Ioan I. Dalles

NIKON 2008 Vernisaj "Mozaic" la Sala Dalles, originally uploaded by Nikonisti.

Trecem adesea pe langa Sala Dalles - Universitatea Populara din Bucuresti. Unii
frecventeaza cursurile de pregatire organizate aici, altii viziteaza
expozitiile
gazduite de cladirea cu o indelungata istorie. Dar nu stim ca aceasta a fost
creata datorita generozitatii Elenei Dalles.

Familia Dalles, Ioan si Elena, era una dintre cele mai bogate din Romania
sfarsitului de secol XIX. Numele era unul grecesc, ca si originea lor, dar cei
doi, aflati la a nu se stie cata generatie pe pamant romanesc, se adaptasera in
totalitate starii de lucruri de aici. Averile familiei numarau sute de pogoane
de teren, aproape 1.500 de hectare de padure si nenumarate imobile intr-unele
dintre cele mai bune zone ale Bucurestiului de atunci: bd. Bratianu, str.
Lipscani, str. Selari, str. Gabroveni. Dar familia Dalles isi stabilise
resedinta la mosia din Bucsani, situata nu departe de Bucuresti, in judetul
Dambovita. Aici primeau adesea oameni de cultura, pe care ii sprijineau in
preocuparile lor artistice si intelectuale.



Incercarile sortii Cu toate faima si prestigiul pe care si-l crease, familia a
fost lovita in modul cel mai crunt de soarta. In 1871 se naste primul
mostenitor, George, care moare insa la numai doi ani. Peste alti doi ani,
durerea parintilor este alinata de nasterea unei fetite, pe care o vor numi
Dora. Apoi in familia Dalles se mai naste, in 1879, un alt baiat, Ioan. Dar
destinul ii va lovi din nou. In 1886, Ioan Dalles inceteaza din viata, lasand-o
pe Elena sa creasca singura fetita de 11 ani si baietelul de numai 7 ani. Cu
toata durerea, Elena isi creste copiii in credinta si cu milostenie fata de cei
saraci. Satenii din Bucsani cunosteau si apreciau familia pentru darnicia ei in
merinde sau bani, mai ales atunci cand ii stiau la nevoie. Sau daca in sat se
intemeia o familie noua, familia Dalles o daruia cu lucruri de pret,
folositoare
unei noi gospodarii. Elena nu s-a gandit sa-si refaca viata, fiind
dedicata trup
si suflet cresterii lui Ioan si a Dorei. Soarta nu a lasat-o insa pe
Elena sa se
bucure de cei doi copii decat putin timp. La sase ani dupa pierderea sotului,
moare si Dora, la numai 17 ani. Desi sleita de pierderile celor mai dragi
fiinte, Elena va mai indura inca o lovitura: in 1914 moare si
ultimului sau fiu,
Ioan. Astfel, Elena ramane singura pe lume.



Credinta in Dumnezeu Cu toate loviturile sortii, Elena nu si-a pierdut credinta
in Dumnezeu. A incercat sa rostuiasca cat mai bine averea care ii ramasese,
cifrata la peste jumatate de miliard de lei (o suma imensa pentru primele
decenii ale secolului al XX-lea). Face nenumarate acte de caritate catre
spitale, scoli, biserici, institutii de cultura. De altfel, lasa prin testament
acestor institutii o parte din agoniseala familiei si a inaintasilor sai. Dar
cea mai parte a averii ei o cedeaza Academiei Romane. Printre
mostenirile lasate
institutiei academice se aflau o cladire din Capitala, din str. I.C. Bratianu
(astazi bd. Nicolae Balcescu), numarul 12, si terenul adiacent imobilului.
Academia trebuia sa infiinteze insa aici o fundatie culturala care sa se
numeasca Ioan I. Dalles, cel din urma copil al sau. Elena voia ca
forul academic
sa construiasca o cladire frumoasa, care sa adaposteasca sali de expozitii de
sculptura, arhitectura, pictura sau tesaturi si costume nationale. Cu aceasta
ultima dorinta, Elena va inceta si ea din viata, in anul 1921, si, odata cu ea,
intreagul neam al Dalles-ilor.



Dorinta implinita Fundatia Dalles se va naste insa abia in anul 1932, dupa 11
ani de la moartea Elenei. Cu toate ca existau resursele financiare necesare,
Academia Romana a trebuit sa duca indelungate "luptei pentru a intra in posesia
averii primite. S-a judecat mai intai cu chiriasii care stateau in cladirile
lasate de Elena Dalles. Apoi a intrat in litigiu cu Primaria Capitalei, care
expropriase o parte a terenului, pentru a realiza un nou plan de
sistematizare a
orasului. Dar, in ciuda tuturor acestor probleme, Academia a inceput lucrarile
la cladirea Fundatiei Ioan Dalles. Dupa solutionarea litigiilor, sediul este
finalizat si se inaugureaza cu mare fast in 1932, in prezenta a numerosi oameni
de cultura, a membrilor Academiei, a Patriarhului Bisericii Ortodoxe Romane,
Miron Cristea, a primarului Bucurestiului, Dem I. Dobrescu.



Fundatia Ioan Dalles Asa cum isi dorise Elena, Fundatia Ioan Dalles
era un lacas
de cultura. Expozitia inaugurala a adunat lucrari ale pictorilor Nicolae
Grigorescu, Ion Andreeescu sau Stefan Luchian. Tot aici vor concerta celebri
muzicieni ai vremii ca George Enescu sau Mihail Jora. In salile de conferinte
vor rasuna glasurile altor nume mari, precum Virgil Madgearu, Mihail Sadoveanu,
Camil Ressu, Alexandru Philippide sau Demostene Botez. Inainte de razboi,
Fundatia Ioan Dalles era unul dintre cele mai apreciate locuri pentru
oamenii de
cultura ai timpului, dar nu numai, aici venind toti iubitorii de frumos si de
invatatura.