Ioan I. Dalles

NIKON 2008 Vernisaj "Mozaic" la Sala Dalles, originally uploaded by Nikonisti.

Trecem adesea pe langa Sala Dalles - Universitatea Populara din Bucuresti. Unii
frecventeaza cursurile de pregatire organizate aici, altii viziteaza
expozitiile
gazduite de cladirea cu o indelungata istorie. Dar nu stim ca aceasta a fost
creata datorita generozitatii Elenei Dalles.

Familia Dalles, Ioan si Elena, era una dintre cele mai bogate din Romania
sfarsitului de secol XIX. Numele era unul grecesc, ca si originea lor, dar cei
doi, aflati la a nu se stie cata generatie pe pamant romanesc, se adaptasera in
totalitate starii de lucruri de aici. Averile familiei numarau sute de pogoane
de teren, aproape 1.500 de hectare de padure si nenumarate imobile intr-unele
dintre cele mai bune zone ale Bucurestiului de atunci: bd. Bratianu, str.
Lipscani, str. Selari, str. Gabroveni. Dar familia Dalles isi stabilise
resedinta la mosia din Bucsani, situata nu departe de Bucuresti, in judetul
Dambovita. Aici primeau adesea oameni de cultura, pe care ii sprijineau in
preocuparile lor artistice si intelectuale.



Incercarile sortii Cu toate faima si prestigiul pe care si-l crease, familia a
fost lovita in modul cel mai crunt de soarta. In 1871 se naste primul
mostenitor, George, care moare insa la numai doi ani. Peste alti doi ani,
durerea parintilor este alinata de nasterea unei fetite, pe care o vor numi
Dora. Apoi in familia Dalles se mai naste, in 1879, un alt baiat, Ioan. Dar
destinul ii va lovi din nou. In 1886, Ioan Dalles inceteaza din viata, lasand-o
pe Elena sa creasca singura fetita de 11 ani si baietelul de numai 7 ani. Cu
toata durerea, Elena isi creste copiii in credinta si cu milostenie fata de cei
saraci. Satenii din Bucsani cunosteau si apreciau familia pentru darnicia ei in
merinde sau bani, mai ales atunci cand ii stiau la nevoie. Sau daca in sat se
intemeia o familie noua, familia Dalles o daruia cu lucruri de pret,
folositoare
unei noi gospodarii. Elena nu s-a gandit sa-si refaca viata, fiind
dedicata trup
si suflet cresterii lui Ioan si a Dorei. Soarta nu a lasat-o insa pe
Elena sa se
bucure de cei doi copii decat putin timp. La sase ani dupa pierderea sotului,
moare si Dora, la numai 17 ani. Desi sleita de pierderile celor mai dragi
fiinte, Elena va mai indura inca o lovitura: in 1914 moare si
ultimului sau fiu,
Ioan. Astfel, Elena ramane singura pe lume.



Credinta in Dumnezeu Cu toate loviturile sortii, Elena nu si-a pierdut credinta
in Dumnezeu. A incercat sa rostuiasca cat mai bine averea care ii ramasese,
cifrata la peste jumatate de miliard de lei (o suma imensa pentru primele
decenii ale secolului al XX-lea). Face nenumarate acte de caritate catre
spitale, scoli, biserici, institutii de cultura. De altfel, lasa prin testament
acestor institutii o parte din agoniseala familiei si a inaintasilor sai. Dar
cea mai parte a averii ei o cedeaza Academiei Romane. Printre
mostenirile lasate
institutiei academice se aflau o cladire din Capitala, din str. I.C. Bratianu
(astazi bd. Nicolae Balcescu), numarul 12, si terenul adiacent imobilului.
Academia trebuia sa infiinteze insa aici o fundatie culturala care sa se
numeasca Ioan I. Dalles, cel din urma copil al sau. Elena voia ca
forul academic
sa construiasca o cladire frumoasa, care sa adaposteasca sali de expozitii de
sculptura, arhitectura, pictura sau tesaturi si costume nationale. Cu aceasta
ultima dorinta, Elena va inceta si ea din viata, in anul 1921, si, odata cu ea,
intreagul neam al Dalles-ilor.



Dorinta implinita Fundatia Dalles se va naste insa abia in anul 1932, dupa 11
ani de la moartea Elenei. Cu toate ca existau resursele financiare necesare,
Academia Romana a trebuit sa duca indelungate "luptei pentru a intra in posesia
averii primite. S-a judecat mai intai cu chiriasii care stateau in cladirile
lasate de Elena Dalles. Apoi a intrat in litigiu cu Primaria Capitalei, care
expropriase o parte a terenului, pentru a realiza un nou plan de
sistematizare a
orasului. Dar, in ciuda tuturor acestor probleme, Academia a inceput lucrarile
la cladirea Fundatiei Ioan Dalles. Dupa solutionarea litigiilor, sediul este
finalizat si se inaugureaza cu mare fast in 1932, in prezenta a numerosi oameni
de cultura, a membrilor Academiei, a Patriarhului Bisericii Ortodoxe Romane,
Miron Cristea, a primarului Bucurestiului, Dem I. Dobrescu.



Fundatia Ioan Dalles Asa cum isi dorise Elena, Fundatia Ioan Dalles
era un lacas
de cultura. Expozitia inaugurala a adunat lucrari ale pictorilor Nicolae
Grigorescu, Ion Andreeescu sau Stefan Luchian. Tot aici vor concerta celebri
muzicieni ai vremii ca George Enescu sau Mihail Jora. In salile de conferinte
vor rasuna glasurile altor nume mari, precum Virgil Madgearu, Mihail Sadoveanu,
Camil Ressu, Alexandru Philippide sau Demostene Botez. Inainte de razboi,
Fundatia Ioan Dalles era unul dintre cele mai apreciate locuri pentru
oamenii de
cultura ai timpului, dar nu numai, aici venind toti iubitorii de frumos si de
invatatura.

INFORMATII despre care nu va vorbeste medicul

 

 

 

Stiti oare ca doua cesti de cafea pe zi scad cu 40 la suta riscul aparitiei pietrelor la vezica biliara? Din pacate, majoritatea medicilor, chiar si cei mai buni, stiu sa va trateze, dar nu sint intotdeauna competenti in ceea ce priveste o alimentatie si un mod de viata sanatos. Iata zece sfaturi pe care le auziti foarte rar sau chiar deloc in cabinetul unui medic.

1 Consumul moderat de alcool previne boala lui Alzheimer. Un studiu de sase ani intreprins la Universitatea Erasmus (Olanda) a stabilit ca la persoanele cu virsta peste 55 de ani care au consumat una pina la trei portii de alcool pe zi exista cu 42 de procente mai putine sanse de a se imbolnavi de aceasta boala, decit la cei care nu au consumat alcool deloc. Trebuie sa tineti cont insa de un fapt: consumul in exces de alcool nu are nici un rezultat pozitiv.

2 Calciul previne infarctul. Cercetarile noi in domeniu au aratat ca femeile care si-au administrat cite 1.500 de miligrame de calciu zilnic sufera de tulburari ale inimii mult mai putin decit cele care au probleme cu deficitul de calciu. Cu toate acestea, doza zilnica de calciu nu trebuie sa depaseasca 2.500 de miligrame. 3 Rosiile previn afectiunile inimii. Un studiu asupra a 1.379 de pacienti a aratat ca persoanele al caror regim alimentar este bogat in licopen - substanta care se gaseste in rosii - sint expuse mai putin de jumatate acceselor de inima.

4 Spalatul pe miini scade sansa de a raci. Nu va temeti ca veti contracta o raceala atunci cind linga dumneavoastra stranuta cineva! Cercetarile au aratat ca in opt cazuri din zece raceala se transmite prin miini. Spalatul lor este cea mai eficienta masura profilactica, ce va apara de infectia cu un virus.

5 Exercitiile fizice moderate previn diabetul. Specialistii spun ca plimbarea in pas mai rapid cite doua ore si jumatate pe saptamina scade considerabil riscul de a va imbolnavi de diabet.

6 Spanacul imbunatateste vederea. Cercetatorii din diferite tari au ajuns la concluzia ca daca folositi de cinci ori pe saptamina spanac, riscul aparitiei cataractei scade cu 77 la suta. Iar papaya contine un oxidant foarte puternic care blocheaza lumina ultravioleta daunatoare.

7 Vitamina D previne intimplarile neplacute care au legatura cu osteoporoza. Cercetatorii unei universitati americane au aratat ca femeile aflate in perioada postclimacteriu, care iau permanent vitamina D, risca de doua ori mai putin sa sufere din cauza osteoporozei decit cele care nu isi administreaza vitamina D.

8 Consumul de alimente in portii mici, dar dese scade colesterolul. Toti stiu ca trebuie evitate grasimile care se depun pe artere, dar medicii au aratat ca frecventa administrarii alimentelor este la fel de importanta ca si continutul lor. Studiile efectuate in Anglia au stabilit ca nivelul de colesterol este mai scazut in cazul unei cantitati egale de grasimi si calorii in regimul alimentar zilnic al celor obisnuiti sa manince de cinci-sase ori pe zi, dar in portii mici, decit in cazul celor care iau o masa sau doua pe zi, dar foarte bogate.

9 Luand in fiecare zi multivitamine scadeti de doua ori riscul de a va imbolnavi de cancer. Cercetarile noi arata ca forta magica a vitaminei E in combinatie cu acidul folic, calciu si vitaminele A si C scade riscul cancerului la intestinul gros cu 57 de procente.

10 Rugaciunea grabeste insanatosirea dupa interventiile chirurgicale, impiedica aparitia unor afectiuni si prelungeste viata. Cercetatorii din toata lumea continua sa atraga atentia asupra unui fapt uimitor: persoanele care se roaga in mod regulat sint mai sanatoase decit cele care nu cred in Dumnezeu. Pentru ca nu conteaza carui Dumnezeu si in ce biserica se roaga. Important este faptul ca el crede in forte mai puternice decit el, ca incearca sa comunice cu acestea, ceea ce il ajuta foarte mult.

 

 

 

 

Rugaciune puternica

PREOT ILARION ARGATU
(1913 - 1999)

Rugaciune   :

Iarta-ma, Doamne:
-pentru tot ce puteam sa vad si nu am vazut!
-pentru tot ce puteam sa aud si nu am auzit!
-pentru tot ce puteam sa simt si nu am simtit!
-pentru tot ce as fi putut sa inteleg si nu am inteles!
-pentru tot ce puteam sa constientizez si nu am constientizat!
-pentru iertarea pe care as fi putut sa o dau si nu am dat-o!
-pentru bucuria pe care as fi putut sa o traiesc si nu am trait-o!
-pentru Lumina pe care as fi putut sa o primesc si nu am primit-o!
-pentru viata pe care as fi putut sa o ocrotesc si nu am ocrotit-o!
-pentru visele pe care mi le-as fi putut împlini si nu le-am implinit!
-pentru necunoscutul in care as fi putut sa pasesc si din teama, nu am
indraznit sa pasesc!
-pentru iubirea pe care as fi putut sa o exprim si nu am exprimat-o!
-pentru tot ce puteam sa creez bun si frumos si nu am creat pentru
gloria Ta, Doamne,
si a Imparatiei Tale Divine!
Pentru tot ce stiu si nu stiu ca am gresit, pe Tine, Doamne, care esti Mila
si Iubirea infinita, Te rog, iarta-ma si ma imbraca cu nesfarsita Ta
Iubire si Lumina!

Iti multumesc, Doamne:
-pentru toata frumusetea pe care am vazut-o izvorand din Tine !
-pentru muzica tacuta a Inimii Tale, pe care mi-ai dezvaluit-o auzului!
-pentru tot ce am simtit bun si minunat in viata mea!
-pentru tot ce prin harul Tau am inteles!
-pentru lumina pe care am sorbit-o in adancul meu!
-pentru iertarea pe care daruind-o, am dobandit pace!
-pentru bucuria fiecarei clipe traite in Tine, Doamne!
-pentru toate cadourile spirituale care mi-au imbogatit fiinta!
-pentru viata mea, care e a Ta, o mica parte a simfoniei existentei!
-pentru visele care au prins forma prin armonia iubirii Tale pentru mine!
-pentru necunoscutul in care am pasit plin de curaj, regasindu-Te!
-pentru iubirea coplesitoare cu care ma dezmierzi clipa de clipa!
-pentru tot ce am creat prin Tine bun si frumos, aducand cu umilinta
lauda Imparatiei Tale divine!

Dumnezeu, Tatãl nostru, plimbandu-se prin casa mea imi va lua toate grijile si
va vindeca toate bolile mele si ale familiei mele în Numele lui Iisus,
Amin!

salamul de sibiu

Dried Salami, originally uploaded by ps.iloveyou.

Istoria salamului de Sibiu incepe, ca orice poveste, cu ‘’A fost odata’’… asadar, a fost odata un italian pe nume Filippo Dozzi.

Era un om mandru si harnic, dornic sa-si faca un rost. Fiind de profesie pietrar se stabileste impreuna cu sotia sa, in jurul anului 1885, la cariera de piatra de la Piatra Arsa din fostul catun Poiana Tapului. I-a placut tare mult zona, poate si pentru ca ii amintea de meleagurile unde copilarise, Frisanco-Udine.

Pe langa meseria de pietrar Fillipo Dozzi avea si darul de a amesteca carnurile si mirodeniile, fiind un priceput “salamar”. Acest har il capatase de la stramosii italieni, deschizatorii de drumuri in arta prepararii salamurilor crude-uscate.

Vazand ca in Sinaia conditiile climaterice sunt favorabile producerii salamului crud-uscat, cu termen de maturare foarte lung si cu garantie de luni de zile, se hotaraste sa cumpere in 1910 o cladire care adapostea un restaurant, un depozit de vinuri si un hotel.

In aceasta cladire fondeaza “Intreprinderea individuala “Filippo Dozzi”. Aici a inceput fabricarea salamului de Sibiu, care a ajuns foarte curand pe mesele cele mai simandicoase, fiind considerat, de la bun inceput, un produs de lux. In primii ani fabrica a avut o activitate restransa, care s-a extins pe masura ce s-a acumulat capital. Prin 1938, de exemplu, se produceau deja aproape 100 tone de salam de Sibiu.

Dupa moartea sa, in anul 1943, Fillipo Dozzi lasa in grija fiilor sai Antonio si Giuseppe secretul fabricarii Salamului de Sibiu, iar ei continua munca tatalui lor, pana la nationalizare

De unde numele de "Salam Sibiu"?

Plaiul Prahovei, care mai tarziu in secolul XX, va fi cunoscut sub numele Valea Prahovei, un adevarat „spatiu mioritic”, cuprindea cinci perle montane apreciate astazi: Sinaia, Poiana Tapului, Azuga, Busteni si Predeal.

Trecatoarea Vaii Prahovei greu accesibila era permanent amenintata de cetele de talhari ce jefuiau negustorii sasi, unguri, secui si austrieci, care necunoscand primejdia se incumetau sa treaca spre Bucuresti - unde vindeau
marfurile, riscandu-si chiar viata.

Dar trecatorile traditionale, pazite de putere si cu vami oficiale, ce legau Transilvania de Tara Romaneasca, erau pe Valea Teleajenului, cu iesire la Sacele, pe Valea Dambovitei, cu vami la Rucar si Bran spre Brasov si pe Valea Oltului si cu vama la Turnu Rosu spre Sibiu.

Instaurarea monarhiei constitutionale in Romania in 1866 a fost o binecuvantare pentru tara. Noul principe Carol de Hohenzollern, devenind rege la 1881, era hotarat sa modernizeze tara. Au inceput lucrarile de construire a drumului rutier pietruit si asfaltat de la Comarnic pana la Predeal, granita vremelnica cu Austro-Ungaria. O mare realizare a fost inaugurarea caii ferate Bucuresti – Sinaia- Busteni-Azuga - Predeal, in 1879, facand legatura cu vama Sibiului.

Dozzi incepe sa vanda cu denumirea de “Salam de Iarna”, iar pe stampila de export aplicata pe documentele ce insoteau marfa era inscriptionata “Vama Sibiu” intrucat aceasta era folosita pentru a intra pe teritoriul austro-ungar. Deoarece in Ungaria existau fabrici concurente care produceau un salam asemanator cu cel produs de Dozzi, existau si restrictii privitoare la tranzitarea transporturilor de salam romanesc pe teritoriul Ungariei.
Numai Ministerului Agriculturii al Ungariei putea inlesni trecerea salamului romanesc catre alte piete.

Astfel in comenzile venite de la partenerii externi numele produsului devine mai intai “Salam din vama Sibiu”, pentru ca mai apoi sa fie numit “Salam Sibiu”. Denumirea de “Salam de Iarna” se mai pastreaza doar pe teritoriul Romaniei.

Mare parte din lucratorii fabricii erau permanenti, dar existau si lucratori sezonieri. Cei permanenti erau in mare parte de origine italiana, proveniti din Udine, localitatile Friscano si Pinzano, iar altii locuiau in zonele Sinaia, Poiana Tapului, Comarnic, Busteni, Tesila. Muncitorii sezonieri proveneau in special din judetele Sibiu si Trei Scaune (azi Jud. Covasna).

Denumirea de “Salam Sibiu” apare inca din anii `30 in scrisorile de comanda ale diversilor clienti din toata tara. Unul din clentii fideli ai fabricii Dozzi era furnizorul casei regale (considerat „ Prima Fabrica de Salam si Mezeluri Fine”, premiata cu medalii de aur si Grand Prix).

Salamul de Sibiu a ajuns foarte curand pe mesele cele mai simandicoase, fiind considerat, de la bun inceput, un produs de lux. In primii ani fabrica a avut o activitate restransa, care s-a extins pe masura ce s-a acumulat
capital. Prin 1938, de exemplu, se produceau deja aproape 100 tone de salam de Sibiu.



Mostenirea lui Dozzi - secretul fabricarii salamului de Sibiu intre legenda si adevar

Aerul de munte, mireasma padurii de conifere, aroma fumului de lemn de esenta tare….poate ca sunt cateva din secretele pe care Dozzi le-a descoperit si care l-au ajutat sa produca acest salam care dainuieste de un secol.

In Sinaia, conditiile climaterice erau proprii desfasurarii procesului de productie. In acea perioada erau necesare aproximativ 6-9 luni pentru incheierea maturarii, de aceea, acest produs era greu de gasit si era exclusiv destinat meselor oamenilor instariti.

Astazi, in fabrica Salsi Sinaia, faza de uscare–maturare se desfasoara in depozite moderne, automatizate, iar timpul de maturare s-a redus considerabil, acum fiind necesare doar 3 luni pentru ca produsul sa fie gata de consum.

Foarte multa lume traieste cu ideea ca Salamul de Sibiu se face cu carne de cal. Salamul de Sibiu contine carne de porc si slanina tare, alaturi de sare, piper, usturoi si alte mirodenii cu rol in dezvoltarea aromei binecunoscute a produsului. Totusi orice “legenda” are un sambure de adevar.
La inceputuri se foloseau intestine de cal in care se umpleau „rudele” de salam de calibru mai mare. Matele de cal ajutau si la dezvoltarea mucegaiului. Astazi se folosesc membrane speciale care participa si ele la optimizarea procesului tehnologic.

Ca si acum un veac, afumarea produselor se face numai cu fum de lemn de fag, care asigura o aroma deosebita, specifica acestui salam.

Salamul de Sibiu face parte din categoria salamurilor crude-uscate care in cursul procesului tehnologic nu sufera tratamente termice (cum ar fi fierberea), maturarea lor facandu-se pe seama mucegaiului cu care este „innobilat” salamul. Acest mucegai ajuta la conservarea produsului, dar mai ales ii da aroma, gustul si culoarea specifice si, in acelasi timp, unice ale produsului.

Sfaturi:

Ca sa simtiti din plin gustul salamului de Sibiu, taiati-l in felii cat mai subtiri. Taiat in felii groase isi pierde savoarea.
Cea mai simpla reteta: sandvis din paine prajita, unsa cu unt, cu felii de Salam de Sibiu.

Un salam cu renume...

Cine nu a auzit de Salamul de Sibiu? A fost apreciat de catre romani inca de la inceputul aparitiei acestuia, fiecare roman si-l dorea sa-l aiba pe masa, macar de sarbatori. Din pacate dupa anii 1970 produsul s-a gasit din ce in
ce mai putin pe piata romaneasca din cauza exportului masiv impus de regimul comunist.

Primele livrari peste hotare de Salam de Sibiu s-au realizat inca din anii `50. Pana in anul 1989 se ajunsese la un export de 40-50 tone lunar in Austria, RFG, Cehoslovacia, Israel, Belgia, Suedia si URSS.

Datorita succesului sau, atat pe piata nationala, cat si la export, productia salamului de Sibiu s-a extins in diferite zone ale tarii. In perioada regimului comunist, in anii 1975-1976, s-au infiintat si alte fabrici care produceau salamul de Sibiu. La Sinaia au venit muncitori din Salonta si Bacau pentru specializare privind tehnica de producere a
salamului crud-uscat cu mucegai Sibiu. In prezent exista 6 producatori recunoscuti in Romania. Toti acesti producatori mentin vechile specificatii tehnice si reteta originala.

In Europa salamurile crude-uscate sunt cunoscute de mult timp. In Italia exista un produs similar salamului de Sibiu care contine si carne de vita pe langa cea de porc. A inceput fabricarea in cantitati mari si în SUA, in ultimii 25 de ani, in timp ce in Asia si Africa acest tip de produs este necunoscut, lucru probabil datorat, în mare masura climei, dar si religiei musulmane care nu permite consumul de carne de porc.

Woody Allen: auto-ironia dusa la superlativ

Woody Allen, originally uploaded by rasdourian.

Via Flickr:
Read my interview with this legendary filmmaker: thefilmstage.com/2010/10/16/interview-woody-allen-discuss...


Pentru cei care citesc romaneste !




Iata semnele unui spirit cu adevarat evoluat!


Am niste copii superbi. Slava domnului ca m-a înselat nevasta-mea...

Pîna la noaptea nuntii, nevasta-mea se temea de întuneric. Dupa asta m-a vazut pe mine gol si de atunci se teme si de lumina...

Nevasta mea este cea mai neispravita bucatareasa. Noi ne spunem rugaciunea întotdeauna dupa cina...

Odata cineva ne-a furat masina. Mi-am întrebat nevasta daca a vazut cumva cum aratau hotii. Mi-a raspuns ca nu, dar a notat numarul masinii...

Într-o zi, mi-am sunat sotia si i-am declarat: Draga mea, ma gîndeam la tine si m-a lovit brusc o pofta nebuna de amor. La care ea a întrebat: Dar cine-i la telefon?

I-am spus dentistului meu ca mi s-au îngalbenit dintii. Sfatul lui a fost sa-i asortez cu o cravata maro...

Azi e o zi absolut nefasta. M-am sculat de dimineata, am luat camasa si i s-au rupt doi nasturi. Am pus mîna pe servieta, i s-a rupt mînerul. Acum ma tem sa mai merg la WC...

I-am spus psihiatrului meu ca sunt trist, întrucît pe mine toata lumea ma detesta. Mi-a raspuns sa nu fiu penibil, deoarece nici nu m-am întîlnit înca cu toata lumea...

Cînd eram copil parintii mei se mutau adesea dintr-o casa în alta, dar eu i-am gasit de fiecare data...

Eu si sotia mea am trait fericiti 20 de ani. Apoi ne-am întîlnit unul pe altul...

M-am dus la psihiatrul meu si i-am povestit: Doctore, în fiecare dimineata cînd ma uit în oglinda ma apuca brusc o senzatie cumplita de voma.Ce crezi ca am?
Mi-a raspuns: Nu stiu, dar cu vederea - cert - stai impecabil!