A plagiat Einstein pe Poincaré?

În 1999 analizele științifice și istorice despre nașterea teoriei relativității au condus la concluzia clară că adevăratul creator al teoriei a fost Henry Poincare și că lucrarea lui Einstein a fost un plagiat. Este greu de înțeles cum Einstein a elaborat o teorie de asemenea amploare în doar câteva săptămâni în condițiile în care anterior nu publicase nimic în acest sens.

În ultimii ani au fost descoperite două noi elemente semnificative:

a) absența recenziilor a două texte majore a teoriei lui Poincare în Analele de Fizica germane, în ciuda meticulozității nemțești, a altor trei texte despre studiile sale din 1905, fiind recenzate doar diverse texte științifice de mai mică importanță.

b) ignorarea aparent deliberată a trei studii majore despre relativitate prezentate de fizicianul francez la seminarul “ teoria electronului”, organizat în iunie/iulie 1905 la Universitatea din Gottingen. Primul text reprezintă faimoasa notă relativistă către Academia din Paris despre dinamica electronilor, al doilea era memorandumul trimis lui Hendrik Lorentz în mai 1904 iar al treilea descria principiile relativității susținute de Poincare la Conferința Mondială de Știinte din Saint-Louis, din septembrie 1904. Mai mult de atât, în ianuarie 1905, Societatea de Matematică din Göttingen a organizat un seminar tocmai despre teoria relativității enunțată de Poincare.

Apariția acestei situații trebuie însă căutată în relațiile tensionate existente între Franța și Germania la începutul secolului XX. David Hilbert, invidios pe descoperirile lui Poincare a decis să reacționeze, organizând o mașinațiune cu scopul de a oferi Germaniei laurii muncii francezului. Iar cum riscurile se dovedeau a fi imense, era nevoie de o persoană care să și le asume. Acea persoană a fost un mărunt funcționar la Oficiul de patente și brevete din Berna, Albert Einstein.

Portretul lui Henri Poincaré (1854-1912), Matematician

Universitatea din Gottingen, la care au studiat Gauss, Riemann sau Lejeune-Dirichlet era considerată la acea dată polul mondial al matematicilor și al cercetărilor științifice. În 1905 universitatea se afla sub conducerea lui David Hilbert, un matematician de prim rang. În acel an premiul Bolay pentru matematică a fost pierdut de Hilbert în favoarea lui Henry Poincare, lucru care a născut o imensă frustare în mediile academice germane. Arnold Sommerfeld, Herglotz și Wiechert au încercat pe parcursul toamnei lui 1904 și iernii următoare să publice trei lucrări despre electronul superluminic, electronul care se mișcă cu o viteză superioară luminii in vid, în jurnalul universității. Sommerfeld, fizicianul care a îmbunătățit modelul de atom descoperit de Niels Bohr pentru a fi compatibil cu relativitatea și mecanica cuantică, a publicat chiar și într-o revistă olandeză un studiu în care concluziona că ”transformările lui Lorentz”, o ipoteză revoluționară a cunoscutului fizician olandez, nu poate fi folosită. În aceste condiții, în mijlocul pregătirilor pentru seminarul din vara lui 1905, a apărut nota lui Poincare care postula clar și argumentat: nici un corp material nu poate depăși viteza luminii în vid. David Hilbert s-a văzut astfel obligat să prezerve autoritatea instituției pe care o conducea, luând trei decizii extreme de importante:

- să ignore sistematic studiile lui Poincare și cele adiacente lor.

- să solicite ajutorul lui Max Planck, directorul Analelor de Fizica, o publicație deosebit de influentă, ca notele lui Poincare să nu apară în rubricile acesteia.

- să caute un german care să-și asume riscurile unui eventual proces prin publicarea rezultatelor lui Poincare sub semnătura sa. Acesta s-a numit Albert Einstein iar motivațiile pentru care el a fost cel ales au fost, se pare, următoarele:

-a plagia ceva implica automat excluderea din mediul științific, ori Einstein era un simplu funcționar fără veleități

-Hermann Mincovski, evreu lituanian și șef al departamentului de matematici din cadrul universității îl cunoștea pe Einstein, pe care l-a avut elev între 1896-1900.

-Max Planck și Einstein au corespondat o vreme despre teoria cuantică.

-Einstein a scris între anii 1902-1904 diverse lucrări despre termodinamică, părând că ar avea anumite cunoștiințe în acest domeniu.

- Soția sa, Mileva Marici.era o fiziciană respectată.

Mileva Marić (Serbian Cyrillic: Милева Марић; Decembrie 19, 1875 – August 4, 1948) colega cu Albert Einstein la Politehnica din Zurich, mai tarziu, prima sotie a acestuia.

Manipularea a funcționat iar pentru Einstein a însemnat o incredibilă șansă de a-și promova și propriile idei, cunoscute la Gottingen și Berlin ca fiind la rândul lor plagiate și care nu-și găsiseră susținere până în acel moment. În toamna lui 1905, imediat după publicarea așa-ziselor teorii ale lui Einstein, Max Planck organizează un colocviu internațional în care îl numește pe acesta ”noul Copernic”.

Adevăratul Einstein

Albert Einstein era departe de a fi un geniu.Considerat retardat mintal din cauza incapacității sale de a vorbi până la vârsta de 5 ani, încă din primii ani de școală el a dovedit slabe calități. La vârsta de 15 ani, a părăsit băncile școlii fără nici o diplomă. Einstein însuși recunoștea într-un ziar al scolii că e lipsit de imaginație și abilități practice. În 1895 pică un simplu examen de intrare la Politehnica din Zurich, singura instituție care nu cerea dovada absolvirii cursurilor liceale. Examenul era constituit din probleme de matematică, pe care Einstein nu le-a putut rezolva. A urmat o școală economică mai modestă, la Aarau, sperând ca după absolvire să prindă un post academic. Incapabil să finalizeze cursurile unei școli, cum și-ar fi dorit, și descurajat de recomandările profesorilor de a nu-și continua studiile, se angajează, cu ajutorul unui coleg și prieten, Marcel Grossman, viitor co-autor al teoriilor sale, la Oficiul de Patente din Berna. A fost angajat ca expert tehnic gradul trei, abia în 1906, la un an după elaborarea celebrelor sale lucrări, fiind ridicat la gradul doi. Activitatea sa în cadrul oficiului nu era, cum s-ar putea crede, bazată pe fizici cuantice sau teorii ale fizicii, ci viza revizuirea zilnică a documentației tehnice a diferitelor patente. A lucrat la oficiu până în 1909, perioadă în care a încercat fără succes să prindă o poziție în cadrul unei universități. Surprinzator, în condițiile unui program încărcat, fără acces la orice lucru asociat unei lucrări academice, Einstein a elaborat în timpul său liber patru eseuri despre mecanica cuantică pe care le-a publicat în 1905. Neputând să ofere o justificare a acestei situații, Einstein lăsa să se înțeleagă că o parte din idei i-au venit în somn și că documentele care au condus la dezvoltarea tezelor sale s-au pierdut din cauza războiului, deși acea perioadă o petrecuse într-un stat neutru, Elvetia. Abia în 1909 Einstein primește un post universitar insignificant, profesor asociat de fizică teoretică la Universitatea din Zurich, adevărata sa carieră constând în cea de jurnalist la o publicație evreiască, timp de alți 10 ani. Căsnicia cu Milena Marici a durat până în1919, iar cei doi baieți rezultați au fost diagnosticați ca ambii suferind de schizofrenie, o boală ereditară. Pe lângă Poincare, Einstein s-a mai “inspirat” și din studiile lui Hendrik Lorentz, Olinto di Pretto, care în 1903, publica în revista științifică Atte, celebra formulă e=mc2, Heinrich Hertz sau scoțianul James Maxwell. În 1953, Edmund Whittaker publică o carte, ”Teoria relativității lui Lorentz și Poincare”, în care demonstrează cu documente cum s-a dezvoltat teoria, istoria sa precum și sursele primare plagiate de Einstein în lucrările sale. Reactia acestuia, încă în viață, la acuzele aduse a fost aceeași cu aportul său real în domeniul fizicii: inexistentă.

Einstein cu verisoara sa primara si a doua sotie, Elsa

imagini spectaculoase

sistem de autostrazi in padurea tropicala in Sao Paolo, Brazilia Pranz luat la inaltime, Bruxelles, Belgia Aeroportul International, Beijing, China   Castelul Schwerin, Germania Apa este atat de limpede, incat barca pare a pluti in aer. Bora Pearl Beach Insula Inima din delta de mangrove Raul Vaza-Barris, Brazilia Lift in New World Trade Center Avioanele ruleaza deasupra autostrazii din Leipzig-Halle Airport in Germania Carare uluitoare in partea vestica a muntilor Taihang Mountain  in Shanxi Province, China Balcoane cu piscine in Turnul rezidential Bandra Ohm, in Mumbai, India Cascada Niagara - Rainbow Bridge, USA Ferrari World Theme Park In Abu Dhabi Canalul Corint in Grecia Singapore - Dans de lumini Cea mai mare pestera de gheata din Austria  Monaco Yaht Prima casa din lume, care valoraeza un miliard de dolari.in Mumbai,  India -  Ambani's Palace cu 27 de etaje  Landwasser Viaduct Elvetia     __._

unice in felul lor

animal shots. Taken with high precision but most of the time just lucky shots.Animal photography at it's best, at least in a fun way.. Image Credit: Igor Siwanowicz mage Credit: Image Credit: Image Credit: Image Credit: Peter Dam Image Credit: Imgur Image Credit: Unknown Image Credit: Pam Mullins Image Credit: Urs Schmidli mage Credit: Unknown Ima: Paul Spielvogel Creditke Rangelrooij age Credit: Gabriel Catalin mage Credit: Unknown Image Credit: Tustel Ico Image Credit: Roeselien Raimond Image Credit: Marina Cano Image Credit: Frieke Janssens  Cr:l Image Credi Image Credit: Unknown Image Credit: Unknown age Credit: Unknown Image Credit: Unknown Image Credit: A_Ninjamonkey on Flickr mage Credit: Unknown Image Credit: Unknown Image Credit: Unknown Image Credit: Unknown  Unknown Image Credit: Marac Kolodzinski age Credit: Unknownage Credit: Ben Terodemage Credit: Elena davidova Image Credit: Brian Skerry Image Credit: Unknown

 

 

 

Fast Food

Mulţi români s-au obişnuit să-şi astâmpere foamea cu produse care le fac mai mult rău decât bine. Deşi au un miros ademenitor şi gustul este unul cât se poate de bun, de fapt produse cum ar fi şaorma, pizza sau banalul hot-dog ne distrug sănătatea dacă le consumăm în mod repetat. 

Vi s-a întâmplat să petreceţi o noapte până târziu în oraş şi, la plecare, să luaţi cu dumneavostră o şaorma? Sau să vă întoarceţi de la lucru şi să decideţi că, decât să gătiţi, mai bine cumpăraţi un hamburger? În pauza de lucru v-aţi cumpărat un hot-dog delicios? Sau, şi mai bine, atunci când reuşiţi ceva, vă recompensaţi cu o pizza? Acestea sunt obiceiurile culinare ale multor români. Deşi se vorbeşte despre efectul extrem de nociv al alimentelor de tip fast-food, puţină lume dă atenţie sfaturilor specialiştilor. Şaorma şi kebabul, viciile culinare ale românilor O ţepuşă verticală de un metru, pe care stau îndesate bucăţi mari de carne (pui, porc, vită, oaie), se învârte uşor la flacără (mai nou electrică). Pe măsură ce carnea se coace, un bucătar cu un iatagan taie fâşii subţiri, rotunjind sculptura culinară. Pe o lipie sau într-o chiflă mare sunt aşezate bucăţelele de carne şi o foaie de salată, peste care se presară varză tăiată mărunt, roşii, castraveţi, câţiva cartofi prăjiţi, ceapă. Deasupra se pune maioneză, ketchup şi mujdei din belşug. Lipia se înfăşoară ca un cornet, se îmbracă într-o hârtie lucioasă şi este înmânată pofticiosului. Omul tocmai ce a primit o bombă calorică pentru care a plătit, în medie, 10 lei. Festinul strâns într-o lipie sau aşezat pe farfurie este spaima dieteticienilor. Umplutura „cu de toate“ este o invenţie tipic românească, care a pervertit gustul şi aroma iniţiale ale acestor preparate orientale. Cum bucătăria orientală este bazată pe grătare, frigărui, sosuri uşoare, mirodenii, nici şaorma şi kebabul n-ar fi trebuit să facă excepţie. Numai că, în România, ele au căpătat o reţetă proprie, pentru că românii - fani ai cantităţii - au silit musulmanii la adaptarea preparatelor. Cu încărcătura adăugată pentru a fi pe gustul românilor, preparatele ajung să conţină între 500 şi 1.000 calorii. Consumate în mod regulat, îţi asigură bilet către boli cardiovasculare, obezitate, colesterol rău, diabet, fastrite, intoleranţe, inflamaţii ale instestinelor. Fanii spun că şaorma nu conţine carne prăjită sau tocată, ci numai carne macră (pulpă, piept) marinată şi friptă, kebabul este frigăruie cu carne slabă, iar legumele le salvează compoziţia. Specialiştii în alimentaţie sănătoasă arată, însă, că gustul pervertit al preparatelor orientale este nociv. Înlocuirea sosurilor uşoare pe bază de iaurt şi îndoite cu lămâie este o greşeală frecventă. Din comoditate, turnăm maioneze, ketchup şi mujdei la tub care conţin conservanţi. Cartofii prăjiţi atârnă foarte greu la totalul caloric, astfel încât dacă am elimina aceste componente, s-ar putea ajunge cât mai aproape de reţeta sănătoasă gândită şi preparată de secole de musulmani. „Orice aliment care se abate de la natură este dăunător sănătăţii. Industrializarea alimentară din zilele noastre este ucigaşă. Trebuie să evităm tot ce este învelit în plastic, are culoare, gust şi condimente spectaculoase. Sunt făcute ca să creeze dependenţă şi se ajunge la mutaţii genetice. Iar când organismul cere mereu acelaşi gust, înseamnă că acele chimicale s-au instalat deja în organism şi suntem pe drumul spre boli autoimune şi cancerigene“, atrage atenţia medicul Ionica Ciortan, doctor în Ştiinţe medicale. Specialistul recomandă alimente obţinute doar prin fierbere, la cuptor, fără grăsimi, la grătar prin rumenire, nu cu arsură. Carnea trebuie să fie luată numai de la ferme naturale. „Uitaţi-vă bine pe etichetă, să nu scrie că au fost folosite substanţe de creştere sau hormoni. Controalele la ferme sunt riguroase, aşa că puteţi avea încredere că aveţi obţine ce cumpăraţi – mâncare cât mai sănătoasă“, spune doctorul Ciortan. Medicul s-a declarat înspăimântat de avalanşa de pacienţi din ce în ce mai tineri. Se plâng de oboseală, de dureri de cap, de insomnii, de anxietate. Dezechilibrul imunologic pleacă de la hrană. „Sunt şi copii de un an care sunt afectaţi de alimentaţia otrăvită de chimicale. Suntem ceea ce mâncăm. Vine şi Postul, aveţi grijă de organismul vostru, evitaţi tot ce seamănă a cârnaţi, mezeluri, caşcaval. Sunt toxice!“, avertizează medicul. Hamburgerul, bombă de lipide Mâncarea de tip fast food este un subiect extrem de controversat în lumea întreagă şi cu atât mai mult în statele europene, unde probleme de alimentaţie sunt veşnic dezbătute. Nici România nu stă diferit la acest capitol. Specialiştii din Bucureşti au explicat de ce hamburgerul nu este un produs recomandat într-o alimentaţie de rutină. În opinia medicilor din Capitală, problema unei alimentaţii regulate care să includă hamburgerul este aceeaşi cu orice tip de mâncare tip fast food şi anume aportul uriaş de lipide, acele calorii „proaste“. „Reţetele prin care se face chifteaua de hamburger sunt secrete. Cu toate astea, marile lanţuri de fast-food susţin că orice chiftea de hamburger luată la inspectat ar indica chiar şi vaca de la care provine carnea. Deci dacă mă întrebaţi pe mine, eu o sa zic despre chiftea că este carne de vită sau de animalul de care scrie ca e. Problema ţine, însă, de aportul uriaş de lipide şi de sare dintr-un astfel de hamburger“, explică Simona Tivadar, medic primar Diabet şi Boli de Nutriţie la Spitalul Universitar din Bucureşti. Tivadar a arătat că acest tip de mâncare ridică un paradox: pe de-o parte aceste mese bogate în calorii varsă o cantitate mare de mâncare şi cresc foarte mult insulina din organism, pe de altă parte, din cauza cantităţii slabe de proteine, la scurt timp foamea apare din nou. „Maioneza şi cartofii prăjiţi adaugă şi mai multe grăsimi la masă, aşa încât un hamburger, de exemplu, ajunge să aibă circa 1.000 de calorii. Deci principala problemă a hamburgerului cumpărat de la fast-food-uri este aportul uriaş de lipide, considerate caloriile de rezervă. Dacă nu eşti sportiv de performanţă, nu ai unde să arzi aceste lipide“, a mai spus medicul Tivadar. Peste toate apare şi problema sării. Specialiştii susţin că acest tip de mâncare are o cantitate mare de sodiu care aduce cu sine şi setea, deci nevoia consumatorului de a-şi cumpăra ceva de băut. Problema e ca de cele mai multe ori consumatorii îşi vor cumpăra sucuri carbogazoase, care conţin cantităţi mari de zahăr şi care nu fac decât să readucă setea la scurt timp după consum. Influenţa fast-food-urilor la nivel psihologic „Foarte periculoasă, dar de data aceasta pe termen lung, este politica cu care aceste lanţuri de restaurante se construiesc, faptul că se adresează unor copii tot mai mici. Îşi fac ziua acolo, se joacă, sunt lăsaţi liberi. În timp, ei asociază prezenţa la acesta restaurante cu ideea de recompensă, ca pe locul de refugiu, acolo ei sunt retribuiţi. Copiii de ieri, adulţii de azi asociază aceste locuri ca locul de refugiu. Se ceartă, trec prin situaţii de stres, au probleme, se duc la un restaurant de acest tip şi comandă un hamburger sau alt produs de acest gen“, conchide Tivadar.   Ce boli rişti să faci dacă mănâci hamburger regulat În opinia Lygiei Alexandrescu, doctor Nutriţionist acreditat CIO, problema de bază în consumul regulat al hamburgerului constă în faptul că este bogat caloric, că are un aport excesiv de grăsimi saturate, dar şi de sodiu. În ceea ce priveşte sosurile, toate aceste sosuri sunt bogate în grăsimi, glucide, potenţiatori de gust, arome artificiale şi sare, iar consumul lor trebuie evitat. În ceea ce priveşte riscul, consumul lor constant poate conduce la supraponderalitate, obezitate şi boli cardiovasculare. „Combinaţia (de chiflă/pâine, sosuri, cartofi prăjiţi n.r.) este hipercalorică, conţin multe grăsimi nocive, care cresc riscul de obezitate, boli digestive, neurologice şi cardiovasculare. Ca efecte imediate se instalează constipaţia, balonarea, scăderea capacităţii de concentrare, scăderea calităţii somnului“, conchide Alexandrescu. Hot-dog-ul, un duşman feroce Medicul nutriţionist clujean Adrian Copcea a vorbit despre felul în care devenim, în timp, adepţii mâncărurilor fast-food: „Nu tot ce este fast-food este şi junk food. Asa cum se pot cumpăra produse nesănatoase de la unele lanţuri fast-food, la fel de repede se pot cumpăra salate, sandwichuri sau pui rotisat. Viteza nu este o garanţie a calităţii proaste. Lanţurile mari de fast-food, însă, au fost supuse, de-a lungul timpului, anchetelor publice, şi astfel de anchete au condus la etichetarea produselor. Un meniu de fast-food ajunge uşor la 1.500 şi chiar la 2.000 de calorii, din chiflă, carne tocată, cartofi prăjiţi, suc cu zahăr şi maioneză. Un astfel de meniu furnizează în 15 minute porţia de calorii pe toată ziua, ceea ce poate conduce uşor la îngrăşare, pentru că în ziua respectivă, cu siguranţă, consumatorii au şi alte mese (şi din pacate destul de des sucuri cu zahăr, diferite tipuri de gustări tip «ronţăieli», deseori patiserii). Un alt dezavantaj este calitatea nutriţională. Astfel de meniuri au putini nutrienţi (substante nutritive, utile organismului) şi multe «calorii goale», provenite din zahăr, cereale ultraprocesate şi adaosuri, dintre care sarea este un adaos pregnant, care conduce şi la senzatie de foame, şi la alte efecte nocive asupra sanatatii“. Despre hot-dog, a vorbit medicul Delia Chira, de la Centrul Medical Asteco. „Cremvuştii au, ca orice mezeluri, un conţinut uriaş de aditivi şi potenţiatori de gust. De exemplu, conţin foarte mulţi nitraţi şi nitriţi de sodiu şi potasiu care, sub actiunea proteinelor, se transformă în substanţe toxice ce cresc riscul de cancer gastric. Mai mult, în doze mari, nitriţii blochează transportul oxigenului de către sange, afectând oxigenarea celor mai importante organe, consumul frecvent de mezeluri putând cauza complicaţii respiratorii, mai frecvente la bebeluşi şi copiii mici. Excesul de fosfaţi are consecinţe negative asupra metabolismului fosfo-calcic, blocând fixarea calciului, un element deosebit de important având în vedere procesul accelerat de creştere din primii ani de viaţă. Glutamatul monosodic, un potenţiator de gust extrem de frecvent în mezeluri, oferă acestora un gust bun care stimuleaza apetitul, avand consecinţe asupra curbei ponderale, obezitatea infantilă fiind în continuă crestere, influenţată atât de regimul alimentar, cât şi de sedentarism. În consecinţă, consumul de mezeluri se coreleaza cu creşterea riscului de obezitate, carenţe de vitamine şi minerale, alergii, iar pe termen lung, cu riscul de a dezvolta diferite tumori, în special cu localizare digestivă (gastric, colon, pancreas), dar chiar şi cu cancerul la sân/prostată“, a explicat medicul. Pizza, bomba calorică de fabricaţie italiană O pizza de peste 300 de grame asigură aproximativ jumătate din necesarul zilnic de calorii pentru un adult. „Pizza este în primul rând un aliment foarte bogat în calorii. Poate avea între 200 şi 300 de calorii la 100 de grame. O pizza întreagă are între 300-400 de grame, deci o masă cu o pizza întreagă poate aduce 1.200 de calorii pe zi, cam jumătate din necesarul caloric al unui adult sedentar“, a explicat nutriţionistul timişorean Carmen Vizman. Ingredientele folosite în mod obişnuit pentru prepararea atât de popularului aliment contribuie decisiv la statutul cu conotaţie negativă de „fast-food“ dobândit de pizza. „În ceea ce priveşte aportul de substanţe nutritive necesare organismului, acesta depinde de ingrediente, dar de obicei pizza cumpărată «la colţul străzii» nu aduce prea multe. Aluaturile sunt din făină albă, deci săracă în fibre, vitamine şi minerale, în schimb bogată în zaharuri cu absorbţie rapidă, care întreţin mai apoi pofta de dulce. Daca e cu salam sau cârnaţi, nu aduce proteine de calitate, care se găsesc normal în carne, ci grăsimi, nitriţi şi nitraţi, elemente prezente în mezeluri. Brânzeturile folosite de obicei au proteine, fiind lactate, dar au şi grăsimi multe. Ketchup-ul conţine foarte mult zahăr şi sare, iar conţinutul în substanţe bune (vitamine, licopen, etc) este mult scăzut. O bună alternativă sunt roşiile proaspete. Dacă pizza are şi compoziţie prăjită deasupra, aceasta se face de obicei în grăsimi“, a spus doctorul Carmen Vizman. În plus, dacă pizza este semipreparată, conţinutul în substanţe folositoare organismului este şi mai mic, iar cel în grăsimi şi zaharuri mai mare. Ca orice mâncare de tip „fast-food“ consumată în exces, şi pizza poate duce la obezitate şi, de acolo, la alte boli. „Aportul crescut de calorii, grăsimi şi zaharuri duce în timp la obezitate şi la toate bolile aduse de ea: cardio-vasculare, diabet, cancer, etc. În plus, dacă ingredientele din care este făcută sunt mezeluri, brânzeturi grase, făină albă rafinată şi sosuri semipreparate, aportul de substanţe «bune» de care organismul are nevoie este foarte scăzut, ajungându-se în final la o alimentaţie deficitară, lucru care se va reflecta negativ, pe termen lung, asupra stării de sănătate a organismului“, a mai spus nutriţionistul bănăţean. „Se poate face şi pizza «mai sănătoasă», din făină integrală sau spelta, cu carne, cu brânză şi legume proaspete, cu condimente şi mirodenii şi, desigur, consumată ocazional şi cu măsură“, a completat doctorul Vizman. Cât de dăunători sunt cartofii prăjiţi de la fast-food În general, nutriţioniştii nu se arată suporteri ai cartofului în alimentaţie, cu atât mai puţin ai faimoaselor porţii de cartofi prăjiţi, probabil cea mai comună componentă a meniului de tip fast-food. Cartoful intră în categoria feculentelor, în limbajul comun al specialiştilor în nutriţie, alimente săţioase datorită conţinutului ridicat de amidon. Are o valoare nutritivă mare, dar este şi nesănătos, în acelaşi timp. „Numărul de calorii ale cartofului se dublează în momentul prăjirii. În plus, mai sunt probleme şi cu grăsimile pentru prăjire, care se ard sau nu şi pot apărea astfel tot felul de probleme. La temperaturi mari, degradarea enzimelor este mult mai mare. Bineînţeles, este săţios, organoleptic plăcut, dar consumat în exces duce la îngrăşare. O vorbă din bătrâni spune despre cartof că este bun doar în comprese pentru îndepărtarea cearcănelor“, a explicat Voichiţa Mogoş, medic primar endocrinologie, diabet, boli nutriţie şi şeful Clinicii de Endocrinologie a Spitalului „Sfântul Spiridon“ Iaşi. Specialiştii în gastronomie cred, însă, că, bine gătit, cartoful poate fi o delicatesă. În cazul celui de fast-food există cel puţin trei potenţiale probleme. Prima ar fi legată de calitatea conservării. O practică cvasifolosită de administratorii bucătăriilor rapide este cumpărarea cartofilor gata conservaţi şi tăiaţi în formă de pai, vânduţi în marile lanţuri de hipermarketuri. Aceştia sunt supuşi, după tăiere, unui proces de blanşare, de sterilizare prin opărire. Operaţiunea duce la albirea cartofilor, dar şi la pierderea gustului proaspăt. Problema intervine, ulterior, la congelare, despre care există numeroase controverse. Printre altele, s-a speculat că accidente precum decongelarea şi recongelarea rapidă, care provoacă daune celulelor alimentului, sunt ascunse de marii producători. O a doua problemă este legată de aditivii folosiţi pentru conservarea şi îmbunătăţirea gustului cartofilor de fast-food. Există o mulţime de compuşi al căror control este greu de stabilit, la fel ca şi efectele eventual nocive ale acestora, pentru că, spre deosebire de orice aliment ambalat şi vândut la magazin, în cazul cartofilor de la fast-food producătorii nu sunt obligaţi să dea explicaţii clientului cu privire la conţinutul precis al acestora. Printre altele, în cartofii prăjiţi de la fast-food ar putea exista şi faimosul glutamat de sodiu, un amplificator de aromă, extras de regulă din algele marine. Experimentele făcute de-a lungul timpului au ajuns la concluzii precum acelea că, în cantităţi ridicate, glutamatul ar fi responsabil de mai multe boli cerebrale şi că ar cauza dependenţă faţă de alimentul în care este aditivat. A treia problemă priveşte uleiul folosit pentru prăjirea cartofilor. Majoritatea fast-food-urilor folosesc ulei de palmier, dar şi un ulei vegetal de tip industrial, compus din alimente care permit un punct de fum ridicat. Punctul de fum este temperatura după care uleiul începe să fumege, fapt care duce la schimbarea compoziţiei sale chimice, posibil în sens nociv, şi la alterarea gustului. În ecuaţia uleiului trebuie luate în considerare şi tipurile de grăsimi conţinute: monosaturate („grăsimile bune“, de care organismul are nevoie pentru absorbţia vitaminelor şi pentru funcţiile vitale),  polinesaturate (relativ sănătoase), saturate (total dăunătoare pentru sistemul cardiovascular, în special, din cauza procentului de colesterol conţinut) sau acizi graşi Omega-3 (efecte benefice pentru inimă şi sistemul cardiovascular, dar şi proprietăţi anti-inflamatorii). Punctul de fum variază între 100-110 grade Celsius şi peste 230 de grade Celsius. Uleiul de palmier, folosit în cele mai multe fast-food-uri inclusiv din România, se încadrează în categoria celor cu punct de fum foarte ridicat, de peste 230 de grade Celsius, dar conţine o gamă largă de grăsimi saturate, „rele“. În plus, obţinerea uleiului de palmier a fost contestată vehement de organizaţiile ecologiste, deoarece a dus la sacrificarea unor suprafeţe enorme de păduri. „Uleiul trebuie folosit la prăjire în 3-4, maxim 5 cicluri. Industrializarea a ajuns, însă, la un nivel atât de ridicat încât multe aspecte, inclusiv cel al numărului de cicluri de folosire a uleiului, sunt imposibil de controlat. Cartoful prăjit în baie de ulei este, totuşi, mai sănătos. Aceasta deoarece este introdus la o temperatură foarte ridicată, care nu suportă fluctuaţii, iar produsul nu se îmbibă atât de puternic cu grăsimi. Ce aş vrea să mai adaug este că marile controverse în privinţa fast-food-ului sunt legate de procesarea mâncărurilor, dar se ignoră un alt aspect problematic, acela că lanţurile de fast-fooduri se alimentează din surse discutabile“, a comentat Marius Cristian, critic gastronomic din Iaşi. 


La realizarea acestui grupaj au participat jurnaliştii Vali Silaghi, Cezar Pădurariu, Sînziana Ionescu, Remus Florescu, Ionuţ Ungureanu

Also known as MSG, short for mono-sodium glutamate 

or known as Ve-tsin. or E-621

its in VIRTUALLY any sause or crisps.. exept natrual flavour. 

A very interesting interview can be read here: www.naturalnews.com/020550.html

Educate yourselves.. my friends, you are what you eat!

Otravă ieftină 

 Vârstnicii mai ţin minte celebrele pacheţele sârbeşti "Vegeta", care dădeau gust magic mâncării. Nu era nicio magie, era GMS. DE ACELASI AUTOR Un eşec numit dorinţă Moarte opoziţiei constructive! Am minţit poporul cu televizorul Na, că a izbucnit scandalul alimentelor contaminate. De la lapte la peşte, de la legume la fructe, de la conserve la semipreparate, suspiciunea de pluteşte ca un nor otrăvit. Mai mult, printre rânduleţele microscopice care descriu un produs standardizat, consumatorii caută cu mirare, ciudă şi suspiciune celebrele E-uri, fără să ştie că nu acolo se ascunde duşmanul. Subproduse sau derivate, resturi şi înlocuitori îşi dau mâna pentru a sătura maţul consumatorului sărac. Mama mea îmi povestea că, la sfârşitul războiului, apăruse prin pieţe un soi de brânză cu amidon şi cretă. Ei bine, brânza cu/din înlocuitori s-a întors. Cei care se cred la adăpost de această bombă alimentară şi se laudă că se aprovizionează numai de "la ţăran" (de regulă, un ţăran sibian) ar trebui să caşte bine ochii. E plină România de "sibienii" care aduc produse "tradiţionale", dar numărul lor depăşeşte de vreo trei ori populaţia productivă a judeţului. Un amic băgat până peste cap în industria alimentară mi-a vândut "secretul" alimentaţiei "tradiţionale": comerciantul se duce la un angrosist cu marfă ieftină şi neverificată, cumpără, băiţuieşte produsul şi apoi îl vinde de două-trei ori mai scump, costumat ca la un festival de folclor. "În materie de alimentaţie, mi-a spus el, să n-ai încredere nici în mama. Că nici ea, săraca, nu ştie ce-ţi pune pe masă. Să ştii că marea brânză de Sibiu e produsă undeva, în Bulgaria. N-are nici măcar o căcărează de oaie!" Păi bine, bulgarii, fraţii noştri, grădinarii… S-a uitat la mine cu milă. Am dat exemplul brânzei şi peştelui. Dar să vezi laptele! Bine că stomacul n-are ochi. Amidonul se culcuşeşte în produsele ieftine, la fel de confortabil ca în cele scumpe, legănat de bacterii patogene. Mezelurile roze care rânjesc în rafturi sunt compuse, în marea lor majoritate, din mizerabilul MDM, potenţat de miticul glutamat de sodiu, care ascunde gustul oribil. E magic paté-ul care n-are ficat! Dar legumele? Munţii ăia de verde intens şi roşu aprins n-are treabă cu hrana, ci cu banul! Toate au cap compas consumatorul român, ăla sărac, foarte sărac, care caută cu disperare otravă ieftină. Cantitatea de pesticide garantează ieftinăciunea de la angrosist. Peştele? Puţină lume ştie că macroul cel mărunţel e un subprodus pentru conserve şi n-ar trebui să se găsească în hale. Iar peştele cel frumos şi îmbietor e, de cele mai multe ori, o mortăciune intrată în faza de "prospeţime de-a doua". Ş.a.m.d. Nimic din toate astea n-ar trebui să se-ntâmple, dacă România n-ar fi într-o cruntă suferinţă, dacă n-ar fi ţara lui Papură şi Bacşiş vodă. N-am fi aflat vreodată, decât accidental, despre ce se întâmplă, dacă n-ar fi apărut nişte inspectori pizdoşi la datorie, care au refuzat clasicul peşcheş. La un transport de un milion de euro e un mizilic să oferi 30-50.000. Fabricile şi făbricuţele supravieţuiesc ungând osia şi apărându-se cu certificate ISO la fel de valabile precum vămile româneşti. Falsificarea nu nicio o artă, e industrie. Analizele şi protecţia pre-productive sunt eliminate, pornind de la costuri. Asta e piaţa cu adevărat liberă. Costul, sărăcia şi TVA-ul criminal au impus această nenorocire. Scapă cine poate! Societatea va supravieţui, doar indivizii vor da în primire. Unde protecţia pe care statul o garantează cetăţeanului? Nu ştiu. Şi mă tem, tocmai pentru că nu ştiu.

Florin Iaru

..de vanzare!

GRABITI-VA! remaneti fara el.      Patriciu și-a scos iahtul la vânzare. Vezi cum arată bijuteria de 44 milioane de euro Inaugurat în primăvara anului 2011, alături de soția sa, Dana, dar și de fiicele Ana și Maria, cele care l-au inspirat să boteze vasul "Darlings Danama", Dinu Patriciu și-a scos bijuteria la vânzare pentru 44 milioane de euro. Omul de afaceri, Dinu Patriciu, încearcă să scape de investițiile costisitoare, care, după cât se pare, nu mai pot fi susținute financiar. După ce a scos la vânzare avioanele, Patriciu intenționează să scape și de iahtul "Darlings Danama", al cărui nume a fost inspirat de cele trei femei oficiale din viața miliardarului: Dana, soția cu care acum se afla ăn proces de divort, Ana și Maria, fetele provenite din prima căsnicie, cu Sabina. Iahtul este exclusivist, putând găzdui maxim 12 pasageri. Ca variante de cazare, există un apartament "master", cu punte privată, un apartament prezidențial și patru camera duble. Alte elemente spectaculoase ale iahtului sunt liftul din sticlă care face legătura între cele 4 nivele ale vasului, sala de fitness, dotată cu aparatură de ultima generație, și jacuzzi-ul de pe punte. De putin timp, iahtul este de vânzare, prețul afișat pe mai multe site-uri fiind pe măsura luxului debordant: 44 de milioane de euro!