un mit creat pt un borfas ordinar

Cata
Pacepa a fost un tradator! Si n-a tradat acum! N-a tradat in "78, cand a fugit! Pacepa a tradat in 1956, fiind la post in Germania! la post acoperit. Concomitent, au fost trimisi la agentia economica din Germania doi oficiali. Armata l-a trimis pe Shimon Bela Titus, roman de origine maghiaro-ebraica, Securitatea pe Pacepa, roman de nationalitate ceha. I-a trimis la post impreuna si dupa un timp Shimon Bela Titus a raportat ca Pacepa a tradat si a fost racolat de Geller. Geller intrase in slujba americanilor pentru a-si salva pielea. Stiti ca serviciul secret american a fost creat de catre ofiteri SS, de catre ofiteri din Gestapo si din Abwehr, recuperati de catre americani cu cinismul specific si pusi la treaba. Dintre ei cel mai faimos a fost Geller. Deci, in urma acestui raport, nu s-au luat masuri asupra lui Pacepa. De ce? Pentru ca Pacepa era foarte agreat, in 1956, de consilierul sovietic care raspundea de Securitate. Asta inseamna ca era de fapt omul lui. Il salvase deja de la inchisoare, pentru ca Pacepa, la gradul de locotenent, furase din banii fondului special cu care-si platea agentura. l-a salvat de puscarie - inseamna ca-l recrutasera rusii. Deci, prima data a tradat pentru bani sovieticilor, dupa aia pentru bani in Germania si ulterior pentru americani. l-au ajutat sa progreseze oferindu-i informatii. Stiti ca, la un moment dat, Pacepa a adus in tara un tanc. Chiar asa, treci zece frontiere cu tancul, fara sa te opreasca nimeni? I s-a oferit un tanc, dupa care s-a construit tancul T-800 romanesc. Tanc american leopard, pe care l-au adus in tara americanii. Sectorul in care lucra Pacepa nu avea contraspionaj. Era o deficienta pe care n-a remarcat-o nimeni, pana in momentul fugii lui Pacepa. Dupa ce a fugit, s-au creat organe de contraspionaj si in acel sector. Pacepa a avansat prin servicii slugarnice aduse familiei dictatorului, in special sotiei dictatorului, careia ii procura literatura de specialitate, respectiv din domeniul chimiei, din toata lumea, pe banii Securitatii. Asa a ajuns sa se catare pana in mediul prezidential, dar nu a capatat functie in sectorul informativ. Deci, el n-a fost seful Securitatii, nici seful spionajului. A fost seful unei unitati. Insa, datorita pozitiei sale, a avut posibilitatea sa dea ordin sa se ia o parte din informatii din centrala. Inclusiv din sectorul care il urmarea, potrivit ordinului sau, pe colonelul Shimon Bela Titus, cel care il deconspirase pe el drept tradator. Prin manevre abile si marsave, l-a scos pe colonel din armata, astfel ca acest batran ofiter de armata a ajuns paznic la cimitirul evreiesc: s-a dus la comunitatea sa. Insa, de cate ori se schimba ministrul de Interne, el se prezenta cu un memoriu si demonstra ca Pacepa a tradat. De-abia in 1978, un contraspion mai vigilent s-a apucat sa-l verifice pe Pacepa. In momentul acela, Pacepa a simtit si a fugit. Deci, n-a fugit pentru ca nu-i placea socialismul, a simtit ca este urmarit! Contraspionul discutase cu un aghiotant care-l insotise pe Pacepa intr-o misiune exterioara. Aghiotantul s-a dus si l-a informat pe Pacepa, care a spus: "lasa-l sa-si faca meseria!" In aceeasi zi insa el si-a luat pasaportul din fiset - pentru ca erau oameni care aveau pasaportul in fiset si teancul de dolari, puteau sa zboare oricand in toate directiile - a zis ca pleaca la masa, s-a urcat in primul avion si a plecat in Germania. A tacut din gura, ca un las, din "78 pana-n "86. De ce? Pentru ca la vremea aceea Ceausescu era considerat cel mai disident dintre socialisti. Intre timp a aparut Gorbaciov, americanii n-au mai avut nevoie de Ceausescu si atunci Pacepa a fost pus sa latre impotriva lui. Si a aparut cartea "Orizonturi rosii" (foto), care in ziua lansarii in strainatate a aparut si la noi. Va dati seama ca a avut cine s-o aduca de acolo! Ne-am dat seama despre ce e vorba, Ceausescu s-a enervat... Nu cuprindea numai adevaruri, ci si destule insulte. Interesant ca, printre cei nominalizati drept agenti KGB este si Petre Roman... De ce a fost reabilitat Pacepa? Americanii au nevoie de agenti de influenta si de informatii pe teritoriul romanesc. Sunt agenti de influenta care fac propaganda filoamericana pe fata, fara probleme, si agenti de informatii, care isi risca pielea oferind informatii in secret. Romanii nu sunt dispusi prea mult sa-si riste pielea pentru americani si atunci s-a reabilitat un tradator, ca sa se spuna: "Domnule, cine tradeaza la americani nu pateste nimic!" Deci, datorita politicii slugarnice fata de NATO si fata de americani, si fata de gruparile sioniste, care domina S.R.I.-ul, C.D.R. a pierdut mult si dl Emil Constantinescu personal a pierdut foarte mult. A dat ordin: "Reabilitati-l (pe Pacepa)!" Pe cine sa reabilitezi? E om de aproape 80 de ani. El nu poate intra in tara: desi e reabilitat, o sa-l lichideze cei pe care i-a afectat. V-am spus, a afectat multe familii de ofiteri de informatii care erau la post atunci. Pentru mine ramane un tradator, decizia de reabilitare are caracter politic si temporar. Pentru cei care au fost afectati de el este un tradator a carui condamnare la moarte nu s-a executat. Ati vazut ca sunt multi care au declarat inclusiv public, pe televiziune: "Vom executa condamnarea la moarte hotarata de justitia romana!". El nu va intra, cred, pe teritoriul romanesc. Influenta americana in Romania nu este suficient de mare sa ni-l impuna, la varsta lui, pe post de consilier si asa mai departe. concluzia: americanii si-au bagat rusii in casa pt ca cine crede ca poate scapa de rusi odata ce te-au platit, se inseala amarnic!. pe astia nu-i parasesti decit cu picioarele inainte.

"Mentalităţile italienilor sunt cele de acum 200 de ani din Bărăganul României"

Comunităţile de români din Italia, numărând aproape un milion şi
jumătate de persoane, sunt o parte însemnată a poporului român care
s-a mutat în altă ţară... Lucru fără precedent în istorie, care
depăşeşte cu mult valul emigraţionist de la începutul secolului al
XX-lea, din Transilvania şi Bucovina, fenomenul plecării la muncă în
Europa a pus România pe harta forţei de muncă ieftine şi umile,
românii fiind văzuţi deseori ca europeni de mâna a doua sau a treia.
Cu toate acestea, cel puţin românii din Italia refuză să se întoarcă
acasă, şi-au găsit slujbe, şi-au întemeiat familii ori şi-au adus cu
ei familiile din ţară. O nouă... geometrie socială ia naştere sub ochii
noştri, în miezul Europei Unite. Verii italieni, la rândul lor, ştiu
că, la nevoie, au deja o a doua patrie, România. şi sunt mulţi cei
care vin şi se stabilesc la noi. Interferenţele sunt multiple şi
complicate, ca viaţa însăşi. Mentalităţile sunt diferite, relaţiile de
familie şi de afaceri, educaţia, credinţa, tradiţiile culturale şi
obiceiurile culinare sunt şi ele particularizate de istorii separate.
Într-un serial de scrisori trimise redacţiei, compatrioata noastră
Oriana Stan din Veneţia face un portret colectiv al italienilor şi al
românilor, aşa cum se văd unii pe alţii, fără prejudecăţi.

Curajul disperării

Nu doresc să povestesc destinul meu în aceste rânduri, doresc doar ca
aceia care vor citi să-şi dea seama că părăsirea locului natal este o
probă de mare curaj, un curaj al disperării de cele mai multe ori.
Faptul că provenim dintr-o ţară ex-comunistă va rămâne un stigmat
pentru următorii cel puţin 50 de ani, stigmat din cauza căruia suntem
judecaţi din prisma unei mentalităţi puţin spus retrograde... Mare
parte dintre verii noştri italieni au această mentalitate: provii
dintr-o ţară săracă, unicul lucru pe care îl poţi face este să devii
servitorul nostru, femeile voastre sunt în mod sigur dispuse la o
prestaţie sexuală ieftină sau gratuită, trebuie să faceţi muncile
inferioare pe care noi nu vrem să le facem (pot să afirm fără teamă că
suntem consideraţi o rasă umană de mâna a doua). Am cunoscut cazuri
când propriul animal domestic se bucură de mai multă înţelegere şi
atenţie decât fiinţa umană... La aceste mentalităţi greu de depăşit se
adaugă propaganda pe care înşişi cetăţenii români nu au ezitat să o
facă propriei ţări. Mă refer la acea categorie de "doamne" care, odată
ajunse pe plaiurile lui Dante, au început să detalieze promiscuitatea
familiilor din care proveneau, povestind cum sunt maltratate de soţi,
agresiunile fizice şi teroarea psihică la care erau supuse,
compromisurile pe care erau obligate să le facă, susţinând că aceasta
este o practică normală a poporului român, pierzându-se în detalii
înfiorătoare. În mod deosebit, am văzut acest lucru la cele care
proveneau din Oltenia şi la cele venite de pe marginea Dunării.
Efectul pe care l-au avut aceste "mărturisiri" a fost contrar celui la
care se aşteptau - nici o urmă de compasiune şi înţelegere, ci,
dimpotrivă, o detaşare netă. Am avut ocazia să înfrunt şi să răspund
la întrebări delicate: chiar toţi bărbaţii români sunt beţivi, răi şi
teribili? Am încercat să explic împrejurările - 60 de ani de comunism
au distrus o parte din valorile poporului nostru, bărbatul român se
vede în faţa unui tunel, practic fără nici o rază de speranţă, în acel
moment frustrările descărcându-se pe cei apropiaţi, pe familie, iar el
devenind nevrotic din cauza lipsei oricărei perspective. Pot să afirm
că toate aceste aspecte nu interesează câtuşi de puţin, este inutil să
spun că nu înţeleg şi nici nu vor să înţeleagă ce se întâmplă cu noi.
Italienii nu înţeleg cum o femeie maltratată nu se opune, de ce nu
există o protecţie socială....Vedeţi, aici bărbatul care ridică mâna
la o femeie petrece circa o săptămână în închisoare, după care este
obligat la plata daunelor morale şi materiale (o zi de spital costă în
jur de 400 de euro). Judecat, recidiva este categoric aspră, până îşi
pierde cheful de a face rău cuiva. De asemenea, este obligat la plata
lunară, până la moartea consoartei, a unei pensii alimentare, în caz
de divorţ.

De ce am plecat din România?

Cauza pentru care am plecat din ţară este lipsa totală de speranţe.
Aveam 29 de ani, un salariu mai mult decât umilitor, simţeam că mă
scufund într-o mizerie umană şi materială fără precedent, mă simţeam
sufocată de mentalităţile şi sărăcia în care se adânceau (şi continuă
s-o facă) toţi. Eu nu văd sărăcia ca pe un lucru normal. Exista în
mine o mică speranţă că în altă ţară nu poate fi atât de greu ca la
noi. Într-o zi, am renunţat să mai plătesc taxele către statul român
şi am decis să plec. Nu am avut posibilităţi materiale pentru a ajunge
în Canada sau ţările scandinave, singurele ţări (în viziunea mea) în
care viitorul este deja prezent. Cum am obţinut cetăţenia italiană
este un subiect strict personal, pentru nimic în lume ilegal,
dimpotrivă... Fără cetăţenia italiană, înainte de 2007, nu aş fi
reuşit să deţin un loc de muncă potrivit pregătirii mele, nu aş fi
avut acces la concursurile în administraţia publică italiană (valabile
doar pentru Comunitatea Europeană), ar fi trebuit să accept umilinţele
la care erau supuşi toţi extracomunitarii (acest cuvânt se pronunţă cu
un fel de scârbă de către cetăţenii italieni - ei folosesc acest
cuvânt pentru a delimita condiţia umană, cei bogaţi de cei săraci...).

"Cum poate avea viitor o ţară unde nu există tineri?"

Nu sunt pesimistă atunci când scriu aceste rânduri. Sper ca cineva
să-mi răspundă într-o zi la următoarea întrebare: cei aproape 3
milioane de români, mulţi absolvenţi de facultăţi, de ce pleacă din
ţară? Acesta este un exod de proporţii, nici o altă ţară din fostul
bloc comunist nu a văzut milioane de tineri şi adulţi de până în 50
de ani părăsind propria ţară. Cum poate avea viitor o ţară unde nu
există tineri? Situaţia în România este gravă (în decembrie 2009 s-a
riscat aşa-zisa "banca-rotta", mai exact falimentul total).
Televiziunile româneşti intoxică cu gunoaie spiritul şi raţiunea
românilor. În adâncul conştiinţei celor aflaţi în ultimii 20 de ani la
guvernare există teama ca deznădejdea românului să nu se transforme în
furie. Vedeţi, pentru a reuşi să reconstruim un viitor decent, unica
soluţie ar fi fost îndepărtarea securiştilor din structurile puterii
şi afacerilor. I-am lăsat să devină miliardari, vânzând şi furând ceea
ce se mai găsea în România; i-am lăsat să prindă rădăcini şi putere şi
am ales să plecăm pentru a îndura umilinţe de la analfabeţii
occidentali, preferând mafia italiană mafiei neocomuniştilor. Suntem
de două ori umiliţi: de cei rămaşi acasă şi de cei care ne tolerează
printre ei - atunci de ce nu suntem înţeleşi când devenim bestii
pentru a supravieţui?

De ce am ales Italia în locul Spaniei?

Am plecat din ţară cu mica speranţă de a reuşi să-mi întemeiez o
familie şi de a avea o viaţă fără lipsuri, decentă, absolut normală,
aşa cum cred că îşi doreşte orice fiinţă umană. De ce am ales Italia
în locul Spaniei? A fost efectiv o alegere a destinului. Spaniolii se
aseamănă în comportament minorităţii rrome de la noi, fiind
încrucişaţi cu arabii de-a lungul celor cinci secole de ocupaţie
arabă. Am avut ocazia de a lucra cu colegi asistenţi medicali
spanioli. Doriţi adevărul? Sunt leneşi, mari petrecăreţi nocturni (de
aceea este greu să îi aduci la serviciu la ora 7 dimineaţa),
nemotivaţi. Salariul spaniol fiind cu circa 500 de euro inferior celui
italian, mulţi dintre ei au venit să lucreze în Italia, dar s-au
speriat efectiv de ritmul de lucru impus aici (nu rezistau mai mult de
doi ani). Românii ocupă în Spania locurile de muncă cele mai grele,
care presupun un efort fizic mare - construcţiile şi agricultura. Când
am ajuns în Italia, luasem deja o decizie - de a-mi însuşi doar ce
este cu adevărat bun şi valoros de la poporul român şi de la cel
italian, de restul debarasându-mă spontan.

Ţara mediocrilor

Marea mea dramă este că m-am refugiat în ţara mediocrilor. Nu pot
să-mi iert faptul că n-am avut posibilităţi materiale pentru a ajunge
într-o ţară cu adevărat civilizată, cum ar fi, de exemplu, ţările
Peninsulei Scandinave. Deţin de nouă ani exclusiv documente de
identitate italiene, şi nu mai vreau să plec în altă parte. Am semnat
aici un contract, am de plătit rate pentru 4 pereţi până la vârsta de
65 de ani, trăiesc, aşa cum am menţionat deja, într-o ţară de mediocri
(creierele italiene sunt deja cumpărate de alte state), plătesc cele
mai aberante taxe din UE (pentru a întreţine maşinile albastre ale
protocolului de stat italian, care cheltuie de 4 ori mai mult decât
Alteţa Regală de la Buckingham Palace, numai Berlusconi având cel
puţin 10 bodyguarzi). Plătesc taxe uriaşe pentru a întreţine senatori
aleşi pe viaţă, cu 20.000 de euro pe lună salariu, nişte sclerotici de
90 de ani, vânduţi mafiei şi masoneriei. Contractul asistentelor
medicale din Italia prevede, din 2005, o obligaţie - nici o asistentă
medicală nu poate profesa în orele libere, nu poate avea nici o altă
sursă de câştig în afara salariului. Dar salariul unei asistente
medicale (cu cod deontologic de 50 de obligaţii civile şi penale) este
similar cu al unui muncitor necalificat! Acesta este cadrul legislativ
în care eşti obligat să munceşti. De aceea au 40.000 de locuri vacante
în acest domeniu, mâna de lucru provenind din ţările ex-comuniste,
ţări inferioare după părerea lor (în timp ce ei înşişi lustruiesc
cizmele soldaţilor americani).

"Mai mult de jumătate dintre copiii italieni nu beneficiază de afecţiune"

Am să încerc să vă descriu în mod obiectiv societatea italiană, cea
din Nord, deoarece în Centru şi Sud lucrurile sunt mult mai diverse.
Există şi mame care îşi ucid propriii copii (în fiecare lună apare un
nou caz). De ce o fac? Motivele nu sunt niciodată explicate, dar, după
mine, există o realitate clară: unele tinere, după terminarea a 10
clase, au două căi: urmează mai departe o şcoală sau intră în câmpul
muncii. Şi, cum n-au nici un chef să urmeze vreuna dintre aceste două
căi, o aleg pe cea mai simplă (după părerea lor) - trec din casa
tatălui în casa soţului. Cum? Rămânând gravide (aici, bărbatul este
deosebit de fericit să aibă copii). După cele nouă luni, în care
tânăra este felicitată de rude şi prieteni, odată cu venirea pe lume a
micuţului, rudele şi prietenii se volatilizează efectiv, inventând
fiecare probleme personale. De obicei, aceste tinere mame se găsesc în
faţa unei situaţii mai mult decât jenante: în braţe cu o creatură
nedorită şi părăsită de propriii părinţi (care găsesc de cuviinţă că
excursiile organizate în diferite părţi ale Europei sunt mult mai
interesante). Aceste căsătorii durează maxim 5 ani, în faţa
judecătorului femeia este partea slabă a familiei, astfel rămâne cu o
casă în care nu a investit absolut nimic şi cu o pensie alimentară
consistentă (atât pentru ea, cât şi pentru copil). Din 1974 a apărut
şi legea divorţului în Italia (a fost nevoie de un referendum
naţional, deoarece Vaticanul împiedica acest lucru). Deci, pentru o
femeie, cel mai bun motiv de a sta acasă îl reprezintă creşterea şi
educarea fiilor. Din păcate, mai mult de jumătate dintre ei nu
beneficiază de afecţiune, nu mai vorbesc de educaţie (consecinţele
asupra viitorului lor sunt lesne de înţeles). Atunci când se scrie în
ziare că 15% dintre tinerii italieni sunt xenofobi, trebuie să luaţi
în calcul că procentajul este mult mai mare: în jur de 50%...

Bărbaţii italieni

Graţie legilor de protecţie a femeii, în urma unui divorţ, bărbatul
italian se vede aruncat în stradă (din casa lui, cumpărată cu
sacrificii de părinţi sau bunici), chiar dacă a fost unicul care a
muncit şi a investit în familie. Cu o valiză şi ultimele economii
salvate din ghearele soţiei, aterizează în România (unde nu întâlneşte
xenofobie şi ostilitate), reuşind să-şi multiplice economiile printr-o
bună afacere, măcar acolo unde lipsa legilor clare le permite acest
lucru (nu sunt obligaţi să declare cât câştigă în România, doar dacă
există un detectiv privat pe urmele lor). Practic, 90% dintre bărbaţii
italieni trecuţi de 50 de ani sunt daţi afară din casă (pentru simplul
fapt că nu au o prestaţie sexuală satisfăcătoare, din cauza
stresului). Ei au fii şi fiice de 25 de ani, studenţi, care nu au
afecţiune pentru propriul tată - important este să primească cei o mie
de euro pe lună de cheltuială, în rest nu îi interesează nimic.
Aceasta este realitatea în care ar trebui să se integreze cei care vin
de pe plaiurile mioritice. Apropo de judecători - toţi, dar absolut
toţi sunt numiţi în funcţii doar dacă fac parte din Partidul Democrat
(adică comunist). Personal, am resimţit pe propria piele acest
dezavantaj - după trei ani de contract ca asistentă medicală, am
demisionat pentru încadrarea, în urma unui concurs de stat, într-un
spital. Şefa acestei cooperative prestatoare de servicii m-a ameninţat
cu moartea prin telefon, deoarece eram constrânsă să apelez la un
avocat pentru a recupera în jur de 5.000 de euro, bani pe care această
cooperativă socială trebuia să mi-i dea prin lege, la încheierea
contractului. Această persoană deţinea, desigur, funcţii de conducere
şi în partidul comunist, fluturând steagul roşu în fiecare primăvară
la Roma, când se întruneau. A fost de ajuns să dea un telefon la
instanţă, ca să înţeleg că nu voi câştiga procesul, fiind o cauză
pierdută. Există corupţie în Italia, şi încă cum! Doar că este
camuflată extrem de bine.

"Bunicii nici nu vor să audă de existenţa nepoţilor"

Instinctiv, am încercat să fiu acceptată de italieni. Situaţia mea nu
poate fi încadrată într-un eşantion precis, deoarece nu am fost
servitoare nici măcar o zi în casa unui italian. Am cunoscut un tânăr
de exact aceeaşi vârstă cu mine, care trecuse cu opt luni înainte
printr-o situaţie dificilă: a fost abandonat de soţie (care era cu 5
ani mai tânără), cu un bilet pe masă şi doi copii într-un pătuţ,
fugind cu un bărbat divorţat, având şi el doi copii, cu 15 ani mai
vârstnic şi 15 centimetri mai puţin decât ea în înălţime. Acest tânăr
s-a trezit singur cu aceşti doi copii (un băiat de 4 ani şi o fetiţă
de doi ani), drama fiind şi mai mare prin faptul că părinţii săi, două
persoane fără probleme de sănătate, în vârstă de 60 de ani, nu doreau
să aibă grijă de propriii nepoţi. Una din realităţile dure ale
societăţii italiene din Nord este aceasta: bunicii nici nu vor să audă
de existenţa nepoţilor (vă asigur că, dacă stau două-trei ore pe
săptămână cu nepoţii, se simt deja obosiţi şi reproşează propriilor
fii acest lucru). Încearcă să evite responsabilităţi, cu alte cuvinte,
a devenit o ruşine să-şi îngrijească propriii nepoţi (deoarece nu vor
ca prietenii să râdă de ei). După aceea, când îmbătrânesc cu adevărat
şi nu se mai pot ridica din pat, cer ajutorul necondiţionat al fiilor
şi nepoţilor, primind exact ceea ce au dat, adică nimic. Vă rog să mă
credeţi că ceea ce scriu este purul adevăr; pentru noi, lucruri de
neconceput, în nordul Italiei, lucruri normale... Un alt aspect, deloc
de neglijat, este faptul că, încercând să cresc aceşti doi copii, m-am
trezit marginalizată de persoanele pe care le cunoşteam, dându-mi
seama că în societatea italiană este o mare ruşine să îngrijeşti copii
care nu sunt ai tăi. Foarte puţine persoane au continuat să mă
respecte, deoarece vedeau un salt calitativ major al copiilor (m-am
aflat, la început, în faţa a doi prunci practic sălbatici, deoarece
resimţeau lipsa de afecţiune a bunicilor şi a mamei naturale). După
două luni, aceşti copii mă chemau "mama", singura persoană care era
fericită fiind tatăl lor. Mentalităţile italienilor sunt cele de acum
200 de ani din Bărăganul României, nu reuşesc să înţeleg cum pot fi
atât de înapoiaţi spiritual, în timp ce locuiesc în vile (nu au case).
În cinci ani, bunicii celor doi copii, geloşi pe afecţiunea purtată
mie de nepoţii lor, au reuşit să-mi submineze autoritatea şi respectul
pe care mi-l purtau micuţii. Potrivit legilor, mama celor doi nu era
vinovată cu nimic. Abandonul căminului conjugal nu mai este incriminat
de 15 ani, iar abandonul de minor este interpretabil. Separarea şi
apoi divorţul de cea care l-a abandonat au durat cinci ani din viaţa
acestui tânăr şi frumoasa sumă de 50.000 de euro. Realitatea cea mai
cruntă este că sunt numeroase femeile care-şi abandonează propria
familie; nu vă gândiţi că este vina comportamentului masculin -
dimpotrivă, sunt bărbaţi extrem de bine educaţi, nu au vicii ascunse
(fumat, alcool), sunt foarte buni taţi. Făcând o comparaţie, multor
bărbaţi români le trebuie încă 200 de ani de evoluţie pentru a merita
să aibă o familie... Gândiţi-vă că, în 5 ani, nu am dus o sacoşă în
mână, atât de grijuliu era cu mine...

Doici din Est, doamne din Vest...

Dacă eşti o doică ce vine din fostul bloc comunist, va trebui să
învingi mentalităţi dure: eşti considerată o subspecie umană, singurul
lucru pe care îl poţi face este să faci curăţenie în casele lor, să
îndepărtezi solitudinea bătrânilor, să fii baby-sitter (sau toate
aceste trei îndeletniciri la un loc, cu un singur salariu sau mai bine
"la negru"). Am avut ocazia să lucrez în colective formate din 80%
femei. Atunci când vorbesc între ele de accesorii, haine,
încălţăminte, noutăţi pe plan local, au grijă să nu fii lângă ele, nu
am reuşit încă să aflu motivul pentru care se comportă aşa, dar
acelaşi lucru au observat şi doamnele de alte naţionalităţi din Est.
Dacă nu eşti estică şi eşti occidentală, atunci situaţia se schimbă
radical: sunt deschise, joviale, interesate de modul de viaţă al
celorlalte.

Ţiganii fac şi aici ceea ce sunt obişnuiţi să facă în România

Ţiganii? Un capitol mereu deschis. Ceea ce sunt obişnuiţi să facă în
România fac şi aici. Sunt extrem de bine informaţi despre consecinţele
legale ale faptelor pe care le săvârşesc, deoarece au avocaţi romi în
toate organizaţiile internaţionale; chiar dacă sunt analfabeţi, cunosc
căile de a se salva. Am fost informată de grăniceri români că, la
nivelul frontierelor dintre state, ţiganii se bucură de protecţie -
există se pare legi internaţionale care-i protejează (nu sunt
controlaţi în maşini, actele autovehiculelor nu sunt cerute de
autorităţi). Italienii confundă destul de uşor terminologia rom cu
români, jurnaliştii italieni fiind plătiţi (am citit acum câteva luni,
într-o revistă italiană, dezvăluirea unui jurnalist care recunoştea
compensaţii în bani în schimbul denigrării emigraţiei româneşti în
Italia - un jurnalist care are un împrumut bancar de 800 de euro pe
lună, doi copii de întreţinut şi soţia care inventează orice pentru a
nu-şi găsi un loc de muncă - ce poate face în această situaţie?
Coboară în infernul compromisurilor pentru a-şi stabiliza infernul
casnic). Ţiganii italieni sunt educaţi, chiar sfioşi, cuminţi aş putea
spune, aproximativ 300.000 la o populaţie de 58 de milioane. Nu s-au
născut în exces. Eu nu am nici o poziţie în comunitatea românească de
aici, aşa că nu am nimic de pierdut. Singurul loc unde pot întâlni
conaţionali este incinta bisericii ortodoxe române din Trieste -
maximum 25 de persoane din 3.000 declarate oficial.

Familia, Vaticanul, mănăstirea ortodoxă

La familiile italiene "unite"... De fapt, familiile din centru sunt mai
unite, cei din sud primesc o educaţie arabă, nu există respect pentru
femeie, sunt apropriaţi ca ideologie de ţigani - o fiică în familie nu
prea este dorită, cea de-a doua devine un blestem ceresc. Italia este
o ţară formată din multe regiuni autonome (cum doresc să facă ungurii
la noi, pentru a le alipi apoi Ungariei) şi două state: Vaticanul şi
Republica San Marino. Vaticanul funcţionează ca o dictatură comunistă
- preoţii care au o părere personală, diferită de cea dictată de Papă,
sunt marginalizaţi sau chiar excluşi. Toţi ştiu în sinea lor că
credinţa ortodoxă este cea adevărată. Am avut ocazia să vorbesc cu
mulţi preoţi catolici. Până acum 20 de ani, italienii nu aveau voie să
deţină în casă o Biblie, trebuiau doar să asculte cuvântul preotului
în biserică. Ştiţi câte măreţe catedrale sunt practic goale, chiar şi
duminica? Vă semnalez un fapt important: am avut ocazia să asist în
2001 (când încă nu existau preoţi români pe aici) la o slujbă de
Înviere în provincia Veneto, slujbă ortodoxă într-o mănăstire ortodoxă
italiană (caz rar). Am aflat istoria acelor locuri care se găsesc la
poalele pre-Alpilor - practic, acum circa 200 de ani, locuitorii s-au
răzvrătit împotriva birurilor impuse de Vatican, deoarece erau destul
de săraci, trăiau din vânzarea vinului, fructelor, legumelor sau
fasolei. Într-un an deosebit de secetos, producţia a fost distrusă de
grindină, dar birul trebuia plătit. Cum nu reuşeau nici să divorţeze,
nici să-şi plătească taxele, s-au răsculat împotriva dogmelor
catolice, construind această mănăstire deosebit de frumoasă, slujba
ţinându-se în latină, italiană, română şi greacă.

"Dragi români, încetaţi de a descrie cu lux de amănunte aspectele
negative ale României din care aţi plecat: italienilor nu le pasă de
noi"

Dragi români! Încetaţi de a descrie cu lux de amănunte lipsurile,
corupţia, aspectele negative ale României din care aţi plecat. Nu este
cazul de a povesti, odată ajunşi în Italia, cum sunteţi trataţi în
spitale, în magazine, despre lipsa colaborării cu instituţiile
statului, despre umilirile la care sunteţi expuşi în fiecare zi,
pentru simplul fapt că acestor italieni nu le pasă de noi. Suntem în
Italia doar pentru a munci, a presta servicii pe care alţii refuză să
le îndeplinească. Aţi ajuns în Italia pentru a salva ceea ce a rămas
din demnitatea voastră umană, lăsând acasă copii, bătrâni. Este chiar
atât de dificil de înţeles că toleranţa şi compasiunea sunt calităţi
total absente printre "fraţii" italieni, micile excepţii confirmând
regula? Înainte de a vă mărturisi frustrările, încercaţi să fiţi
siguri că aveţi în faţa voastră persoana capabilă de a înţelege drama
de zi cu zi a unui român. Din păcate, nu aveţi cum să cunoaşteţi
esenţa poporului italian, cum gândesc, cum reacţionează aceşti oameni
- depinde enorm zona de unde provine fiecare persoană. Este nevoie de
o experienţă de mulţi ani pentru o imagine clară despre ceea ce
înseamnă mentalitatea celor care ne acceptă printre ei. Singurii care
vă pot înţelege sunt vârstnicii care au fost martorii lipsurilor din
cel de Al Doilea Război Mondial şi foametei care a urmat (bătrâni care
acum au 80-90 de ani, o parte dintre ei suferă de demenţă senilă,
alţii sunt doborâţi de patologii grave). Nu confundaţi faptul că o
familie italiană are nevoie de voi pe post de "badante", "colf" sau
"baby-sitter", cu ospitalitatea sau bunătatea umană. Nu trebuie să
credeţi că munca de "om bun la de toate" în casa unui italian vă dă
dreptul de a face parte din acea familie. Aceste persoane ne acceptă
atât timp cât reuşim să îndeplinim rolul pentru care suntem plătiţi.
Povestind situaţii şi fapte jenante din trecutul vostru din România,
speraţi, probabil, să fiţi înţeleşi şi compătimiţi de italieni?
Comiteţi o mare eroare! Chiar dacă aparent aveţi parte de compătimire,
poveştile voastre de tipul "bărbatul meu a murit de infarct, deoarece
nu am dat destulă şpagă la medic" sau "când deschizi robinetul, în loc
de apă vine rugină" sau "soţul m-a bătut ori de câte ori venea beat
acasă" nu vor adăuga în nici un caz cinste nimănui. Nu este oare
suficientă "imaginea" creată de violuri, hoţii, accidente rutiere în
stare de ebrietate; nu este suficientă invazia ţiganilor care, nici
aici, la 1.500 de km de casă, nu ne lasă să trăim liniştiţi? Cum
puteţi spera la ajutor şi compasiune de la persoane care nu se susţin
material şi moral, pe parcursul vieţii, nici măcar între ele, în
cadrul relaţiilor de rudenie, de prietenie? Aici nu va veni niciodată
vecina "de bloc" să se ocupe pentru 2-3 ore de copilul tău, ca să-ţi
vizitezi tatăl internat în spital. Sunt extrem de puţine cazurile în
care există un ajutor real între italieni, de obicei volatilizându-se
în faţa unui nou-născut sau a unui vârstnic neputincios. Societatea
italiană, ca orice entitate capitalistă, se bazează pe profit şi
interese. Îmi permit să adresez o întrebare românilor din Peninsulă:
de câte ori aţi avut ocazia să auziţi lamentaţiile unui italian
privind situaţia reală a societăţii în care trăieşte? Măcar ale celor
care au devenit milionari în România, profitând de haosul politicii
fiscale din ţara noastră? Acum douăzeci de ani se urla "nu ne vindem
ţara", dar comuniştii şi securiştii au îngenuncheat-o, vânzând totul
străinilor şi, oricum, trei milioane de români disperaţi au devenit
braţe de muncă în afara ţării. În mod sigur nu va veni nimeni să vă
explice că, în anii '50, se murea de foame în Italia, mulţi emigrând
în Argentina, Belgia, Australia şi exportând cu "succes" mafia şi
camorra în SUA. Nimeni nu va recunoaşte că sunt datori vânduţi
americanilor, pentru ajutorul financiar acordat în reconstrucţia
ţării, nimeni nu vă va spune că, muncind în Peninsulă, plătiţi cele
mai mari taxe din Europa. Scriu aceste rânduri deoarece sunt zece ani
de când îi justific, ruşinată, pe toţi acei conaţionali, pe care nu-i
cunosc personal, încercând să dau un sens frazelor pline de ignoranţă,
emanate evident din şirul de frustrări suportate în România. Este
nevoie de o doză minimă de bun-simţ, pentru a înţelege consecinţele
denigrării sistematice a ţării din care provenim. Este oare cazul de a
complica şi mai mult situaţia delicată în care ne aflăm? În concluzie,
cu cât reuşim să ne controlăm mai bine vorbele care ne ies din gură,
cu atât vom reuşi să pretindem respectul şi stima poporului italian,
prin muncă şi verticalitate umană!

Oriana Stan, Veneţia

horoscop italian

Stilul de iubire si adevarata identitate a zodiilor

Horoscopul italian nu este unul in totalitate atipic, insa este
interesant si inedit tocmai prin faptul ca scoate la iveala importanta
primelor numere asociate unei persoane inca de la nastere. Tinand cont
de ziua in care te-ai nascut, poti afla mai multe despre adevarata ta
identitate.

Numerele sub care ne-am nascut reprezinta mai mult decat o intamplare,
credeau vechii italieni, care acordau o foarte mare importanta zilelor
in care o persoana a facut pentru prima oara cunostinta cu lumea
inconjuratoare. Prin urmare, ziua nasterii este cea care detine cheia
misterelor personalitatii si a dorintelor interioare ale unei
persoane, exercitand o oarecare influenta asupra astrelor si a
destinului personal. Vechii italieni aveau propriile secrete de a citi
personalitatea si felul de a fi, de a trai si de a simti al unei
persoane si se bazau intr-o foarte mare masura pe intuitie. Horoscopul
italian nu este unul in totalitate atipic, insa este interesant si
inedit tocmai prin faptul ca scoate la iveala importanta primelor
numere asociate unei persoane de la nastere.

Horoscopul italian reprezinta un stil vechi de citire a naturii
interioare a celor din jur si de a realiza anumite previziuni in
functie de acestea. Tinand cont de ziua in care te-ai nascut, poti
afla multe despre identitatea ta. Cei nascuti in zilele de 1, 6, 11,
16, 21, 26, 31 – apartin tipologiei A1, cei nascuti in zilele de 2, 7,
12, 17, 22, 27 – apartin tipologiei A2, cei nascuti in zilele de 3, 8,
13, 18, 23, 28 –apartin tipologiei C3, cei nascuti in zilele de 4, 9,
14, 19, 24, 29 – apartin tipologiei D4. Cei nascuti in zilele de 5,
10, 15, 20, 25, 30 – Tipologia E5 – Lemn si comunicare

Iata care sunt cele 5 tipologii ale horoscopului italian si
trasaturile asociate acestora:

Cei nascuti in zilele de 1, 6, 11, 16, 21, 26, 31 - Tipologia A1 –
Curgere si apa -

Dintre toate tipologiile, oamenii A1 sunt cei care au viziunea cea mai
calda si mai frumoasa asupra iubirii. Pentru ei insisi, intregul lor
destin se rezuma la "a iubi", iar daca nu reusesc acest lucru se simt
nefericiti, neimpliniti, traind cu sentimental ca nu si-au atins
menirea in viata. Se indragostesc de multe ori in viata, cu prea multa
usurinta am putea spune, de fiecare data ca si cand ar fi prima si
ultima oara, insa dezvolta relatii sentimentale de o natura
neobisnuita, adesea furtunoase si intense. Au o natura prietenoasa si
adora sa traiasca in mijlocul celorlalti, inconjurati de viata, de
tumult, de agitatie si de complicatii. Sunt precum apa… dinamici,
plini de viata, agili, se strecoara prin stanci si oameni si in ciuda
obstacolelor reusesc cumva sa iasa la suprafata. Chiar daca nu
realizeaza, au capacitatea de a-i modela pe ceilalti, contribuind la
evolutia lor interioara. Sunt insa si schimbatori, iar uneori, in
ciuda unor calitati remarcabile, prea umili, modesti si sensibili la
gesturile si cuvintele celor din jur.

Cei nascuti in zilele de 2, 7, 12, 17, 22, 27 – Tipologia A2 - Foc si visuri-

Oamenii A2 au visuri inalte, asteptari si cerinte de proportii cosmice
de la ei insisi, iar viata lor intreaga se construieste in jurul
implinirii ambitiilor si dorintelor lor secrete. S-au nascut sa
descopere noi orizonturi, sa transforme in totalitate, sa arda, sa
consume, sa nu se lase modelati si sa nu isi lase spiritul sa se
stinga. Sunt perfectionisti innascuti si atunci cand vine vorba de
ceea ce-si doresc rareori fac lucrurile pe jumatate.

Oameni A2 sunt precum focul... spontani, minunati, puternici,
creativi, dominanti pana la cotropire, crezand intens in propria
putere, impunand respect si admiratie, dar totodata si teama. Nu multi
sunt cei care le stau neconditionat in preajma fara a nu se simti
folositi, manipulati, influentati chiar si la un nivel inconstient. Cu
greu incredinteaza unei persoane, fie ea si prieten, increderea lor.
Pot fi numiti oricum, numai naivi nu. Isi cunosc interesele si stiu sa
puna in balanta atat aspectele pozitive cat si pe cele negative ale
unei chestiuni.

Iubirea si implinirea sentimentala ocupa un loc important in viata
oamenilor A2, insa intotdeauna cautarea persoanei potrivite se
aseamana prea mult cu cautarea perfectiunii. Iubirea le survine pe o
cale mai anevoioasa si de multe ori constata cu tristete ca au iubit
cu adevarat atunci cand relatia respectiva se afla la final. Este
foarte posibil ca de-a lungul vietii sa dezvolte tendinta spre egoism,
malitiozitate, insensibilitate si sa emita exigente prea mari de la
partenerul de viata.

Cei nascuti in zilele de 3, 8, 13, 18, 23, 28 – Tipologia C3 – Aer si
libertate –

Oamenii C3 sunt nascuti sa fie liberi, sa-si exprime sentimentele, sa
spuna deschis ceea ce gandesc, sa circule dupa bunul plac, sa
calatoreasca, sa cunoasca, sa experimenteze dupa legile propriului
arbitru, sa transmita mai departe cunostintele pe care le detin. De
multe ori, idealurile lor de viata nu cunosc o reprezentare concreta
si materiala, ci sunt simbolizate de alte persoane. Oamenii C3 sunt
totodata extrem de pasionali si impulsivi si pot deveni dependenti de
cei pe care ii iubesc, avand tendinta de a-i sufoca, de a-i absorbi
spiritual.

Chiar daca detin arta stapanirii si a controlarii emotiilor, uneori
deciziile pe care le iau ii sperie pe cei din jur prin necunoscutul si
controversele carora le dau nastere. Daca vrei sa te iubeasca, lasa-i
liberi si nu le ingradi spiritul. Sunt facuti sa simta, sa vada, sa
guste, sa se delecteze cu tot ce este mai frumos pe lumea aceasta, sa
experimenteze senzatii si emotii supreme. Cu greu poti fi legati de un
loc, insa daca isi gasesc aici rostul, dupa lungi peregrinari, se
intorc de buna voie la ceea ce au lasat in urma.

Cei nascuti in zilele de 4, 9, 14, 19, 24, 29 – Tipologia D4 – Pamant
si stabilitate –

Oamenii D4 sunt precum pamantul -consistenti, vitali, esentiali pentru
existenta celorlalti, stabili, exercitand un magnetism aparte,
toleranti pana la extreme, cu o minte ascutita si patrunzatoare. Sunt
oameni practici, calmi, pacifisti, echilibrati, cu un simt al
judecatii si al ratiunii foarte bine dezvoltat, stapanindu-si emotiile
si exteriorizandu-le doar in fata acelor persoane pe care le considera
a avea o afinitate cu ei. Cred in prietenie, in stabilitatea ei si o
plaseaza adesea asupra tuturor celorlalte relatii interumane. Sunt
insa adesea greoi, prea cerebrali, lipsiti de spontaneitate, luand
deciziile cu mintea si mai putin cu sufletul.

Felul lor de a iubi este unul loial, stabilind relatii de lunga durata
cu o persoana care le aduce liniste si armonie. Chiar daca vor iubi
intens si se vor simti atrasi de o persoana cu o personalitate opusa
lor, vor avea tendinta de a se retrage la primul semn de conflict sau
neintelegere. Foarte probabil ca se vor sustrage dintr-o relatie prea
pasionala sub pretextul ca nu este ceea ce isi doresc de la viata. Nu
inteleg flacarile, trairea intensa si pun pe prim plan trairea
echilibrata, armonioasa.

Cei nascuti in zilele de 5, 10, 15, 20, 25, 30 – Tipologia E5 – Lemn
si comunicare –

Oamenii E5 sunt neprefacuti, sinceri pana aproape de naivitate si cred
cu adevarat in existenta unei laturi pozitive in fiecare din oameni.
Vor fi foarte indragiti tocmai din cauza dragalaseniei si a naivitatii
lor. Dar pentru ca asteapta mult de la ceilalti, poate prea mult, se
vor lovi de mai multe dezamagiri de-a lungul periplului lor
existential. Experienta este cea care ii poate invata sa fie mai
critici, mai putin sensibili, mai putin modelati de dorintele celor
din jur. Nu-si pierd insa puritatea sufleteasca si, cu oarecare efort,
vor reusi sa-si pastreze neschimbata si bunatatea interioara

Se tem de viata in sine pe care o percep prea scurta, prea fragila,
prea neprevazuta pentru a realiza tot ceea ce isi doresc. O iubesc
insa si incearca sa profite de fiecare clipa pe care o petrec. Cred in
fatalitate si in coincidente, avand o inclinatie catre lucrurile
mistice, spirituale. Uneori se percep pe ei insisi ca pe niste
inadaptati. Anii copilariei sunt cei care vor influenta in mod decisiv
dezvoltarea si evolutia personalitatii lor. Pun de aceea pasiune in
orice lucru marunt pe care il fac. Nu privesc oricum o floare, ci ca
si cum ar vrea sa extraga printr-o simpla privire misterul existentei
sale. Nu percep "oricum" nici iubirea. Nu o privesc ca pe o
experienta, ci ca pe "acea" experienta. Chiar daca isi gasesc cu greu
sufletul pereche, relatia cu persoana iubita va fi unica prin esenta
sa.

Paulian Pasarin

Conspiratia securitatii
Colonelul Paulian Pasarin, fostul sef al Contraspionajului in timpul
lui Nicolae Ceausescu, este initiatorul Frontului Democrat si al
conspiratiei din '84 care urma sa-l inlature pe conducatorul statului
de la putere. Conspiratia a esuat din cauza tradarii unui subofiter,
Luca. Acest lucru a dus la derularea unei anchete din partea
apropiatilor lui Ceausescu impotriva lui Pasarin. De frica
repercusiunilor, cei care au realizat-o nu i-au dezvaluit niciodata
dictatorului ca se aflase in pragul unei lovituri de stat,
multumindu-se doar sa-l inlature pe conspirator. Insa acesta a pus la
cale o noua conspiratie, mult mai puternica, chiar in 1989…
Carte de vizita
Nascut: 1933, sat Magheresti, comuna Sacelu
Studii: scoala Generala din Sacelu; scoala Normala Tg-Jiu; Liceul
Comercial Hateg; scoala de Zbor fara Motor Preajba; scoala Militara de
Aviatie "Aurel Vlaicu" Buzau;
Cea mai importanta functie detinuta: seful Serviciului de
Contraspionaj pentru conducatorul statului roman, Nicolae Ceausescu.
Cea mai importanta actiune: pilon de baza al conspiratiei impotriva
lui Ceausescu, din 1984.
"Cele mai grele momente le traiam cand venea Yasser Arafat"
Reporter: Cum ati ajuns in apropierea lui Ceausescu?
Paulian Pasarin: Dupa venirea la putere a lui Nicolae Ceausescu
printre masurile de reorganizare pe care acesta le-a luat a fost si
crearea unei flotile specializate pentru conducerea de partid si de
stat. S-au facut recrutari si niste cadre din armata au fost luate si
duse pe specialitati in aparatul de contrainformatii militare. Am fost
si eu selectionat si de acolo m-au luat sa ma ocup de probleme de
securitate aviatica pentru conducerea de partid. si asa am ajuns sa
fiu mai tarziu seful Serviciului de Contraspionaj pentru conducatorul
statului roman. La Directia a V-a s-a infiintat Serviciul 5, al carui
sef am fost numit si care avea drept profil apararea contrainformativa
pentru toate persoanele care erau in nomenclatura. Asta se intampla
prin 1972.
Rep.: In anii in care ati fost sef al Contraspionajului ati descoperit
vreodata vreun complot impotriva lui Ceausescu?
P.P.: Problema e putin spinoasa pentru ca dupa '89 au aparut tot felul
de oameni care pretind ca au facut, ca au cunoscut…Nu au dreptate,
vorbesc despre ceea ce n-au facut niciodata. Cat am lucrat eu si in
pozitia asta de sef al Contraspionajului si de cel care a coordonat
securitatea lui Ceausescu pe timpul deplasarilor, si asta a fost ani
in sir, n-a fost niciodata macar o informatie din care sa rezulte ca
se punea la cale un atentat. Eu instituisem un sistem informativ
destul de evoluat ca sa pot sti tot timpul ce se intampla. A fost
totusi o situatie cu Golda Mayer. Era prim-ministrul Israelului si a
facut o vizita in Romania prin '71-'72. Atunci am fost obligati sa
luam niste masuri de dezinformare, iar Mayer n-a calatorit in masina
oficiala, in asta calatorea altcineva. Mayer a mers tot timpul cu mine
intr-o Dacia 1100, albastra. Cele mai grele momente le traiam atunci
cand venea Yasser Arafat (presedintele Palestinei – n.r.) la noi,
pentru ca el nu respecta niciodata programul, zicea ca vine azi la
14.00 si venea a doua zi pe la 4.00 dimineata. Aveam probleme destul
de serioase sa schimbam obiectivele, oamenii erau obositi, era nevoie
de destule efective, ca sa le schimbi mereu si sa asiguri toate
conditiile era foarte greu. Insa in privinta lui Ceausescu nu s-a pus
niciodata problema unui atentat. Am auzit niste povesti ca in Canada
ar fi fost pregatit un nepot al Rodicai Bujor (cantareata de muzica
usoara – n.r.) sa comita un atentat. Imi pare rau sa spun, dar a fost
o bataie de joc. Un emigrant roman si-a batut joc de el, l-a declarat
la politia canadiana ca are un pistol si ca vrea sa comita un atentat
si aia, ca sa nu aiba necazuri, l-au luat si l-au retinut pentru o
declaratie. Atat. A mai fost la Lima o chestie unde protocolul nostru
nu s-a priceput si s-a organizat receptia lui Ceausescu la Clubul
Opozitiei si aia in timpul receptiei au stins lumina. Asta a fost
toata tentativa.
"Planul era sa-l arestam pe Ceausescu si gruparea din jurul lui"
Rep.: Care a fost motivul conspiratiei din '84?
P.P: Conspiratia n-a avut un motiv legat de '84. Ea are motiv legat de
'77. Pana in '77-'78 lucrurile au mers oarecum bine in Romania cata
vreme Ceausescu a acumulat imprumuturi si le-a folosit destul de bine.
Dupa '77-'78 incepuse sa nu mai fie atat de placuta toata treaba care
o facea Ceausescu. Noi am inceput cu Frontul Democrat din Romania, cu
conspiratia impotriva lui Ceausescu prin primavara lui 1977, pornind
de la cateva lucruri principale. Frontul Democrat avea adepti din
securitate si Ministerul Apararii, numai generali si colonei. Inainte
de asta fiecare dintre noi, cei care am gasit de cuviinta sa ne
asociem, studiasem ceea ce se intampla, cum merge tara. Dupa ce ne-am
intors din Nigeria, la cutremurul din 1977 eu am participat la toate
punctele pe care Ceausescu le-a vizitat. Dintr-o data am inceput sa-mi
dau seama ca una zice si alta face. De fapt aceasta idee imi incoltise
in cap la deschiderea anului universitar la drept, cand in cuvantul
lui Ceausescu a zis ca el a invatat sa fie om de omenie de la tatal
lui. Asta m-a suparat extraordinar de mult, mai ales ca tatal lui a
fost un om de omenie, cinstit. Sigur, sa-i fie tarana usoara, dar
lumea stia altceva. In '77 am vazut ca peste toate nevoile tarii si
tragedia care se abatuse asupra ei, Ceausescu si-a permis sa dea
indicatii contrare tuturor specialistilor in materie de constructii.
Dadea numai indicatii care sa-l scoata in evidenta cu o pozitie
speculativa. Alt moment a fost cand am vizitat linia de metrou din
Statia Republica, cand un specialist i-a explicat ca e nevoie ca
tunelul sa fie construit sub forma de oval, iar el a zis ca nu, sa fie
construit sub forma de potcoava. Specialistul a insistat, iar
Ceausescu i-a luat bagheta din mana si l-a chemat pe gen.
Constantinescu de la Armata, iar omul care se ocupase pana atunci de
metrou a fost mutat pe alta functie. Am mai constat niste lucruri cu
privire la starea lui de sanatate, rezultand ca are niste afectiuni
neuro. Ne-am convins ca si sistemul pe care il introdusese era unul
absolutist. Era o dictatura deghizata destul de slab in numele
poporului si al democratiei. Au fost foarte multe lucruri care au
condus la convingerea ca nu exista alta cale decat ca Ceausescu sa fie
inlaturat de la conducere, fara a lua in discutie problema lichidarii
lui, sau scoaterea poporului in strada.
Rep.: Care era planul?
P.P.: Planul era sa-l arestam pe Ceausescu si gruparea principala din
jurul lui. Situatia s-a inrautatit in tara, au inceput sa apara
cozile, au aparut o serie de lucruri pe care membrii CPEx-ului nu le
impartaseau, dar erau obligati de conjunctura, pe de o parte, iar pe
de alta s-a infiintat, la viclenia lui Ceausescu, acel principiu de
rotire si cum deranja careva era rotit cu acelasi salariu, dar intr-o
pozitie mai putin influenta. Noi aveam un sistem de supraveghere a
lucrarilor CPEx-ului si atunci cand stiam ca se discuta probleme mai
deosebite ma duceam la monitor si vedeam ce se intampla in sala. Era
un monolog al lui Ceausescu intrerupt cateodata doar de Elena.
Rep.: Cand urma sa-l arestati?
P.P.: Prima varianta a fost pentru 1984. Dupa 23 august pana pe 2-4
septembrie, pentru ca Ceausescu venea de la mare pentru 23 august si
dupa aceea se retragea la Snagov pentru doua saptamani. In perioada
asta voiam noi sa actionam. Erau planuri stabilite. Noi aveam un
sistem bine stabilit de bruiaj ca sa nu se mai poata lua legatura si
anunta evenimentul in cazul in care se iveau ciocniri. Aveam o
combinatie pregatita pentru oamenii din garda personala, o combinatie
pentru garda de la resedinta care era formata din trupe. De exemplu,
garda urma sa plece la un incident pe care il cream noi in padure,
timp in care din castel se ridicau toate armele. Am facut si
recunoasterea trunchiului de transmisiuni, recunoasterea pe harta a
locului, ca nu putea sa intre oricine ca te intreba unde te duci, dar
daca intram eu, Antoniade, Boldea, toti cei cunoscuti, nu era nici o
problema.
" Nisipeanu n-a fost adus sa fie presedinte"
Rep.: De ce nu a reusit conspiratia?
P.P.: Din cauza tradarii subofiterului Luca, denuntului lui si din
cauza anchetarii mele. La un moment dat s-a ivit ideea gen. Bucur ca
ar fi bine sa fiu dus la Directia de Cercetari Penale, care era
condusa de col. Vasile, ca acolo mai repede am spune noi tot. Nu s-a
facut acest lucru pentru ca nu prea au avut motivatii.
Rep.: Urma sa-l puneti presedinte pe Nisipeanu? Cine era acesta?
P.P: Nu, asta era o gogorita. In primul rand, Nisipeanu a fost adus in
conspiratie din greseala mea. L-am adus pentru ca lucra la Ministerul
Tehnico-Materiale si aveam nevoie sa cunoastem date cu privire la
folosirea fondurilor, la investitii, cu privire la evaluarile in
economie. El n-a fost adus sa fie presedinte. Astea sunt naivitatile
lui, cred ca el a capatat o suferinta neuropsihica, pentru ca un om
sanatos nu poate vorbi asa ceva.
Rep.: Ati incercat sa-l atrageti de partea dvs. si pe gen. Plesita?
P.P.: Nu. Erau gen. Plesita, gen. Stan, gen. Cosma despre care stiam
ca nu au atata atasament incat la o adica sa nu accepte o anumita
colaborare, dar aceasta era dupa ce ne reusea noua. Noi aveam in
chestia asta trei categorii de oameni: oameni angajati care stiau
despre ce e vorba, foarte putini; oameni care ne ajutau, dar nu stiau
de ce; oameni pe care urma sa-i aducem dupa aceea, ca sa nu se creeze
un vid de putere.
Rep.: Cine erau cei "de dupa", cei care urmau sa guverneze?
P.P.: Cei mai multi urmau sa aiba functii importante.
Sovieticii si-au dat acordul pentru eliminarea lui Ceausescu
Rep.: A fost aceasta conspiratie de sorginte sovietica?
P.P.: Nu. E regretabil ca s-a inteles asa. S-a intamplat asta si din
cauza unor ineptii spuse de Nisipeanu. La vremea respectiva cine crede
ca putea face ceva in sistemul socialist fara sa te lase URSS, e un
naiv. Aveam patru probleme: Daca sovieticii sunt de acord. Pana la
moartea lui Brejnev nu erau de acord. Cand a murit, a venit Andropov.
Inaintea instalarii acestuia Ceausescu ne-a dat noua o gura mare de
oxigen, pentru ca la TVR si-a spus parerea ca Andropov n-ar fi cel mai
potrivit in locul lui Brejnev si atunci si-a atras ura lui Andropov; A
doua problema era sa nu intervina sovieticii. Pentru ca ei puteau
oricand sa zica "da" si a doua zi sa intervina ca intr-unul din
statele sistemului, recte Romania, a fost o contrarevolutie, sau un
puci; A treia problema, sa nu-i lase pe ceilalti din jur sa intervina,
pe cei care aveau pretentii teritoriale. A patra problema care era
extraordinar de importanta – ce facem dupa? Acest dupa era asa: de
unde luam bani, de unde imbunatatim nivelul de trai, cum raspundem
fata de ce-am facut, ne vrea, nu ne vrea lumea, cat vom fi sprijiniti
si cum vom modela societatea romaneasca. Nu ne puneam problema sa
schimbam sistemul, ci sa modelam sistemul in aceeasi idee in care si
sovieticii si alte tari din sistem isi puneau problema. Acestea erau
problemele care ne framantau pe noi. Eu m-am intalnit de doua ori,
prin interventiile lui Antoniade - seful Serviciului Garda Personala
pentru toti sefii de state care vizitau Romania - cu o persoana venita
din partea lui Andropov, o data la Viena si o data la Amsterdam.
Ultima data la Amsterdam mi-a comunicat ca a zis tovarasul Andropov
ca: " ceea ce vreti voi sa faceti e mai bine decat ce vrem noi si sa
faceti voi intai". Tragedia e ca Andropov a murit subit, a venit
Cernenko, a stat un an si ceva si mai mult a bolit decat a condus si
atunci lucrurile s-au daramat aici, intr-o oarecare masura. Deci,
problema ca, conspiratia ar fi de sorginte sovietica e o interpretare
pe care o da Plesita, nu stiu de ce, banuiesc ca dintr-o discutie cu
Nisipeanu.
"Iliescu era lucrat de securitate"
Rep.: In categoria celor care urma sa-i aduceti dupa, era inclus si Ion Iliescu?
P.P.: Nu.
Rep.: L-ati cunoscut pe Iliescu?
P.P.: Da. L-am cunoscut foarte bine cand era ministru la tineret. L-am
cunoscut destul de bine, am jucat si volei in aceeasi echipa la mare
in timp ce era Ceausescu la Olimp. stiu si cand a fost schimbat de la
Iasi si de ce. Deci, el n-a fost in acea categorie. Noi l-am tinut pe
Iliescu la o anumita distanta pentru ca stiam ca este banuit, stiam ca
e lucrat. si noi ne feream de toate persoanele care erau lucrate de
securitate.
Treburile astea care le spune Nisipeanu sunt niste lucruri nascute in
capul lui care n-au nici o legatura cu Frontul, n-au nici o legatura
cu conspiratia, absolut nici o legatura. De fapt el dispare din
conspiratie in '84. Nisipeanu fantazeaza, n-am avut tenta sovietica,
dar nici sa nu se creada ca fara ei se putea merge.
Rep.: Generalii Militaru si Ionita ce conspiratie aveau in acelasi timp cu dvs.?
P.P.: Este o inventie a lui Militaru, treaba asta. Pe Ionita nu l-am
considerat niciodata impotriva lui Ceausescu.
Rep.: Dupa episodul "Luca" Ceausescu a aflat ce se punea la cale impotriva lui?
P.P.: Nu. Dupa ce Postelnicu i-a pus in brate lui Plesita dosarul si
n-a rezultat nimic a ramas sub semnul intrebarii toata treaba. Cert
este ca eu am fost pedepsit, eram loctiitorul sefului Securitatii
Capitalei pentru problemele sefului de stat si pentru oaspeti straini,
cu asta ma ocupam. A venit gen. Bucur la o saptamana, sau cred mai
putin dupa ce s-a terminat ancheta cu mine, a convocat conducerea
Securitatii Capitalei, la care a fost gen. Danescu, col. Raduca, col.
Stancu, col. Apostol si col. Teodorescu Filip si au prelucrat cazul
meu. Precizez ca am fost foarte grav acuzat de lovitura de stat, dar
ca nu s-au obtinut date prin care sa rezulte ca este reala acuzarea si
totusi s-a hotarat in consiliu de conducere sa fiu pedepsit cu
mustrare scrisa pentru lipsa de discernamant in alegerea anturajului.
Era cea mai grava pedeapsa pe care putea sa o primeasca un colonel.
Lucrurile au continuat insa, pentru ca in '84, in toamna, am fost
mutat, inainte de congres, pe principiul rotirii cadrelor, la Valcea,
inspector sef. De ce n-a stiut Ceausescu? Era foarte periculos ca
Postelnicu sa se duca sa-l informeze pe Ceausescu ca subsemnatul
pregateste o lovitura de stat, fiindca ar fi fost intrebat: "Nu l-ati
propus voi sa vina aici? Nu l-ati avansat voi?" si atunci s-ar fi
produs un seism care i-ar fi cutremurat pe toti si nu se stia ce se
alege. Postelnicu a jucat foarte bine, ca sa ia totusi o masura ca sa
ma indeparteze pe mine din sfera unde aveam influenta m-a trimis la
Valcea. Aici am facut o conspiratie mai mare decat prima, cu scopul de
a-l aresta pe Ceausescu chiar in '89…

A doua lovitura de stat

Colonelul Paulian Pasarin, fostul sef al Contraspionajului lui Ceausescu, unul dintre pionii principali ai Conspiratiei din 1984, nu a renuntat la punerea in aplicare a loviturii de stat nici dupa ce a fost inlaturat din apropierea familiei Ceausescu si trimis ca inspector-sef la Valcea. Aici si-a constituit un alt nucleu de conspiratori, urmand ca in noaptea de Revelion 1989-1990, Ceausescu si apropiatii sai sa fie rapiti si adusi intr-o casa conspirativa din Gorj. Planul nu a mai fost pus in practica deoarece Revolutia s-a declansat cateva saptamani mai devreme.

Securitatea nu-i era credincioasa in totalitate lui Ceausescu

Rep.: Dupa cum spuneam in finalul interviului din numarul trecut al “Scandal de Gorj” urmeaza sa ne povestiti despre cea de-a doua tentativa de lovitura de stat…

P.P.: Dupa episodul Luca, in 1984, dupa indelungi anchete care n-au dus la nici un rezultat, am fost mutat la Ramnicu-Valcea ca inspector-sef. A fost intr-un fel o dezamagire ca n-am putut sa-l arestam pe Ceausescu atunci, pentru ca alta ar fi fost soarta Romaniei acum. Dar nici la Valcea n-am stat degeaba.

Rep.: Ati actionat din spirit justitiar sau ati vrut sa puneti mana pe putere?

P.P.: Evident din primul motiv, altfel nu riscam puscarie pe viata, sau chiar condamnarea la moarte. Sunt copil de taran, plecat in opinci de acasa si ajuns destul de bine din punct de vedere profesional si material. Concluzia este ca nu aveam decat de pierdut daca planurile Frontului Democrat erau deconspirate. Infractiunea era clara: atentat impotriva oranduirii sociale si de stat.

Rep.: Erau Serviciile Secrete nepregatite, atata timp cat Frontul Democrat isi organiza actiunile in voie?

P.P.: In acele vremuri era suficient sa-i spui unui prieten “Jos “Ceausescu!” si a doua zi nu se stie ce ti se putea intampla. Nu a fost usor sa punem la cale o lovitura de stat, in conditiile in care aparatul de securitate era destul de bine pregatit, atent si bine dotat. Insa, indraznesc sa fac precizarea in numele aparatului de securitate, ca nu era atat de devotat pe cat stia lumea si ca nu meritam acest blam pe care multi ni l-au dat. Daca securitatea i-ar fi fost atat de credincioasa lui Ceausescu, eu pot sa jur ca nu misca nimeni in tara asta si ca decembrie ’89 ar fi existat numai cu ajutorul trupelor sovietice, ceea ce ar fi insemnat pierderea independentei si suveranitatii nationale.

Rep.: Concret, ce ati facut din postura de inspector-sef la Ramnicu-Valcea?

P.P.: Era vorba clar de o lovitura de stat. Credeam ca este singura actiune pe care o puteam face pentru ca poporul nostru sa scape de un regim dictatorial exagerat.

Procurorul sef adjunct al Capitalei facea parte din grupul conspirativ

Rep.: Cum ati reusit sa atrageti in conspiratie si un ziarist?

P.P.: Gheorghe Popescu, un om cu o zestre intelectuala deosebita, a fost coleg cu mine in scoala Militara de Aviatie “Aurel Vlaicu” Buzau si dupa multi ani ne-am reintalnit pe culoarele Facultatii de Filozofie. Apropiati fiind, am inceput sa discutam despre vremea in care traim si despre viitor, daca lucrurile urmau sa decurga la fel. Dupa ce a terminat facultatea s-a angajat la “Scanteia” si a atras in jurul lui mai multi ziaristi. De exemplu, Florea Ciobanu, ziarist la Valcea, nu a venit niciodata la mine sa-mi spuna ca a facut parte din Frontul Democrat. Abia dupa ’90, cand noi ne-am deconspirat ca miscare anticeausista, mi-a spus ca stia de actiunile mele.

Rep.: Cine a mai facut parte din a doua Conspiratie?

P.P.: Horia Nelega, procuror sef adjunct al Capitalei. In conceptia Conspiratiei, Nelega trebuia sa conduca sistemul juridic din Romania in situatia in care ne-ar fi reusit lovitura de stat. Alexandru Andritoiu si Gheorghe Mitrut, scriitori de valoare, au fost si ei de partea noastra.

Rep.: Care a fost planul de la Valcea?

P.P.: A trebuit sa adoptam un plan care sa se conjuge bine cu situatia in care ne aflam. La Valcea regulile in Conspiratie erau bine stabilite: se intrerupeau brusc legaturile cu cel care cadea intr-un anume fel, fie ca intra in banuiala, fie ca ajungea sa fie cercetat sau intrebat despre noi, sau urmarit de securitate. Cum fusesem cercetat in 1984 am rupt legatura cu toti cand am ajuns la Valcea. Singurul cu care am continuat sa discut a fost col. Andrei Pasareanu, reprezentatul in sistemul nostru al celor din M.Ap.N.

Andrei a venit de cateva ori la mine la Valcea sub pretextul ca vine la Calimanesti. Am pus impreuna la cale ce sa faca armata in zona respectiva. Se punea problema ca la Olanesti sa se construiasca resedinta sotilor Ceausescu pentru ca acolo este cea mai buna clima din lume pentru varsta a treia.

Rep.: Sa intelegem ca Ceausescu isi pregatea retragerea din viata politica?

P.P.: Nu! Ceausescu nu s-a gandit niciodata la asa ceva. Niciodata nu-si imagina ca va sfarsi altfel decat presedinte.

Rep.: Atunci cum au stabilit totusi ca in acea zona sa-si construiasca resedinta?

P.P.: Elena Ceausescu si medicii din jurul lor au luat aceasta hotarare. Imi amintesc ca intr-o plimbare pe care a facut-o Elena acolo a observat o linie de inalta tensiune ce urma sa furnizeze energie electrica bulgarilor si a cerut prim-secretarului Venera Patru sa o demoleze din motiv ca sanatatea le-ar putea fi afectata intro-o eventuala plimbare in zona din cauza campului electromagnetic provocat de firele de curent. V-am spus ca Nicolae Ceausescu avea unele probleme in plan neuropsihic si il putea afecta.

Ceausescu si staff-ul sau urma sa fie ascunsi in Gorj

Rep.: Imi puteti spune cateva detalii legate de planul de la Valcea?

P.P.: La Valcea m-am chinuit sa pun in aplicare o varianta noua a vechiului plan. Se schimba locul de actiune, adica Snagov, si intra in plan Olanesti, pentru ca eu eram persoana indreptatita sa intocmesc toate planurile de aparare daca venea Ceausescu acolo.

Efectivele care participau la realizarea planului de masuri erau ale mele. Am facut apararea lui Ceausescu pe trei inele concentrice, desi acest lucru era un abuz tactic, pentru ca apararea se organiza de obicei pe un singur inel. Am facut acest lucru invocand ca n-am suficiente efective sa realizez apararea, am exagerat pentru ca sa-mi iese planurile.

Am facut o intelegere cu unul dintre cei mai buni prieteni ai mei, inspector-sef la Silvic, ing. Pascoveanu, si am facut inelul 3 cu padurari, pornind de la conceptia ca lui Ceausescu niciodata nu-i puneau semne de intrebare padurarii cand erau prezenti in zona unde se ducea el, fiind vanator si avand obsesia igienizarii padurilor. Stabilisem cu Pascoveanu ca la comanda lui sa se retraga toti padurarii.

Acest plan urma sa fie pus in aplicare la Palatul de la Olanesti in noaptea de Revelion ‘89-’90, cand avea loc si inaugurarea. Eu m-am ocupat de construirea palatului, alaturi de Venera Patru si Vladoiu, care era primar la Olanesti, iar in prezent este prefect de Valcea. Sotii Ceausescu urmau sa fie acolo si stiam asta chiar de la Elena.

Al doilea inel era format din efective subordonate mie si era rarefiat.

Al treilea inel era cel de la garda personala . Erau doar doua posturi si motivasem ca il supara pe Ceausescu prezenta militarilor in imediata apropiere. Cei doi militari urmau sa fie dezarmati.

Rep.: Daca ajungeati la Ceausescu unde il duceati?

P.P.: Urma sa-i ridicam pe sotii Ceausescu, Emil Bobu, Dinca si Dascalescu. La Gorj aveam una dintre cele mai puternice organizatii ale Frontului Democrat, condusa de profesorul Fanica Danescu, fost primar al comunei Crasna. Din aceasta organizatie au facut parte fratele lui Danescu si inginerul Matei de la Mina Albeni. Acesta a avut o contributie deosebita in Frontul Democrat, pentru ca in noiembrie ‘89 Mina Albeni s-a umplut de manifeste ale Frontului. La Polovragi aveam o casa conspirativa la un maistru forestier, Epure, in care trebuia sa poposim in noaptea in care trebuia sa-i aducem pe sotii Ceausescu si apropiatii lor, dupa care, cu un tractor al unui om deosebit, Ursu, urma sa-i ducem in munti la Pastaiata. Pregatisem o camera cu toate conditiile acolo pentru ca nu ne puteam bate joc de Nicolae Ceausescu. A aparut o varianta naiva, lansata de Nisipeanu, cum ca noi l-am fi dus pe Ceausescu in Pestera Muierilor. Fiind obiectiv turistic nu puteam sa facem o asemenea prostie. E o naivitate din care rezulta ca Nisipeanu habar nu avea de planurile noastre.

Nicu Ceausescu s-ar fi bucurat daca parintii sai erau arestati

Rep.: La acel Revelion urma sa vina si Nicu Ceausescu?

P.P.: Nicusor urma sa vina de la Sibiu, pe Valea Oltului. Trebuia sa facem un baraj acolo sa-l tinem sub anumite pretexte acolo, dupa care sa-i spunem ca l-am arestat pe Ceausescu. Nicusor era om de inteles si sunt convins ca s-ar fi bucurat.

Rep.: Este adevarat ca era in conflict cu parintii sai?

P.P.: Nicu Ceausescu era un tip deosebit, atat prin comportament, cat si prin atitudinea lui umana. El a fost victima unei situatii de ambitie politica. In conceptia dictaturii lui Nicolae Ceausescu existau trei puncte: el sa conduca tot ceea ce insemna latura politica; Elena sa aiba conducerea femeilor si Nicu a tineretului.

A aparut la un moment dat un zvon ca Nicusor ar pregati inlaturarea Elenei si a lui Nicolae Ceausescu de la conducerea tarii. Dupa parerea mea, Bobu a lansat aceasta barfa murdara din ticalosie. Bobu avea una dinte impotriva lui Nicu, pentru ca au avut la un moment dat o discutie mai acida pe teme politice.

Dupa aruncare acestui zvon, Nicusor a fost mutat la Sibiu ca prim secretar cu motivatia ca trebuie sa inceapa sa invete sa conduca din teritoriu. Mutarea a fost cusuta cu ata alba.

Gheorghiu Dej a fost supus radiatiei canceroase

Rep.: Ce se intampla daca Conspiratia reusea?

P.P: Daca planurile Conspiratiei reuseau in ’84 sau in ’89, Romania avea alta soarta. Niciodata n-am gandit ca vom reusi 100%. Ne pregatisem medical si stomatologic ca in cazul in care vom fi prinsi sa nu mai fie nevoie sa facem asta in penitenciar si sa ne injecteze cu ceva si sa ne imbolnaveasca, desi existau alte metode.

Rep.: Existau iradieri sau asa numitele spalari ale creierului.

P.P.: Exista radiatia canceroasa. Aceasta a fost aplicata prima data chiar lui Gheorghiu Dej, dupa plenara din aprilie 1964. Chiar in teza mea de doctorat am avut un capitol referitor la spalarea creierului. Ea este posibila, dar nu e dovedita ca fiind pusa in practica cu reale sanse. S-a pus in practica, dar functioneaza de la individ la individ, de la o structura neuropsihica la alta. Au incercat-o nemtii si americanii, dar in Romania nu a existat asa ceva. Securitatea n-a pus-o in practica pentru ca nu existau specialisti. Singurul care a studiat problemele razboiului psihologic am fost eu de la Securitate, iar de la armata un col. Savu. Chiar am scris despre “zvonul ca element al razboiului psihologic” si “propaganda ca principal obiectiv pentru declansarea razboiului psihologic”.

Paulian Pasarin

           Col (r.) Paulian Păsărin a fost şeful Serviciului de
Contraspionaj. El a condus serviciul de la înfiinţarea sa, în anul
1974, până la dizolvare, în decembrie 1989. Acesta declara că în
decembrie 1989 nu a fost revoluţie, iar evenimentele care au dus la
înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu şi chiar împuşcarea lui şi a Elenei
Ceauşescu, au fost planificate cu mult timp înainte, de Uniunea
Sovietică şi Statele Unite.

Paulian Păsărin a murit în anul 2007, iar apropiaţi ai săi au declarat
că ultimele sale cuvinte ar fi fost: "Mi-au făcut-o şi ei mie.".

Reporter: Domnule colonel, a ştiut Nicolae Ceauşescu ce i se
pregăteşte, sau a fost luat prin surprindere de Revoluţia din
Decembrie 1989 ?

Paulian Păsărin: Despre evenimentele din 1989 pot să spun adevărul,
pentru că am cunoscut faţa nevăzută a lucrurilor, dar nu voi folosi
termenul de revoluţie, pentru că nu

împărtăşesc această variantă şi vă voi argumenta în continuare de ce.

S-a ştiut cu mult timp înainte ce va urma. Au existat informaţii în
mediul oamenilor de informaţii şi nu de genul că s-ar putea, ci au
fost informaţii certe.

Totul a plecat de la o greşeală a lui Nicolae Ceauşescu. La sfârşitul
anilor 70, după moartea lui Brejnev, s-a pus problema cine să fie
succesorul lui la conducerea Partidului Comunist din Uniunea
Sovietică.

Printre posibilii succesori a apărut şi Andropov, care era şeful
KGB-ului în Uniunea Sovietică.

Atunci Ceauşescu a făcut greşeala (nu ştiu dacă sfătuit, sau din
proprie iniţiativă, dar cred că a fost o iniţiativă personală), de a
ieşi pe postul naţional de televiziune cu părerea că nu este Andropov
cel mai potrivit să-l urmeze pe Brejnev la conducerea partidului. De
aici au sărit scântei şi de o parte şi de alta, dar mai ales din
partea lui Andropov, care a ajuns în poziţia de preşedinte al Uniunii
Sovietice.

Deci înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu a fost pusă la cale la Moscova.
În plan informativ, un subordonat de-al meu a venit şi mi-a spus că,
în fiecare zi de marţi şi de vineri ale săptămânii, la blocul din
Piaţa Aviatorilor, bloc care era al sovieticilor şi era un
cămin-hotel,

vin un autocar sau două cu turişti, care a două zi nu făceau altceva
decât să împânzească Bucureştiul. În urma verificării informaţiilor am
constatat că turiştii verificau pieţele, magazinele, dar mai ales se
familiarizau cu dispozitivele de pe traseele pe care circula
Ceauşescu. Dacă bărbaţii aveau ca sarcină să monitorizeze
intersecţiile şi să vadă lipsurile cu care se confruntă populaţia,
femeile au mers până acolo încât îi identificau pe băieţii noştri
aflaţi în dispozitiv şi încercau să le facă "ochi dulci", în ideea de
a intra în vorbă cu ei. Am mers mai departe cu verificarea şi am aflat
că aceste grupuri făceau parte dintr-o divizie amplasată în Basarabia.
Unii dintre ei îşi căutau anumite poziţii, din care să poată

acţiona cu arme de foc. Eu îmi întăresc afirmaţia prin faptul că toţi
care s-au aflat în mulţime şi asupra cărora s-a tras, au fost
împuşcaţi de la înălţime, după traiectoria gloanţelor.

R: Coincid clădirile în jurul cărora au stat mai mult presupuşii
turişti cu cele din care s-a tras în timpul evenimentelor din
Decembrie 1989?

P. P.: Da, cele mai studiate clădiri de către respectivele persoane au
fost chiar cele din care sau de pe care s-a tras în mulţime. De
exemplu, în jurul Televiziunii au fost instalate acele simulatoare,
iar eu cunosc un caz concret, al unui anume Popescu, de pe Zambaccian,
care a mânuit tot timpul simulatorul şi a recunoscut ulterior acest
lucru. Este un fost agent KGB, care a povestit că a folosit
simulatorul, iar pe masă avea un pahar cu apă şi o pastilă, pe care
trebuia să o ia, ca să moară, dacă acţiunea ar fi eşuat, iar el ar fi
fost prins.

R:

 Ce se făcea, concret, cu acele simulatoare?

P. P.:

 Simulatoarele erau de mai multe categorii: de zgomot care imitau
trecerea unui tanc, o rafală de mitralieră, o explozie, dar şi
simulatoare cu efecte luminoase, cu trasoare. Deci, revenind la
întrebarea iniţială, dacă s-a cunoscut sau nu ce urmează, este cert că
Ceauşescu a fost informat despre faptul că urma să fie înlăturat.
Astfel, pentru că ştia că i se pregăteşte ceva, nu a rămas niciodată
pe timp de noapte în URSS, de câte ori s-a dus în vizită, n-a acceptat
niciodată să se facă aplicaţii pe teritoriul României, împreună cu
celelalte state din Tratatul de la Varşovia şi nici măcar să treacă
trupele pe teritoriul ţării, singurul lucru pe care l-a acceptat fiind
aplicaţiile pe hartă.

Mulţi spun că ar fi fost vorba despre o trădare a Securităţii, dar
Securitatea şi-a făcut datoria, aceea de a culege informaţii, de a le
verifica şi de a informa pe preşedinte despre ce se întâmplă, ori noi
asta am făcut.

Trebuie precizat că eu şi cu oamenii mei ne ocupam strict de
securitatea preşedintelui şi nu aveam nici o legătură cu trupele de
securitate, care se ocupau de securitatea naţională.

Poate am fost acuzaţi că nu am acţionat în timpul evenimentelor din
1989, dar trebuia să te gândeşti întâi la ţară şi apoi dacă e bine sau
nu să-l aperi pe Ceauşescu. Dacă ar fi acţionat Securitatea, ar fi
însemnat măcel naţional. Trebuie spus că s-a afirmat că în România a
fost genocid şi că sunt 62.000 de morţi, o cifră lansată dinainte de
sistemul de dezinformare sovietic, ca să justifice intervenţia
militară, o altă variantă pusă la cale de sovietici, dacă varianta
începută ar fi eşuat. S-a acţionat cu planuri de dezinformare, s-a
acţionat cu zvonuri, propagandă defăimătoare, prin Europa Liberă şi cu
mobilizare de oameni, ceea ce s-a întâmplat la Timişoara şi la
Bucureşti. Asta pentru că lumea era nemulţumită şi era uşor de scos în
stradă. Iar la acţiune n-au participat numai sovieticii, au participat
şi americanii, aceştia din urmă în partea aeriană.

R:

 Deci, concret, cine şi ce a hotărât îl legătură cu soarta soţilor Ceauşescu?

P. P.:

 Bush cu Gorbaciov s-au întâlnit în vara lui 89 la Malta şi au hotărât
înlăturarea lui Ceauşescu de la conducerea României, dar s-a hotărât
ca treaba să fie executată pe cale terestră de Uniunea Sovietică şi pe
cale aeriană de Statele Unite. Reţeaua informativă, însă, a fost
îmbunătăţită, pentru că, pe lângă serviciile secrete ruse şi americane
ce au acţionat în plan informaţional, s-a colaborat şi cu serviciile
de informaţii ale evreilor, sârbilor. De altfel,

vreau să-i informez pe cititori că primul partid comunist care a rupt
legăturile cu Nicolae Ceauşescu a fost Uniunea Comuniştilor Iugoslavi,
în frunte cu Miloşevici, iar principala poartă de intrare a trupelor
de comando în România, care au declanşat evenimentele de la Timişoara,
a fost graniţa sârbească.

R:

 Am înţeles cine au fost actorii acestor scene, dar care era scopul,
ce voiau, de fapt, să facă ?

P. P.: Gorbaciov voia înlăturarea lui Ceauşescu şi o Perestroika,
adică schimbarea şi destinderea, care să ducă la un grad mai mare de
libertate, dar tot într-un socialism cu un singur partid. De ce?
Pentru că Gorbaciov era finul lui Andropov şi a fost şeful direcţiei
de dezinformare din KGB, deci acţiona ca un profesionist. De altfel,
la întâlnirea şefilor de state şi de guverne din Tratatul de la
Varşovia, care a avut loc la Moscova, Gorbaciov s-a întâlnit separat
cu fiecare şef de stat, iar când s-a întâlnit cu Ceauşescu i-a spus că
trebuie făcută o schimbare, iar aşa cum s-au retras alţii (Honeker a
plecat, Brejnev a plecat, Jivcov a plecat), e cazul să se retragă şi
el, la al XIV-lea congres.

Răspunsul lui Ceauşescu a fost destul de categoric, cum că e treaba
partidului şi a poporului său, iar atunci Gorbaciov l-a ameninţat,
că-l şterge de pe faţa pământului, la care Ceauşescu a trecut şi el la
ameninţări, spunând: "Dacă te mai amesteci în ţara mea îţi fac din
Europa un Vietnam cum n-ai mai văzut niciodată şi-ţi cer Tezaurul,
Insula Şerpilor şi Basarabia!"...  Efectul discuţiei lor s-a văzut şi
în întâlnirea generală, pentru că Ceauşescu a anunţat că s-a înţeles
cu şefii de state şi cu primii miniştrii, ca următoarea întâlnire a
primilor miniştrii să aibă loc la Bucureşti şi Gorbaciov din prezidiu
i-a zis: "Să vedem dacă mai apuci!...".

R: A fost acea întâlnire de la Moscova semnalul de începere a
evenimentelor din decembrie 1989?

P. P.: Categoric! La cererea lui Gorbaciov, a pornit ofensiva şi
trebuie să clarificăm ce s-a întâmplat la Timişoara . Se tot vorbeşte
de cei 42 de morţi, care au fost împuşcaţi

la Timişoara şi arşi în crematoriu la Bucureşti. Nu au fost oameni din
Timişoara , ci oameni din trupele de comando, care trăgeau de aproape
în oamenii care manifestau. Au fost depistaţi, împuşcaţi şi duşi la
Morgă. Din toţi, n-a venit până acum vreo rudă să spună că le-a fost
ars cineva la crematoriu. Ei erau oameni recrutaţi cu ani în urmă din
străinătate, e drept români, dar despre care nu se mai ştia nimic. Ei
au fost recrutaţi şi pregătiţi în Ungaria şi au fost

pregătiţi special. Ei au fost cei care i-au scos pe studenţi afară cu
forţa. Mulţi se tem să spună, dar eu ştiu, pentru că am cules
informaţii.

R: Pe aceşti oameni din trupele de comando cine i-a împuşcat?

P. P.: Oamenii generalului Nuţă Constantin, şeful Inspectoratului
General al Miliţiei i-au împuşcat, iar el a fost trimis la Timişoara
de Elena Ceauşescu, pentru că Ceauşescu era în Iran . Iar ca o dovadă
că aşa a fost, ungurii au făcut deja monument celor 42 de morţi în
Ungaria. Când a plecat din Timişoara, Nuţă a luat cu el toate
documentele şi probele pe care le avea de la acţiunea care a avut loc,
inclusiv probe video. Ruşii au ştiut, însă, că acesta are probe
împotriva lor, aşa că l-au interceptat în tren la Alba Iulia şi l-au
urcat într-un elicopter, care a pierit într-o explozie, iar Nuţă,
echipajul şi dovezile au ars. Deci, după cum vedeţi, totul a fost pus
la punct, spontane fiind doar manifestaţiile oamenilor în stradă, dar
şi ieşirea lor a fost provocată de cei care au organizat totul. Asta
pentru ca o simulare de revoluţie a poporului să mascheze intervenţia
externă.

--

Reteta longevitatii

Cei mai bătrîni oameni de pe planetă trăiesc în munţii Caucaz. Conform Guiness
Book, cel mai faimos a fost azerul Shirali Muslimov, care a murit pe 2
septembrie 1973 la incredibila vîrstă de 168 ani. Acest lucru a atras atenţia
cercetătorilor ruşi încă din 1940. S-a descoperit că localnicii consumă zilnic
kefir din lapte de capră, după o reţetă ţinută secret generaţii la rînd. Kefirul

este util în insomnii, nevroze şi alte afecţiuni la nivelul sistemului nervos,
infecţii cronice de tip herpes. Mulţi specialişti recomandă kefirul în dieta
bolnavilor de SIDA. De asemena, în cantităţi impresionante, se mănîncă usturoi,
nuci, stafide, miere şi polen. Legumele şi fructele sînt foarte preţuite, iar
din secretul longevităţii azerilor face parte şi Bahmaz, un suc natural din dude

albe. Conţine mai mult de 30 de vitamine, minerale şi aminoacizi care luptă cu
colesterolul. Medicii au descoperit cu stupoare că femeile continuă să aibă
activitate menstruală mult după 55 ani, iar bărbaţii devin taţi la 80. Aşadar,
laptele de capră face minuni.

Scrisoare deschisă

Scrisoare deschisă

 

Domnule Prim Ministru

 

Am fost arestat de securitate la data de 9 septembrie 1983 şi condamnat în ianuarie 1984 la 12 ani închisoare pentru complot împotriva orânduirii socialiste. Am executat 6 ani de temniţă grea (decretul din 1988 mi-a redus pedeapsa la jumătate), fără să fiu scos la muncă, sub un regim sever de supraveghere şi control impus de securitate, pedepsit abuziv permanent pentru că am respins reeducarea dorită de securitate, executând un an de regim restrictiv, singur în celulă şi fără lumină naturală, bolnav de ulcer, lipsit de asistenţă medicală şi hrană minimală potrivite bolii de care sufeream.

Am ieşit de la Jilava, la data de 9 septembrie 1989, abia ţinându-mă pe picioare până la staţia de autobuz şi nu ca Nuţu Cămătaru, gras şi frumos şi călare pe un cal căruia numai un girofar i-a lipsit …

Am fost luat imediat în primire de securitate şi hăituit zi şi noapte până la data de 12 decembrie 1989 când am fost reintrodus în celulele securităţii cu mandat de reţinere până la data de 12 ianuarie 1990 …

Toate aceste afirmaţii sunt probate prin documente oficiale de necontestat aflate în dosarul depus la Tribunalul Municipiului Bucureşti în temeiul Legii 221/2009 prin care solicitam despăgubiri materiale, în termeni decenţi, pentru aceste suferinţe.

Şi veniţi dvs., domnule Prim Ministru, şi hotărâţi că 10.000 de euro sunt suficienţi pentru a compensa material toate aceste suferinţe şi altele asemenea ale foştilor deţinuţi politici! Cred că tatăl dvs. care v-a spart un ou în cap, acum ar trebui să vă rupă spinarea cu un par pentru ruşinea pe care i-o faceţi şi ne-o faceţi!

Nu poate exista motivaţie economică pentru a trata cu atâta dispreţ şi inconştienţă acest unic simbol moral de necontestat al rezistenţei neamului românesc împotriva regimului comunist, reprezentat de foştii deţinuti politici!

Mai mult, vă amestecaţi, fără să vă permită Constituţia, în treburile Puterii judecătoreşti impunându-i norme după care trebuie să judece cazurile care îi sunt aduse la cunoştinţă pentru dreaptă judecată.

Scurtez cât pot această scrisoare şi închei cu o ultimă frază:

Nu am de ales domnule Prim Ministru, ori retrageţi imediat această stupidă ordonanţă, ori demisionaţi din funcţia de Prim Ministru al României pe care aţi compromis-o, moral, iremediabil.

 

Bucureşti, 9 iulie 2010

Dumitru Iuga 

Adresa : Bd. Bucureştii Noi nr.58, bloc 5, sc. A, et.2, ap.10. sector 1.

            Telefon : 0216672005. Adresa internet : tiiu2001  @  yahoo.com

 

Prezenta scrisoare deschisă vă este transmisă pentru informare în legătură cu o problemă, considerată de semnatarul acesteia, de larg interes public - condamnarea pentru a doua oară a foştilor deţinuţi politici. Nu solicit sprijin, acest lucru rămânând o problemă de conştiinţă a fiecaruia dintre dvs.