romanesti care exista in vest sunt de regula imbuteliate in vest..transportate in containere...e stiut ca vinul la transport in containere isi pierde mult din calitate.

Atentie daca cumparati vin bun, nu trebuie sa-l beti imediat dupa ce l-ati scos din portbagaj...trebuie lasat 2-3 zile sa se linisteasca, intrun loc cu temp potrivita si mai ales vinul nu trebuie tinut in zone zgomotoase.

Ce urasc io la unele vinuri romanesti e oprirea fermentarii pt. a le indulci.




Vocea 3: Re: Vinul romanesc

Mon cher/meine herr, ai spus-o dumneata aici foarte bine:


>
> Ce urasc io la unele vinuri romanesti e oprirea fermentarii pt. a le
> indulci.
>

Si de aici gandesc ca vine si gustul pentru chimizare al absolventilor de la Galatzi (chim. alim.)



Vocea 4: Re: Vinul romanesc

>
> Ce urasc io la unele vinuri romanesti e oprirea fermentarii pt. a le
> indulci.
>
Ce tot spui mai omule ? ca vinul nu e bun daca e tinut la zgomot.... De asta birturile din sat sint pline cu galagiosi care vorbesc din ce in ce mai tare . Daca ar fi rau nu s-ar mai duce niciunul..... Vinul trebuie sa aiba miros de tejghea si iz de nas turtit.
Chesti cu vinurile invechite e doar poveste. Vinurile se invechesc rapid si stiu si pe unu care din asta traieste. Cele puse in pivnitza la invechit sint tot mai rare. Nu este nici o diferenta intre invechit artificial si natural ( sic ! ). Am baut scotch de 30 ani si am luat invechit artificial. Al dreaq sa fiu daca stiu care e diferenta !
Oxidarea este dusmanul vinului si cumva sulful.


Vocea 6: As mai adauga ca vechimea vinului este o problema relativa. Depinde de anul în care a fost produs, sunt ani buni pentru viticultura, altii mai putin buni.
Ceeace francezii numesc "millesime".
Pe de alta parte observ - nu sunt un specialist în materie - ca marile magazine când fac promotia unui "târg de vinuri" distribuie fascicole de informare. Si în ele citesti la fiecare sortiment propus daca se poate pastra si câti ani. Unele vinuri, depinzând si de an, le poti pastra trei ani sau cinci, altele peste 10 ani.
Curios, unul din marii specialisti care a scris câteva lucrari voluminoase despre vinurile frantzuzesti este Robert Parker, un american. Am si eu "Bordeaux :a comprehensive guide to the wines since 1961". Nu se citeste, este un fel de biblie sau dictionar de peste 1000 de pagini.. Daca o rasfoiesti ai sa vezi ce complicata treaba e ( poate ceva mai putin decât constructia avioanelor...:) ), e mai simplu sa-l bei, fara îndoiala.
Pentru vinurile italiene probabil e aceasi problema.
Vinuri românesti întâlnesc cam rar prin rafturi. Am cumparat în câteva ocazii, s-au facut progrese în prezentarea sticlei, etichetei, etc. Nu critic gustul, eu personal îl gasesc uneori prea alcoolizat. Depinde de gust, îmi amintesc de anumiti prieteni din tara care laudau vinul dupa tarie.
Cred ca vinurile românesti au viitor, problema este sa gaseasca un loc de desfacere unde nu se produca masiv vinuri sau unde piata nu este deja ocupata.
Incolo, promotia finala...tot cel ce-l bea o face.