Femeile s-au opintit cîteva secole să ajungă egale cu bărbatii, iar
acum nu mai stiu cum să scape de acest groaznic privilegiu. Muncim ca
niste tîmpite, îi multumim patronului că ne dă sansa extraordinară de
a lucra si-n weekend, ca să ne afirmăm si să ne tinem de deadline.
Sefii pleacă de vineri la prînz si-i mai vezi luni după-masă, cînd se
desteaptă din mahmutreli de cinci stele.
Timp în care ai deosebita onoare de a le tine locul, că de-aia ai dat
atît din coate si-ai făcut ulcer de cînd mănînci numai kebab în
chiflă, la serviciu, ca să ajungi femeie de nădejde. Firma te-a
răsplătit cu două dioptrii suplimentare, dar miopia asta e semnul
triumfului tău personal.
Noaptea visezi color Acrobat Reader, Outlook si Power Point, cosmarul
ti-e împicătit de guguloaie de foldere galbene pe care scrie "urgent",
"campanie", "scheme", "rapoarte". În somn, butonul Delete nu merge, nu
scapi de pătrătici si te trezesti tipînd. Nu pentru că te înnebunesc
folderele, ci pentru că e deja 7.30 si la 8 trebuie să fii la firmă
si-ai dormit strîmb si-ti stă bretonul ca o bidinea.
Scuză-mă, te las putin pe fir, că mă cere unul de nevastă...
Munca e bună numai cînd ti-aduce un franc cinstit în buzunar si, mai
ales, îti dă si răgazul să-l cheltuiesti. Sistemul suedez prevede că
trebuie să ametesti muncind cinci zile pe săptămînă si să ametesti în
bar două zile pe săptămînă. Ăsta e raportul minim rezonabil.
Carierismul e plăsmuirea bolnavă a unor filme imbecile de la
Hollywood, care insinuează că o femeie poate face orice, dacă vrea ea:
ajunge imediat director executiv, naste trei pui vii pe care îi
hrăneste cu lapte praf, sotul o iubeste lesinant, desi o vede cam sase
ore pe săptămînă (sau poate tocmai de-aia), iar el, desi e
neurochirurg, sef la Memorial Hospital, nu e stresat deloc, face
mîncare la copii, spală vase si-o asteaptă pe ea cu masina la firmă,
seara. Pardon, noaptea. Nu se stie cînd operează el pe creier si mai
face si lectii cu aia micii, dar ea, nevasta, are de predat patru
rapoarte zilnic, de zbierat la trei brokeri si de convins opt clienti
să investească.
Am chiulit si-am să chiulesc cu voluptate de la muncă, întotdeauna.
Chiuleste si tu, salvează-ti viata, femeie! Atît cît se poate. Ia
bunul simt, în doze homeopatice. Să stii numai tu.
Cele mai frumoase petice de viată le-am căpătat fugind de răspundere.
Cea mai bună bere pe care am băut-o în viata mea n-a fost la Praga, ca
lumea bună, ci în Herăstrău, cînd o tăiasem de la sedinta de redactie,
lăsînd vorbă că mi s-a spart teava de calorifer si m-au chemat vecinii
să strîng apa. Mi-a rămas în cap (si mie, ca atîtor altora) gafa de la
TVR, de la Revolutie, cînd habar n-aveau că intraseră deja în direct,
si cineva i-a zis lui Dinescu: "Mircea, fă-te că lucrezi!". Si Mircea
a ascultat. Si-a ajuns departe. Pînă cînd vom pricepe omeneste tîlcul
acestui îndemn vital, vom continua să ne prefacem că trăim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu