vineri, mai 16
O MARTURIE DESPRE O LICHEA: ION ILIESCU
"Nu stiu si nici nu treabuie sa stiu daca Iliescu a fost sau nu un disident, imprejurarea ca nu l-am auzit vreodata pronuntindu-se impotriva unei hotariri sau actiuni dispuse de partid nefiind o dovada care sa excluda posibile activitati oculte. Nu-mi dau seama nici care din idealurile sale au fost "intinate" in anii din urma ai socialismului din Romania, cele nascute in familie sau cele formate la studii in URSS ori in activitatea anilor cincizeci.
Eu stiu cite ceva numai in legatura cu realtiile sale cu familia Ceausescu, pe care le relatez fara comentarii.
Prima mea sursa de infiormare a fost Ceausecu. De la el am flat motivul, real sau inventat, al schimbarii sale din functia de presedinte de la "Ape".
Dupa vizionarea unor proiecte referitoare la mai multe lucrari de hidroamelioratii, in drumul dintre sala plenarelor si biroul sau, pe pasarela, Ceausescu s-a oprit, s-a uitat la mine, dar a vorbit mai mult pentru el : "Cu "asta" ce numai vorbeste nu realizez eu programele stabilite".
A doua sursa de informare a fost Elena Ceausescu. Dupa schimbarea efectiva din functie a lui Iliescu, intr-o discutie intimplatoare, ginditoare si concilianta, ea mi-a spus ca regreta cele petrecute deoarece il considera pe "Nelu" propriul ei copil. Cred ca figura mea mirata a obligat-o sa-mi explice si motivul : "Cind era inca un copil, eu l-am dus de mina prin puscarii sa duca pachete lui taica-su, arestat impreuna cu frate-moi si asta, tu n-ai de unde s-o stii, nu se poate uita". Raminind fara vreo interventie din partea mea la acelasi subiect, mi-a mai facut precizarea ca ea a trebuit sa-l apere tot timpul deoarece Dej i-a spus « lu’ tovarasu" sa nu-l mai promoveze pe linie de partid, fiindca, ereditar, este lipsit de caracter.
"Marturia unei istorii traite", de Silviu Curticeanu, Editura Albatros, 2000, p 361-362
In fine, a treia sursa de informare a fost Iliescu insusi. In timp ce era director de editura si eu sef al cancelariei, Iliescu m-a rugat, printr-o vizita inopinta, sa-i facilitez o audienta la Ceausescu. Replica mea orgolioasa ca nu sunt sef de cabinet a fost imblinzita cu un zimbet si cu precizarea ca eu pot, daca vreau, sa-l ajut ca audienta sa aiba loc intr-un moment favorabil. Intrind la Ceausescu cu probleme cotidiene si gasindu-l in "toane bune", am profitat de ocazie si i-am spus ca l-am intilnit intimplator pe coridor pe Iliescu care, dupa cite am inteles, intentioneaza sa vina la el in audienta. Ceausescu s-a aratat pe loc dispus sa-l primeasca si mi-a cerut sa-l caut si sa-i spun ca-l asteapta. De cautat nu l-am cautat ca era la mine in birou.. Multumind-mi, Iliescu mi-a facut, fara sa i-o cer, marturiserea ca obiectul audientei este predarea unei scrisori din partea unui unchi al sau "care vorbeste foarte frumos despre "tovarasul" si o sa-l bucure". Scrisoarea a ramas la Ceausescu si multa vremeam vazut-o "in asteptare" pe biroul sau.
"Marturia unei istorii traite", de Silviu Curticeanu, Editura Albatros, 2000, p 361-362
munte2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Copil fiind realizez totusi maretia cuvintelor Domnului Paunescu,si ma scarbesc cand vad ca unii oameni vad la Dumnealui doar comunism si ce altceva decat comunism.Ma inchin gratios si cu supunerea unui caine,in fata versurilor Domnului poet Adrian Paunescu si imi trece prin cap un gand hilar caci asa cum este Eminescu un sol al poeziei si al artei de exprimare a sufletului totodata,pentru incultii zilelor noastre asa va fi si Paunescu un zeu al poeziei pentru "cultii" ce vor veni si imi pare foarte rau ca in general omului ii este apreciata valoarea postmortem.
In legaturta cu Tovarasul Ceausescu am auzit pe multi si chiar revolutionari retraind acele clipe prin conversatii,cum ca l-ar vrea inapoi si mai ales nu trebuia executat cu acel sange rece,de acel cineva,de fapt un nimic sau cine stie,regretand initial caderea "comnismului". Pun intre ghilimele pentru ca nu stiu daca a fost intradevar acel regim politic pe care il numim comunism si nu nu stiu daca a fost la intensitatea celorlalte regimuri comuniste,pentru ca traim vremuri mai grele ca atunci.
Libertatea=este atunci cand faci ce vrei,cand vrei,unde vrei dar totusi exista si consecinte la care multi nu se gandesc si inteleg aceasta libertate total gresit,pentru ca era si pe timpul"comunismului"o oarecare libertate mai putina,mult mai putina chiar,dar totusi acum vad orbii si mutii ca se traia mai bine in sensul ca aveai ceva pe masa tot timpul iar acum sunt muritori de foame in cel mai serios mod posibil.
Trimiteți un comentariu