Romanul care vede sclavi fericiti in Silicon Valley
Scriitor si profesor la Stanford, Ovidiu Hurduzeu traieste de aproape doua decenii in creierul Americii high-tech.
Un roman preda „Cultura Occidentala” la una dintre cele mai renumite universitati americane. Printre elevii sai s-a numarat si Chelsea Clinton, fiica fostului presedinte al SUA. Si asta nu este tot. Romanul socheaza. Intr-o carte care a facut destule valuri si in Romania, el demonteaza cateva mituri ale Occidentului postmodern.
Evadare din gulag
Satul de cenzura comunista, a parasit Romania in 1988. Timp de sapte ani fusese pe rand profesor in satul Vinteleanca si redactor de engleza la Editura Politica.
In Italia, a primit un exemplar din cartea sa de debut in momentul in care spala o toaleta la Pensione Maxim unde gasise de lucru. Nu mai era insa cale de intoarcere.
„Viata mea a fost marcata de meserii pentru care n-am avut nicio vocatie, dar le-am practicat pentru a-mi castiga existenta. In Romania, profesor de franceza la tara si editor, in Italia receptioner intr-o pensiune, cadru universitar si profesor de liceu in SUA. Meseriile respective m-au ajutat sa mentin insa un contact nemijlocit cu realitatea.
Pe de alta parte, in Statele Unite am acumulat o experienta intelectuala deosebita. Ma refer la „experienta Stanford”. Am avut sansa ca, in urma unui proces de triere dur, Stanford University sa-mi ofere o bursa de doctorat. Am urmat o dubla specializare in literatura franceza si „Humanities”, adica studiul „marilor carti” ale civilizatiei occidentale. Tot atunci am cunoscut mari intelectuali: Rene Girard, Michel Serres, Jean-Marie Apostolides,”, spune profesorul.
Cartea de eseuri „Sclavii fericiti”, dar si cele de fictiune „Culori vii, forme frumoase (1988)” si „La Roma totul este OK (1993)” le-a scris in timpul liber, in concediu sau vacante.
Pesimism la Stanford
Multi romani ajunsi in Occident declara ca sunt tratati, chiar si dupa ce obtin cetatenia acelei tari asemeni un cetatean de mana a doua. Regula nu s-a aplicat in cazul lui Ovidiu Hurduzeu:
„Am fost primit cu bratele deschise. In catedra de franceza a universitatii Stanford cultura romana se bucura de un respect deosebit. Cioran, despre care am scris teza de doctorat, era privit ca un „monstru sacru”. Unii dintre profesorii francezi imi povesteau cu nostalgie de „moda Cioran” din Franta anilor ‘50, cand pesimismul cioranian era foarte „chic” printre studentii francezi de la filologie”.
Chelsea Clinton? O studenta eminenta.
Universitatea Stanford a luat decizia sa o repartizeze pe studenta Chelsea Clinton - in perioada in care tatal sau era presedinte - la seminarul de „Western Civilization” pe care il conducea Ovidiu:
„Chelsea Clinton s-a remarcat ca o studenta eminenta. In seminarul meu, studentii de anul I discutau pe baza lecturilor din „marile carti” ale civilizatiei occidentale si scriau cateva eseuri de sinteza. Mi-o amintesc pe Chelsea ca un „animator” al discutiilor. Avea o profunzime in gandire care dovedea o inteligenta deosebita si o solida educatie. Fiica presedintelui de atunci a Americii nu s-a bucurat de niciun fel de tratament preferential. Dimpotriva, dorinta parintilor ei a fost ca Chelsea sa fie considerata un student ca oricare altul, o dorinta pe care Stanford a avut grija s-o respecte”.
Nicio influenta din partea parintilor nu a tulburat desfasurarea cursurilor. „Nu stiu cum se asigura protectia fiicei presedintelui american. Chelsea venea in sala de seminar ca toti ceilalti studenti, n-am zarit niciodata un bodyguard in camera. Daca Chelsea avea vreo problema, de pilda, se intampla sa lipseasca de la seminar, o discuta cu mine sau coordonatorul programului. Nu trimitea „intermediari”, se interesa personal de materia pe care o avea de recuperat. Oricum, nu cred ca fostul presedinte Clinton i-a dat fiicei sale „indicatii pre-tioase” despre felul in care sa-si aleaga cursurile de la Stanford”.
Universitar la Stanford si California State
> Nascut 12 iunie 1957
> 1977-1981 Facultatea de limbi si literaturi straine
> 1981-1984 profesor de franceza
> 1983-1988, redactor de limba engleza la Editura Politica.
> 1988 - apare, dupa 6 ani de la finalizare, cartea „Culori vii, forme frumoase...”. In „Istoria literaturii romane contemporane”, Alex Stefanescu afirma: „Este cea mai valoroasa carte de proza postmoderna publicata inainte de 1989”
> 1988-1990 se afla la Roma, in asteptarea vizei pentru SUA. Lucreaza intr-o pensiune.
> Traieste 13 ani in Silicon Valley, California. In 2003 se muta in El Dorado Hills, langa Sacramento
> 1993 realizeaza un master in literatura franceza la San Jose State University. Apare romanul „La Roma totul e O.K.”
> 1997 doctorat in French and Humanities (dubla specializare) cu teza „Henri Michaux, Emil Cioran: Le paradigme de l’irrealise”
> 2000 preda cursuri de Humanities la Stanford si literatura comparata la California State University, Monterey Bay.
> 2002 publica volumul de eseuri „Sclavii fericiti: Lumea vazuta din Silicon Valley”, reeditat in 2005
"Scoala romaneasca trebuie sa fie o provocare, nu o destindere"
Scandalurile care au lovit scoala romaneasca, in ultima vreme, nu au fost putine: aparitia unor manuale alternative controversate care promovau valori indoielnice, exacerbarea violentei si a „sexualitatii” in scoli, cresterea numarului de copii care abandoneaza scoala, medii ingrijorator de scazute la examenele de bacalaureat.
Ovidiu crede ca invatamantul preuniversitar romanesc seamana intr-un fel cu scoala americana din anii ‘60-’70, anii culturii „sex and drugs”, perioada in care invatamantul mediu american a renuntat sa mai educe tinerii pornind de la standarde riguroase la disciplina si invatatura.
„Raul produs atunci s-a perpetuat in ciuda miliardelor de dolari cheltuiti ulterior pentru a repara sistemul. Desi intr-o mai mica proportie, invatamantul din tarile Europei de vest sufera de aceleasi metehne. Ca multi americani, care s-au trezit la realitate, romanii, si ei, ar trebui sa respinga cu hotarare premisa stangista dupa care copilul ar fi un adult in miniatura, total inocent, marginalizat, fara voce si drepturi”.
Plecand de la concluzia lui Martin. L. Gross, impartasita de majoritatea parintilor si profesorilor de buna-credinta potrivit careia „copiii americani sunt mai putin educati decat in oricare alta perioada din istorie”, romanii ar trebui sa se opuna incercarilor de promovare a relativismului moral, dar si initiativelor de eliminare a ierarhiilor valorice si a spiritului competitiv.
Copiii nu trebuie tratati cu Ritalin
Promovarea psihoterapiei ca metoda de rezolvare a problemelor educationale. Nu este de dorit sa explicam devierile comportamentale in termeni medicali, sa oferim elevilor Ritalin in loc de o educatie sanatoasa. In general, scoala trebuie sa fie o provocare pentru elevi, si nu o destindere, un loc de formare a cetatenilor liberi si responsabili, nicidecum locul de incurajare a narcisismului adolescentin prin stimularea artificiala a „stimei fata de sine””, spune autorul „Sclavilor fericiti”.
"UE nu este un Mesia care ne salveaza de toate problemele interne"
Care sunt coordonatele „lumii noi” faurite dincolo de Ocean?
Identificam in mod gresit „globalismul” cu civilizatia americana. Nimic nu-l deranjeaza mai mult pe americanul de rand decat aceasta neintelegere. Nu sunt singurul care sustine ca SUA sunt ele insale victime ale globalizarii, americanii fiind cei care suporta primii si in modul cel mai dur consecintele „holocaustului mondial”, dupa cum afirma Baudrillard. Intr-o lume globala, fara centru si stapani vizibili, se cauta frenetic un tap ispasitor. In planul imaginarului planetar, „americanul” a inlocuit stereotipul „evreului” de altadata. „Americanul” este cel care suge sangele popoarelor nevinovate si le impune jugul ordinii „neoliberale”. El calca legile in picioare, tortureaza prizonieri nevinovati, arunca in WC cartile sfinte, isi tradeaza prietenii si aliatii, distruge natura, ba chiar intreaga planeta.
Cum s-a ajuns aici?
A disparut din memoria colectiva imaginea americanului in chip de Pionier si Luptator pentru libertate. Europa, care nu mai crede in valorile sale fundamentale, ramane dezarmata in fata mondializarii. De aici, panica si confuzia sa. America nu impune globalismul, dar il accepta cu o anumita nonsalanta intrucat stie ca mondializarea nu-i poate zdruncina credinta in valorile ei fundamentale - spirit intreprinzator, individualism, religiozitate, patriotism.
Ce ne va oferi Europa dupa integrare?
Consideram „UE-ul” un fel de Mesia, un salvator venit din exterior sa ne rezolve toate problemele. Cam tot ce-am adoptat pana acum a fost sub presiunea „cnutului” si amenintarilor sau a zaharelului. Mai nimic nu s-a asimilat organic. Suntem la un pas de aderare, dar putini se intereseaza cum arata familia si casa in care intram. Stim doar ca mirele e bogat! Daca Romania ar fi fiica mea, as dori sa se marite cu un flacau chipes, cu alura moderna, dintr-o familie crestina, mandra de descendenta sa greco-romana. M-as intrista s-o vad intrata intr-o familie de dezradacinati, care au uitat de unde se trag.
Exista acest risc?
M-ar ingrijora s-o vad mutandu-se intr-o locuinta a nimanui, „multiculturala”, pe care o revendica atatea neamuri drept bunul lor „natural”. Ca orice parinte responsabil, inainte de-ai da mana fetei mele, l-as intreba pe mire, privindu-l in ochi: „Cine esti, de fapt, dumneata domnule Europa?” Daca te consideri democrat si iubesti diversitatea, de ce vrei sa uniformizezi, sa reglementezi totul cu unice norme comunitare? Iubesti diversitatea adevarata sau doar pe cea folclorica? Accepti nonconformismul sau iti repugna? Eu, socrul tau, sunt taran. De ce ar trebui sa renunt la porcul din gospodarie? Vad ca-ti fardezi ochii si te vaiti ca o muiere de discriminare, rasism, homofobie; te comporti ca un barbat sau nu prea”? In functie de ce raspunsuri as primi, as sta linistit sau, dimpotriva,
mi-as face mereu griji pentru viitorul copilului meu.
Se mai poate vorbi de America, tara tuturor posibilitatilor ?
Pentru americani, tara lor este una ca oricare alta. Pentru restul lumii America ramane o utopie realizata. Probabil America nu a fost niciodata tara tuturor posibilitatilor. In prezent, si in SUA, ca mai peste tot in lume, oportunitatile devin din ce in ce mai rare. Teoretic vorbind, unui tanar i se ofera mai multe posibilitati de realizare in Romania contemporana decat in America, intrucat in tara noastra nu exista domeniu „inchis”, suprasaturat.
Precum Vestul Salbatic de odinioara, in Romania totul trebuie luat de la inceput, cladit caramida cu caramida, ceea ce ofera infinite oportunitati. Practic insa, in Romania, mediul social, cultural si economic este ostil exploatarii acestor oportunitati in mod eficient si echitabil. In America, odata „prinsa” in carlig rara oportunitate, esti incurajat si ajutat s-o exploatezi la maximum. In acest sens, da, America este tara tuturor posibilitatilor.
Ce va leaga de America?
Caracterul tonic si receptiv al americanului de rand, cerul Californiei, gradina mea cu trandafiri.
Dar de Romania?
Totul.
"Andreea m-a incurajat sa scriu, sa depun marturie despre ceea ce vad"
Copilaria, pana pe la vreo 12 ani, si-a petrecut-o la bunici, invatatori in satul Ortesti de langa Targu-Neamt.
„A fost un paradis pentru mine. Uram Bucurestiul pentru ca parintii mei locuiau intr-un loc infernal, un apartament la Podul Basarab cu deschidere catre Calea Grivitei. Lucrurile s-au ameliorat cand bunicii s-au mutat intr-un bloc din Bucurestii Noi. Pierdusem paradisul de la Targu-Neamt, dar descopeream o zona tihnita a Capitalei - mi-au ramas in minte plimbarile prin parcul Bazilescu, lacul Straulesti, unde mergeam la pescuit, intinsele zone de verdeata”, spune Ovidiu.
Cand a luat decizia sa urmeze Facultatea de limbi straine, parintii au fost disperati. Totusi i-au respectat dorinta.
Ovidiu Hurduzeu a parasit de buna-voie catedra de la Stanford si pana in 2003 a fost profesor de liceu: „In prezent, sunt ceea ce am facut „pe ascuns” toata viata: scriitor. Cum de nu mor de foame?
Datorita sotiei mele care a terminat fizica atomica la Bucuresti, iar in SUA a realizat o cariera profesionala stralucita. Andreea a ajuns pana in „upper management”, unde a detinut functia de director executive la Seagate, cel mai mare producator de „discuri dure” din lume. Acum lucreaza intr-un gigant al asigurarilor medicale. Andreea m-a incurajat sa scriu, sa depun marturie. Incurajarea ei a contat mult cand am ales sa devin ceea ce americanii numesc un social critic - critic al fenomenelor sociale”.
Popoarele nu pot copia stiluri de viata
„Stilul de viata specific al unui popor nu poate fi „duplicat” pe alte meleaguri. Se importa formele fara fond, modelele culturale vremelnice. In prezent, foarte multi romani confunda America reala cu America „spectaculara” din filmele produse de Hollywood, „American way of life” cu felul de a fi din reclame. Am adoptat sarbatorile „comerciale” ale Americii - Halloween si „Ziua sfantului Valentin” (Valentine’s Day); ne salutam cu „sa ai o zi buna!” si zambetul fals, „californian”.
Desi ne extaziem americaneste „Cool!”, „Uau!” „Fantastic!” esenta Americii ne scapa mereu. Inainte de venirea americanilor, am lasat sa ne intre pe usa „cetatenii lumii”, „aparatorii drepturilor omului”, ideologii „corectitudinii politice”, „proamericanii” sponsori ai Vajnicei Lumi Noi. Toti acestia s-au folosit de numele Americii pentru a promova o agenda globalist stangista pe care multi dintre noi am confundat-o cu spiritul american si valorile occidentale.
Acum, cand am devenit aliatii americanilor adevarati, se pune stringent o intrebare. Care America o invitam in casa noastra? Pe cea a multiculturalistilor si feministelor din universitati? America hollywoodiana a lui Michael Moore? A ONG-urilor, a „societatii deschise”? Sau lasam sa ne treaca pragul o America a Libertatii, Drepturilor Individuale si Credintei?”
Portretul romanului tipic din Silicon Valley
In 2006, Silicon Valley nu mai ofera romanilor paradisul de acum 15-20 de ani. Cei care sosesc azi in Bay Arena se lovesc de putinatatea locurilor de munca, pretul exorbitant al caselor (300.000 dolari un apartament de doua camere), sosele sufocate de trafic, mase de emigranti...
Biserici romanesti, un centru cultural Hayward, un restaurant romanesc in oraselul Los Gatos... tineri bursieri romani la universitatea Stanford, situata in inima Vaii.
In general, o comunitate romaneasca prospera, ai carei membri sunt in majoritate ingineri ce-si desfasoara activitatea in hi-tech-ul american...
Romanul tipic aciuat in „Vale” este Inginerul din Corporate America.
Sursa: Ziarul Evenimentul Zilei
(Sursa: Ziarul Evenimentul zilei)
2 comentarii:
Lumea vazuta din Silicon Valley: despre globalizare si globalism
OVIDIU HURDUZEU
- profesor in Santa Cruz, California -
"Marxismul, mort in tarile din Est, a renascut si prospera in ideologia si politicile stangiste ale multiculturalismului occidental"
Prin recenta editare a volumului de eseuri "Sclavii fericiti", de Ovidiu Hurduzeu, Editura Fundatiei Culturale Romane a pus la dispozitia cititorilor o exceptionala analiza a societatii romanesti in contextul globalizarii contemporane. Descriind "vidul de la temelia societatii romanesti postdecembriste", autorul deplange lipsa unui "Proiect National" de dezvoltare economica si sociala.
Doctor in stiinte umaniste, Ovidiu Hurduzeu locuieste in America din 1990, stabilindu-se in celebra Silicon Valley. Dupa ce a predat un curs de civilizatie europeana la Stanford University, a ales o cariera didactica intr-un "high school" (liceu) din Santa Cruz, ca sa aiba, dupa cum spune, "mai mult timp pentru scris".
"In Romania, totul se rezolva prin relatii. Daca apelezi la institutii, te cufunzi intr-un abis"
- La lansarea volumului dvs. ati afirmat ca este "o carte-avertisment, adresata tuturor romanilor". Ca ati dorit sa le puneti in fata o oglinda necrutatoare, in care sa se vada asa cum sunt cu adevarat. Cine sunt "sclavii fericiti"?
- Noii oameni ai globalismului, ai societatii de consum ("corecta" din punct de vedere politic) spre care se indreapta, vrand-nevrand, si societatea romaneasca. Distingem intre globalizare si globalism. Globalizarea este o lume care nu are centru, nu are granite. Este un sistem politic si social care se dezvolta la nivel planetar. In principiu, este un fenomen bun, deoarece pune popoarele in competitie unele cu altele, promoveaza comunicarea intre oameni. Problema e ca aceasta globalizare e monopolizata de niste forte pe care le-am numit globalism si care vor sa unifice totul, sa controleze totul; un fel de imperiu bazat pe un nou tip de identitate.
- Sa intelegem ca, daca intra in NATO si UE, romanii nu vor mai fi ce-au fost?
- Nu vor mai fi. Trebuie sa ne schimbam si modul de gandire, si stilul de viata. Cand au venit rusii, ne-au schimbat si modul de gandire, nu? Acum, tot asa. Deosebirea este ca nu mai exista un centru, un "Kremlin", nu mai avem la cine sa ne uitam si nu mai stim de unde vine "lumina". Puterea in ziua de azi este difuza; sunt fel de fel de organizatii pe mapamond. Unde e sediul puterii? Nicaieri si peste tot. Ca Internetul. Unde-i centrul Internetului? Nu exista. Internetul este o inventie militara, folosita de Armata Americana ca sa poata mentine comunicatiile dintre diferitele esaloane militare, in caz de distrugere a Cartierului General, a Centrului de Comanda. Daca se distruge o celula, imediat ii iau locul celelalte. In lumea globala, Romania nici nu conteaza, iar daca nu vrea sa se integreze, se face un by-pass si e ocolita. Dar, in acest caz, nu poate supravietui. FMI nu te obliga sa-i urmezi sfaturile; dar incearca sa-l ignori!
- Una dintre conditiile extrem de dure puse de Uniunea Europeana fostelor tari comuniste din Est este asimilarea asa-numitului acquis comunitar, adica a legilor care functioneaza in Comunitatea Europeana. Credeti ca va fi Romania capabila de aceasta performanta?
- Romanii nu au o cultura bazata pe legalism; aici totul se rezolva prin "relatii". Intr-o luna de zile, cat am stat in tara, am avut de rezolvat o multime de probleme juridice pentru familia mea. Am folosit exclusiv relatiile personale, de la om la om. Nu am apelat la institutii. In Romania, daca apelezi la institutii, te cufunzi intr-un abis. E musai sa cunosti pe cineva ca sa supravietuiesti. Dirijarea legalista a relatiilor dintre romani este o utopie. Nu vedeti? E partidul lui Iliescu, partidul lui Basescu, partidul lui Ciorbea... In Occident, asta nu exista. Cum sa spui partidul lui Bush, partidul lui Chirac sau partidul lui Blair? La romani, conteaza in primul rand omul. Cultul romanesc al personalitatilor, dezgustul fata de colectivism, nostalgia dupa timpurile eroice de altadata apartin toate de o aristocratie a spiritului la care poporul roman n-a renuntat niciodata. In zadar cativa intelectuali romani insista asupra drepturilor omului, tragand cu ochiul stang la sponsorizarile din strainatate si cu cel drept la stipulatiile din brosurile ONU. Romanii "produc" cu greu democratie intr-un cadru organizat. Ei fac democratie in autobuz, la carciuma, pe strada, la piata, la biserica, la cozile din fata bancilor. Nimic mai greu decat sa aduni 10 romani intr-o sala, la o ora data, pentru a ajunge la un consens intr-o anumita chestiune. Democratia romaneasca (o democratie nonconformista) este croita pe firea romanului, caci ea pleaca de la prioritatea acordata diversitatii liderilor, numiti in volumul meu persoane-eveniment. Acest tip de persoane stau la baza democratiei romanesti si nu Legea.
"Pentru globalisti, romanii sunt poporul care mananca mici, spre deosebire de unguri, care mananca gulas"
- Tot mai multe miscari de strada din Occident striga "Jos globalismul". Ce temeiuri exista ca lumea sa se teama de el? Se pare ca, in vreme ce Rasaritul se inghesuie sa ajunga la el, tot mai multi vestici il considera o amenintare.
- Globalismul promoveaza cultura victimei, a minoritatilor de tot felul, a "corectitudinii politice". Este un curent care priveste cultura din punct de vedere strict politic si rasial: se fac referiri la o cultura alba, neagra, galbena, o cultura a minoritatilor etnice, o cultura a homosexualilor sau lesbienelor. Se trece sub tacere caracterul national sau universal al culturii. Arma culturala a globalismului este multiculturalismul. Daca se intampla cumva sa actioneze pentru dialogul intre culturi, multiculturalismul n-o face decat in chip de cal troian. Odata acceptat in cetate, sloboade din burta sa soldatii separarii etnice, ai enclavizarii culturale si ai conflictelor etnice. In multiculturalism, nulitati patente devin "valori universale", prin simpla apartenenta la un grup minoritar, in timp ce adevaratele personalitati creatoare nu inseamna nimic daca nu au suport "multicultural". Cu greu ar fi putut sa fie publicati astazi in Occident un Kafka, un Borges sau un Cioran. Cu cat romanii se vor bate mai mult cu pumnul in piept ca impartasesc valorile individualismului occidental, cu atat mai mult Occidentul, in prezent "colectivist", ii va acuza de rasism si "lipsa de sensibilitate" fata de minoritatile de tot felul. Marxismul, mort in tarile din Est, a renascut si prospera in ideologia si politicile stangiste ale multiculturalismului occidental. Acest multiculturalism, pe de alta parte, urmareste omogenizarea, estomparea oricarui specific national. Accepta numai o diversitate superficiala, turistica, cum ar fi, de exemplu, "romanii sunt poporul care mananca mici, spre deosebire de unguri, care mananca gulas". In momentul in care spui: "Stai, eu, ca roman, am niste radacini, am o traditie", imediat ti se raspunde: "Aa, esti nationalist!".
- Care credeti ca va fi soarta specificului national in Europa Unita?
- Daca UE va fi o uniune de natiuni, specificul national se va pastra. Eu vad insa ca globalismul doreste sa impuna o Europa federalista, in care vor exista doar "natiuni transfrontaliere", adica grupuri de populatii legate numai de interese economice, celebrele "euro-regiuni". Deocamdata, europenii, si cu atat mai putin romanii, nu au inca limpede in minte ce fel de Europa va fi. Stim numai ca, la ora actuala, multe tari membre UE nu au independenta fata de Bruxelles nici cat un stat american fata de Guvernul Federal de la Washington. In Olanda, daca cumperi o vaca in plus fata de cota data de Bruxelles, esti amendat cu 2000 de euro. Acest lucru nu exista peste Ocean. De altfel, localismul californian este, slava Domnului, in contradictie cu globalismul si asa cred ca va ramane si in multe alte zone ale globului.
"Prin structura lor sufleteasca, romanii sunt mai aproape decat occidentalii de firescul naturii omenesti"
- Poate fi oprit globalismul din marsul sau mondial sau ne resemnam ca in fata unei fatalitati? Ce fac Bisericile crestine, in special Biserica ortodoxa?
- Miscarile antiglobaliste cele mai puternice au izbucnit in America. Acestea vor fi tot mai puternice, pe masura ce ideologia globalista va deveni tot mai absurda. Punand accentul pe elementul autohton, national, ortodoxia este o piedica majora in calea globalismului. Dar ea se afla intr-o pozitie destul de precara, mai ales pentru ca mentalitatea confortului pune stapanire pe tot mai multi romani. Preluand fara discernamant tot ce vine din Occident, confortul romanesc poarta uneori amprenta mahalalei: ma simt bine, ma distrez, imi iau un jeep, imi fac o vila, eventual un palat si de rest nu-mi pasa. Totul a devenit un spectacol, traim intr-o societate-spectacol, in care se creeaza false necesitati. Omul confortului este atasat de imagini prefabricate, de sabloanele pe care le vede la televizor. Romania este invadata de imagini, bombardata de reclame. Confortul iti da un sentiment de implinire, dar, de fapt, acopera un vid interior. Oamenii ahtiati dupa confort nu au o viata interioara. De aceea gasesc ca salvarea romanilor ar trebui sa se afle in traditia lor extraordinara, singura care le-ar permite sa preia critic valorile din Occident. Din pacate, si "sclavii fericiti" din Romania ignora traditia. De altfel, nici nu exista un program guvernamental sau civic de conservare a traditiei folclorice, etnografice, culturale. Pe de alta parte, ne confruntam cu un oportunism al romanilor care tin sa plece in Occident cu bursa. In general, bursele sunt pe feminism, pe multiculturalism, pe studii culturale. Nu pe alte domenii. Uneori, cei mai slabi studenti pleaca, din interes marunt, sa devina "experti" la Paris sau la Bruxelles. La intoarcere, vor incerca sa aplice ideologiile cu care au fost indoctrinati, falsele profunzimi, cum ar fi "corectitudinea politica" (esti "corect" din punct de vedere politic daca subscrii la doctrina multiculturalista; esti "incorect politic" daca gandesti si actionezi impotriva ei).
- S-ar putea deduce ca sunteti impotriva multiculturalismului, asa cum il cunoastem din experienta sociala din Romania. De ce ignorati drepturile minoritatilor nationale?
- Nu sunt impotriva acelui multiculturalism care incurajeaza manifestarea unor culturi puternice, traditionale, apartinand minoritatilor nationale, ci impotriva multiculturalismului de bazar, de suprafata, comercial. Din aceasta perspectiva, cei mai multi dintre romani sunt inca in fericita pozitie de a-i invata pe occidentali sa gandeasca altfel. Datorita unei vitalitati inca nealterate pe de-a intregul, ei se mai afla in postura favorabila de a vedea ceea ce occidentalii nu vad sau refuza sa vada. Prin structura lor sufleteasca, romanii se afla mai aproape decat occidentalii de firescul naturii omenesti: caldura sufleteasca, relatiile stranse de familie, ospitalitatea, credinta in Dumnezeu, viata spirituala. Occidentul, in cursul istoriei, s-a indepartat de firescul naturii sale omenesti. Bisericile se inchid din lipsa de enoriasi, copiii traiesc de la 16 ani separati de parinti, sarbatorile religioase au devenit exclusiv manifestari comerciale etc. S-a pierdut acel fior al vietii simple, apropiate de natura. Astazi, prin integrarea europeana, putem face un "schimb": Occidentul ne arata calea realizarii tehnologice si manageriale, pentru a ne vindeca maladiile economice; noi, la randul nostru, avem datoria sa-l ajutam sa redescopere firescul sanatos al vietii. Impreuna sa fim mereu de partea celor care creeaza structuri noi, dar nu structuri turnate in beton.
ION LONGIN POPESCU
Ovidiu Hurduzeu poate fi contactat prin posta la adresa: 4037, Lemoyne Way// Campbell, CA 95008, SUA; e-mail: hurd2@aol.com
HABITATUL CRESTIN
Ovidiu HURDUZEU
Într-un editorial din „Ziua”, un intelectual român scria pe un ton dulce dureros: „La moartea ‘Papei Wojtyla', sîntem cu totii catolici”! În acele zile îndoliate, masele planetare, reunite mediatic într-o suferinta-ersatz, s-au dovedit chiar mai catolice decît Papa. Alaturi de ele, si mult mai catolice, multimea marilor credinciosi întru afacerile lumii, de la Fidel Castro, Robert Mugabe, Bill Clinton la Iliescu si Bashar El Assad.
Cum as putea uita reality show-ul cu Ioan Paul al II-lea agonizînd la fereastra? Sau „Papa Boys”… grupul de tineri striga, fluiera, aplauda în stilul concertelor rock ori de cîte ori aparea Giovani Paolo pe ecranul din Piazza San Petro,
Dar corectitudinea emotionala exprimata în termeni fabulosi? Cum s-o uitam? „Nu am pierdut un papa, ci Papa”; „cel mai mare papa din istorie”; „Ioan Paul cel Mare” – titlul „Cel Mare” a fost conferit ultima data papei Nicolae I (858-867), acum o mie de ani!
“ Giovani Paolo”!“Subito Santo !” Imediat, canonizat !” Masele, isterizate de circul mediatic, si-au impus vointa: Ioan Paul al II-lea va deveni „sfînt”, doar la cîteva luni de la moarte.
Cu cît omenirea din fata televizoarelor devenea mai catolica, cu atît se estompa imaginea catolicului Ioan Paul al II-lea. Sub bombardamentul informational al „editiilor speciale”, a disparut mesajul crestin menit sa ne aminteasca de neputinta noastra si slava lui Dumnezeu. Moartea Suveranului Pontif, semnificatia ei în contextul si istoria Bisericii romano-catolice, s-au risipit în marea de stiri aleatorii. În locul unei persoane „împotriva si din afara timpurilor”, papamania atent orchestrata a ridicat în slavi un star mediatic, the celebrity saint al timpurilor noastre. Nicidecum gardianul Adevarului, criticul fara echivoc al Modernitatii, ci Omul „pacii si valorilor spirituale” , „ europeanul secolului al XX-lea”, „umanistul”, „globe-trotter”-ul, „pacifistul”, „personalitatea ecumenica”; politicianul curajos, groparul comunismului, actorul, poetul, sportivul. Mai ales cetateanul lumii. „Nu omul secolului 20 catolic, indiscutabil însa omul secolul” (George Weigel, biograful sau).
Rigoarea morala a papei Ioan Paul al II-lea n-a deranjat pe acei piosi în principii , naraviti întru separarea cuvintelor de fapte. În timp ce Sfîntul Parinte se pronunta raspicat împotriva avortului, eutanasiei, politicii „sexului protejat”, relatiilor homosexuale sau critica deopotriva comunismul si excesele societatii de consum, Vasnica Lume Noua îsi vedea linistita de treburile ei. În perioada pontificatului sau, relativismul moral, nihilismul, consumismul au continuat nestingherite sa macine civilizatia iudeo-crestina. În prezent exista un risc major de descrestinare si pagînizare a Europei occidentale. De pilda, doar 15% din italieni se duc duminica la slujba, iar în Cehia procentul este doar de 3%. „Sîntem pe cale sa cream prima civilizatie ateista din istoria omenirii”, a declarat Vaclav Havel. Exista o legatura cauzala între secularizarea societatii europene si scaderea catastrofala a ratei natalitatii. Statisticile indica o realitate de care rareori se aminteste: pîna în anii 2050 doar 10% din populatia lumii va fi de origine europeana!
Imperiul mass media repeta ad nauseam cît de mult a crescut numarul catolicilor din Lumea a III-a. În America latina, de la 37,8% în 1970 la 43,2% în 2005; în Africa de la 6,8% la 13%; în Asia de la 8,3% la 11,8%. Scaderea catastrofala, de la 38,4% în 1970 la 24,7% în 2005, înregistrata în Europa de vest este pusa pe seama reticentei Bisericii romano-catolice de a se adapta vremurilor. „Vocea timpurilor este si vocea lui Dumnezeu”, dicteaza noile dogme.
Prin vocea timpurilor glasuieste societatea globala. Omagierea planetara a Papei Ioan Paul al II-lea se naste din vointa Vajnicei Lumi Noi de a institui o „autoritate spirituala” asupra tuturor neamurilor. Cine oare sa întruchipeze mai bine decît Papa visurile globalistilor de pretutindeni? Întrucît Biserica romano-catolica a aspirat dintotdeauna sa devina „universala”, n-ar fi greu de conceput anexarea ei prin schimbarea mesajului biblic.
„Aici nu mai este nici Grec, nici Iudeu, nici taiere împrejur, nici netaiere împrejur, nici Barbar, nici Schit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul si în toti” (Coloseni, 3:11). „Universalitatea” biblica nu este nici pe departe un O.N.U. în plan spiritual. Pentru crestinism, persoana umana reprezinta o posibilitate de comuniune universala cu Dumnezeu, comuniunea nu poate exista însa în afara adevarului în Hristos . Daca într-o buna zi, sa zicem, Papa s-ar hotarî sa se adreseze omenirii de la tribuna Natiunilor Lumii, mesajul sau ar fi unul singur: nu exista viata adevarata în afara Bisericii, care îl are în ea pe Hristos, trupul ei „tainic”. Nici un mesaj de „pace si prietenie între popoare” nu si-ar avea sens daca Adevarul Scripturilor n-ar fi proclamat cu tarie.
Adevarul întru Hristos nu poate fi ingurgitat însa de o societate globala. În esenta ei, globalizarea este un proces de asimilare, omogenizare si integrare a tot ceea ce este înca în viata (viul nu poate fi decît „partial”, „incomplet”, „contradictoriu”). Vajnica Lume Noua nu distruge viata, o transforma doar într-un „habitat” aseptizat. În gradina zoologica a postmodernitatii, leul nu mai este închis în cusca. I se creeaza o savana artificiala în care este mentinut în chip de animal viu – împaiat.
Crestinismul „globalizat” nu-i altceva decît „habitatul” religios al timpurilor postmoderne, o realitate fara contradictii, utopie realizata la nivelul spectacolului .
„Renasterea” recenta a credintei crestine din tarile occidentale s-a manifestat printr-un exces spectacular. Papamania a produs o trivializare a crestinismului prin distrugerea misterului si densitatii transcendentei. (Sacrul a fost lichidat prin excesul de imagini, informatii si folosirea abuziva a termenilor). În celebrul film al lui Mel Gibson, patimile lui Hristos sînt vizualizate în maniera thriller-lui cinematografic; excesul de violenta produce un fel de ultra-realitate spectrala; intensitatea vizuala a suferintei traita pe ecran anuleaza suferinta Hristosului istoric prin recrearea sa în regimul transparentei mediatice.
„Habitatul” crestin este pe deplin adaptat „veacului”. Precum multiculturalismul serveste unui scop utopic: anihilarea omului concret si înlocuirea sa printr-o fantosa maleabila, supusa experimentelor (tehnicilor) de tot felul (experimentele ideologice ale secolului XX sînt în prezent înlocuite de experimentele economice ale globalizarii).
Dusmanul de moarte al globalismului este evenimentul. Prin eveniment înteleg o realitate în plina manifestare (o desfasurare) – nu poate fi epuizata prin actualizare – care permite diferenta de potential 1(tensiunea dintre doua moduri de existenta diferite), disonanta, contradictia precum si jocul liber între cauza si obstacolul care-i împiedica desfasurarea (Se rupe astfel relatia lineara cauza-efect). Evenimentul actioneaza asupra realului ca excedent, debordare, desincronizare, iesire din matca. Scandal. Nu poate fi repetat, clasificat, reprezentat („înghetat” într-o imagine) caci este în acelasi timp în ton cu lumea si în afara ei 2.
Evenimentului i se opune „spectacolul” formalizat al aparentelor, energiilor canalizate si opozitiilor controlate. În postmodernitate, „spectacolul” devine un „habitat” , întrucît omul traieste în interiorul unei lumi de imagini, iar falsul si aparentele au devenit realitatea sa cotidiana. Pentru a nu fi perturbat, „spectacolul” elimina cu grija ceea ce s-ar putea transforma într-o energie evenimentiala, de la cea mai neînsemnata violenta („violenta” limbajului sanctionata de corectitudinea politica) pîna la cea mai mica desincronizare în plan politic (de pilda, votul negativ al francezilor privitor la constitutia europeeana). La rîndul lor, persoanele-eveniment (eroii, personalitatile neintegrabile) sînt neutralizate de ideologiile victimiste. „Victima” 3 este o persoana-imagine, intersanjabila, perfect maleabila, incapabila sa supravietuiasca în afara „habitatului”. („Victimizarea” este o chestiune de „punere în scena”; postmodernitatea nu recunoaste decît televictimele, produsele standard ale procesului de mediatizare).
Anihilarea energiilor evenimentiale si a persoanelor-eveniment este însotita de promovarea pseudo-evenimentelor prin sistemul de star system. Star-ul duce o existenta în regim de eveniment mediatic; în imaginea sa „se recunosc” un numar cît mai mare de oameni. Papa Ioan Paul al II-lea, „afisat” pe cladirea Nasdaq-ului din New-York (vezi Yahoo Image Search) nu mai are nimic din Karol Wojtyla. Este un brand – l-as numi „Global Papa” – o marca transfrontaliera, un United Colors of Benetton care se adreseaza cetatenilor lumii. Pentru a fi universal acceptabila, imaginea lui „Global Papa” combina cliseul fragilitatii (apanajul ideologiilor victimizarii) cu imaginea exigentei morale si a compasiunii fata de defavorizatii sortii 4.
Declaratia demagogica, „La moartea ‘Papei Wojtyla' sîntem cu totii catolici!”, mascheaza vidul pe care crestinismul globalizat încearca sa se catere spre ceruri. De fapt, la moartea „Papei Wojtyla” s-a celebrat triumful insignifiantului, al crestinismului sunînd a butoi gol, dar seducator prin însasi falsitatea sa. Acest instrument de unificare a lumii, ros de nihilism si bîntuit de fantasmele regresiunii fuzionale 5 trece sub tacere esentialul: evenimentul întruparii lui Dumnezeu, îndumnezeirea omului si desfasurarea permanenta a Evenimentului în trupul Bisericii.
Celor care s-au lepadat de dreapta credinta, pentru a-si face cuibar în habitatul crestin, le-as aminti cuvintele apostolului Pavel: „Nimeni sa nu va amageasca în vreun chip”.
Note
1 Existenta crestinului este strabatuta de tensiunea dintre exigentele transcendentei divine si limitarile conditiei omenesti. Departe de a fi sursa de frustrari si disperare, cum sustin mondialistii, tensiunile metafizice, traite de o maniera concreta, au fost dintotdeauna o sursa de cautari înnoitoare.
2 În crestinism, eternitatea care irumpe în timpul istoric disloca traiectoriile fixe ale ordinii traditionale. Iisus nu neaga Legea, o debordeaza actionînd în contrapunct. Demn de mentionat este refuzul sau de a accepta un rol si o identitate fixe care l-ar fi plasat într-o relatie de adecvare cu un model prestabilit (Regele, Criminalul). De pilda, întrebîndu-l: „Ce este adevarul?”, Pilat încearca sa stabileasca o cauzalitate directa între „crima” lui Iisus si modelul juridic al Crimei. Evident, Pilat nu poate întelege natura evenimentiala a Adevarului incarnat. În ordine simbolica, crucificarea ar fi încercarea vechii ordini de a tintui Evenimentul într-o identitate fixa.
3 Spre deosebire de „erou”, „victima” postmoderna este incapabila de ec-staza (transcendere), ceea ce o transforma într-un material uman gata de a fi turnat în forma.
4 Opusul lui „Global Papa” este marele demon, Osama Bin Laden, potrivit logicii maniheiste care guverneaza Vajnica Lume Noua.
5 În paralel cu implementarea conceptului economic de „granite deschise”, tehnoglobalismul revitalizeaza utopia „mileniului pacii si a armoniei colective”. Sînt slobozite din cutia Pandorei toate fantasmele fuzionale ale „Marii Convergente”, printre care sincretismul religios, eradicarea tuturor conflictelor si tensiunilor (sociale, sexuale, religioase), reducerea contradictiei si paradoxului într-un Unu „politic corect”.
Trimiteți un comentariu