profesor Adrian Nastase - colectionar, vazut de Hortensiu Aldea

Adrian Nastase, originally uploaded by eduard.stoica.

,,Ura politică este păcatul care poate anula orice judecată”
Elena Văcărescu

In viata politica romaneasca actuala, disputele politice au dobandit caracterul primitiv ,,al luptei de clasă pe viata si pe moarte” inlocuind disputa firească de conceptii, principii si idei-fairplay-ul.
Adrian Nastase este unul dintre exponentii de prim rang ai politicii romanesti contemporane prin functii si prin realizari: prim-ministru, ministru de externe recunoscut pe plan European( 1990 -1992), preşedinte al Camerei Deputaţilor ( 1992 – 1996 ), prim-ministru ( 2001 – 2004 ),profesionist al stiintei dreptului, un adevarat intellectual, un mare iubitor si cunoscator de arta;mentor si creator al unor importante institutii de cultura si arta. Este un ironic, un caustic cu mediocritatea cu puteri administrative, cu un simt al umorului cu totul special, chiar in situatii dramatice.
O personalitate mare are calitati si defecte pe masura .Personalitatile nu suporta unitati de masura obisnuite, nu poat fii judecate dupa un numitor comun.
Imi reamintesc cu placere cum l-am cunoscut pe Adrian Nastase inainte de anii “89”.
Iubitor de arta, am avut sansa sa cunosc familia unui distins si important avocat din Bucuresti cu ascendenta in lumea criticilor de arta interbelici si a carei sotie fusese colega de generatie cu Constantin Piliuta si Traian Bradean, in clasa profesorului Alexandru Ciucurencu.
Locuiau intr-o eleganta vila florentina din Cotroceni unde am fost incantat de o frumoasa colectie de arta cu lucrari de Petrascu, Tonitza, Sirato, S.Mutzner, Lucian Grigorescu, Ciucurencu, Piliuta si altii. Erau cunoscatori, stiau valoarea lucrarilor si se bucurau de ele cu adevarat. Un iubitor de arta adevarat iti vorbeste despre farmecul lucrarii, de imprejurarile in care a achizitionat-o, de fostul proprietar, dar mai niciodata nu discuta de valoarea materiala a lor. La sfarsitul vizitei, entuziasmat de frumusetea lucrarilor, scuzandu-ma ca nu este prea elegant am insinuat fara nici o speranta : Doamnă … daca vreodata doriti sa instrainati vreuna dintre lucrari, va rog sa va ganditi si la mine si voi fi aici imediat !
Au trecut ani… si primesc un nesperat mesaj: Locuinta noastra a fost atribuită unui personaj politic si trebuie sa ne mutam si trebuie sa achizitionam un alt apartament… va asteptam in vizită.
Am inteles fondul mesajului si am ajuns la Bucuresti cat am putut de repede. Familia traia un moment de tracasare, oboseala si incertitudine. Persoane trecute de 60 de ani trebuiau sa renunte la vechi habitudini de o anumita calitate, formate timp de decenii.
Ramasesem cu gandul in mod special la doua lucrari ale lui Ciucurencu din perioada in care se afla in plina consacrare: o natura statică şi un nud in interior,lucrarii ralizate la cativa ani dupa experianta pariziana. Intr-un cadru deosebit de civilizat au inceput cunoscutele negocieri. Pretul era destul de piperat. La un moment dat am vrut sa renunt la una din lucrari care era mai tehnica si pentru care nu eram pregatit in acel moment sa ii receptez valoarea.
Suflet de colectionar adevarat, in afară de orice interes material, doamna se confeseaza : Aş dori ca aceste două lucrări să rămână împreună, aşa le-am achizitionat si noi în urmă cu ani; aşa sunt reproduse în toate albumele Ciucurencu. Dacă nu aveti posibilitatea acum să le achizitionati, alegeţi-vă o altă lucrare pentrucă de aceste două lucrari se interesează şi un tânăr jurist, domnul Adrian Năstase.
In cele din urmă, imprumutandu-mă şi la insistenţele pictorului Brădean, am reuşit să achizitionez ambele lucrari.
In timp, tot înainte de `89, la aceeaşi familie am avut ocazia să mă concurez cu eleganţă cu domnul Adrian Năstase şi la alte lucrări. La asemenea nivel s-a creat o anumită simpatie si de fiecare dată, la fiecare vizită devenise un obicei si intrebam : puteti sa imi spuneti ce lucrare a mai achizitionat domnul Adrian Nastase … ?! Când lua o lucrare, să zicem preferată şi de mine, ii transmiteam felicitări pentru achiziţia făcută şi, îmi place să cred, că această empatie era reciprocă.
După evenimentele din `89 pe care, personal, le consider o lovitură de stat, domnul Adrian Nastase a ajuns, în timp, o personalitate marcantă a PDSR-ului.
Eu, fiu de fost deţinut politic nevinovat al regimului comunist eram un simpatizant cunoscut al nefericitei Convenţii Democratice.
Domnul Adrian Nastase soseste in Iasi in campania electorala in fruntea unei importante delegatii a PDSR-ului. Desigur, fruntaşii locali ai partidului, dupa sedinta cu tot activul ii propusese un program in care să-i transmită anumite doleanţe personale sau, aşa zise ,,de partid”. În ciuda programului administrativ stabilit de oficialităţi, domnul Adrian Nastase a hotărât, deşi a fost insistent sfătuit să renunţe, din considerente politice, să viziteze colecţia unui “adversar politic”.
Aşa am avut plăcerea dupa ani sa ne cunoaştem personal şi să constat înca o dată pasiunea domniei sale de iubitor de arta. A venit insotit de domnul senator I.Solcanu.Cu placere si nostalgie a recunoscut cateva lucrari pe care ne-am concurat in tineretea noastra de colectionari (Ciucurencu, Lucian Grigorescu, etc). Cu ocazia acestei vizite, am realizat calitatile sale de colectionar prin faptul ca atentia sa nu s-a oprit numai la lucrarile consacrate ale unor mari artisti (Pallady, Petrascu, Corneliu Baba) ci şi asupra unor lucrări de profesionisti mai putin cunoscuti: Nutzi Acontz, Lucia Dem Balacescu, Gh.Vânătoru, M.Cămăruţ si chiar ale unor tineri. Stând impreună in fata diverselor lucrări am avut posibilitatea să cunosc o personalitate politica autentică, de o modestie exemplară şi de un mare rafinament în aprecierea unei opere de artă. De asemenea, am avut ocazia să mă coving ca personalitatea sa are anumite principii de comportament social şi ştie să îmbine obligaţiile profesionale cu viaţa sa personală.
Ori de cate ori un semidoct ajuns parlamentar prin nu se stie ce joc de culise aduce in discutie aroganta domnului Adrian Năstase, imi reamintesc zâmbind cu câtă naturaleţe a dat buna ziua unei femei simple din casă, încinsă cu un şort şi legată la cap cu un batic tradiţional şi cât de elegant i-a mulţumit pentru un banal pahar cu apă. Trebuie să inţelegem că o personalitate ,prin obligaţiile pe care le are nu poate să fie apropiat cu orice agent electoral care aduce voturi.
Ironia, simtul umorului, este un mod de a trăi a domnului Adrian Nastase, aşa cum am avut ocazia să il vedem in situaţii dificile din punct de vedere juridic si administrativ.
Refuză percheziţia parchetului ca principiu, apelând la un artificiu juridic, dar invită reprezentanţii mass-mediei să îi viziteze apartamentul pe care sa il prezinte publicului, demonstrând că nu are nimic de ascuns.
“Presa liberă” mercenară a avut grijă să dezinformeze publicul naiv cu tot felul de inepţii pentru a crea atmosfera propice urmatoarelor represiuni. “Colectia lui Adrian Nastase are nenumarate falsuri” (o fii investitor? este un nepriceput?! este un colectionar rapace?!) atât cât s-a putut vedea la televizor este posibil ca o serie de lucrări să reprezinte copii de epocă ale unor lucrări cunoscute.
Cine a avut ocazia sa viziteze galeria de arta a palatului Sans Soucci de la Dresda a putut să vada ca printul elector avea în colecţia sa, pe langa lucrarile originale ale unor artisti consacrati si copii comandate unor artisti ai epocii dupa lucrari celebre, apropiate sufletului sau.
Nu toata lumea poate avea un Titzian! dar o copie facuta de un profesionist te poate consola !
“Are o biblioteca cu carti de mare valoare”; pentru un intelectual autentic o biblioteca buna ar trebui sa fie o infractiune curentă. Maestrul Cristoiu, în loc să identifice niste carti cu adevarat valoroase a pus mana pe un aproape obisnuit Regulament Organic. Daca in tineretea sa trecea de la sediul central al U.T.C.-ului de pe Calea victoriei la libraria anticariat Kreţulescu, putea să achizitioneze o asemenea lucrare cu pretul unei sticle de wisiky prost H.Bannister.In acea perioada eu am achizionaţionat un Regulament Organic venind de la Iaşi.
Cu ocazia aceleiaşi emisiuni televizate din apartamentul domnului Nastase, am avut ocazia sa apreciem calitatea reprezentanţilor diverselor televiziuni care au fost asa “de rafinati” încat nu stiau ce văd si nici ce ar fi trebuit să vadă. Din punct de vedere juridic, situatia domnului Adrian Nastase era dificilă, de neinvidiat, aşa cum se va vedea mai târziu şi, cu toate acestea, colecţionarul adevărat şi-a prezentat colecţia în toată amploarea ei, cu pasiune.
In interiorul apartamentului au fost prezentate si o serie de piese decorative, de origine extrem-orientală, probabil din China. Nu pareau de mare valoare si cred ca prezenţa lor in colecţia familiei reprezenta mai mult o expresie a slăbiciunii doamnei Dana Nastase, în amintirea tatălui domniei sale care a fost oficialitate a României socialiste in China.
Vă destăinui din experienţa familei mele: afecţiunea paternă a sotiei mele mi-a inclus in colectie o serie de lucrări banale capatate de la socrul meu. La urma urmei ,o colectie poate fi si un bazar sentimental (I.Minulescu), nu un muzeu de familie.
Am asistat cu totii la execuţia juridică şi mediatică a domnului Adrian Nastase. După boală şi moarte – privarea de libertate este o situaţie îngrozitoare pentru orice om cu constiinţă sau cu un anumit nivel intelectual.
Tentativa de suicid în sine reprezintă un gest de demnitate prin care se sfidează o hotărâre juridică pe care personal am considerat-o nedreaptă si pe care istoria o va judeca “in dreptatea ei”. Se pare ca nu am avut calitatea umană de a aprecia un gest la înălţimea lui.
Pentru educatia studentilor de la Facultatrea de drept aş propune stagiu obligatoriu care sa fie reprezentat de executarea a câtorva zile de detentie in diferite conditii administrative (puşcarie sau arestul poliţiei) pentru a patrunde actul psihologic al privării de libertate, tot aşa cum toti viitorii medici sunt obligaţi să treacă prin sălile de disecţie de la anatomie sau în saloanele de reanimare în care ei vor fi magistraţii care pledeaza pentru viaţă încercând să condamne moartea.
Am fost dezgustat de masacrul mediatic al unui act de justiţie in care au fost prezentate cu sadism diversele momente din calvarul domnului Adrian Nastase. Mass- media partizană a fost de o primitivitate, lipsită de orice demnitate pentru o societate civilizată cu adevarat.
Această observaţie ar trebui sa fie un semnal de alarmă ca profesional si moral acest lucru să nu se mai repete.
Providenţa a făcut ca viaţa să invingă si Adrian Năstase s-a dovedit invingător intr-o situaţie limită.
Ironia si umorul sau trebuie sa-i sfideze pe cei ce din adversari politici au devenit canibali.(parafraza dupa Iuliu Maniu- 1947).
Dupa ce a fost plimbat timp de opt ani prin una din sălile Tribunalului Bucuresti, Adrian Năstase isi probeaza mult clamata “aroganţă” dar şi ironia constitutională, revendicând ca una din aceste săli să-i poarte numele!
In faţa acestei personalităţi daţi-mi voie sa mă simt vinovat.

prof.dr.Hortensiu Aldea
01 Martie 2013

a