|
vineri, iulie 27
joi, iulie 26
întărâtă-i drace!
Un personaj: Petre Roman
De curînd, într-o emisiune de televiziune, Petre Roman a preluat, cu obişnuita lui suficienţă, una dintre aberaţiile care circulă într-o „anumită parte a presei“ şi politicii româneşti: anume că imaginea proastă a ţării din ultimile două-trei săptămîni e rezultatul informaţiilor injuste trimise spre Europa şi spre lume în general de unii calomniatori autohtoni. Am tresărit, mai întîi pentru că e genul de afirmaţie pe care o repeta, la nesfîrşit, securitatea lui Ceauşescu. Dar dincolo de asta, mi s-a părut incredibil ca un fost ministru de Externe să aibă obtuzitatea şi lipsa de tact de a socoti că miniştrii, parlamentarii şi comisarii europeni îşi permit reacţii radicale, pe baza unor zvonuri „manipulatoare“ venite de la Gigi sau Nelu din Dămăroaia. Că ambasadele străine de la Bucureşti nu ştiu pe ce lume sînt, că, în general, marile instituţii ale UE şi ale ţărilor membre sînt nişte triste marionete ale „trădătorilor“ (băsescişti evident) din România. E nu doar o prostie, dar şi o ofensă adusă celor din a căror familie pretindem că vrem să facem parte.
Cu acest prilej, am zăbovit o clipă în preajma unui personaj care, vrînd-nevrînd, a avut un rol de jucat în România postrevoluţionară şi cu care, vrînd-nevrînd, m-am intersectat pe scena publică. Am crezut, multă vreme, că omul e mai curînd candid şi, la bază, benign. Avea un fel de entuziasm puber, un fel de spontaneitate juvenilă, o siguranţă de sine triumfalistă, care mi se păreau, în fond, semne de autenticitate. Nu-l cunoscusem înainte de 1989, dar alţii, care îl cunoşteau, încercau să mă prevină că individul nu e tocmai în regulă. Astăzi ştiu că aveau dreptate. Privind îndărăt, nu pot să nu recapitulez o sumedenie de momente în care inarticularea lui morală şi, îndrăznesc să spun, precaritatea lui intelectuală şi-au dat întreaga măsură. Se spunea adesea despre el că minte de îngheaţă apele. Aveam obiceiul să-l apăr. Dar un amic a găsit o definiţie mai subtilă a derapajelor lui: „Petre Roman nu minte, dar are o sinceritate de fiecare clipă. Asta înseamnă că, deşi e în stare să spună de fiecare dată altceva, crede, de fiecare dată, sincer, că spune adevărul“.
Petre a fost cel care a blocat intrarea regelui în ţară, în decembrie 1990, motiv pentru care mi-am prezentat demisia din guvernul său. Nu pentru că eram monarhist, ci pentru că procedura fusese grosolană şi inutilă. Cine se băga în faţă să strîngă cald mîna regelui de curînd, cu ocazia discursului său din Parlament? Petrică. Petre Roman era prim-ministru în timpul mineriadei. M-a întrebat, la un moment dat, în iureşul evenimentelor, la telefon, dacă am observat ce instinct admirabil au minerii; cum ştiu ei să identifice sediile liberalilor şi ale ţărăniştilor fără să-i ajute nimeni. Cine vorbeşte azi de „oribila“ mineriadă? Petrică. L-am văzut tăcînd mîlc, la Antena 3, cînd un activist agitat îmi reproşa mie mineriadele, ca şi faptul de a fi acceptat să fiu coleg de guvern cu doi miniştri care aveau „mîinile pătate de sînge“ (Stănculescu şi Chiţac). Ambii numiţi de Petre Roman. Mi se reproşa şi că, spre deosebire de Mihai Şora, nu mi-am dat demisia după 13-15 iunie 1990. Petrică a tăcut mîlc. El ştia că nu Şora şi-a dat demisia, ci că el, Roman, l-a demis, între altele pentru că luase partea studenţilor. Eram într-o vizită oficială în China, cînd Petre Roman m-a sunat să-mi reproşeze că Ministerul Culturii a finanţat filmul despre Piaţa Universităţii. Cine e, azi, aproape un „tovarăş de drum“ al Pieţei? Petrică. La începutul anilor ’90, discursul lui Roman despre Iliescu era discursul unui îndrăgostit. Încerca să-mi explice că preşedintele nostru e mult mai interesant decît Havel. Cine a devenit un anti-iliescist feroce? Petrică. Lui i se datorează apariţia pe scena presei noastre a gazetei România Mare („Trebuie să recunoşti – mi-a spus odată, în drum spre Sinaia – că, orice s-ar spune, şi Barbu şi Vadim sînt foarte talentaţi“). Cine e azi un „liberal“ activ, mereu la luptă (la televiziunea dlui Voiculescu)? Petrică. Cînd eram la Externe, mi-l dădea mereu de exemplu pe Traian Băsescu, pentru eficienţa şi radicalitatea lui. Cînd Băsescu a demisionat din Guvernul Ciorbea, mi-a cerut să demisionez şi eu, din solidaritate cu ceilalţi miniştri PD (deşi nu eram membru de partid). Cine mănîncă azi pe pîine fiecare oscior al lui Băsescu? Petrică.
L-am auzit spunînd că între noi a fost mai mult o prietenie „intelectuală“. E cam tare. Cultura lui Petrică e o cultură de sub-inginer. Am o mulţime de poveşti amuzante despre asta. (Credea, de pildă, că sediul din Aleea Modrogan e construit pe vremea lui Brâncoveanu. Cînd l-am contrazis, m-a întrebat, iritat: „de unde ştii?“). Mă distrez copios cînd pic, uneori, pe editorialele sale din Jurnalul naţional. Toate manevrează nume mari: „cum zicea şi Hegel“, „Tacitus a spus“, „David Hume era de părere“ etc. „Prostimea“ ar putea crede că Petrică e scufundat, zi şi noapte, în metafizică. Personajul nu realizează că invocă autori şi cărţi despre care nu ştie nimic temeinic şi că Google sau antologiile de citate nu sînt o sursă de cultură adevărată. În fapt, e un caz tipic de semidoctism ţanţoş. A cita din autori pe care nu i-ai citit şi pe care nu-i stăpîneşti e un fel de a-ţi vopsi părul, crezînd că nimeni nu observă.
Supărat că i-am servit, la telefon, două epitete severe, P. Roman s-a grăbit să vorbească, în nu ştiu ce publicaţie, despre caracterul meu „slab“. Petrică, să-ţi spun ceva: mai bine să ai un caracter slab, decît să n-ai caracter deloc.
Andrei PLEŞU
______________________
Andrei Pleşu nu are soluţie
Când în urmă cu trei luni şi pentru prima oară citeam uluit scrisoarea lui Andrei Pleşu către Nicolae Ceauşescu, un sentiment de prietenie şi admiraţie pentru el s-a năruit fără voia mea. M-am exprimat cu toată grija de care eram capabil, fără să-l acuz, dar constatând din chiar conţinutul scrisorii că el făcuse o „mărturisire” Securităţii în legătură cu activitatea membrilor „grupului de meditaţie transcedentală”. Am primit un telefon furios şi cuvinte dintre cele mai jignitoare de la Andrei Pleşu şi apoi telefonul trântit mai înainte ca eu să pot spune vreun cuvânt. Au urmat câteva deziceri publice de mine în termeni insultători. Am scris atunci un mic text intitulat „Andrei Pleşu – un caracter slab” care circulă pe internet. Acum câteva zile, Andrei Pleşu a încercat să rescrie istoria mea politică uitând cu desăvârşire de a lui. El nu şi-a dat demisia în momentul episodului venirii Regelui Mihai I cu prilejul Sărbătorii Paştelui din 1990 şi dovada clară este că a continuat să fie ministru până la mineriada din septembrie 1991. Ar fi fost potrivit să-şi dea demisia din funcţia de „aplaudac” a lui Băsescu când acesta l-a „executat” politic pe acelaşi suveran anul trecut. El a continuat, demn, să-l susţină pe Băsescu. În momentul mineriadei din 13-15 iunie 1990, Andrei Pleşu era ministru şi ar fi putut foarte simplu, în lumina acuzaţiilor dure pe care mi le aduce acum, să nu-şi dorească şi să nu devină din nou ministru în guvernul liber ales de Parlament după mineriadă. Spre deosebire de el, eu cred în continuare că prezenţa sa în guvernul Roman a fost necesară şi pozitivă. Nu mai e cazul să spun că la acea oră n-aveam habar de scrisoarea sa către Ceauşescu. După câţiva ani, a urmat numirea lui Andrei Pleşu la propunerea mea, în funcţia de ministru de externe, ca reprezentant în guvern a Partidului Democrat, deşi el nu era membru al acestui partid. M-a anunţat ferm că urmează să se înscrie în Partidul Democrat, lucru pe care nu l-a făcut şi pe care nici nu i l-am reproşat.
În fapt, finalul articolului scris de Andrei Pleşu împotriva mea arată clar ce-l doare: prăpastia care se cască între statutul asumat de disident anti-ceauşist şi turnătoria la Securitate documentată în chiar scrisoarea lui către Ceauşescu.
Pe baza culturii mele de profesor universitar şi cu titlul de doctor în ştiinţe a Universităţii din Toulouse n-am cum să nu constat că, matematic vorbind, problema lui Andrei Pleşu n-are soluţie.
Petre Roman
P.S. Din straturile joase ale culturii mele ştiu că „Minima Moralia” este o lucrare scrisă, în plin război şi Holocaust, de marele filozof german Theodor W.Adorno, lucru pe care Andrei Pleşu nu l-a menţionat niciodată în lucrarea sa cu acelaşi titlu.
________________________
Un alt personaj: Andrei Pleșu
Acuma dvs. sunteți cam așa: ați avut o părere bună despre Petre Roman, acuma spuneți că e un șarlatan (sper să nu fiu cenzurat pt că tot ce descrieți aici se cheamă șărlătănie) Emil Constantinescu, ați fost și cu el la guvernare, dar, mai nou,într’un interviu recent îl desființați și’l faceți prost (iarăși nu folosiți cuvântul dar îl încadrați în definiție). De Iliescu nu mai zic. Ați fost dar în toate guvernnările demnitar și toți foștii dvs șefi sunt acum nefrecventabili.
DE CE V’AȘ CREDE CĂ LA BĂSESCU AȚI AVUT MÂNĂ BUNĂ? (alminteri deja v’ați lepădat cumva și de el dar cu nuanța că e totuși răul cel mai mic pe care îl preferați, e ”Cocoșilă”, ca să vă citez exact).
Oricum ideea e că din toată opera dvs de la Dilema și Adevărul rezultă LIMPEDE (și, indirect, o RECUNOAȘTEȚI) că NU VĂ PRICEPEȚI DELOC SĂ EVALUAȚI OAMENII... Drept urmare dați’mi un argument să iau de bun ce’mi spuneți în prezent. De exemplu, noul dvs star politic e MRU, acum îl lăudați. OK, hai să’l votăm pe dumnealui...dar n’aș vrea să’mi spuneți peste 5-10 ani că i’ați luat apărarea și el defapt minte sau e sărac cu duhul...
Mici inconsistente
”Am tresărit, mai întîi pentru că e genul de afirmaţie pe care o repeta, la nesfîrşit, securitatea lui Ceauşescu...”
Asta nu’nseamnă că nu e adevărată din punct de vedere logic...adică dacă facem / spunem ceva ce’a făcut și securitatea e din start greșit... exact ca principiul, tot pleșuvian, ”dacă critici capitalismul înseamnă că ești nostalgic sau spui că ar fi mai bun comunismul”....
”îşi permit reacţii radicale, pe baza unor zvonuri „manipulatoare“ venite de la Gigi sau Nelu din Dămăroaia. Că ambasadele străine de la Bucureşti nu ştiu pe ce lume sînt, că, în general, marile instituţii ale UE şi ale ţărilor membre sînt nişte triste marionete ale „trădătorilor“ (băsescişti evident) din România. E nu doar o prostie, dar şi o ofensă adusă celor din a căror familie pretindem că vrem să facem parte”
Hai să vedem CONCRET, CE REACTII AU AVUT SI DACA AU FOST CORECTE LEGAL că așa putem să perorăm în van luni și ani întregi. ”În chestie” dle Pleșu, să vedem ce au cerut și ce se putea cere. Se putea cere unui președinte să nu'și exercite un prerogativ dat de constituție? UNDE SCRIE AȘA CEVA în tratatele Europene. deci înțeleg că singurul dvs argument e că Europa nu se poate păcăli. Bine că spuneați că dna Walbright (scuze daca i'am stalcit numele) nu știa că sârbii sunt ortodocși. Parcă dvs scriați despre ce naivități grosolane au șefii de state importante...acuma nu, toți sunt beton la informație acurată...
”Se spunea adesea despre el că minte de îngheaţă apele. Aveam obiceiul să-l apăr. Dar un amic a găsit o definiţie mai subtilă a derapajelor lui: „Petre Roman nu minte, dar are o sinceritate de fiecare clipă. Asta înseamnă că, deşi e în stare să spună de fiecare dată altceva, crede, de fiecare dată, sincer, că spune adevărul“.
Spre deosebire de dl Roman, Băsescu a mințit de au înghețat apele la tv, adică există probe televizate ale minciunilor sale. Niciodată n’ați spus asta despre el...deși înclin să cred că amicul care v'a sugerat definiția îl viza pe Băsescu...
Numitul Natafletz
__________________________
Aquila non capit muscas
Asa spuneau latinii si aveau dreptate. Din doua una Dle Plesu: fie vreti sa-l ridicati in grad pe Dl. Petre Roman fie ati tras o concluzie despre propria persoana si vreti sa ne-o impartasiti. As prefera sincer sa va "aud" vorbind despre ingeri si nu despre pamanteni. Dumneavoastra decideti.
Acsinte Alexei
__________________________
Hidroelectrica1,3 mild Euro
Hidroelectrica1,3 mild Euro, Alro Slatina, Posta Romana, Loteria, Nuclearelectrica contracte achizitii, talhariile imobiliare pdl-iste multe, Rosia Montana incercare,Cuprumin incercare, casa din Mihaileanu, cash 280000$ vila, cash 80000 masina Elena, 800000 apartament Ioana, genti peste 25000 euro Elena, Sali sport la sate, stadioane, piscina 2 mil Ungaria 4 mil Romania ,justitia controlata, mafia blejnar, vama constanta fratele, taieri salarii concomitent cu cresterea cheltuielilor bugetare, imprumuturi istorice concomitent cu prabusirea economiei, cresterea TVA, nediscutarea si renuntarea basista la datoria istorica a Germaniei catre Romania 17 mild euro, udrea cocos, videanu, blaga castiga 300000 euro la bursa, berceanu, boureanu afaceri cu statul, flutur, autostrazi la cele mai mari preturi din lume, intimidarea adversarilor politici prin arest Patriciu, Becali, cumpararea massmediei si/sau controlul acesteia in afara de trustul intact - tot, manipulari incredibile si numeroase de diverse genuri - ultima manipulare :lovitura de stat prin parlament si cu referendum sic, folosirea structurilor statului pentru interese de partid, bani publici pentru campanie Elena, Elena europarlamentar, achizitie sigla turistica, anastase numarare frauduloasa, anastase masina de 80000 de euro, cumparare de parlamentari, cumparare de primari, inventarea punr, colonei fara armata facuta, complicitatea intelectualilor interesati, inchiderea spitalelor, alungarea medicilor si operatii in strainatate, invrajbirea intregii Romanii, opozitia lui Basescu minoritar fata de majoritatea parlamentara etc. Salata pe care am scris-o este o mica parte din ceea ce a fost distrugerea economiei nationale. Dezastrul a fost patronat! In timpul asta noi ne ocupam de petrica roman si de plagiatul lui ponta. Continutul, nu forma, conteaza. Vorbim despre fapte importante comise. Nici macar nu mai conteaza cine le spune si cum sunt spuse atata timp cat
sunt adevarate . La hidroelectrica s-a produs o paguba de 5 ori mai mare decat economia pe care a generat-o taierea pensiilor . Avem aici o crima impotriva poporului roman. Deci, dl. Plesu , ce mai face si spune petrica roman?
Dumitrescu Razvan
___________________________
ministrul lui Roman
Aţi început să ne revelaţi parte din memorii, precum Casanova la senectute, instalat în castelul din Boemia. Azi vă ocupaţi de Petre Roman. Îmi reamintesc că prima din demnităţile de ministru le-aţi exercitat în guvernul Roman. Apoi, după experienţa nefastă cu Severin, PD condus de Petre Roman v-a propus la Externe prin 1997 dacă nu mă înşel. În toate demnităţile pe care le-aţi deţinut v-aţi descurcat cu inteligenţă, competenţă şi umor. Iată că distanţa în timp faţă de vremurile când vă exercitaţi acele demnităţi vă dau o perspectivă uşor diferită. Să fie de vină vârsta, oare? Sunteţi mai ţâfnos, mai răutăcios, mai îmbufnat pe cei cu care aţi lucrat. Să ştiţi că politicianul cel mai negru în cerul gurii şi aici vorbesc de Traian Băsescu nu are declaraţii despre Petre Roman, rele sau bune. Martoră mi-e o explorare pe Google. Probabil că şi la acest politician acţionează o limită, Petre Roman a fost naşul lui politic, l-a încurajat să urce pe scara ierarhiilor politice şi văd că acest lucru Băsescu nu-l uită.
Iar memoriile dumneavoastră capătă aerul din ce în ce mai de Istoria Secretă a lui Procopius din Cezarea.
joenegut
__________________________
Doi derbedei, se balacaresc si arunca cu noroi unul in altul . E greu sa spui care e mai jigodie dintre ei dar probabil ca "a tunat si i-a adunat" e expresia ce se potriveste.
Ana
_________________________
Nu vad niciun motiv sa inlocuiesc un berbec cu doua gaste
Nu voi merge la referendum. Niciunul din motivele pentru care nu voi merge nu poate fi definit ca 'boicot'. Nu merg mai intai pentru ca a merge la referendum e un drept nu o obligatie si pot sa-mi exercit drepturile cum cred eu de cuviinta...
Suspendarea presedintelui n-a fost solid argumentata si prin urmare nu s-a impus pe agenda mea cetateneasca...
Un al treilea motiv este ca m-am plictisit sa tot aleg in Romania 'raul cel mai mic'. Refuz sa ma las manevrat de ura si orgolii personale. Nu vad niciun motiv sa inlocuiesc un berbec cu doua gaste. Nu mi se pare ca o asemenea inlocuire e o prioritate a tarii.
Andrei Plesu
________________________
Prima scrisoare a lui Andrei Pleşu către tov. Nicolae Ceauşescu
Stimate tovarase Secretar General al Partidului,
Ma numesc Andrei Gabriel Plesu si sunt de profesie istoric si critic de arta. Din 1971, cand mi-am incheiat studiile, si pana astazi am inteles sa-mi fac profesiunea cu toata seriozitatea, punandu-ma, cu intreaga mea putere de munca, in slujba artei si culturi romanesti. Am publicat un mare numar de studii si articole in presa curenta am realizat mai multe serii de emisiuni la radio si televiziune si sunt autorul a trei carti, bine primite atat de publicul larg, cat si de specialisti. In istorie, dupa o specializare de aproape doi ani in Republica Federala Germana. In timpul acestei specializari , am tinut la Bonn, Dusseldorf si Dortmund mai multe conferinte despre arta romaneasca, socotind ca este datoria mea de onoare sa o fac cunoscuta si apreciata pretutindeni, la adevarata ei valoare. In 1981 mi s-a decernat premiul pentru critica al Uniunii artistilor Plstci ti, in acelasi an, premiul pentru eseu al Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti. Am avut cinstea sa-mi reprezint tara, cu comunicari de specialitate, la felurile congrese si reuniuni internatinale (Berlin-Est, Weimar, Jakarta etc.). Ca secretar al sectiei de critica a Uniunii Artistilor Plastci, am participat la organizarea mai multor expozitii de arta romanesca, in fata si in strainatate.
Am intrat in Partidul Comunist Roman la varsta de 19 ani (1968) si, atat pe linie obsteasca (CA ORGANIZATOR DE GRUPA DE PARTID), cat si pe line profesionala ( ca cercetator la Institutul de Istiria Artei al Academiei de Stiinte Sociale si Politicesi, apoi ca lector universitar la Facultatea de Arte Plastice “N. Grigorescu”) m-am straduit, in ciuda unei sanatati precare ( care ma obliga sa stau, de cativa ani, sub constanta supraveghere medicala), sa fac totul pentru a fi la inaltimea exigentelor epocii noastre, ale politicii noastre din ultimii ani.
Va rog, stimate tovarase Secretar General, sa nu luati raportul de activitate de mai sus drept o lipsa de modestie. El e bilantul firesc de munca al oricarui roman care vrea sa-si serveasca tara cum se cuvine. In lumina acestui bilant, veti intelege cat pot fi de mahnit sa constat ca, dintr-o data, in urma unei imprejurari pe care nu o pot socoti decat accidentala, sunt pus in afara partidului “sectant” si dezlantuit din invatamant si cercetare.
Am avut, intr-adevar ghinionul de a participa cu doi ani in urma , la o conferinta (incluzand o parte teoretica si una practica), ce a avut loc la Institutul de Psihologie si Pedagogie pe tema “meditatiei trancendratale”. Conferinta – la care m-am dus pe linia unei firesti curiozitati intelectuale – mi s-a parut neinteresanta sub raport stiintific, drept care nu am mai frecventat niciuna din urmarile ei , mai mult chiar: am avut ocazia, la scurt timp dupa aceea, sa aduc la cunostinta unui lucrator al Ministerului de Interne opinile mele critice privind “meditatia trancendratala”.
In rezumat, fapta de care sunt vinovat se reduce la audierea unei conferinte publice, organizata intr-un cadru perfect oficial, o conferinta despre care nu aveam motive sa cred ca s-ar desfasura fara aprobarile de rigoare. Cat despre chestionarul pe care l-am completat – ca toti cei de fata – in timpul conferintei, nu se rererea decat la date strict medicale si nu cuprindea niciun angajament de nuanta politica sau religioasa, care sa contarazica adeziunile mele reale la statutul PCR si la Constitutia tarii. Am fost lamurit, ulterior, ca “meditatia transcendretala”, ca organizatie internationala, implica unele aspecte profund negative , de care insa nu putem avea cunostinta acum doi ani, ca urmare a unui singur contact cu reprezentantul ei. Amintind ca pot fi sanctional, totusi, pentru o momentana lipsa de vigilenta, mi se pare, in acelasi timp, greu de acceptat ca ca sanctiunea sa aiba caracterului unui condamnari atat de drastice, ducand nu numai la totala descreditarea politica, ci si la descalificarea mea profesionala. Intre culpa mea reala si consecintele ei imediate ca o uriasa disproportiune care, in spiritul echitatii cu care ne-a obisnuit conducerea noastra de partid si de Stat nu poate sa fie corectata.
Ranit sufleteste de spulberarea intr-o clipa, a atator ani de eforuri entuziaste, si de anularea tuturor proiectelor mele viitoare (legitime la 33 de ani) apelez, tovarase Secretar General la dreapta dumnevoastra omeneasca, rugandu-va sa dispuneti rediscutarea cazului meu, in datele lui obiective. Va asigur ca tot ce doresc e sa-mi dovedesc, in continuare, ca si pana acum, buna-credinta loialitatea fata de tara, participand la procesul de afirmare a valorilor noastre pe plan universal.
Va multumesc,
Andrei Gabriel Plesu
25 mai 1982
_________________________
A doua scrisoare a lui Andrei Pleşu către tov. Nicolae Ceauşescu
Stimate tovarase Secretar General
Pentru o mai buna informare asupra imprejurarilor in care am luat cunostinta de “meditatia transcendentala”, fac urmatoarele precizari: In ianuarie 1981, cand functionam ca lector universitar al Institutului de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu”, am fost convocat telefonic la Institutul de Psihologie si Pedagogie pentru a audia o conferinta de orientalistica. Invitatia era fireasca, intrucat era cunoscut indeobeste interesul meu pentru artele orientale. Conferinta la care am fost invitat a avut loc intr-un cadru oficial, in prezenta conducatorilor Institutului de Psihologie si a numeroase personalitati ale stiintei si culturii noastre. Nimic nu ma putea face sa ma indoiesc de perfecta legalitate a conferintei in cauza, care, de altfel, ne-a fost prezentata, de la bun inceput, drept un “program experimental” aprobat ca atare de Ministerul Educatiei si Invatamantului si de C.N.S.T. Conferentiarul a declarat ca doreste sa puna la indemana publicului o metoda practica de relaxare, inspirata din filosofia indiana si lipsita de orice implicatii religioase. Aratand ca metoda pe care ne-o va impartasi trebuie adaptata de la caz la caz, pentru fiecare individ in parte, conferentiarul ne-a cerut, in continuare, sa raspundem unui chestionar care sa-i furnizeze principalele noastre date biologice. Chestionarul nu cuprindea decat intrebari cu caracter medical si transmitea altora metoda de relaxare capatata (“mantra”), intrucat, prost aplicata, ea putea deveni daunatoare. Acestei parti teoretice a conferintei, i-a urmat, a doua dimineata, in aceeasi institutie, partea practica. In cadrul unei intalniri individuale, ni s-a transmis procedeul concret ce urma a fi folosit de fiecare din noi, in vederea relaxarii. Pentru a beneficia de aceasta intalnire, individuala, ni s-a cerut o taxa de 100 de lei (specificandu-se ca banii sunt destinati Casei Copilului) si cateva fructe si flori, in semn de omagiu pentru initiatorul metodei cu pricina. Odata intrat in incaperea intalniri individuale cu conferentiarul, am constatat ca, inainte de a-mi transmite “mantra”, el practica un scurt ritual ce cert aspect rligios. Aspectul discutabil al acestui ritual precum si faptul, constatat ulterior, ca asa zisa “mantra” individuala se dadea, nediferentiat, mai multor subiecti, m-au convins de lipsa de temei stiintific a intregului program si de incompatibilitatea lui cu interesele si convingerile mele. Drept care n-am mai participat la nici o alta sedinta.
In concluzie:
1. La data participarii mele la conferinta Institutului de Psihologie, nu puteam sti ce, “dedesupturi” are “meditatia trancedentala” si nu puteam banui ca ea e gazduita de o institutie oficiala, fara aprobarile de rigoare. De aceea nu am ezitat sa audiez conferinta.
2. Elementele cu caracter religios pe care le-am constatat in timpul partii practice a conferintei m-au contrariat si m-au decis sa abandonez prompt experimentul. Nu puteam insa sa stiu in ce consta intalnirea individuala, ininte de lua parte la ea, intrucat nu ni s-a comunicat dinainte cum va decurge respectiva intalnire.
3. Chestionarul semnat de mine nu mi s-a parut a contine date care sa intre in contradictie cu loialtatea mea fata de partid si de stat. De altfel, n-am tainuit continutul lui (si asa-numita “mantra”) de indata ce am avut prilejul sa relatez unui lucrator al Ministerului de Interne toate informatiile cuprinse si in prezentul memoriu.
Acum, cand la aproape doi ani dupa evenimentele relatate mai sus “meditatia transcedentala” a fost demascata ca secta cu o activitate diversionista, imi dau foarte bine seama de gravitatea implicarii mele, fie si de moment, in demonstratia experimentala de la Institutul de Psihologie. Si daca in contextul din ianuarie 1981, nu imi pot gasi o vina obiectiva pentru participarea la conferinta, in perspectiva timpului si in urma lamuririlor suvenite de atunci cu privire la adevarata fata a conf. Stoian, inteleg ce consecinte nefaste putea avea lipsa mea de vigilenta din 1981. Este totusi de la sine inteles ca daca as fi stiut atunci ceea ce stiu astazi despre “meditatia transcendentala”, n-as fi intarziat nicio clipa in sala de conferinta si as fi adus la cunostinta organizatiei de baza opiniile mele critice. Sunt perfect constient ca – potrivit recentei expuneri a Presedintelui tarii la Plenara largita a C.C. al P.C.R. din 1 iunie a.c. – trebuie sa facem totul pentru a preveni manevrele celor care, la adapostul unor manifestari sectante, “vor sa abata omenirea de la problemele majore - fundamentale ale lumii de azi”. Vreau sa sper ca punandu-se in cumpana bunele mele intentii, activitatea mea de pana acum pe de o parte si, pe de alta, lipsa de vigilenta de care am dat dovada, Conducerea de Partid si de stat va so coti ca imi poate acorda sansa sa ma reabilitez, pentru a contribui pe mai departe – dupa puterile mele – la edificarea culturii romanesti contemporane.
Va multumesc,
Andrei Gabriel Plesu
3 iunie 1982
De curînd, într-o emisiune de televiziune, Petre Roman a preluat, cu obişnuita lui suficienţă, una dintre aberaţiile care circulă într-o „anumită parte a presei“ şi politicii româneşti: anume că imaginea proastă a ţării din ultimile două-trei săptămîni e rezultatul informaţiilor injuste trimise spre Europa şi spre lume în general de unii calomniatori autohtoni. Am tresărit, mai întîi pentru că e genul de afirmaţie pe care o repeta, la nesfîrşit, securitatea lui Ceauşescu. Dar dincolo de asta, mi s-a părut incredibil ca un fost ministru de Externe să aibă obtuzitatea şi lipsa de tact de a socoti că miniştrii, parlamentarii şi comisarii europeni îşi permit reacţii radicale, pe baza unor zvonuri „manipulatoare“ venite de la Gigi sau Nelu din Dămăroaia. Că ambasadele străine de la Bucureşti nu ştiu pe ce lume sînt, că, în general, marile instituţii ale UE şi ale ţărilor membre sînt nişte triste marionete ale „trădătorilor“ (băsescişti evident) din România. E nu doar o prostie, dar şi o ofensă adusă celor din a căror familie pretindem că vrem să facem parte.
Cu acest prilej, am zăbovit o clipă în preajma unui personaj care, vrînd-nevrînd, a avut un rol de jucat în România postrevoluţionară şi cu care, vrînd-nevrînd, m-am intersectat pe scena publică. Am crezut, multă vreme, că omul e mai curînd candid şi, la bază, benign. Avea un fel de entuziasm puber, un fel de spontaneitate juvenilă, o siguranţă de sine triumfalistă, care mi se păreau, în fond, semne de autenticitate. Nu-l cunoscusem înainte de 1989, dar alţii, care îl cunoşteau, încercau să mă prevină că individul nu e tocmai în regulă. Astăzi ştiu că aveau dreptate. Privind îndărăt, nu pot să nu recapitulez o sumedenie de momente în care inarticularea lui morală şi, îndrăznesc să spun, precaritatea lui intelectuală şi-au dat întreaga măsură. Se spunea adesea despre el că minte de îngheaţă apele. Aveam obiceiul să-l apăr. Dar un amic a găsit o definiţie mai subtilă a derapajelor lui: „Petre Roman nu minte, dar are o sinceritate de fiecare clipă. Asta înseamnă că, deşi e în stare să spună de fiecare dată altceva, crede, de fiecare dată, sincer, că spune adevărul“.
Petre a fost cel care a blocat intrarea regelui în ţară, în decembrie 1990, motiv pentru care mi-am prezentat demisia din guvernul său. Nu pentru că eram monarhist, ci pentru că procedura fusese grosolană şi inutilă. Cine se băga în faţă să strîngă cald mîna regelui de curînd, cu ocazia discursului său din Parlament? Petrică. Petre Roman era prim-ministru în timpul mineriadei. M-a întrebat, la un moment dat, în iureşul evenimentelor, la telefon, dacă am observat ce instinct admirabil au minerii; cum ştiu ei să identifice sediile liberalilor şi ale ţărăniştilor fără să-i ajute nimeni. Cine vorbeşte azi de „oribila“ mineriadă? Petrică. L-am văzut tăcînd mîlc, la Antena 3, cînd un activist agitat îmi reproşa mie mineriadele, ca şi faptul de a fi acceptat să fiu coleg de guvern cu doi miniştri care aveau „mîinile pătate de sînge“ (Stănculescu şi Chiţac). Ambii numiţi de Petre Roman. Mi se reproşa şi că, spre deosebire de Mihai Şora, nu mi-am dat demisia după 13-15 iunie 1990. Petrică a tăcut mîlc. El ştia că nu Şora şi-a dat demisia, ci că el, Roman, l-a demis, între altele pentru că luase partea studenţilor. Eram într-o vizită oficială în China, cînd Petre Roman m-a sunat să-mi reproşeze că Ministerul Culturii a finanţat filmul despre Piaţa Universităţii. Cine e, azi, aproape un „tovarăş de drum“ al Pieţei? Petrică. La începutul anilor ’90, discursul lui Roman despre Iliescu era discursul unui îndrăgostit. Încerca să-mi explice că preşedintele nostru e mult mai interesant decît Havel. Cine a devenit un anti-iliescist feroce? Petrică. Lui i se datorează apariţia pe scena presei noastre a gazetei România Mare („Trebuie să recunoşti – mi-a spus odată, în drum spre Sinaia – că, orice s-ar spune, şi Barbu şi Vadim sînt foarte talentaţi“). Cine e azi un „liberal“ activ, mereu la luptă (la televiziunea dlui Voiculescu)? Petrică. Cînd eram la Externe, mi-l dădea mereu de exemplu pe Traian Băsescu, pentru eficienţa şi radicalitatea lui. Cînd Băsescu a demisionat din Guvernul Ciorbea, mi-a cerut să demisionez şi eu, din solidaritate cu ceilalţi miniştri PD (deşi nu eram membru de partid). Cine mănîncă azi pe pîine fiecare oscior al lui Băsescu? Petrică.
L-am auzit spunînd că între noi a fost mai mult o prietenie „intelectuală“. E cam tare. Cultura lui Petrică e o cultură de sub-inginer. Am o mulţime de poveşti amuzante despre asta. (Credea, de pildă, că sediul din Aleea Modrogan e construit pe vremea lui Brâncoveanu. Cînd l-am contrazis, m-a întrebat, iritat: „de unde ştii?“). Mă distrez copios cînd pic, uneori, pe editorialele sale din Jurnalul naţional. Toate manevrează nume mari: „cum zicea şi Hegel“, „Tacitus a spus“, „David Hume era de părere“ etc. „Prostimea“ ar putea crede că Petrică e scufundat, zi şi noapte, în metafizică. Personajul nu realizează că invocă autori şi cărţi despre care nu ştie nimic temeinic şi că Google sau antologiile de citate nu sînt o sursă de cultură adevărată. În fapt, e un caz tipic de semidoctism ţanţoş. A cita din autori pe care nu i-ai citit şi pe care nu-i stăpîneşti e un fel de a-ţi vopsi părul, crezînd că nimeni nu observă.
Supărat că i-am servit, la telefon, două epitete severe, P. Roman s-a grăbit să vorbească, în nu ştiu ce publicaţie, despre caracterul meu „slab“. Petrică, să-ţi spun ceva: mai bine să ai un caracter slab, decît să n-ai caracter deloc.
Andrei PLEŞU
______________________
Andrei Pleşu nu are soluţie
Când în urmă cu trei luni şi pentru prima oară citeam uluit scrisoarea lui Andrei Pleşu către Nicolae Ceauşescu, un sentiment de prietenie şi admiraţie pentru el s-a năruit fără voia mea. M-am exprimat cu toată grija de care eram capabil, fără să-l acuz, dar constatând din chiar conţinutul scrisorii că el făcuse o „mărturisire” Securităţii în legătură cu activitatea membrilor „grupului de meditaţie transcedentală”. Am primit un telefon furios şi cuvinte dintre cele mai jignitoare de la Andrei Pleşu şi apoi telefonul trântit mai înainte ca eu să pot spune vreun cuvânt. Au urmat câteva deziceri publice de mine în termeni insultători. Am scris atunci un mic text intitulat „Andrei Pleşu – un caracter slab” care circulă pe internet. Acum câteva zile, Andrei Pleşu a încercat să rescrie istoria mea politică uitând cu desăvârşire de a lui. El nu şi-a dat demisia în momentul episodului venirii Regelui Mihai I cu prilejul Sărbătorii Paştelui din 1990 şi dovada clară este că a continuat să fie ministru până la mineriada din septembrie 1991. Ar fi fost potrivit să-şi dea demisia din funcţia de „aplaudac” a lui Băsescu când acesta l-a „executat” politic pe acelaşi suveran anul trecut. El a continuat, demn, să-l susţină pe Băsescu. În momentul mineriadei din 13-15 iunie 1990, Andrei Pleşu era ministru şi ar fi putut foarte simplu, în lumina acuzaţiilor dure pe care mi le aduce acum, să nu-şi dorească şi să nu devină din nou ministru în guvernul liber ales de Parlament după mineriadă. Spre deosebire de el, eu cred în continuare că prezenţa sa în guvernul Roman a fost necesară şi pozitivă. Nu mai e cazul să spun că la acea oră n-aveam habar de scrisoarea sa către Ceauşescu. După câţiva ani, a urmat numirea lui Andrei Pleşu la propunerea mea, în funcţia de ministru de externe, ca reprezentant în guvern a Partidului Democrat, deşi el nu era membru al acestui partid. M-a anunţat ferm că urmează să se înscrie în Partidul Democrat, lucru pe care nu l-a făcut şi pe care nici nu i l-am reproşat.
În fapt, finalul articolului scris de Andrei Pleşu împotriva mea arată clar ce-l doare: prăpastia care se cască între statutul asumat de disident anti-ceauşist şi turnătoria la Securitate documentată în chiar scrisoarea lui către Ceauşescu.
Pe baza culturii mele de profesor universitar şi cu titlul de doctor în ştiinţe a Universităţii din Toulouse n-am cum să nu constat că, matematic vorbind, problema lui Andrei Pleşu n-are soluţie.
Petre Roman
P.S. Din straturile joase ale culturii mele ştiu că „Minima Moralia” este o lucrare scrisă, în plin război şi Holocaust, de marele filozof german Theodor W.Adorno, lucru pe care Andrei Pleşu nu l-a menţionat niciodată în lucrarea sa cu acelaşi titlu.
________________________
Un alt personaj: Andrei Pleșu
Acuma dvs. sunteți cam așa: ați avut o părere bună despre Petre Roman, acuma spuneți că e un șarlatan (sper să nu fiu cenzurat pt că tot ce descrieți aici se cheamă șărlătănie) Emil Constantinescu, ați fost și cu el la guvernare, dar, mai nou,într’un interviu recent îl desființați și’l faceți prost (iarăși nu folosiți cuvântul dar îl încadrați în definiție). De Iliescu nu mai zic. Ați fost dar în toate guvernnările demnitar și toți foștii dvs șefi sunt acum nefrecventabili.
DE CE V’AȘ CREDE CĂ LA BĂSESCU AȚI AVUT MÂNĂ BUNĂ? (alminteri deja v’ați lepădat cumva și de el dar cu nuanța că e totuși răul cel mai mic pe care îl preferați, e ”Cocoșilă”, ca să vă citez exact).
Oricum ideea e că din toată opera dvs de la Dilema și Adevărul rezultă LIMPEDE (și, indirect, o RECUNOAȘTEȚI) că NU VĂ PRICEPEȚI DELOC SĂ EVALUAȚI OAMENII... Drept urmare dați’mi un argument să iau de bun ce’mi spuneți în prezent. De exemplu, noul dvs star politic e MRU, acum îl lăudați. OK, hai să’l votăm pe dumnealui...dar n’aș vrea să’mi spuneți peste 5-10 ani că i’ați luat apărarea și el defapt minte sau e sărac cu duhul...
Mici inconsistente
”Am tresărit, mai întîi pentru că e genul de afirmaţie pe care o repeta, la nesfîrşit, securitatea lui Ceauşescu...”
Asta nu’nseamnă că nu e adevărată din punct de vedere logic...adică dacă facem / spunem ceva ce’a făcut și securitatea e din start greșit... exact ca principiul, tot pleșuvian, ”dacă critici capitalismul înseamnă că ești nostalgic sau spui că ar fi mai bun comunismul”....
”îşi permit reacţii radicale, pe baza unor zvonuri „manipulatoare“ venite de la Gigi sau Nelu din Dămăroaia. Că ambasadele străine de la Bucureşti nu ştiu pe ce lume sînt, că, în general, marile instituţii ale UE şi ale ţărilor membre sînt nişte triste marionete ale „trădătorilor“ (băsescişti evident) din România. E nu doar o prostie, dar şi o ofensă adusă celor din a căror familie pretindem că vrem să facem parte”
Hai să vedem CONCRET, CE REACTII AU AVUT SI DACA AU FOST CORECTE LEGAL că așa putem să perorăm în van luni și ani întregi. ”În chestie” dle Pleșu, să vedem ce au cerut și ce se putea cere. Se putea cere unui președinte să nu'și exercite un prerogativ dat de constituție? UNDE SCRIE AȘA CEVA în tratatele Europene. deci înțeleg că singurul dvs argument e că Europa nu se poate păcăli. Bine că spuneați că dna Walbright (scuze daca i'am stalcit numele) nu știa că sârbii sunt ortodocși. Parcă dvs scriați despre ce naivități grosolane au șefii de state importante...acuma nu, toți sunt beton la informație acurată...
”Se spunea adesea despre el că minte de îngheaţă apele. Aveam obiceiul să-l apăr. Dar un amic a găsit o definiţie mai subtilă a derapajelor lui: „Petre Roman nu minte, dar are o sinceritate de fiecare clipă. Asta înseamnă că, deşi e în stare să spună de fiecare dată altceva, crede, de fiecare dată, sincer, că spune adevărul“.
Spre deosebire de dl Roman, Băsescu a mințit de au înghețat apele la tv, adică există probe televizate ale minciunilor sale. Niciodată n’ați spus asta despre el...deși înclin să cred că amicul care v'a sugerat definiția îl viza pe Băsescu...
Numitul Natafletz
__________________________
Aquila non capit muscas
Asa spuneau latinii si aveau dreptate. Din doua una Dle Plesu: fie vreti sa-l ridicati in grad pe Dl. Petre Roman fie ati tras o concluzie despre propria persoana si vreti sa ne-o impartasiti. As prefera sincer sa va "aud" vorbind despre ingeri si nu despre pamanteni. Dumneavoastra decideti.
Acsinte Alexei
__________________________
Hidroelectrica1,3 mild Euro
Hidroelectrica1,3 mild Euro, Alro Slatina, Posta Romana, Loteria, Nuclearelectrica contracte achizitii, talhariile imobiliare pdl-iste multe, Rosia Montana incercare,Cuprumin incercare, casa din Mihaileanu, cash 280000$ vila, cash 80000 masina Elena, 800000 apartament Ioana, genti peste 25000 euro Elena, Sali sport la sate, stadioane, piscina 2 mil Ungaria 4 mil Romania ,justitia controlata, mafia blejnar, vama constanta fratele, taieri salarii concomitent cu cresterea cheltuielilor bugetare, imprumuturi istorice concomitent cu prabusirea economiei, cresterea TVA, nediscutarea si renuntarea basista la datoria istorica a Germaniei catre Romania 17 mild euro, udrea cocos, videanu, blaga castiga 300000 euro la bursa, berceanu, boureanu afaceri cu statul, flutur, autostrazi la cele mai mari preturi din lume, intimidarea adversarilor politici prin arest Patriciu, Becali, cumpararea massmediei si/sau controlul acesteia in afara de trustul intact - tot, manipulari incredibile si numeroase de diverse genuri - ultima manipulare :lovitura de stat prin parlament si cu referendum sic, folosirea structurilor statului pentru interese de partid, bani publici pentru campanie Elena, Elena europarlamentar, achizitie sigla turistica, anastase numarare frauduloasa, anastase masina de 80000 de euro, cumparare de parlamentari, cumparare de primari, inventarea punr, colonei fara armata facuta, complicitatea intelectualilor interesati, inchiderea spitalelor, alungarea medicilor si operatii in strainatate, invrajbirea intregii Romanii, opozitia lui Basescu minoritar fata de majoritatea parlamentara etc. Salata pe care am scris-o este o mica parte din ceea ce a fost distrugerea economiei nationale. Dezastrul a fost patronat! In timpul asta noi ne ocupam de petrica roman si de plagiatul lui ponta. Continutul, nu forma, conteaza. Vorbim despre fapte importante comise. Nici macar nu mai conteaza cine le spune si cum sunt spuse atata timp cat
sunt adevarate . La hidroelectrica s-a produs o paguba de 5 ori mai mare decat economia pe care a generat-o taierea pensiilor . Avem aici o crima impotriva poporului roman. Deci, dl. Plesu , ce mai face si spune petrica roman?
Dumitrescu Razvan
___________________________
ministrul lui Roman
Aţi început să ne revelaţi parte din memorii, precum Casanova la senectute, instalat în castelul din Boemia. Azi vă ocupaţi de Petre Roman. Îmi reamintesc că prima din demnităţile de ministru le-aţi exercitat în guvernul Roman. Apoi, după experienţa nefastă cu Severin, PD condus de Petre Roman v-a propus la Externe prin 1997 dacă nu mă înşel. În toate demnităţile pe care le-aţi deţinut v-aţi descurcat cu inteligenţă, competenţă şi umor. Iată că distanţa în timp faţă de vremurile când vă exercitaţi acele demnităţi vă dau o perspectivă uşor diferită. Să fie de vină vârsta, oare? Sunteţi mai ţâfnos, mai răutăcios, mai îmbufnat pe cei cu care aţi lucrat. Să ştiţi că politicianul cel mai negru în cerul gurii şi aici vorbesc de Traian Băsescu nu are declaraţii despre Petre Roman, rele sau bune. Martoră mi-e o explorare pe Google. Probabil că şi la acest politician acţionează o limită, Petre Roman a fost naşul lui politic, l-a încurajat să urce pe scara ierarhiilor politice şi văd că acest lucru Băsescu nu-l uită.
Iar memoriile dumneavoastră capătă aerul din ce în ce mai de Istoria Secretă a lui Procopius din Cezarea.
joenegut
__________________________
Doi derbedei, se balacaresc si arunca cu noroi unul in altul . E greu sa spui care e mai jigodie dintre ei dar probabil ca "a tunat si i-a adunat" e expresia ce se potriveste.
Ana
_________________________
Nu vad niciun motiv sa inlocuiesc un berbec cu doua gaste
Nu voi merge la referendum. Niciunul din motivele pentru care nu voi merge nu poate fi definit ca 'boicot'. Nu merg mai intai pentru ca a merge la referendum e un drept nu o obligatie si pot sa-mi exercit drepturile cum cred eu de cuviinta...
Suspendarea presedintelui n-a fost solid argumentata si prin urmare nu s-a impus pe agenda mea cetateneasca...
Un al treilea motiv este ca m-am plictisit sa tot aleg in Romania 'raul cel mai mic'. Refuz sa ma las manevrat de ura si orgolii personale. Nu vad niciun motiv sa inlocuiesc un berbec cu doua gaste. Nu mi se pare ca o asemenea inlocuire e o prioritate a tarii.
Andrei Plesu
________________________
Prima scrisoare a lui Andrei Pleşu către tov. Nicolae Ceauşescu
Stimate tovarase Secretar General al Partidului,
Ma numesc Andrei Gabriel Plesu si sunt de profesie istoric si critic de arta. Din 1971, cand mi-am incheiat studiile, si pana astazi am inteles sa-mi fac profesiunea cu toata seriozitatea, punandu-ma, cu intreaga mea putere de munca, in slujba artei si culturi romanesti. Am publicat un mare numar de studii si articole in presa curenta am realizat mai multe serii de emisiuni la radio si televiziune si sunt autorul a trei carti, bine primite atat de publicul larg, cat si de specialisti. In istorie, dupa o specializare de aproape doi ani in Republica Federala Germana. In timpul acestei specializari , am tinut la Bonn, Dusseldorf si Dortmund mai multe conferinte despre arta romaneasca, socotind ca este datoria mea de onoare sa o fac cunoscuta si apreciata pretutindeni, la adevarata ei valoare. In 1981 mi s-a decernat premiul pentru critica al Uniunii artistilor Plstci ti, in acelasi an, premiul pentru eseu al Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti. Am avut cinstea sa-mi reprezint tara, cu comunicari de specialitate, la felurile congrese si reuniuni internatinale (Berlin-Est, Weimar, Jakarta etc.). Ca secretar al sectiei de critica a Uniunii Artistilor Plastci, am participat la organizarea mai multor expozitii de arta romanesca, in fata si in strainatate.
Am intrat in Partidul Comunist Roman la varsta de 19 ani (1968) si, atat pe linie obsteasca (CA ORGANIZATOR DE GRUPA DE PARTID), cat si pe line profesionala ( ca cercetator la Institutul de Istiria Artei al Academiei de Stiinte Sociale si Politicesi, apoi ca lector universitar la Facultatea de Arte Plastice “N. Grigorescu”) m-am straduit, in ciuda unei sanatati precare ( care ma obliga sa stau, de cativa ani, sub constanta supraveghere medicala), sa fac totul pentru a fi la inaltimea exigentelor epocii noastre, ale politicii noastre din ultimii ani.
Va rog, stimate tovarase Secretar General, sa nu luati raportul de activitate de mai sus drept o lipsa de modestie. El e bilantul firesc de munca al oricarui roman care vrea sa-si serveasca tara cum se cuvine. In lumina acestui bilant, veti intelege cat pot fi de mahnit sa constat ca, dintr-o data, in urma unei imprejurari pe care nu o pot socoti decat accidentala, sunt pus in afara partidului “sectant” si dezlantuit din invatamant si cercetare.
Am avut, intr-adevar ghinionul de a participa cu doi ani in urma , la o conferinta (incluzand o parte teoretica si una practica), ce a avut loc la Institutul de Psihologie si Pedagogie pe tema “meditatiei trancendratale”. Conferinta – la care m-am dus pe linia unei firesti curiozitati intelectuale – mi s-a parut neinteresanta sub raport stiintific, drept care nu am mai frecventat niciuna din urmarile ei , mai mult chiar: am avut ocazia, la scurt timp dupa aceea, sa aduc la cunostinta unui lucrator al Ministerului de Interne opinile mele critice privind “meditatia trancendratala”.
In rezumat, fapta de care sunt vinovat se reduce la audierea unei conferinte publice, organizata intr-un cadru perfect oficial, o conferinta despre care nu aveam motive sa cred ca s-ar desfasura fara aprobarile de rigoare. Cat despre chestionarul pe care l-am completat – ca toti cei de fata – in timpul conferintei, nu se rererea decat la date strict medicale si nu cuprindea niciun angajament de nuanta politica sau religioasa, care sa contarazica adeziunile mele reale la statutul PCR si la Constitutia tarii. Am fost lamurit, ulterior, ca “meditatia transcendretala”, ca organizatie internationala, implica unele aspecte profund negative , de care insa nu putem avea cunostinta acum doi ani, ca urmare a unui singur contact cu reprezentantul ei. Amintind ca pot fi sanctional, totusi, pentru o momentana lipsa de vigilenta, mi se pare, in acelasi timp, greu de acceptat ca ca sanctiunea sa aiba caracterului unui condamnari atat de drastice, ducand nu numai la totala descreditarea politica, ci si la descalificarea mea profesionala. Intre culpa mea reala si consecintele ei imediate ca o uriasa disproportiune care, in spiritul echitatii cu care ne-a obisnuit conducerea noastra de partid si de Stat nu poate sa fie corectata.
Ranit sufleteste de spulberarea intr-o clipa, a atator ani de eforuri entuziaste, si de anularea tuturor proiectelor mele viitoare (legitime la 33 de ani) apelez, tovarase Secretar General la dreapta dumnevoastra omeneasca, rugandu-va sa dispuneti rediscutarea cazului meu, in datele lui obiective. Va asigur ca tot ce doresc e sa-mi dovedesc, in continuare, ca si pana acum, buna-credinta loialitatea fata de tara, participand la procesul de afirmare a valorilor noastre pe plan universal.
Va multumesc,
Andrei Gabriel Plesu
25 mai 1982
_________________________
A doua scrisoare a lui Andrei Pleşu către tov. Nicolae Ceauşescu
Stimate tovarase Secretar General
Pentru o mai buna informare asupra imprejurarilor in care am luat cunostinta de “meditatia transcendentala”, fac urmatoarele precizari: In ianuarie 1981, cand functionam ca lector universitar al Institutului de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu”, am fost convocat telefonic la Institutul de Psihologie si Pedagogie pentru a audia o conferinta de orientalistica. Invitatia era fireasca, intrucat era cunoscut indeobeste interesul meu pentru artele orientale. Conferinta la care am fost invitat a avut loc intr-un cadru oficial, in prezenta conducatorilor Institutului de Psihologie si a numeroase personalitati ale stiintei si culturii noastre. Nimic nu ma putea face sa ma indoiesc de perfecta legalitate a conferintei in cauza, care, de altfel, ne-a fost prezentata, de la bun inceput, drept un “program experimental” aprobat ca atare de Ministerul Educatiei si Invatamantului si de C.N.S.T. Conferentiarul a declarat ca doreste sa puna la indemana publicului o metoda practica de relaxare, inspirata din filosofia indiana si lipsita de orice implicatii religioase. Aratand ca metoda pe care ne-o va impartasi trebuie adaptata de la caz la caz, pentru fiecare individ in parte, conferentiarul ne-a cerut, in continuare, sa raspundem unui chestionar care sa-i furnizeze principalele noastre date biologice. Chestionarul nu cuprindea decat intrebari cu caracter medical si transmitea altora metoda de relaxare capatata (“mantra”), intrucat, prost aplicata, ea putea deveni daunatoare. Acestei parti teoretice a conferintei, i-a urmat, a doua dimineata, in aceeasi institutie, partea practica. In cadrul unei intalniri individuale, ni s-a transmis procedeul concret ce urma a fi folosit de fiecare din noi, in vederea relaxarii. Pentru a beneficia de aceasta intalnire, individuala, ni s-a cerut o taxa de 100 de lei (specificandu-se ca banii sunt destinati Casei Copilului) si cateva fructe si flori, in semn de omagiu pentru initiatorul metodei cu pricina. Odata intrat in incaperea intalniri individuale cu conferentiarul, am constatat ca, inainte de a-mi transmite “mantra”, el practica un scurt ritual ce cert aspect rligios. Aspectul discutabil al acestui ritual precum si faptul, constatat ulterior, ca asa zisa “mantra” individuala se dadea, nediferentiat, mai multor subiecti, m-au convins de lipsa de temei stiintific a intregului program si de incompatibilitatea lui cu interesele si convingerile mele. Drept care n-am mai participat la nici o alta sedinta.
In concluzie:
1. La data participarii mele la conferinta Institutului de Psihologie, nu puteam sti ce, “dedesupturi” are “meditatia trancedentala” si nu puteam banui ca ea e gazduita de o institutie oficiala, fara aprobarile de rigoare. De aceea nu am ezitat sa audiez conferinta.
2. Elementele cu caracter religios pe care le-am constatat in timpul partii practice a conferintei m-au contrariat si m-au decis sa abandonez prompt experimentul. Nu puteam insa sa stiu in ce consta intalnirea individuala, ininte de lua parte la ea, intrucat nu ni s-a comunicat dinainte cum va decurge respectiva intalnire.
3. Chestionarul semnat de mine nu mi s-a parut a contine date care sa intre in contradictie cu loialtatea mea fata de partid si de stat. De altfel, n-am tainuit continutul lui (si asa-numita “mantra”) de indata ce am avut prilejul sa relatez unui lucrator al Ministerului de Interne toate informatiile cuprinse si in prezentul memoriu.
Acum, cand la aproape doi ani dupa evenimentele relatate mai sus “meditatia transcedentala” a fost demascata ca secta cu o activitate diversionista, imi dau foarte bine seama de gravitatea implicarii mele, fie si de moment, in demonstratia experimentala de la Institutul de Psihologie. Si daca in contextul din ianuarie 1981, nu imi pot gasi o vina obiectiva pentru participarea la conferinta, in perspectiva timpului si in urma lamuririlor suvenite de atunci cu privire la adevarata fata a conf. Stoian, inteleg ce consecinte nefaste putea avea lipsa mea de vigilenta din 1981. Este totusi de la sine inteles ca daca as fi stiut atunci ceea ce stiu astazi despre “meditatia transcendentala”, n-as fi intarziat nicio clipa in sala de conferinta si as fi adus la cunostinta organizatiei de baza opiniile mele critice. Sunt perfect constient ca – potrivit recentei expuneri a Presedintelui tarii la Plenara largita a C.C. al P.C.R. din 1 iunie a.c. – trebuie sa facem totul pentru a preveni manevrele celor care, la adapostul unor manifestari sectante, “vor sa abata omenirea de la problemele majore - fundamentale ale lumii de azi”. Vreau sa sper ca punandu-se in cumpana bunele mele intentii, activitatea mea de pana acum pe de o parte si, pe de alta, lipsa de vigilenta de care am dat dovada, Conducerea de Partid si de stat va so coti ca imi poate acorda sansa sa ma reabilitez, pentru a contribui pe mai departe – dupa puterile mele – la edificarea culturii romanesti contemporane.
Va multumesc,
Andrei Gabriel Plesu
3 iunie 1982
luni, iulie 23
dragoste de mama
|
duminică, iulie 22
STAFIDELE
STAFIDELE -INAMICUL COLESTEROLULUI RĂU
STAFIDELE
Stafidele sunt cele mai populare fructe uscate, folosite atât la
pregătirea deserturilor tradiţionale, cât şi la prepararea salatelor
sau a mâncărurilor exotice. Acestea se obţin din struguri fără
sâmburi, cultivaţi de-a lungul ţărmului Mării Mediterane, în Grecia,
Cipru sau Turcia, prin uscare la soare sau în cuptoare speciale.
Nu îngraşă
Stafidele sunt bogate în fructoză, un zahăr natural care poate fi
transformat de organism, cu uşurinţă, în energie. S-a constatat că
datorită lipsei grăsimilor şi a sării nu îngraşă, aşa cum se credea.
Din acest motiv, se numără printre puţinele fructe dulci recomandate
în curele de slăbire, bineînţeles consumate în mod limitat.
Previn depresia
Stafidele conferă un important aport de energie, au rolul de a tăia
pofta de mâncare şi reduc riscul apariţei bolilor cardiovasculare.
Datorită fructozei, o excelentă sursă de energie, consumul regulat de
aceste fructe uscate combate oboseala şi previne depresia, fiind un
tonic excelent. În acest sens, în special sportivilor, persoanelor în
vârstă, tinerilor şi celor care depun un efort deosebit, fizic sau
intelectual, li se recomandă cel puţin 50 g de stafide brune pe zi.
Tratează constipaţia
Stafidele nu sunt bogate doar în fructoză şi nu sunt recomandate doar
datorită conţinutului mare de fructoză. Fibrele prezente în aceste
fructe uscate contribuie la reducerea colesterolului rău, îmbunătăţesc
funcţia intestinelor şi previn sau tratează constipaţia.
Problemele cu stomacul "încărcat" pot fi date uitării cu ajutorul unui
pumn cu stafide înmuiate într-un pahar cu apă şi lăsate peste noapte
la macerat. Dimineaţa, acestea trebuie consumate pe stomacul gol,
pentru a grăbi digestia şi pentru a elimina resturile alimentare
neabsorbite de intestin.
Împiedică retenţia de lichide
Cantitatea uriaşă de potasiu previne retenţia de lichide, fluidizează
sângele şi ajută la reducerea tensiunii arteriale. Stafidele sunt
bogate şi în antioxidanţi, denumiţi polifenoli, care au un rol
important în prevenirea apariţiei tumorilor maligne prin ajutarea
celulelor să-şi păstreze funcţia normală, şi tratează stările febrile.
Magneziul din stafide reduce aciditatea stomacală, iar dacă le
consumaţi în loc de desert vă puteţi regla digestia.
Constituie un aport important de fier
Aceste fructe uscate reprezintă o importantă sursă de fier, fiind
recomandate în cazul anemiilor uşoare. Femeile însărcinate, cu grave
carenţe de acest mineral, riscă să nască un copil cu aceleaşi
probleme, care poate fi predispus la anemie. Pentru a preveni lipsa de
fier din organism, viitoarele mămici trebuie să adopte o alimentaţie
bogată în acest element. Dintre produsele nonanimale, stafidele sunt
cele mai indicate în acest sens.
Reglează hormonii
Stafidele conţin şi boron, un mineral important pentru menţinerea
oaselor sănătoase, care intervine în reglarea hormonilor şi în
metabolismul vitaminei D. Boronul este indicat şi în osteoporoză,
întărirea oaselor şi reducerea durerilor osoase, iar vitamina A, care
chiar dacă este prezentă într-o cantitate mică, este benefică pentru
sănătatea ochilor.
Recomandate femeilor de 50-70 de ani
Specialiştii sunt de părere că dieta pe bază de stafide are şi rolul
de a creşte libidoul. În India există chiar un ritual în care
cuplurile proaspăt căsătorite consumă la nuntă lapte cu stafide,
pentru îmbunătăţirea libidoului. Dacă aveţi probleme de această
natură, trebuie să ştiţi că pot fi rezolvate foarte simplu cu doar o
mână cu stafide brune. Pentru început spălaţi-le bine cu apă şi apoi
fierbeţi-le în puţin lapte. Consumaţi acest amestec după ce s-a răcit,
de trei ori pe zi, până vă redobândiţi vigoarea sexuală.
Potrivit studiilor, consumul zilnic de stafide, însoţit de câteva
minute de mers pe jos, reduce considerabil riscul apariţiei bolilor
cardiovasculare în cazul femeilor cu vârsta între 50 şi 70 de ani.
Specialiştii au ajuns la concluzia că o cană cu stafide pe zi reduce
pofta de mâncare şi nivelul colesterolului rău şi creşte, în schimb,
cantitatea de colesterol bun, care previne ateroscleroza.
Reţetă gustoasă şi sănătoasă
Pentru a prepara această reţetă simplă de salată de varză cu stafide,
aveţi nevoie de o varză roşie, o linguriţă cu vârf cu pudră de
scorţişoară, o cană cu stafide aurii, câteva linguri cu ulei, sucul de
la o jumătate de lămâie, un păhărel cu vin roşu, sare, piper şi o
linguriţă cu miere. Primul pas constă în tăierea foarte fină a verzei
şi adăugarea unei linguriţe rase cu sare. Amestecaţi bine pentru ca
varza să se înmoaie. Apoi adăugaţi câteva linguri cu ulei, sucul de
lămâie şi piperul măcinat. Puneţi stafidele, mierea şi scorţişoara în
vin şi lăsaţi-le să stea circa 30 de minute în frigider. Turnaţi acest
amestec peste salata de varză, acoperiţi cu o folie de plastic şi
puneţi totul la rece timp de o oră înainte de a servi.
Pont! Stafidele brune sunt mai indicate decât cele aurii, deoarece
conţin mai mulţi nutrienţi, precum vitaminele A şi C, calciu şi
potasiu.
Sfat! Acidul oleanolic din stafide distruge bacteriile cauzatoare de
carii şi de boli gingivale. Astfel, consumaţi câteva grame pe zi.
joi, iulie 19
Abonați-vă la:
Postări (Atom)