miercuri, octombrie 27
sâmbătă, octombrie 23
joi, octombrie 21
RASPUNS DE LA ENEL!!!
Asteptam raspuns si de la Uzina Termoelectrica !!!
Pentru toti cei care sunt nemultumiti de cresterea pretului la energia
electrica in anul 2010, iata si raspunsul celor de la ENEL:
Stimate consumator,
Va facem cunoscut faptul ca intelegem supararea dvs. in legatura cu
recenta crestere de preturi!
Dar, trebuie subliniat faptul ca, in timp ce cresterea preturilor a
fost decizia noastra, a fi suparat este... decizia dvs.!!!
Noi suntem o companie mare, asa ca... veti plati ceea ce va spunem noi
sa platiti. Este decizia noastra si este, deci lege...
Aceasta nu este alegerea dvs.!!!
Noi avem puterea, dvs. aveti nevoie de putere (electrica)...
Ce pacat pentru dvs.! Nasol sa fim in pielea dvs.!!!
Am atasat si o mica fotografie, ca sa va ajutam sa intelegeti raspunsul nostru.
Va dorim o zi buna si continuati sa fiti buni platnici ai facturilor noastre!
ENEL
Cand guvernul a inceput sa vanda/privatizeze ramurile economice
strategice ale tarii s-a procedat de fapt la aservirea
tarii/populatiei la cheremul marilor capitaluri.
Guvernul ar fi vandut si populatia, dar cei valorosi au plecat, iar pe
cei ramasi nu-i cumpara nimeni, doar ii exploateaza.
Ce se naste din Baconsky, lumina ne-o arata!
Declaraţii de presă ale ministrului Teodor Baconschi privind Avizul consultativ al CIJ, originally uploaded by MAERomania.
A.E. Baconsky, tatal actualului ministru de externe, Teodor Baconschi, ne-a aratat lumina. Fiul sau ne-o arata si el.
Cuvântul Partidului
Cuvântul tău în mine-l simt suind tăcut
Cum primăvara-n arbori puternic seva suie;
Când soarele meu tânăr în zori a apărut,
Colindă peste câmpuri cu raza lui gălbuie.
Copaci uscaţi de iarnă, cu trunchiul negru frânt,
Mai stăruie, şi ceaţa în preajma lor se-aţine.
Cuvântul tău în luptă e singurul cuvânt
Al cărui fulger timpul l-a împlântat în mine.
Privesc prin ani ca printre perdele verzi de ploi;
Eroi de altădată răsar în depărtare,
Plecaţi odinioară. Acum se-ntorc la noi,
Sub faldurile-acestor drapele-nvingătoare.
(...)Partid iubit! Şi-atuncea cuvântul tău arzând,
Mă va chema pe drumul victoriei depline,
Cuvântul tău în luptă e singurul cuvânt,
Al cărui fulger timpul l-a împlântat în mine.
(A.E. Baconsky, „Cuvântul Partidului", „Gazeta Literară", anul II, nr.49, joi 8 decembrie 1955, p.1)
Colocviu cu inima mea
Nu mă întreb partidul cum să-l cânt;
El a pătruns în cântecele mele
Ca soarele-n pădure, ca un vânt
Gonind pe boltă norii prevestitori de rele.
De mult a fost? Anii se duc sau poate
Ca fluturii-n gogoaşe se închid –
Un tânăr se-ntâlnise prin cetate
Cu flacăra lozincii de partid.
(...)Nu mai cunosc torentul –
Mă uit şi nu mai ştiu,
Al cui e chipul tânăr dintr-o poză...
Anii trecuţi în lupte mari, înscriu
Singura, marea mea apoteoză.
(...)Nu mă întreb partidul cum să-l cânt
El m-a pătrns cu fulgerări de stele,
Incendiind, iluminând,
Codrii de mai ai tinereţii mele.
Şi de atunci cu fiecare rând
Ce-l scriu, cu fiecare răsuflare,
Chemarea lui în mine-o simt arzând
Şi-o strig la poarta lui viitoare.
(Anatol E. Baconsky, „Colocviu cu inima mea", „Gazeta Literară", anul II, nr. 45, joi 10 noiembrie 1955, p. 3)
Pe Lenin am să-l pot vedea
De mult îmi stăruie un gând:
Pe Lenin cum să-l văd dormind
În Mausoleul lui, departe, pe care-l văd în câte-o carte
Sau despre care-mi spun prieteni întorşi în ţară de curând –
Să-l văd cum odihneşte lin,
Sub semnul vremii care trece,
Când iarna-şi pleacă mâna-i rece
Pe zidul-naltului Kremlin.
(...)Ce-i care-au fost ne povestesc
Cum oamenii în valuri cresc,
Spre Mausoleu, din zi în noapte,
Păşind uşor, vorbim în şoapte;
Din toate colţurile ţării veniţi,
Acolo se întâlnesc.
De-i timp frumos ori mohorât
De-i frig, de-i ploaie ori zăpadă,
Pe Lenin vin mereu să-l vadă
Cum odihneşte liniştit
Bătrânii îşi aduc aminte
De vremurile dinainte
Când glasul lui, vestind victorii,
Chema la luptă muncitorii
Şi parcă vorbele-i de-atuncea şi-acuma
Le răsar în cuvinte.
(...)Afară neaua a-ngheţat
Şi viscolele-n zbor străbat
Şi undeva-n Kremlin o rază de fereastră luminează –
O văd mineri, soldaţi, colhoznici, vreun activist îndepărtat
Acolo Stalin rând pe rând
Căi noi spre comunism croieşte
Şi ceas cu ceas îşi împlineşte
Cutezătorul jurământ
O, ne-ncetat voi aştepta
Pe Lenin – când să-l pot vedea,
Să-i spun că razele pe care le-a dezlegat, nepieritoare,
s-aprind arzând mereu mai tare şi luminează-n ţara mea!
Un gând îmi stăruie mereu
Dar calea-i grea şi-ndepărtată
Şi nu ştiu de-am să ajung vreodată
Să-l văd dormind în Mausoleu.
(...)Şi târnăcoapele când bat
Şi stânca din adâncuri frântă
Şi apele când se frământă
Vorbesc de Lenin ne-ncetat.
Şi-atunci când vom sfârşi cu bine,
Vor geme apele bătrâne
Şi vor zbura prin mii de fire lumini cu taza lor subţire,
Luminând câmpii şi sate, mişcând tractoare şi combine,
Atuncea ştiu că-n faţa mea
Printre căderile de ape
La fel de viu şi de aproape
Pe Lenin am să-l pot vedea.
(februarie 1952, A.E. Baconsky, „Pe Lenin am să-l pot vedea", volumul „Cântece de zi şi de noapte", Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1954, pp. 46-49)
Lenin la Şuşenskoe
(...)În satul acela aruncat pe întinderile îngheţate,
Ţăranii l-au cunoscut atunci pe Ilici şi l-au iubit
Pentru că el le aducea flacăra adevăratei vieţi
Care trebuia să vină
Şi le vorbea despre traiul lor necăjit
Când seara cobora înroşind zăpezile nesfârşite
Şi, pe câmpii, urletele lupilor tăiau liniştea în bucăţi mari
Lenin, în mijlocul ţăranilor,
Spre inima lor cu bătăi limpezi şi curate,
De câte ori vorbea, ochii i se aprindeau
Şi pe fruntea înaltă lumina zvâcnea
Ca soarele într-o pădure de brazi –
Lumina care a purtat la luptă pe oamenii muncii,
Care îi poartă şi azi
Şi care îi va purta mereu până când
La orizont se va vedea ultima nemernicie arzând.
(...)Primăvara, pe acolo, venea aproape neobservată;
Zăpezile mai rămâneau până târziu, în vară,
Şi Lenin, cu ţăranii din Şuşenskoe,
Se pregăteau să serbeze ziua de 1 Mai.
s-au adunat şi el le-a vorbit
mai aprins ca oricând.
Tăceau toţi – doar la sfârşit
Unul a-ntrebat: «Spune-ne Ilici,
Când vom serba liberi această zi, spunene-ne când»?
Şi Lenin, îngânduerat, le-a răspuns: «Cât de curând».
Am încercat să-l cânt pe marele Ilici
În Siberia de atunci, îndepărtată şi tristă,
Când într-o seară renii l-au adus,
Surghiunit de nemernicia ţaristă.
Dar pentru Lenin oricare liră e atât de săracă!
Pe el îl vor cânta întotdeauna faptele lui mari
Şi timpul îl va cânta mereu –
Bătând în pădurile adânci de stejari.
(Anatol E. Baconsky, „Lenin la Şuşenskoe", volumul „Poezii", Editura pentru Literatură şi Artă a Uniunii Scriitorilor din R.P.R., Bucureşti, 1950, pp. 84-86)
duminică, octombrie 17
joi, octombrie 14
Adevarul cu Neagu Djuvara
Adevărul: Domnule profesor, ştiindu-vă profund ataşat de Basarabia, pentru care aţi şi luptat în război, spuneţi-ne cum percepeţi evoluţiile politice actuale din Republica Moldova.
Neagu Djuvara: Mi-e teamă că respingerea referendumului prin care basarabenii şi-ar fi putut alege prin vot direct preşedintele va afecta parcursul lor european. Totuşi, nu cred să fie ceva de lungă durată pentru că, vă spun cinstit, impresia mea asta este. Sigur, n-am putut studia chestiunea îndeaproape pentru că n-am fost decât o singură dată la Chişinău în ultima vreme, invitat de Facultatea de Istorie de acolo. Oricum, am păstrat o impresie foarte vie a patriotismului românesc al tinerilor basarabeni. Din această impresie păstrez convingerea că, mai curând sau mai târziu, această anomalie - care este tăierea unei provincii în care sunt peste 70% români - va fi înlăturată. Ne aflăm într-o situaţie nefirească, similară cu aceea a Germaniei de Răsărit şi nu văd de ce am fi împiedicaţi să realizăm din nou unirea. Acum, ruşii joacă pe cuvinte - pretind că jumătatea de est a Moldovei, anexată de Rusia în 1812 şi denumită Basarabia (numai Bugeacul se numea înainte Basarabia, asta pentru că aparţinuse vreme de o generaţie, două dinastiei Basarabilor din Muntenia) nu ar fi parte a Moldovei noastre.
De altfel, însuşi Lenin a vorbit despre Basarabia...
Da, bineînţeles. Aşadar, jumătatea de est a Moldovei a devenit Basarabia după ce a fost transformată într-o gubernie rusească. Ruşii, în primele zeci de ani, au mers mai domol cu rusificarea în Basarabia, numind la început chiar un guvernator ales dintre boierii români. Dar după războiul din Crimeea au mai strâns şurubul, au devenit mai ai dracului pentru că fuseseră şubreziţi. Au schimbat echilibrul etnic al provinciei, au lăsat să intre mulţi evrei, au introdus găgăuzii, bulgarii, deci o seamă de minorităţi care au schimbat proporţia etnică. Totuşi, a rămas o majoritate de limbă română. Din păcate, ei sunt prostiţi de atâtea sute de ani de despărţire de România.
Oricum, este un miracol că au rămas majoritari...
Eu am făcut războiul acolo cu Regimentul 6 „Mihai Viteazul". Am socotit că în Basarabia şi într-o bucată din Transnistria am făcut 750 de kilometri pe jos.
Păstrez convingerea că, mai curând sau mai târziu, această anomalie - care este tăierea unei provincii în care sunt peste 70% români - va fi înlăturată.
„Eram entuziaşti cu toţii de alianţa cu Germania"
Dumneavoastră aţi scris despre „greşeala fatală" făcută de România la 27 iunie 1940. Explicaţi-ne, vă rog.
Când mi-am exprimat opinia în anii '90, am scandalizat pe toată lumea. Acum constatat cu surprindere că poate o zecime din ascultătorii mei îmi dau dreptate. E foarte greu să faci celebra formulă a lui Max Weber - „counterfactuals conditions" - adică să cercetezi precum chimistul sau fizicianul. Istoricul, pentru a-şi putea închipui ce s-ar fi întâmplat dacă s-ar fi luat o altă hotărâre politică la un moment dat, e silit să inventeze urmările, pe baza unui raţionament logic. Aşadar, eu pretind că, dacă Regele Carol al II-lea ar fi avut curajul să meargă împotriva majorităţii Consiliului de Coroană pe care îl convocase, România ar fi avut o altă soartă în Al Doilea Război Mondial. Constituţional, Carol al II-lea avea dreptul să comande Armata Română şi să opună rezistenţă agresiunii teritoriale, în pofida deciziei Consiliului de Coroană de a ceda Basarabia, fără un foc de armă.
Atunci eraţi în Armată?
Nu eram încă în serviciul militar. Fusesem amânat din cauza doctoratului meu în Drept. Pe vremea aceea făcusem şi Istorie, şi Drept. Dar în acel moment eram la ţară şi aveam emoţii enorme să nu fiu chemat în Armată. Dar mă simţeam şi foarte umilit pentru că noi am cedat Basarabia fără să tragem un foc de armă. Prin urmare, mi-am început serviciul militar după trei luni - în toamna anului 1940. Când am plecat pe front, eu nu-mi isprăvisem şcoala militară. Am fost trimişi pe front cu vreo zece zile înainte de operaţiune.
Tânăr fiind, în contextul acela politic, aţi perceput drept o greşeală strategică faptul că România se aliase cu Germania?
Deloc! Dimpotrivă, eram entuziaşti cu toţii. Eu o spun foarte cinstit, chiar dacă, odată cu vremea, văd lucrurile mai altfel. Nu numai asta, dar nu-mi dădeam seama că facem o greşeală trecând Nistrul.
Eu pretind că, dacă Regele Carol al II-lea ar fi avut curajul să meargă împotriva majorităţii Consiliului de Coroană pe care îl convocase, România ar fi avut o altă soartă în Al Doilea Război Mondial.
„În ultimii 75 de ani ne-am stricat cu toată Europa"
Să revenim la momentul 27 iunie 1940...
Da. Mai târziu, l-am avut ca şef în Ministerul de Externe pe domnul Davidescu, ambasadorul României la Moscova în momentul ultimatumului de cedare a Basarabiei. El mi-a povestit că a fost chemat de Molotov, ministrul de Externe sovietic, la ora 10 seara. Acesta i-a întins o notă şi i-a spus prin viu grai: „Noi cerem României ca, în 36 de ore, să restituie Basarabia şi Bucovina de Nord". Bineînţeles că bietul Davidescu, tremurând, se repede cu nota aceasta la Legaţiunea română şi se grăbeşte, alături de consilierul său, să cifreze mesajul pentru a fi trimis la Bucureşti. Asta i-a luat cam un ceas. Observaţi câtă vreme se pierde! Apoi a constatat că telefonul era în pană. Aşa l-au ţinut ruşii până dimineaţa pe la ora opt.
A fost un sabotaj...
Bineînţeles! Asta pentru a mai câştiga din cele 36 de ore încă o noapte întreagă. Nu mai rămâneau decât 24 de ore. Telegrama soseşte, aşadar, la Bucureşti pe la ora opt dimineaţa, iar până a fost descifrată a mai trecut jumătate de oră. Eu am lucrat la cifrare în 1943-1944 şi îmi dau seama de dificultăţile care sunt - tot felul de greşeli care apar în ascultarea cifrelor şi altele. Dar după ce s-a descifrat mesajul, mai întâi s-a telefonat ministrului şi apoi Regelui Carol al II-lea. Acesta din urmă se grăbeşte să convoace Consiliul de Coroană, care se întruneşte puţin înainte de ora 12. În momentul acela, jumătate din Consiliul de Coroană era pentru rezistenţă. Ministrul de Externe a fost trimis să-i telefoneze lui Ribbentrop, omologul său german. Ştiind că sunt în cârdăşie cu sovieticii, noi am telefonat la Berlin ca să cerem Germaniei să intervină la Moscova pentru a ni se lăsa mai mult timp şi pentru a putea negocia. Ribbentrop a spus că trebuie să-l întrebe pe Führer şi mai trece o oră până se întoarce cu răspunsul, iar Führer-ul ne transmite „Să cedaţi!". Raţional vorbind, era clar că Hitler era înţeles cu Moscova să le dea voie să ia Basarabia. În momentul acela, eu nu l-aş fi ascultat pe Hitler.
Erau 650 de kilometri de graniţă de acoperit. Puteam face faţă?
Aveam trupe pe toată linia. Desigur, nu eram în situaţia favorabilă pe care a avut-o Finlanda, numai cu un front de vreo 100-150 de kilometri şi implicit cu o posibilitate de rezistenţă mult mai mare. Dar chiar şi aşa, eu cred că dacă se lupta cu artileria şi cu tancurile pe care le aveam, cel puţin şapte zile am fi rezistat. Asta ar fi permis unei mase de fugari să treacă Prutul - aspect foarte important. Mai mult, chiar din prima zi făceam cunoscut Berlinului că, dacă Germania ne atacă, noi vom rezista. Ei probabil ne-ar fi ocupat pe jumătate... Dar să nu uităm că erau deja supăraţi pe sovietici că ceruseră şi Bucovina de Nord, deşi se înţeleseseră numai pentru Basarabia. Deci e aproape sigur că am fi fost ocupaţi de germani. Acum îmi veţi zice că ar fi putut da Transilvania ungurilor. Eu nu cred că o făceau. Nu s-ar mai fi grăbit în momentul acela. Noi am fi avut soarta Poloniei şi faţa curată, ceea ce este extrem de important pentru un popor. Am fi avut imagine de eroi pentru că am rezistat împotriva unei ţări de 20 de ori mai populate şi mai puternice militar. Or, noi nu am făcut asta şi rezultatul a fost că ne-am pus toată Europa în cârcă. Aliindu-ne ulterior cu germanii, le-am permis să atace Iugoslavia prin România - un gest pe care eu îl găsesc absolut dramatic. Acest lucru se repercutează în scrierile istorice pe care le fac sârbii şi grecii. Cu alte cuvinte, în ultimii 75 de ani ne-am stricat cu toată Europa.
Noi am fi avut soarta Poloniei şi faţa curată, ceea ce este extrem de important pentru un popor.
„Am sărit prosteşte în curentul european antisemit"
Occidentul n-a înţeles prea bine alianţa noastră cu Germania din Al Doilea Război Mondial...
La nevoie ar fi înţeles-o, dacă ne opream la Nistru. Argumentele lui Ion Antonescu de a merge mai departe aveau o oarecare greutate, nu zic nu, dar el a fost extrem de imprudent, făcând un fel de rămăşag cu germanii. Oricum, pierderea unei treimi din teritoriu într-un termen de trei luni era îngrozitor de dureroasă pentru noi, tineretul. Vă mărturisesc că, la 24 de ani, am plecat cu entuziasm la război.
Credeţi că Ion Antonescu merită rejudecat din punct de vedere istoric şi asumat sau considerat pe mai departe, aşa cum ni se sugerează, un criminal de război?
E foarte greu de spus fiindcă, după fapte - era să spun „tehnic" -, el este un criminal de război. Asta după legile care s-au scos de-atunci - la Nürenberg şi-n alte părţi. Este invocat printre motive şi momentul expulzării evreilor din Basarabia, în 48 de ore, în mod absolut sălbatic. Aici sunt cifre pe care le-a înregistrat Jandarmeria Română. Prin cele cinci puncte de graniţă au ieşit 175.000 de oameni în 48 de ore, cu câte o boccea sau cu ce puteau căra în spinare. Nu erau nici măcar barăci pregătite să-i preia.
Care a fost motivul pentru care Ion Antonescu a făcut acest gest?
Motivul invocat - faptul că au fost câţiva evrei care au jignit Armata Română la retragerea din '40. Dar n-au fost ofiţeri români omorâţi de evrei în momentul retragerii. Ce-i drept, au fost scuipaţi şi înjuraţi pentru că exista o tensiune socială antievreiască, dar e un adevăr şi faptul că evreii îi detestau pe români. E un adevăr care se simţea... Dar, ulterior, noi am mai făcut nişte orori şi după aruncarea în aer a cartierului general al Armatei Române de la Odessa. A fost o prostie! Ne-am instalat în sediul fostului cartier general rusesc şi n-am verificat dacă în subsol sunt aparate ce pot fi comandate de la depărtare. Prin urmare, pentru o eroare gravă a militarilor români, mareşalul Antonescu a telefonat ca, pentru fiecare general ucis, să fie împuşcaţi o sută de evrei, pentru fiecare colonel 50 şi aşa mai departe.
Există documente în acest sens?
Există documente păstrate... Mai întâi, cine putea demonstra că evreii au determinat această lovitură? În plus, a spus că nu face război poporului rus, ci evreimii.
Era un curent european antisemit.
Aşa este, iar noi am sărit în el cu ambele picioare, prosteşte.
Se afirmă că ungurii au procedat mai rău cu populaţia evreiască. Aşa este?
Da. În 1942, Antonescu a mai cârmit-o, dându-şi seama că nu trebuie să meargă atât de departe. Are meritul că nu i-a livrat pe evreii din restul ţării, aşa cum ar fi vrut nemţii. Noi batem monedă pe această rezistenţă din anii '42, '43, '44, dar gestul din '41 este absolute dramatic.
Având în vedere aceste argumente, îl putem exonera de răspundere pe Ion Antonescu?
Eu nu cred că putem să-l exonerăm de răspundere. De asumat, însă, eşti obligat să-l asumi. Aşa cum Germania îl asumă pe Hitler. Tot poporul german, prosteşte, din disciplină, a acceptat până în ultimul moment un sacrificiu absolut absurd. Trebuie să spunem şi noi adevărul: mai ales după Stalingrad, Antonescu trebuia să găsească momente mai potrivite pentru a abandona lupta. El a făcut un pariu, dar când vezi că acel pariu este pierdut, te dai în lături. Nu te poţi juca cu soarta a milioane de români pentru că tu ţi-ai dat cuvântul de militar! Ce este cuvântul tău de militar în raport cu soarta a milioane de români?! Mai exista şi riscul ca, continuând războiul alături de Germania după 23 august 1944, aliaţii să nu ne restituie Transilvania de Nord. Acesta a fost jocul lui 23 august 1944! Ni s-a promis că ni se va restitui Transilvania de Nord.
Exista riscul ca, continuând războiul alături de Germania după 23 august 1944, aliaţii să nu ne restituie Transilvania de Nord.
„Ion Antonescu pierduse contactul cu realitatea"
Spera Ion Antonescu să încheie pace cu sovieticii?
El îşi închipuia că va veni un moment mai prielnic de discuţii. La 22 august 1944, atunci când Antonescu se pregătea să se întoarcă pe front pentru a restabili situaţia militară, el vorbeşte cu un ofiţer, uitându-se pe hartă. Îi arată Bărăganul şi îi spune că aici va avea loc bătălia decisivă de tancuri a războiului. Carevasăzică, nici nu credea în posibilitatea unei rezistenţe mai lungi pe linia Focşani-Nămoloasa-Galaţi. Aceasta nu era o linie de rezistenţă formidabilă, aşa cum cred unii istorici, ci una în care se mai turnase beton. Altceva - o mărturie personală: eu sunt ultimul primit de bietul Mihai Antonescu (vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri - n.r.), în noaptea de 22 spre 23 august 1944. Întâmplarea a făcut ca eu să fiu numit curier diplomatic la Stockholm. Acum spuneţi-mi şi mie de ce Antonescu trimite vorbă ministrului nostru de la Stockholm, Fred Nanu, să reînceapă negocierile cu doamna Kollontai (reprezentanta Uniunii Sovietice - n.r.)? El, Antonescu, era vinovat că nu le răspunsese sovieticilor. Şi mai sunt nişte minciuni care circulă acum - de pildă, în filmul lui Sergiu Nicolaescu, „Oglinda", personajul Antonescu întreabă: „N-a venit un răspuns de la Stockholm?" Este o minciună! Nu era niciun răspuns de aşteptat de la Stockholm. Sovieticii aşteptau un răspuns de la guvernul român. E o chestiune absolut incredibilă! Antonescu şi-a închipuit că vom obţine condiţii mai bune de încheiere a unui armistiţiu. Nici germanii, nici italienii, nici japonezii nu au obţinut condiţii mai bune decât capitularea necondiţionată. Aceasta a fost o condiţie pe care americanii au început să o pună din cauza a ceea ce s-a întâmplat în 1918. Adică atunci s-a acceptat capitularea Germaniei, dar cu tot felul de condiţii.
Ce condiţii pusese Ion Antonescu?
Antonescu i-a transmis doamnei Kollontai două condiţii sau, mai bine spus, nişte ameliorări la capitularea necondiţionată. Amândouă sunt absolut absurde: prima - să i se dea 15 zile pentru a-i convinge pe germani să se retragă din ţară; dacă ar fi făcut asta, Antonescu ar fi fost imediat arestat şi, probabil, adus Horia Sima ca prim-ministru. A doua - dacă este ocupată toată ţara de armata sovietică, să rămână un judeţ neocupat în vestul ţării, pentru ca guvernul să fie liber. Să fim serioşi! Dacă jumătate din Europa este ocupată de armata sovietică, ce contează că tu nu ai armată sovietică în jurul guvernului? Culmea, culmilor, tocmai pentru că aceste condiţii erau absurde, la 28 mai 1944, doamna Kollontai îi transmite lui Fred Nanu răspunsul favorabil. Acest răspuns a fost adus la Bucureşti de către şeful meu, Camil Demetrescu, la 1 iunie 1944. Nici asta nu i-a ajuns lui Antonescu! La 19-20 august se prăbuşeşte frontul şi ce-mi spune mie în noaptea aceea Mihai Antonescu!? Un lucru care dovedeşte că amândoi Antoneştii nu mai aveau picioarele pe pământ: „Să ştiţi un lucru dramatic - trupele noastre nu s-au mai bătut bine! De data asta a fost derută!" Îmi sugera să-i spun asta doamnei Kollontai, ca un argument cum că noi vrem armistiţiu. Eu, la 27 de ani cât aveam atunci, am îndrăznit şi am spus: „Domnule ministru, dar cum putem spune un lucru ca acesta când suntem în negocieri cu adversarul? Să le spunem că noi nu mai suntem în stare să ne batem?!" Atunci mi-a dat dreptate. Dar cum a putut să-i treacă prin gând aşa ceva?! S-ar putea să vi se pară de necrezut, dar vă spun că este un adevăr.
Pierduseră contactul cu realitatea...
Absolut! Rezistenţa noastră era absurdă şi rezultatul ar fi fost că toată ţara s-ar fi distrus. Cel mai rău ar fi fost că apărea riscul ca aliaţii să nu ne mai restituie Transilvania de Nord.
Prin urmare, contrafactual judecând lucrurile, dacă am fi fost alături de Germania până la sfârşitul războiului, România ar fi rămas fără Transilvania?
Nu se ştie... Poate ar fi fost un alt traseu de graniţă. E foarte greu de spus.
Unii spun că Germania „nu ne va ierta" pentru că am întors armele la 23 august 1944...
Şi asta este dramatic. Nu vedeţi, consecinţele faptului că nu ne-am bătut la 27 iunie 1940, ni-i pune în cârcă nu numai pe occidentali, pe sârbi şi pe greci, dar şi pe marele popor rus pe care geografia l-a adus în apropierea noastră. N-avem interesul să fim stricaţi nici cu ruşii care ne judecă pentru că am fost în stare să mergem până la Stalingrad. Dar mai grav este că ne-am certat şi cu nemţii pentru că i-am „trădat" la 23 august 1944. Aceste lucruri nu se uită peste timp. Părerea mea este că am cârmit-o prost în acel moment. Am făcut o eroare pe care am continuat-o ani de-a rândul şi pe care o plătim scump şi astăzi. Avem reputaţie proastă.
Consecinţele faptului că nu ne-am bătut la 27 iunie 1940, ni-i pune în cârcă nu numai pe occidentali, pe sârbi şi pe greci, dar şi pe marele popor rus pe care geografia l-a adus în apropierea noastră.
„E aberant să existe un stat separat dincolo de Prut"
Republica Moldova poate reveni în spaţiul european, dat fiind contextul politic actual?
Este un episod nenorocit... Mi se pare exclus ca această comunitate de români din Basarabia să ajungă un stat separat, aberant, un stat de limbă română. Eu cred că mâine, poimâine, în mod istoric fatal, se vor reataşa României. Sunt absolut convins, dar poate e o convingere nebunească a mea! Eu nu văd cum poate dăinui în timp o mică republică de majoritate românească, dincolo de Prut. E aberant!
Iată că Ciprul a dăinuit...
Da, şi acolo e o dramă. Dar nu s-a terminat cu Ciprul. Nici acolo nu s-a isprăvit. Turcii, când au ocupat Ciprul, acum sute de ani, au colonizat cam o cincime, dar când l-au atacat, în anii '70, au ocupat cam o treime. Admiţând că rămâne o treime turcilor, eu sunt de părere că restul trebuie să revină Greciei. Şi acolo e o nedreptate dar, bineînţeles, e un precedent pentru Basarabia.
Se discută că Basarabia ar putea fi o zonă tampon între spaţiul euroatlantic şi Federaţia Rusă.
În fine, astea sunt speculaţii... Logic vorbind, Basarabia ar trebui să se reunească cu România. Dar să ştiţi că s-a speculat mult de către ruşi faptul că nu ne-am purtat bine cu basarabenii în cei 22 de ani cât i-am avut, din 1918 până în 1940. Asta o ştiu de când eram copil. Basarabia a fost considerată la Bucureşti ca un fel de Siberia a României - funcţionarii care făcuseră vreo prostie erau trimişi ca pedeapsă acolo. Nu am reuşit să ne facem simpatici, nu reparasem drumurile etc. Am activat foarte prost. Dacă recuperăm Basarabia, ar trebui de acum înainte să investim mult în acea zonă.
E o teză interesantă. De ce credeţi că autorităţile ar fi putut avea o asemenea atitudine?
E foarte curios lucrul acesta. E cert că aveam dragoste pentru Ardeal, însă Basarabia n-am asimilat-o bine din cauză că se prostiseră sub ocupaţia rusească de o sută de ani. Aveam impresia că ţăranii de acolo nu mai înţeleg nimic. De altfel, să ştiţi un lucru: nu mai ştiau pe ce lume trăiesc unii dintre ei. De pildă, un văr primar de-al meu care a murit la încercuirea Stalingradului era în Basarabia în 1939 şi, la un moment dat, a întrebat un ţăran bătrân unde crede el că se hotărăşte politica, la care bătrânul a arătat înspre Răsărit, spunând: „La împăratul, acolo!" El mai trăia cu mintea la ţar. Sigur că nu putem generaliza.
Basarabia a fost considerată la Bucureşti ca un fel de Siberia a României - funcţionarii care făcuseră vreo prostie erau trimişi ca pedeapsă acolo. Nu am reuşit să ne facem simpatici, nu reparasem drumurile etc. Am activat foarte prost. Dacă recuperăm Basarabia, ar trebui de acum înainte să investim mult în acea zonă.
„Radicalii maghiari se vor potoli"
Cum vi se par mişcările radicalilor maghiari din Covasna şi Harghita?
Nu vor avea succes. A fost nenorocirea din vremea comunistă când li s-a dat acea autonomie a secuilor şi de acolo a ieşit o poveste diferită de ceea ce am hotărât în 1918. Trebuia să le dăm din timp ceea ce le-am făgăduit atunci - învăţământ în limba lor şi să aibă posibilitatea de a fi judecaţi în limba lor. Dacă o făceam la vremea cuvenită, nu s-ar mai fi ajuns la asemenea excese.
Cum ar trebui procedat acum cu minoritatea maghiară?
Să se acorde ceea ce trebuie acordat, dar nici vorbă de autonomie sau de aşa ceva. De altfel, ei n-ar câştiga nimic să aibă autonomie. Ei au interesul să fie contopiţi într-o Românie mai mare şi această Românie mai mare să fie contopită în Europa. Ceea ce se întâmplă acum cu autonomia este o rană ce se va vindeca foarte lesne. Dovadă că UDMR e în guvern aproape neîntrerupt de 16 ani. Şi uite ce cuminţi sunt! Cuminţi au fost şi cei care i-au luat în Guvern fiindcă aşa îi silim să fie tot aşa de români ca şi noi.
Credeţi că liderii UDMR sunt la fel de fideli crezului naţional ca şi liderii partidelor româneşti?
Nu, dar interesul lor este ca toată ţara asta să funcţioneze bine. Şi vedem că, de multe ori, sunt mai deştepţi decât noi. În Parlament vorbesc bine româneşte şi am avut miniştri buni dintre ai lor. Eu nu sunt speriat de aceste manifestări ale lor cu drapele. Sigur, e supărătoare sărbătorirea intrării lui Horthy în Ardeal, dar ăştia care se ocupă cu aşa ceva sunt excesivii şi se vor potoli încet-încet. Ei nu reprezintă o majoritate şi dacă noi nu ne vom încăpăţâna în sens prost, se vor potoli şi ei.
E supărătoare sărbătorirea intrării lui Horthy în Ardeal, dar ăştia care se ocupă cu aşa ceva sunt excesivii şi se vor potoli încet-încet.
„Vom fi minoritari în ţara noastră"
Proiectul european vi se pare viabil, dat fiind modul în care a răspuns UE crizei economice?
Dacă introduc cumva şi Turcia în Uniunea Europeană, atunci acest proiect nu mai e viabil deloc. Mă surprinde că unii politicieni europeni îşi pot închipui că Europa se poate întinde până în Iran. În plus, mai aduci în Europa vreo 70 de milioane de musulmani, după ce aici mai sunt vreo 25 de milioane. Prin urmare, continentul nostru va deveni majoritar musulman. O sută de milioane de musulmani în Europa înseamnă o sută de milioane de credincioşi practicanţi. Pe continentul nostru nu cred că sunt o sută de milioane de creştini practicanţi... Devenim minoritari.
Oare trebuie pusă problema în termenii aceştia? În prezent s-a schimbat modul în care oamenii privesc chestiunile religioase...
Mi-e teamă că nu... Eu îi văd pe musulmani în Franţa. Şi am trăit şi în Africa 23 de ani, într-o ţară musulmană. Ei sunt exclusivişti. De altfel, Muammar Gaddafi a declarat în Italia că Europa va deveni musulmană. Europa, conştient sau inconştient, se sinucide. Dacă te duci în metroul parizian, vezi care va fi Europa de mâine. Majoritatea populaţiei din metrou este de culoare.
Această reechilibrare a spectrului etnic în Occident poate fi o sursă de conflicte?
Nu, dar va duce la un nou Ev Mediu, la dispariţia civilizaţiei occidentale. Cred că suntem deja pe panta săpunită a dispariţiei civilizaţiei noastre. Nu ştiu cât va mai dura - două sute, trei sute sau patru sute de ani. Ca şi la sfârşitul Imperiului Roman, masa de sclavi, invaziile germanice şi turanice au făcut să se schimbe componenţa etnică a Europei. Aşa se schimbă şi acum...
Suntem într-un ciclu istoric...
Absolut! Asta e părerea mea de specialist în filosofia istoriei.
România nu pare deocamdată afectată de aceste schimbări şi nici nu pare conştientă că se produc...
Fatalmente vom fi afectaţi! Suntem în Europa şi avem deja 10% populaţie ţigănească. Intră foarte mulţi chinezi şi turci, iar noi nu mai facem copii. Doza de sânge românesc va fi din ce în ce mai mică. Să ştiţi că, din acest punct de vedere, suntem ca şi occidentalii. Încetul cu încetul vom fi minoritari în ţara noastră.
Putem adăuga acestui risc şi exodul tinerilor români spre Occident?
Bineînţeles! Aceasta este una dintre preocupările mele majore şi ar trebui să facem orice pentru a-i readuce în ţară. Fără ei nu putem construi o Românie de alt soi decât cel moştenit de la comunişti. Înainte vreme, era un adevăr dictonul „Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n ţara mea". Spre exemplu, românii sunt poporul cel mai puţin reprezentat în Statele Unite ale Americii. 99% dintre românii plecaţi acolo sunt originari din fostul Imperiu Austro-Ungar. Ardeleanul, săracul, decât să trăiască sub dominaţie străină a zis că mai bine se duce în America. Acum, 45% dintre tineri spun că vor să plece în străinătate. Este absolut dramatic! Nu mai au dragoste de ţara asta pe care o găsesc păcătoasă de când clasa politică este un fel de capac de plumb. E o greşeală pentru că la alegeri am putea schimba ceva. Dar uite că tot pe ăştia îi alegem... Ori nu ne vom vindeca niciodată, ori trebuie aşteptate încă două generaţii.
Avem resorturi interioare pentru a depăşi situaţia?
Tinerii pleacă din ţară din cauza lipsei de speranţă. Asta se combină şi cu scârba de politică. Eu îi înţeleg însă pe cei foarte înzestraţi care pleacă la burse în străinătate şi care capătă diplome în domenii inexistente în România.
Pleacă şi tineri intelectuali care preferă să facă munci subcalificate, dar plătite mai bine decât profesia lor din ţară...
Eu nu-i aprob pe aceştia. Sau dacă se duc să facă pe căpşunarii, da, dar să se întoarcă cu banii în ţară. Vă pot spune din experienţă că, toţi românii din emigraţie, chiar dacă s-au căsătorit cu câte o nemţoaică sau cu câte o franţuzoaică, în străfundurile sufletului lor sunt nenorociţi. Le lipseşte ceva... Nu te poţi transforma în francez sau în neamţ când eşti născut român.
Dacă te duci în metroul parizian, vezi care va fi Europa de mâine.
Vă pot spune din experienţă că, toţi românii din emigraţie, chiar dacă s-au căsătorit cu câte o nemţoaică sau cu câte o franţuzoaică, în străfundurile sufletului lor sunt nenorociţi. Le lipseşte ceva...
„Trebuie să mai treacă două generaţii"
În 20 de ani de acum înainte se va putea vedea o altă faţă a României?
Doar dacă scăpăm de actuala clasă politică şi vor apărea alţii decât fiii fostei nomenclaturi. Chiar dacă nu sunt cei pe care-i vedem în Parlament, există o reţea subterană, cea care l-a adus pe Iliescu la putere în decembrie 1989 şi care continuă să tragă sforile. Este convingerea mea.
Dacă într-adevăr există această „reţea", cât ar mai putea trece până când vom avea parte de o nouă clasă politică?
Până ce vor muri ei... Poate că atunci se vor mai îndrepta lucrurile, iar copiii lor poate vor fi oameni în regulă. În toate revoluţiile s-a întâmplat aşa - generaţia copiilor sau a nepoţilor revoluţionarilor a devenit conservatoare. Eu cred că urmaşii lui Adrian Năstase, de pildă, vor fi burghezi foarte civilizaţi. De aceea vă spun că trebuie să mai treacă două generaţii.
Cum vi se pare Crin Antonescu ca lider politic şi ca aspirant la Preşedinţia României?
Am fost alături de el pentru că el m-a chemat, cu toate că nu ne cunoşteam foarte bine. De Călin Popescu-Tăriceanu fusesem mai apropiat decât de Crin Antonescu, dar el m-a chemat pentru că ştie că sunt popular, că am notorietate. Dar Crin Antonescu n-a catadicsit să mă întrebe, în seara în care a văzut că nu intră în turul doi de scrutin al alegerilor prezidenţiale, ce să facă. Deşi, după mine, el ieşise cel mai bine din confruntarea televizată. Nu a fost al doilea pentru că PNL nu are structura necesară în provincii. Eu i-aş fi spus lui Crin Antonescu că nu se poate ca un partid liberal să meargă mână-n mână cu Geoană care, deşi e mai occidentalizat decât ceilalţi, are în spate umbra lui Iliescu, a lui Cozmâncă sau a lui Hrebenciuc.
Chiar credeţi că aceia pe care i-aţi enumerat au fost atât de nocivi pentru România?
Criminali! Sunt cei mai nocivi pentru că eu continuu să cred că ei trag diverse sfori. De pildă, cum a îndrăznit Iliescu să spună, în urmă cu vreo 18 ani, că la noi este „o democraţie originală"?! Această „democraţie originală" ne-a întârziat cu zece ani intrarea în Europa. Lui Emil Constantinescu i-au trebuit patru ani ca să-şi dea seama că fosta Securitate continua să conducă ţara. Acest lucru trebuia să-l ştie din prima clipă şi putea da o lovitură mare. A fost un naiv.
Să nu uităm că aderarea la NATO s-a produs în mandatul preşedintelui Iliescu...
Da, dar negocierile au fost începute sub Emil Constantinescu. Dar politiceşte vorbind, Ion Iliescu chiar a sărit peste cal devenind filoamerican. Adică e un politician dibaci, un politician abil.
Cum va rămâne în istoria românilor Ion Iliescu în raport cu Traian Băsescu?
E clar că Ion Iliescu va fi înfierat şi considerat omul care a întârziat integrarea României în Europa. Şi care a vrut să continue pe ascuns comunismul. Eu nu am o problemă împotriva unui om, dar el este adus de această clică care se manifestă în Parlament şi care a pus mâna pe averi colosale...
Aceasta este şi teza preşedintelui Băsescu. În contextul economic actual, credeţi că opinia publică mai este sensibilă la astfel de chestiuni?
Economia nu are de-a face cu Justiţia! Eu am de gând să public o scrisoare deschisă preşedintelui Băsescu. Îi voi aminti că, la ultima confruntare cu ceilalţi doi contracandidaţi ai săi la prezidenţiale, a fost primul care a îndrăznit să scoată problema asta la suprafaţă. Să spună că e o ruşine faptul că, după 20 de ani, noi nu am scos încă la lumină ce s-a întâmplat în decembrie 1989 şi nici în cele trei mineriade. Cu alte cuvinte, el ne-a făgăduit că va da drumul Justiţiei pentru a începe aceste procese. Uite că au trecut nouă luni şi că n-a făcut nimic... Aşa că eu o să-i aduc aminte. Acesta este un cancer pe care noi trebuie să-l operăm acum cu bisturiul. Dacă nu-l operăm, să ştiţi că nu se începe vindecarea României. Este un început indispensabil, care n-are de-a face cu economia.
Mulţi îl acuză şi pe Traian Băsescu de faptul că face parte din acest „sistem ticăloşit" pe care îl înfieraţi şi dumneavoastră. Sunteţi de acord?
Nu-mi dau seama, dar preşedintele poate ieşi din „sistemul ticăloşit" dacă-şi ţine promisiunea de care am vorbit. Românul, în general, are fibră politică, chiar dacă ne-am sărăcit şi am scos smântâna de pe ţară în ultimii 20 de ani. Putem juca un rol în Europa, dacă ne însănătoşim mai întâi în ţară.
Românul, în general, are fibră politică, chiar dacă ne-am sărăcit şi am scos smântâna de pe ţară în ultimii 20 de ani.
„S-a schimbat profilul etnic al românului"
De unde această agresivitate exagerată în societatea românească?
E o problemă pe care mi-am pus-o şi eu, deseori. Eu o arunc şi pe aceasta în cârca celor 50 de ani de comunism care au modificat profilul etnic al românului. Românul pe care l-am cunoscut eu când eram copil - adică şi ţăranii, şi ostaşii pe care i-am avut pe front - era prea blând, prea supus. Dintr-odată a venit un regim atât de brutal şi atât de injust încât omul a început să se apere cu dinţii. Nu uitaţi că până şi în cel mai mic sat s-au inversat valorile. Ţăranii cei mai iscusiţi, cei mai îndemânatici şi cei mai avuţi au fost nu numai daţi la o parte, ci şi ucişi sau băgaţi la închisoare. La suprafaţă au ieşit lepădăturile - toţi guşaţii şi tâmpiţii din sate au devenit primari sau mai ştiu eu ce... S-au schimbat elitele de jos şi până sus. Lucrul acesta a făcut ca oamenii să se înrăiască. Nu mai există sentimentul că vecinul tău e un prieten. Lumea nu se mai salută pe scara blocului pentru că zice „Bună ziua ţi-am dat, belea mi-am căpătat!"
Acum şi copiii au devenit extrem de agresivi...
În anii mei de şcoală în România, aproape că nu existau bătăi între copii. Eu nu am văzut astfel de bătăi. În schimb, în Franţa am fost absolut îngrozit de agresivitatea copiilor între ei. Bine, erau şi foarte mulţi corsicani la Nisa şi aceea sunt mai temperamentali. Dar românii de astăzi se bat până se omoară şi asta este foarte îngrijorător.
S-a schimbat ierarhia de valori şi am căpătat o sumedenie de obiceiuri proaste...
Sunt anumite moravuri ţigăneşti pe care noi le-am fi putut evita. Amestecându-ne cu ei, era de aşteptat ca părţile româneşti să domine, dar văd că s-a întâmplat invers. În vechime, ţiganii erau persecutaţi, ce-i drept, dar erau şi mai violenţi decât românii. Străinii au constatat că închisorile erau pline de ţigani, acuzaţi de infracţiuni de omor. Dovadă că şi călăii erau aleşi dintre ţigani pentru că erau mai în stare de un lucru violent decât românii.
Cum găsiţi decizia autorităţilor franceze de a-i expulza pe ţiganii de origine română şi bulgară?
Adevărul e că, la Paris, aproape toţi cerşetorii de pe stradă sunt ţigani români. Eu dacă-i văd că au o figură simpatică, mă adresez direct pe româneşte: „Domnule, ce cauţi aici?" „A, păi dacă la noi nu se poate...", îmi spun majoritatea. Păerea mea este că se vor întoarce în Franţa...
Este o problemă românească sau una europeană?
Categoric este una europeană! E românească numai în măsura în care nenorocul istoric face că suntem cei cu populaţia cea mai mare de etnie ţigănească. E foarte interesant cum, în Evul Mediu, ei au trecut prin Principatele Române când au fugit de turci. Ei erau năpăstuiţi şi de populaţia grecească din Imperiul Bizantin care îi denumise cu un derivat al sintagmei „oameni de care să nu te atingi". Erau un fel de paria. De acolo au venit la noi cu numele de „aţigani". Primul document care ne vorbeşte despre existenţa „aţiganilor" datează din 1385. Dar, revenind, ceea ce s-a întâmplat în Franţa este un gest niţel demagogic al lui Sarkozy şi care nu va avea viitor. E o problemă europeană care se va rezolva cu timpul.
Românul pe care l-am cunoscut eu când eram copil - adică şi ţăranii, şi ostaşii pe care i-am avut pe front - era prea blând, prea supus. Dintr-odată a venit un regim atât de brutal şi atât de injust încât omul a început să se apere cu dinţii.
Morala Istoriei
1. Femeia nu mai accepta sa locuiasca in copac. Si plange. Barbatul
descopera pestera.
2. In pestera e frig. Femeia plange. Barbatul descopera focul.
3. Copiii tipa de foame. Femeia plange. Barbatul descopera toporul,
arcul si bata si pleaca la vanatoare.
4. De la atata carne, copilul se imbolnaveste de scorbut si beri-beri.
Femeia plange. Barbatul descopera agricultura.
5. Deoarece mamutul se lasa cu greu ucis, barbatul lipseste prea mult
deacasa. Femeia plange. Barbatul incepe sa creasca animale domestice:
vaca, oaie, porc, gaina, etc.
6. Femeia s-a saturat de friptura facuta la tepusa cu garnitura de
boabe verzi fierte mancata de pe o frunza. Si plange. Barbatul
descopera olaritul.
7. In pestera e curent si umezeala si din cauza asta copiii racesc,
fac pneumonie si mor. Femeia plange. Barbatul construieste mai intai
un bordei apoi o casa din lemn si piatra.
8. A venit iarna si e frig. Femeia plange. Barbatul descopera ca
pielea si blana animalelor moarte se poate prelucra si confectioneaza
haine.
9. Hainele din piele precum si alea din blana put. Femeia plange.
Barbatul descopera pe rand hainele din lana (care sunt aspre si zgarie
- Femeia plange), hainele din in (care tot aspre sunt - Femeia
suspina) si intr-un final hainele de matase (care par a fi
multumitoare - Femeia zambeste). Mai tarziu, Barbatul rezolva si
problema mirosurilor emanate de pieile si blanurile mentionate mai
sus.
10. Diverse treburi lipsite de importanta cum ar fi protectia turmelor
de animale si starpirea potentialilor pradatori tin Barbatul departe
de casa. Femeia plange. Barbatul domesticeste cainele si pisica.
11. Femeia observa ca seamana prea mult cu semenele ei. Si incepe sa
planga. Barbatul inventeaza fardurile si bijuteriile.
12. Femeia se plictiseste de atata stat in casa si vrea sa-si
largeasca orizontul. Normal.incepe sa planga. Barbatul inventeaza
roata, domesticeste calul si descopera barca pentru ca femeia e
fragila si oboseste repede. In plus de asta nimeni n-ar vrea sa o
auda iar plangand... peste ani...
n. Femeia simte nevoia de a "evada" din cotidian. Nu are timp, bani
sau dispozitia pentru excursii in strainatate, cu prietenele s-ar
plictisi, la TV nu e nimic de vazut, afara e vreme urata. Capac peste
toate, ca de obicei, barbatul nu e acasa si oricum nici el n-ar
intelege mare lucru. Femeia ar avea asaaaaa . un fel de chef de a
scrie ceva care sa-i aduca complimentele unor necunoscuti si sa fie o
chestie care sa pastreze anonimatul si absolut totul trebuie sa fie
sub control si... Pentru a nu stiu cata oara in istorie, femeia incepe
sa planga. Barbatul inventeaza blog-ul.
Morala: Cand femeile plang, umanitatea evolueaza.
Alta morala: Fara femei am fi trait si acum in copac.
descopera pestera.
2. In pestera e frig. Femeia plange. Barbatul descopera focul.
3. Copiii tipa de foame. Femeia plange. Barbatul descopera toporul,
arcul si bata si pleaca la vanatoare.
4. De la atata carne, copilul se imbolnaveste de scorbut si beri-beri.
Femeia plange. Barbatul descopera agricultura.
5. Deoarece mamutul se lasa cu greu ucis, barbatul lipseste prea mult
deacasa. Femeia plange. Barbatul incepe sa creasca animale domestice:
vaca, oaie, porc, gaina, etc.
6. Femeia s-a saturat de friptura facuta la tepusa cu garnitura de
boabe verzi fierte mancata de pe o frunza. Si plange. Barbatul
descopera olaritul.
7. In pestera e curent si umezeala si din cauza asta copiii racesc,
fac pneumonie si mor. Femeia plange. Barbatul construieste mai intai
un bordei apoi o casa din lemn si piatra.
8. A venit iarna si e frig. Femeia plange. Barbatul descopera ca
pielea si blana animalelor moarte se poate prelucra si confectioneaza
haine.
9. Hainele din piele precum si alea din blana put. Femeia plange.
Barbatul descopera pe rand hainele din lana (care sunt aspre si zgarie
- Femeia plange), hainele din in (care tot aspre sunt - Femeia
suspina) si intr-un final hainele de matase (care par a fi
multumitoare - Femeia zambeste). Mai tarziu, Barbatul rezolva si
problema mirosurilor emanate de pieile si blanurile mentionate mai
sus.
10. Diverse treburi lipsite de importanta cum ar fi protectia turmelor
de animale si starpirea potentialilor pradatori tin Barbatul departe
de casa. Femeia plange. Barbatul domesticeste cainele si pisica.
11. Femeia observa ca seamana prea mult cu semenele ei. Si incepe sa
planga. Barbatul inventeaza fardurile si bijuteriile.
12. Femeia se plictiseste de atata stat in casa si vrea sa-si
largeasca orizontul. Normal.incepe sa planga. Barbatul inventeaza
roata, domesticeste calul si descopera barca pentru ca femeia e
fragila si oboseste repede. In plus de asta nimeni n-ar vrea sa o
auda iar plangand... peste ani...
n. Femeia simte nevoia de a "evada" din cotidian. Nu are timp, bani
sau dispozitia pentru excursii in strainatate, cu prietenele s-ar
plictisi, la TV nu e nimic de vazut, afara e vreme urata. Capac peste
toate, ca de obicei, barbatul nu e acasa si oricum nici el n-ar
intelege mare lucru. Femeia ar avea asaaaaa . un fel de chef de a
scrie ceva care sa-i aduca complimentele unor necunoscuti si sa fie o
chestie care sa pastreze anonimatul si absolut totul trebuie sa fie
sub control si... Pentru a nu stiu cata oara in istorie, femeia incepe
sa planga. Barbatul inventeaza blog-ul.
Morala: Cand femeile plang, umanitatea evolueaza.
Alta morala: Fara femei am fi trait si acum in copac.
miercuri, octombrie 13
POATE AI UITAT...
Radiofrecventa pe care o folosesc.
Digi (3G) - 2100Mhz
Vodafone ( GSM + 3G ) - 900Mhz + 2100Mhz
Orange ( GSM + 3G ) - 900Mhz + 2100Mhz
Cosmote ( GSM ) - 1800Mhz
Zapp ( CMDA + 3G ) - 450Mhz / 800Mhz + 2100Mhz
Retelele Wifi folosesc banda de la 2401Mhz la 2480Mghz - standard
802.11b/g - Romania .
Magnetonul din cuptorul cu microunde functioneaza la frecventa 2450Mhz.
Concluzia...?
________________________________
REGULI MINIME DE UTILIZARE A MOBILULUI:
- NU VA FI FOLOSIT DREPT CEAS
DESTEPTATOR;
- VA FI TINUT LA CEL PUTIN 2 M DE CAP, IN
TIMPUL ZILEI, SI AL NOPTII ( IN LIMITA POSIBILULUI).
LUCRURILE AFISATE MAI JOS SUNT CUNOSCUTE DE MULT TIMP, DE NEUROLOGI.
in ultima saptamana din octombrie 2009, a
fost sustinuta o teza de doctorat in Romania , la Clinica de Medicina a Muncii din Cluj, iar concluziile au fost inspaimantatoare !
Studiul s-a facut utilizand tehnica de varf, la
nivel mondial, cea a determinarii chemoluminiscentei si a lipoperoxizilor.
S-au studiat astfel efectele campurilor
electromagnetice (CEM) asupra corpului uman, in special cele produse de telefonia mobila, cuptoare cu microunde, antene de telefonie mobila, retele de inalta tensiune.
TOATE PRODUC cancer, imbatranire precoce,
sterilitate la ambele sexe, nevroze, tulburari de somn, decalcifieri osoase, cresterea coagularii, cataracta, tulburari endocrine etc.
ATENTIE !!! Convorbirile pe telefonul mobil, cu
cat sunt mai lungi, cu atat sunt mai nocive, mai ales la start, cand testezi apelul, sau "bipul" cu telefonul la ureche.
S-a aratat cum vibratiile respective, cu
telefonul la ureche, produc, la trecerea prin medii cu densitati diferite, concentrari si reflexii in anumite zone, mai ales craniene.
Calota craniana functioneaza ca o antena parabolica cu concavitatea in jos, concentrand undele spre baza creierului, afectand hipofiza, tiroida si cristalinul (risc de cataracta).
Autorii studiului propun interzicerea pe orice
cale a utilizarii telefoniei mobile sub varsta de 14 ani !
Dispozitivele tip hands-free reduc semnificativ impactul CEM asupra creierului, intrucat telefonul mobil
e tinut mult mai departe de calota craniana.
Cea mai periculoasa retea este Cosmote, care
genereaza impulsurile cele mai puternice;
75% din ele genereaza Zapp-ul, 33% genereaza Vodafone, si Orange , iar cel mai jos e Digimobil-ul.
Informati-va rudele si prietenii !
_________________________________
1. cele trei retele mari Vodafone, Orange, Cosmote au licenta si utilizeaza frecventele: 900, 1800, 2100;
2.Prin ce metode de cercetare s-a ajuns la concluzia:
Cea mai periculoasa retea este Cosmote, care genereaza impulsurile cele mai puternice;
75% din ele genereaza Zapp-ul, 33% genereaza Vodafone, si Orange , iar cel mai jos e Digimobil-ul.
3. Poate incercam sa aflam: cine PLATESTE studiul si care sunt interesele
CEL MAI PUTERNIC ANTIBIOTIC NATURAL DIN LUME
Usturoiul este cel mai puternic antibiotic natural cunoscut, sub forma de aliment pur. Contra sucului sau, germenii de raceli, gripe si viroze nu au nici o sansa. Descompune flegma, combate infectiile, degajeaza sinusurile, bronhiile si plamânii. Omoara cei mai oribili microbi - chiar si pe cei ai leprei, gonoreei si cangrenei - în cinci minute fix! în testele de laborator, acesti germeni au fost aruncati efectiv pe marginea unui platan de cultura! Un miligram de usturoi avea aceeasi putere cu douazeci si cinci de unitati de penicilina.
Este o planta atât de puternica încât, când e frecata'pe picioarele cuiva, intra rapid în sânge si poate avea un efect benefic în plamâni. O cataplasma cu usturoi pusa pe talpile picioarelor este foarte buna pentru oprirea tusei si alungarea racelilor. Se face tocând câtiva catei de usturoi, amestecându-i cu putin untdelemn de masline si aplicând mixtura pe talpi.
Oameni bolnavi d plamâni - ajunsi în pragul mortii - suferind de tot felul de maladii respiratorii (astma, emfizem si oribilele bronsite, alergii si abcese pulmonare) s-au întremat si au plecat complet vindecati, laudând aceasta planta miraculoasa.
ÎNVINGE GERMENI DE CARE PENICILINA NICI NU SE ATINGE
In 1948, dupa ani întregi de cercetari, oamenii de stiinta au confirmat în sfârsit cu fermitate "puterea de penicilina" a usturoiului, izolând diversele substante din el. Alliina, prima substanta izolata, avea efect contra germenilor care cauzeaza intoxicatia cu salmonella, dizenteria si contra stafilococilor care provoaca furunculele si ulceratiile purulente ale pielii. "
La fel de eficienta era si împotriva streptococilor, care cauzeaza scarlatina, difteria, erizipelul, inflamarea învelisului inimii (febra reumatica) . Allicina, un alt ingredient, înfrunta conjunctivita (infectia ochilor), putrefactia (descompunerea mâncarii în alimente si în intestine), febra tifoida, holera si TB.C.-ul. De atunci, în usturoi s-au gasit multe alte substante importante. Germaniul nutritiv, cu efect anticancerigen dovedit, face parte dintre ele. De fapt usturoiul este una din cele mai bogate surse de germaniu si seleniu organic (vital în prevenirea bolilor de inima si a multor forme de cancer). Ajoena este o substanta care "dilueaza" sângele, astfel prevenind cheagurile potential periculoase. Când animalele de laborator au fost hranite cu o singura doza din acest ingredient al usturoiului, cheagurile de sânge s-au redus cu suta la suta, timp de douazeci si patru de ore. De asemenea, ajoena actioneaza contra a doua tipuri de ciuperci: una care e adeseori prezenta în canalul extern al urechii, si o alta care cauzeaza Candida sivaginita.
Usturoiul are peste o suta de compusi ai sulfului cunoscuti. Acesti compusi ai sulfului sunt ce-i care-i confera usturoiului puterea sa de lupta contra bolilor, ajuta la reducerea tensiunii si a nivelului de zahar din sânge, alunga astma si bronsita, îmbunatatesc circulatia si functiile inimii, previn cancerul si ajuta organismul sa se debaraseze de toxinel periculoase. .
PREVENIREA ÎNFUNDARII ARTERELOR
Consumul de usturoi poate ajuta la prevenirea bolilor arteriale. Testele medicale au aratat ca radacina cu aroma întepatoare are "o actiune protectoare foarte semnificativa" în limitarea efectelor coagularii sângelui gras, conform doctorilor Arun Bordia si H.C. Bansal de la R.N .T. Medical College, Udaipur, India, într-un articol din revista medicala britanica The Lancet, aparut în 29 decembrie 1973, medicii au spus ca sângele a zece pacienti s-a coagulat mai încet când acestia au mâncat usturoi cu alimente grase, decât atunci când le-au mâncat fara usturoi. Dupa parerea lor, aceasta însemna ca usturoiul putea încetini acumularea depunerilor de grasime pe peretii arterelor si ajuta la prevenirea colmatarii acestora. Concret, o suta de grame de unt s-au adaugat la o masa consumata de pacientii testati. Peste trei ore, acestia au prezentat un nivel mediu al colesterolului de 237, miligrame la suta. Când, dupa trei ore, mâncarii identice i s-a adaugat sucul sau uleiul extras din cincizeci de grame de usturoi, colesterolul a ajuns doar la 212,7 miligrame la suta. S-a descoperit ca uleiul de usturoi are si singur acest efect - fie ca e luat ca ulei pur, ca suc de usturoi sau în usturoiul integral. In plus, uleiul de usturoi a redus nivelul de fibrinogen (un factor coagulant din sânge). O masa care continea unt a rezultat într-un nivel de fibrogen ajuns la 320,9 miligrame la suta - în trei ore. Când în mâncare s-a adaugat usturoi, nivelul de fibrogen din sânge, trei ore mai târziu, era de 256,4 miligrame la suta. In ambele cazuri, usturoiul a coborât efectiv nivelurile de colesterol sl fibrogen sub valorile normale.
COBOARA HIPERTENSIUNEA Se spune ca sute de medici au gasit usturoiul ca fiind cel mai sigur si mai de nadejde mod de a coborî hipertensiunea. Nimeni nu stie exact din ce cauza. Unii doctori cred ca usturoiul dilata (deschide) arterele, usurând presiunea. Altii citeaza puterea sa de a înlatura infectiile de diverse feluri si, prin urmare, a reduce tensiunea crescuta. Totusi, e clar ca tensiunea scade. Medicii raporteaza - în cazuri dupa cazuri - ca simptome ca slabiciunea, ametelile, pulsatiile dureroase ale capului, tiuitul din urechi, durerile pectorale de tipul anghinei, respiratia scurta, durerile de sale, amortelile sau furnicaturile, dispar toate, rapid si usor.
De fapt, usturoiul pare sa satisfaca toate cerintele unui agent terapeutic perfect pentru reducerea tensiunii sangvine:
1. Este absolut sigur.
2. Nu are efecte ulterioare negative; nu s-a gasit nici o limitare a dozajului.
3. Tensiune sangvina se reduce treptat - într-o perioada de timp - fara nici o cadere neasteptata care ar putea soca organismul!
4. Nu intervine asupra celorlalte medicamente pe care le ia eventual pacientul, sub îngrijirea medicului.
5. In aproape toate cazurile testate, a alungat slabiciunile, ametelile, durerile de cap, tiuiturile din urechi, durerile de piept.
6. Se pot obtine bune rezultate,indiferent de vârsta sau de conditie.
7. Este usor de luat, sub forma de tablete fara miros.
Actualmente, tabletele si capsulele cu usturoi, care se gasesc fara reteta la plafarurile de pretutindeni, sunt folosite pe scara larga de medici pentru reducerea tensiunii si alungarea simptomelor acesteia.
Hipertensiunea e extrem de periculoasa fiindca, în primul rând, simptomele ei nu sunt întotdeauna prezente - multi suferinzi nici macar nu stiu ca o au - si în al doilea rând, aproape întotdeauna duce la probleme ale inimii, venelor si arterelor, sub forma de crize cheaguri, hemoragii, blocaje renale, atacuri de cord sau chiar moartea subita, daca nu e controlata.
Totusi, un lucru ar trebui sa fie clar - usturoiul nu este un leac pentru hipertensiune; nu face decât sa coboare tensiunea si efortul impus inimii, venelor si arterelor, plus alte simptome neplacute, care pot reveni când terapia cu usturoi înceteaza. Oricum, folosirea prelungita a usturoiului a tins, în multe cazuri, sa coboare permanent hipertensiunea!
UN REMEDIU ALIMENTAR BIBLIC PENTRU DIABET Folosirea usturoiului a redus nivelul de zahar din sângele diabeticilor. Intr-un caz, un om cu diabet avansat aflase de la doctori ca era într-o situatie fara speranta si a fost trimis sa moara acasa, la vârsta de saizeci de ani. La nouazeci de ani, înca mai traia, sanatos-tun. Incepuse sa manânce o combinatie de usturoi, patrunjel si creson. Nivelul zaharului din sânge i-a coborât de la 200 si ceva la 110. Si a continuat sa foloseasca fericit acest remediu, ani de zile. Usturoiul nu vindeca diabetul si nu trebuie folosit fara permisiunea medicului.Dar poate fi un mod util de a coborî nivelul zaharului si, astfel, a controla boala. Surprinzator si interesant, însa, este faptul - consemnat de mai multe ori - ca usturoiul poate reduce nivelul zaharului din sânge la diabetici.
UN ALIMENT BIBLIC TESTAT COMPARATIV CU MEDICATIA ANTIDIABETICA
Usturoiul - desi are o actiune putin mai înceata - este la fel de eficient ca tolbutamida (un medicament oral pentru diabetici) la eliminarea glucozei excesive din sânge. Doamna RB., consumatoare de usturoi, spune: "Recent, mi s-a pus diagnosticul de diabet moderat. Medicul mi-a spus ca, daca nivelul zaharului din sânge nu-mi scadea, trebuia sa iau un medicament oral. Citisem despre modul cum poate usturoiul sa reduca nivelul zaharului din sânge. Asa ca am început imediat sa iau câte o capsula de usturoi de 0,32 gr., pe lânga vitamine si drojdia de bere, dupa fiecare masa. Rezultatul: zaharul din sânge mi-a revenit la normal si nu mi-a mai fost necesar sau prescris nici un medicament.
REÎNTINERESTE FICATUL Principala valoare a usturoiului în tulburarile hepatice consta în puterea sa de a detoxifia bacteriile putrefactive din intestine si, astfel, a ajuta ficatul sa se odihneasca. Este un stimulent dovedit al sucurilor gastrice si ajuta cresterea si vigoarea circulatiei sangvine prin ficat. Se sustine ca o lingurita de usturoi în .amestec cu o lingura de untdelemn de masline sau ulei de soia, luata seara, învioreaza ficatul si îl reîntinerese atât de mult încât pielea de pe trup va straluci de activitate reînnoita. Utilizatorii spun ca e într-adevar o planta miraculoasa.
Daca usturoiul nu e tolerat, cauza consta într-o deficienta a organelor digestive - mai ales a ficatului. Un stomac sau un ficat în stare buna, spune ea, nu se va revolta niciodata împotriva unui element atât de natural si benefic ca usturoiul.
UN REMEDIU ALIMENTAR BIBLIC PENTRU CISTITA
Infectiile urinare pot fi dureroase si handicapante. Doamna S.B.. povesteste cum a folosit usturoiul pentru a combate o persistenta infectie a vezicii: "Pentru aceia dintre dumneavoastra care pot suferi de cistita, usturoiul poate fi raspunsul. Dupa ce m-am îmbolnavit de câteva ori, am hotarât sa-mi încerc propriul remediu. Am tocat câte trei catei mari de .usturoi, de trei ori pe zi, i-am pus într-o lingurita si i-am înghitit cu apa. Dupa cinci zile, cistita mi-a trecut. Atât de simplu (...)."
"Am mai avut cistita o singura data, si usturoiul si-a facut efectul din nou. Poate ca merge si pentru infectiile rinichilor. Doctorita mea n-a fost deloc surprinsa, întrucât a avut odata un pacient cu cancer la plamâni care a trait mai mult decât se asteptase ea, si mânca usturoi. Medicamentul minune - chiar merge!"
UN LEAC ALIMENTAR BIBLIC PENTRU BOLILE DE STOMAC. Luat cu regularitate, usturoiul poate vindeca bolile de stomac si intestine, afirma un reputat cercetator si expert în terapia cu usturoi. Se stie ca allicina din usturoi stimuleaza peretii stomacului si ai intestinelor pentru a secreta enzime digestive. Dar usturoiul luat de persoanele suferinde de asemenea afectiuni trebuie sa fie diluat sau amestecat cu alte mâncaruri, precizeaza acelasi expert. Un mod excelent de a atenua efectele usturoiului este acela de a-l gati, sau a-l combina cu ou si lapte. Totusi, usturoiul nici macar nu e nevoie sa fie mâncat. Se poate folosi în cataplasme sau bai pentru picioare si mâini, spre a calma stomacul. Puterile sale de penetrare sunt atât de mari, încât e absorbit direct prin piele. Folosit în acest mod, are o eficacitate declarata de nouazeci si cinci la suta.
Din cele mai vechi timpuri si pâna în prezent, usturoiul a fos laudat în întreaga lume pentru eliminarea gazelor, a crampelor si a simptomelor de inflamare.
TOATE SIMPTOMELE AU TRECUT
S-au înregistrat rezultate miraculoase, care au fost catalogate si consemnate amanuntit, dupa cum urmeaza: îngreunarea de dupa masa a fost înlaturata complet în cincisprezece cazuri si usurata partial în sase cazuri din douazeci si cinci - dintr-un total de 84% eficacitate! Râgâielile au disparut complet în treisprezece cazuri, si partial în noua - din douazeci si cinci - la un total de 88% eficacitate! . Flatulenta a disparut complet în douazeci de cazuri din douazeci si cinci - un total de 80% eficacitate! Colicii cu gaze au disparut complet în treisprezece cazuri si s-au usurat partial în opt - la un total de 84% eficacitate!. Greturile au disparut complet în sase cazuri din opt - pentru un total de 75% eficacitate! Se raporteaza ca usturoiul nu aduce numai o usurare temporara, ci eliberarea permanenta de aceste dezordini gastrice. Cercetatorii au ajuns la concluzia ca usturoiul e u carminativ care poate fi folosit în cazurile de flatulenta si colici, pentru a elimina gazele din stomac si intestine si a diminua crampele dureroase.
CUM SE POATE FOLOSI ACEST ALIMENT BIBLIC PENTRU A CALMA DIGESTIA
Ca uz extern, usturoiul se poate folosi în cataplasme sau bai de picioare si de mâini. Intern, usturoiul maruntit poate fi luat cu miere, înainte sau dupa mese (folositi o jumatate de catel). De asemenea, usturoiul se poate folosi sub forma de tablete sau capsule.
UN LEAC ALIMENTAR BIBLIC PENTRU CONSTIPATIE. Un reputat cercetator si expert în terapia cu usturoi declara ca persoanele care sufera de constipatie îsi pot gasi usurarea mâncând cu regularitate cantitati moderate de usturoi, amestecate cu ceapa, lapte sau iaurt. Allicina din usturoi, afirma el, stimuleaza miscarile peristaltice ale peretilor intestinali si, în acest mod, produce mobilitatea scaunului.
REMEDIUL ALIMENTAR BIBLIC PENTRU DISPARITIA IMEDIATA A ARSURILOR SI DURERILOR DE URECHI.
Doamna LC. spune: "Timp de un an, am folosit ulei de usturoi pentru
durerile de urechi. L-am vazut facând minuni în zece-cinci-sprezece minute de la spargerea unei capsule cu ulei de usturoi, turnata în ureche si retinuta cu un tampon de vata. Le-am spus prietenilor si rudelor cât de repede îmi trece durerea si toti sunt gata sa jure! - Sora mea avea o infectie a urechii interioare si toata noaptea plângea de durere. Mi-a dat telefon la ora patru dimineata, în lacrimi. Sotul ei a venit si a luat putin ulei, iar durerea i-a trecut în cincisprezece minute. De asemenea, am descoperit absolut întâmplator ca arsurile sunt ajutate prin frectie cu ulei de usturoi pe locul ars. Durerea trece aproape imediat dupa aplicare si masarea arsurii. Nepotul meu s-a ars destul de grav la mâna, pe plita electrica. Dupa ce i s-a aplicat ulei de usturoi, a fost foarte usurat si a dormit toata noaptea fara sa se plânga.
LEACUL ALIMENTAR BIBLIC A VINDECAT MULTE URECHI CARE TIUIAU
Doamna N.V. spune: "Am descoperit un remediu foarte simplu si ieftin pentru slabirea auzului si tiuitul urechilor (...). Urechile îmi sunau atât de tare încât abia mai auzeam. Acum trei ani, am citit: -Se spune ca un strop de suc de usturoi pus în ureche face bine la auzul cu probleme. Am încercat, cu rezultate miraculoase ; începeti aplicând formula cam de trei ori pe saptamâna si, pe masura ce starea vi se amelioreaza, puteti reduce dozajul. Eu o folosesc în prezent cam o data la o saptamâna sau, la zece zile si rezultatele bune se mentin."
UN LEAC ALIMENTAR BIBLIC PENTRU PROBLEMELE NASULUI SI ALE GÂTULUI
Usturoiul e cunoscut de mult timp ca antiseptic miraculos în cazurile care implica infectii la ochi, urechi, nas si gât. Daca se ia o bucata de usturoi în gura, la începutul unei raceli, pe partea dintre dinti si obraz, raceala va disparea în câteva ore sau cel mult o zi.
De asemenea, usturoiul are efect curativ asupra bolilor cronice ale organelor respiratorii superioare, absorbind toxinele - ceea ce e valabil si pentru inflamatiile cronice ale amigdalelor, glandelor salivare si glandelor limfatice învecinate, empiemele sinusurilor maxilare, faringitele si
laringitele grave si alte boli. De exemplu: aceasta miraculoasa planta vindecatoare face ca dintii slabiti sa prinda din nou radacini si înlatura tartrul! Are efect curativ asupra cataractei si inflamarii canalelor lacrimale! Va doare urechea? înfasurati planta în putin tifon si introduceti-o î canalul exterior al urechii! Va doare capul? Usturoiul e aspirina naturii, dilatând venele si arterele pentru a elimina congestia. Stoarceti putin suc de usturoi într-o lingurita de miere (este un vechi remediu al pieilor-rosii!). Stranutati, aveti nasul înfundat sau va chinuieste alergia? încercati putin usturoi tocat, înghitit cu apa. Se spune ca, în asemenea cazuri, usturoiul face minuni!
UN LEAC ALIMENTAR BIBLIC ALUNGA IMEDIAT RACELILE SI DURERILE DE GÂT
Usturoiul actioneaza mai repede decât vitamina C la vindecarea racelilor. Daca se tine un catel de usturoi în gura, raceala va disparea în câteva ore, maximum o jumatate de zi. Nu va ustura deloc, daca nu îl mestecati. Doar razuiti-l cu dintii, din când în când, pentru a elibera câte putin suc. (Daca usturoiul e prea tare, încercati cu unul dintre verii sai mai blânzi, ca usturoi-dulce, Alium schoro-doprasum - sau prazul.) în acest mod, o durere de gât se poate opri în câteva minute (merge chiar si pentru temutele dureri de gât care sunt simptome ale difteriei!). Am descoperit ca reuseste de fiecare data - si e mult mai de nadejde decât vitamina C, care poate sa dea rezultate sau nu si, adeseori, nu face decât sa amâne inevitabilul. Usturoiul asigura o vindecare permanenta, nu doar temporara. Usturoiul, planta întineririi miraculoase, s altele ca urzicile (Urtica sp.), hreanul (Armorada rusticana) si boabele de soc (Sambu-cusnigra) - toate sunt alimente biblice celebre pentru capacitatea lor de a usura simptomele alergice. Socul, de exemplu, contine doi compusi activi contra virusilor de gripa. Indicam în acest sens ceaiul din boabe de soc. Ceaiul de urzici-vii (Urtica dioica) are un lung istoric de tratament contra tusei (inclusiv a tusei convulsive) si a racelilor, curgerilor de nas, congestiilor de piept si bronsitelor. Radacinile sau frunzele de urzici, folosite în suc sau ceai, erau medicamente sigure si nepericuloase pentru a deschide tuburile si caile din plamâni ; urzica e o antihistamina puternica. Nimic nu este mai dramatic decât vindecarea de alergie si guturai pe care o asigura frunzele de urzica, încercati doua lingurite de frunze uscate si congelate la o ceasca de apa clocotita. Puneti la asezat pâna se raceste, îndulcit dupa gust. Hreanul - folosit de evrei secole de-a rândul ca simbol al celor sapte ierburi amare de Pasti are o îndelungata reputatie de muco-kihetic. Altfel spus, are capacitatea de a dilua flegma sau mucusul, usurându-i astfel eliminarea din sistem. Nimic nu se compara cu o lingurita de hrean proaspat pentru a curata sinusurile. Doza zilnica e necesara numai pâna când cedeaza simptomele alergici, în continuare, nu mai e nevoie decât de câteva lingurite de hrean pe luna, pentru a preveni un nou atac de alergie.
UN LEAC ALIMENTAR BIBLIC PENTRU PROBLEMELE FEMEILOR . Bufeuri de febra? Incercati usturoiul. Depresie? Puneti putin usturoi în salata. Iritabilitatea, anxietatea, greturile, migrenele, oboseala sau agitatia, balonajul abdominal, umflarea extremitatilor, ametelile, tulburarea vederii, umflarea si sensibilizarea dureroasa a sânilor, crampele, anemia, problemele tiroidiene - toate au fost rezolvate de usturoi sau de substantele pe care le contine usturoiul. Emenagog dovedit, stimuleaza menstruatia. Este un remediu milenar pentru problemele femeilor.
Astazi, stim ca posibilitatea usturoiului de a mari absorbtia de vitamina B-l în organism poate fi de o valoare extrema pentru alungarea greturilor matinale, a tensiunilor premenstruale si a multor alte probleme. Medici de renume au constatat ca usturoiul combate febrele, iritabilitatea, insomnia, palpitatiile, frisoanele, mâncarimile, obezitatea, leucoreea, artrita si multe alt maladii. Desigur, usturoiul se gaseste si sub forma de pudra, pastile sau capsule, la majoritatea plafarurilor si a farmaciilor specializate în Plante medicinale. Ceaiul se prepara doar amestecând o lingurita de praf într-o ceasca de apa fierbinte, adaugând miere dupa gust. Sau o cantitate mica, maruntita într-o lingurita de miere, poate fi inghitita cu apa înainte de mese.
REMEDIUL ALIMENTAR BIBLIC PENTRU EXCRESCENTE DUREROASE SI SPASME LA COLON . M.V ., medic stomatolog, relateaza ca timp de zece ani si-a facut tratamente cu raze X si radiu pentru a eradica niste excrescente urâte ale pielii care-i tot reapareau, cu toate ca un medic îi spusese ca erau benigne. La aplicarea uleiului din aceasta planta uluitoare, usturoiul - care-i vindecase spasmele la colon - umflaturile dureroase de pe fata i-au disparut complet. Prima oara a încercat formula pentru o excrescenta de lânga ochi. A aplicat cu regularitate ulei de usturoi - di capsule - si în circa o luna umflatura a disparut. A doua oara, a încercat-o pentru o excrescenta din plantatia parului, care crestea rapid, atingând chiar marimea unei monede de zece centi când si-a dat seama prima oara de existenta ei. Din nou, uleiul de usturoi a vindecat-o vazând cu ochii. Aceste excrescente, spune el, erau cauzate de niste arsuri solare grave, iar radiologul care i le-a diagnosticat l-a sfatuit sa le usuce cu ajutorul alcoolului - pe care l-a încercat timp de doua, trei luni, fara succes. "Si sa te mai miri", comenteaza el, "ca ne intereseaza declaratiile despre usturoi si cancer? Chiar daca nu erau maligne, aceste excrescente s-ar fi putut cu siguranta dezvolte în acel sens, având în vedere antecedentele mele medicale. Si, categoric, nu s-au vindecat pâna nu am aplicat usturoiul.Mai mult, erau urâte si dureroase. Speram ca aceasta experienta a noastra sa se dovedeasca utila si pentr altii. Tratamentul e inofensiv si, în cazul nostru, s-a dovedit cum nu se poate mai benefic.
LEACUL ALIMENTAR BIBLIC PENTRU PICIORUL ATLETULUI .Ani de zile, Sorin V. a suferit în tacere din cauza unui parazit sau fungus pe care-l luase de pe dusumeaua uda a unui vestiar. Degetele de la picioare i se înrosisera, se cojeau si îl dureau. Calcâiul si talpa erau înasprite de mii de mici perforatii uscate. Picioarele i se roseau insuportabil si se jena sa se descalte. Avea arsuri, mâncarimi si dureri. ,
Când toate medicamentele s-au vadit neputincioase, usturoiul s-a dovedit ca e un leac sigur pentru piciorul-atietului. Metoda de fata consta în a întinde putin usturoi proaspat zdrobit peste zona afectata. Va da o senzatie de
caldura, pentru cam cinci minute. Trebuie sa ramâna pe piele timp de o jumatate de ora. Apoi, piciorul se spala cu apa simpla. Repetati procedeul o data pe zi, timp de o saptamâna, si adio afectiune. (Daca pielea arde, luati imediat usturoiul spalati cu apa si încercati din nou mai târziu, cu suc de usturoi diluat în apa, pâna gasiti o mixtura care sa nu arda, întrucât excesul de usturoi poate agrava boala.) Pentru a preveni reaparitia infectiei, fierbeti-va ciorapii.
UN REMEDIU ALIMENTAR BIBLIC PENTRU ARTRITA, REUMATISM SI NEVRALGIE
Remediile cu usturoi pentru artrita includ folosirea lui ca tonic sau frectii cu ulei vegetal obisnuit în care s-a prajit usturoi. Se spune ca un tonic simplu, preparat din usturoi maruntit într-o lingura de miere, luat la masa pe o perioada de timp, poate face minuni pentru a alunga durerile si suferintele, mai ales în cazuri de sciatica si guta. Un om de stiinta indian declara ca uleiul extras din usturoi a avut întotdeauna mare succes în bolile paralitice si reumatice. Un alt medic afirma ca durerea partilor reumatice poate fi mult usurata frecându-le cu usturoi. "Da rezultate excelente", sustine el. Un alt savant de frunte si expert în terapia cu usturoi declara ca, luat intern, usturoiul calmeaza rapid durerile reumatice si nevralgice.
CUM AU VINDECAT ALIMENTELE BIBLICE UN BRAT USCAT! In cartea sa, Despre oameni si plante, renumitul specialist francez Maurice Messegue descrie o pacienta, Anne-Marie M., de nouasprezece ani, care se nascuse cu un brat mai scurt, uscat, care niciodata n-a crescut prea mult, nu-i folosea la nimic si a ramas îndoit peste piept. Nu simtea nimic cu bratul (decât pe timp ploios, când o dureau oasele) si nu si-l putea misca. Consultase multi medici, dintre care nici unul nu-i putuse rezolva problema paraliziei si a estropierii de crestere. Aceasta era o problema noua pentru Messegue, care a diagnosticat atrofia ca un gen de rahitism. Cel mai important ingredient din remediul sau, declara el, era un aliment tamaduitor simplu - varul aproape identic si mai blând al usturoiului - ceapa ("continutul ei de sulf o face foarte eficienta împotriva reumatismelor") . Alte ingrediente includ lamâita, urzica-vie, brusturele mare s patrunjelul - toate, alimente tamaduitoare din Biblie discutate în aceasta carte la paginile 82,131,220,222,250 - ca diuretice, pentru a elimina toxinele (de asemenea, spune el, ceapa - Allium cepa -este "un diuretic destul de puternic pentru a-1 fi vazut eliberând rinichii bolnavilor de uremie"). Paducelul, un aliment vindecator din Biblie discutat în Capitolul 11, si mugurii de tei, au fost recomandati ca sedativi usori. Musetelul comun, un alt aliment vindecator din Biblie discutat la pag. 4142, a fost folosit pentru a calma nervii. Pentru atrofie, a folosit coada-calului (Equisetum maximum) într-o prisnita de varza, un aliment tamaduitor biblic, si creson, una dintre ierburile amare de la Cina cea de Taina. Acest gen de cataplasma a actionat miraculos asupra unor animale care abia se mai puteau tine pe picioare. Urma sa le foloseasca numai în aplicatii externe, sub forma de cataplasme si bai de mâini si picioare. Trei lun mai târziu, fata a revenit, vindecata în mod miraculos! A întins mâna. "Priviti!" a exclamat ea si a luat cu mâna o foaie de hârtie de pe masa. "Sunt atât de fericita!" a strigat "E asa de minunat, ca nici nu-mi vine sa cred (...)."
Un martor sceptic a întrebat: "Vreti sa spuneti ca înainte nu va puteati misca,bratul si mâna? Iar acum puteti?" "Exact", a raspuns ea si, ca s-o dovedeasca, l-a ciupit de mai multe ori: întâmplarea a aparut în toate ziarele din Paris. Parintii lui Anne-Marie au spus ca era un miracol. Numai medicii care o tratasera fara succes au refuzat sa creada. "Nu se poate face nimic", a spus unul. "Corectarea diformitatilor congenitale e mai presus de puterea oricarui medic."
marți, octombrie 12
Istoria medicinii, pe scurt
2000 i.Hr. - Ia si mananca radacina asta .
1000 d.Hr. - Radacina asta e pagana, mai bine spune rugaciunea asta
1850
d.Hr. - Rugaciunea e superstitie, mai bine bea potiunea
asta
1940 d.Hr. - Potiunea asta e facuta din untura de sarpe, mai bine ia pastila asta.
1985 d.Hr. - Pastila asta nu e eficienta, mai bine ia antibioticul asta
2000 d.Hr. - Antibioticul e artificial. Ia si mananca radacina asta....
1000 d.Hr. - Radacina asta e pagana, mai bine spune rugaciunea asta
1850
d.Hr. - Rugaciunea e superstitie, mai bine bea potiunea
asta
1940 d.Hr. - Potiunea asta e facuta din untura de sarpe, mai bine ia pastila asta.
1985 d.Hr. - Pastila asta nu e eficienta, mai bine ia antibioticul asta
2000 d.Hr. - Antibioticul e artificial. Ia si mananca radacina asta....
_____________________________________________________________________
vineri, octombrie 8
natura
Dragi prieteni : ceea ce veti citi in continuare , a fost
publicat in ziarul " Listin diario " , in Santo Domingo , cu o luna
in urma. Citind acest articol , nu credeam in ceea ce scria acolo.
Acest remediu este a unui calugar franciscan , din Belén ( Brazilia )
, pe nume Fray ( calugarul ) Romano, de origine braziliana .
Actualmente , este profesor la Seminariul din Belén. El zicea : " Eu
tratez Cancerul si fiecare persoana poate sa o faca , fara sa faca
miracole , doar aplicand produsele pe care le produce Natura . Inainte
de a va da reteta , vreau sa va spun despre experienta mea personala
asupra Binecuvantatei Retete . Stiu diverse persoane care s-au
vindecat , dupa ce au baut remediul ( persoane carora li s-a dat doar
1 luna de trait , avand diverse tipuri de cancere terminale ) .
Dupa cunoasterea virtutilor acestui remediu total natural , mi-am
propus sa fac sa circule , prin Internet, ptr. ca fiecare persoana
care are un prieten , parinte, ruda cu aceasta teribila boala , sa-si
poata prepara singur remediul si apoi sa il bea . O sa vedeti
rezultatul chiar in saptamana in care ati inceput sa il luati , este
ceva ce lucreaza rapid .
publicat in ziarul " Listin diario " , in Santo Domingo , cu o luna
in urma. Citind acest articol , nu credeam in ceea ce scria acolo.
Acest remediu este a unui calugar franciscan , din Belén ( Brazilia )
, pe nume Fray ( calugarul ) Romano, de origine braziliana .
Actualmente , este profesor la Seminariul din Belén. El zicea : " Eu
tratez Cancerul si fiecare persoana poate sa o faca , fara sa faca
miracole , doar aplicand produsele pe care le produce Natura . Inainte
de a va da reteta , vreau sa va spun despre experienta mea personala
asupra Binecuvantatei Retete . Stiu diverse persoane care s-au
vindecat , dupa ce au baut remediul ( persoane carora li s-a dat doar
1 luna de trait , avand diverse tipuri de cancere terminale ) .
Dupa cunoasterea virtutilor acestui remediu total natural , mi-am
propus sa fac sa circule , prin Internet, ptr. ca fiecare persoana
care are un prieten , parinte, ruda cu aceasta teribila boala , sa-si
poata prepara singur remediul si apoi sa il bea . O sa vedeti
rezultatul chiar in saptamana in care ati inceput sa il luati , este
ceva ce lucreaza rapid .
Reteta pentru curarea CANCERULUI :
1. 1/2 sau 1 kg .de miere de albine .
2. 2 frunze mari sau 3 frunze mai mici de Aloe Sábila ( Vera )
3. 3 linguri de Cognac , Whisky sau Tuica ( ca dilatator ) .
Se sterge praful de pe frunze si spinii se indeparteaza . Apoi ,
planta se taie in bucati mici. Astfel taiata planta, se introduc
toate elementele intr-un mixer si se mixeaza, pana se face o pasta
vascoasa. Astfel se poate deja intrebuinta.
Se poate pune in frigider sau lasa afara, dupa dorinta fiecaruia.
NU TREBUIE SA SE SCOATA PARTEA EXTERIOARA A FRUNZEI SI NICI SA NU
SE TREACA PRIN SITA ACEST REMEDIU !!!
Calugarul Romano ne da sfatul ca trebuie luata 1 lingura mare de
3 ori pe zi , cu 15 minute inainte de fiecare masa. Aceasta cura
trebuie sa dureze cel putin 10 zile si numai daca analizele arata ca
nu ati avut rezultatul scontat, se mai poate repeta inca de 4 ori,
pana la remiterea totala. Pot apare abcese ale pielii, dar acest fapt
este un simptom bun si nu trebuie sa ne ingrijoram.
Daca dupa prima parte a tratamentului (10 zile) nu se vad
rezultatele dorite, sa repetam tratamentul, dupa ce s-au facut
examenele respective ca sa vedem daca tumoarea nu a cedat, sa mai
facem inca pana la 4 tratamente (a cate 10 zile), pana la vindecarea
totala.
De 6 ani, calugarul a folosit acest remediu, gratuit, cu
rezultate optime. A tratat zeci de persoane in Belén si imprejurimi.
El zice ca nu doar trateaza Cancerul, ci si il previne.
Trateaza cancerul de piele, de creier, de plamani, de prostata, leucemia.
De asemenea, povesteste ca a tratat o calugarita tanara, de numai
29 ani bolnava de scleroza. Cel ce doreste o marturie a unei
persoane care s-a vindecat de cancer pulmonar, il poate contacta pe
dl. Fausto Pimentel, in Santo Domingo , la telefonul : ( 809 )
247-2316 . Acest domn a publicat ceea ce a scris mai sus, ca o
multumire pentru viata, desi i se dadusera doar cateva zile de trait .
As vrea sa mentionez (nu eu , ci cel ce scrie articolul) , ca nu
se trateaza doar cancerul, ci este si un restaurator al celulelor
naturale si intareste sistemul nostru imunitar .
joi, octombrie 7
Cimilitura
Intr-un satuc de campie, a venit un investitor strain, insotit de
asistentul lui.
asistentul lui.
A batut la prima usa intalnita si i-a spus proprietarului:
- Uite, eu sunt colectionar de broscute. Daca imi aduci o broscuta, am
sa iti dau pe ea 10 euro.
Taranul a fugit repede in padurea din spatele casei si a luat o broscuta.
I-a dat-o investitorului, si-a luat cei 10 euro si le-a spus vecinilor
despre ce afacere a facut. A doua zi, fiecare taran s-a dus la
investitor cu cate o broscuta, pe care a vandut-o cu 10 euro.
Dupa cateva zile, investitorul le-a spus satenilor:
- Vad ca afacerea merge. De azi, pentru fiecare broscuta am sa va
platesc cate 20 de euro.
Taranii au dat fuga in padure, au cules broscute si le-au predat
pentru 20 de euro/bucata, investitorului.
Dupa alte cateva zile, acesta s-a intors in tara sa, presat de
afaceri, lasandu-l pe asistent cu broscutele, urmand ca el sa se
intoarca dupa cel mult o saptamana.
Inainte de a pleca, le-a spus:
- Dragii mei, sunt nevoit sa ma intorc urgent in tara.
Va promit insa ca la intoarcere am sa cumpar de la voi broscutele cu
60 de euro bucata. Si a plecat, in uralele satenilor fericiti de
pleasca ce a dat peste ei.
A doua zi, asistentul investitorului a adunat satenii si le-a spus:
- Fratilor, m-am gandit la o afacere pentru voi.
Seful meu se va intoarce peste doua saptamani si va va plati cate 60
de euro/broscuta. Daca vreti, vi le vand eu inapoi pentru 35 de euro
bucata, iar voi le veti vinde cu 60. Profitul vostru va fi frumusel.
Ce spuneti?
Satenii, s-au adunat la sfat si au decis ca o asa afacere nu mai prind
ei degraba. Au pus mana de la mana, s-au imprumutat pe la cunoscuti,
pe la banci, care pe unde a putut, si au cumparat broscutele inapoi cu
35 de euro bucata.
Asistentul investitorului a luat banii, a plecat dupa seful sau, iar
pe sateni nu i-a mai cautat nimeni, niciodata.
Au ramas cu banii dati, cu imprumuturi scumpe la banci si fara sa
detina niciun activ in plus fata de ceea ce aveau inaintea afacerii.
Aceasta este povestea crizei, pe intelesul celor care nu au deprins
cotloanele businessului bancar.
-
Adio, Chiorule! - de Corneliu Vadim Tudor
Tovarăşe Ceauşescu
Fă-i chemare lui Băsescu
Pîn' la toamnă s-o mierlească
Să nu se mai chinuiască.
Să-l vedem pe catafalc
Fardat cu pudră de talc.
Să-l vedem cu floarea-n gură
Lecuit de băutură.
Ia-l, Nea Nicule, la tine
Că ne face de ruşine.
Planeta rîde de noi
N-a văzut aşa gunoi!
Era pînă şi Rîmaru
Mai normal ca Marinaru!
Monstrul de Idi Amin
A fost parcă mai creştin.
Plînge specia umană
De-o astfel de lighioană.
Totul e urît la el:
Nume, faţă, cerebel.
Zici Băse - zici Butan Gas
Lumea se ţine de nas.
Nume stupid şi jenant
(Trece cu deodorant).
Doamne, ce păcat plătim
Şi ce blestem ispăşim?
Ne-ai dat o caricatură
Un beţiv spurcat la gură.
Nici măcar nu e român
Ci os de tătar păgîn.
Acu' zici că a crăpat
Mitocanul Cur Pictat
Dar uite-l c-a înviat!
Fiindcă-i posedat de draci
(Neam de vechi aurolaci!)
Hai, Nea Nicu, nu fi rău
Cheamă-l tu la pieptul tău
Şi bagă-l cu capu-n smoală
Pînă o să dea în boală.
Dacă cere de băut
Dă-i, Nea Nicule, un şut.
Dacă cere o ţigară
Vîră-i o sîrmă în nară.
Iar dacă vrea şi gagici
De-Andreea Pora ce zici?
Pentru un aşa nebun
Şi iadul este prea bun.
Deci, ne-am înţeles, Nea Nicu?
Scapă-ne tu de limbricu'
De ciuma portocalie
(Nu sînt mulţi, numai fo mie).
E o ură în popor
Cruntă împotriva lor.
Românii, dac-ar putea
Pur şi simplu i-ar linşa!
Acest an, 2010,
Veţi vedea ce se petrece:
Chiorul va crăpa-n spital
Sau aruncat la canal!
Fă-i chemare lui Băsescu
Pîn' la toamnă s-o mierlească
Să nu se mai chinuiască.
Să-l vedem pe catafalc
Fardat cu pudră de talc.
Să-l vedem cu floarea-n gură
Lecuit de băutură.
Ia-l, Nea Nicule, la tine
Că ne face de ruşine.
Planeta rîde de noi
N-a văzut aşa gunoi!
Era pînă şi Rîmaru
Mai normal ca Marinaru!
Monstrul de Idi Amin
A fost parcă mai creştin.
Plînge specia umană
De-o astfel de lighioană.
Totul e urît la el:
Nume, faţă, cerebel.
Zici Băse - zici Butan Gas
Lumea se ţine de nas.
Nume stupid şi jenant
(Trece cu deodorant).
Doamne, ce păcat plătim
Şi ce blestem ispăşim?
Ne-ai dat o caricatură
Un beţiv spurcat la gură.
Nici măcar nu e român
Ci os de tătar păgîn.
Acu' zici că a crăpat
Mitocanul Cur Pictat
Dar uite-l c-a înviat!
Fiindcă-i posedat de draci
(Neam de vechi aurolaci!)
Hai, Nea Nicu, nu fi rău
Cheamă-l tu la pieptul tău
Şi bagă-l cu capu-n smoală
Pînă o să dea în boală.
Dacă cere de băut
Dă-i, Nea Nicule, un şut.
Dacă cere o ţigară
Vîră-i o sîrmă în nară.
Iar dacă vrea şi gagici
De-Andreea Pora ce zici?
Pentru un aşa nebun
Şi iadul este prea bun.
Deci, ne-am înţeles, Nea Nicu?
Scapă-ne tu de limbricu'
De ciuma portocalie
(Nu sînt mulţi, numai fo mie).
E o ură în popor
Cruntă împotriva lor.
Românii, dac-ar putea
Pur şi simplu i-ar linşa!
Acest an, 2010,
Veţi vedea ce se petrece:
Chiorul va crăpa-n spital
Sau aruncat la canal!
marți, octombrie 5
ALBUSUL DE OU
Despre albusul de ou,foarte important - sfat util!
La un curs de pregatire pentru pompieri, acestia au fost invatati ca,
atunci cand se produce o arsura, fie ea cat de extinsa, primul ajutor
este sa pui partea afectata sub apa rece curgatoare, pâna cand se mai
racoreste stratul de piele ars si apoi sa aplici un albus de ou, batut
usor spuma, numai ca sa fie mai usor de aplicat.
O femeie a pus la fiert un vas cu apa; când a luat oala care fierbea,
i-a sarit apa fierbinte pe mâna si i-a ars o mare parte de piele. A
bagat mâna imediat sub jet de apa rece, destul timp ca sa nu mai simta
caldura initiala, cu toate ca durerea era ingrozitoare. Apoi, a spart
doua oua, a separat albusul, l-a batut putin si l-a pus pe mâna. Mâna
ei era atat de arsa, ca pe masura ce punea albusul pe piele, pielea se
usca si ramânea o pelicula care apoi se intarea si care era de fapt
colagen natural.A durat cel putin o ora aplicând strat dupa strat
albusul pe mâna.Mai târziu, nu a mai simtit durerea si în ziua
urmatoare abia mai avea o urma rosie-maronie, acolo unde se arsese. De
unde crezuse initial ca va ramâne cu o cicatrice oribila, spre
surprinderea ei, dupa 10 zile, nu mai avea nici o urma !!! Nici
culoarea pielii nu s-a schimbat; acea parte arsa s-a r ecuperat total,
datorita colagenului existent în albusul de ou, care în realitate,
este o placenta si este plina de vitamine.
MEREU POATE FI CINEVA CARE SA AIBA NEVOIE DE ACEST MESAJ. TRANSMITE-L
SI ALTORA !!!!
Un popor care înjură şi bate
Laurentiu Dumitru
Românii de azi înjură cumplit. Bătrânii nu înjurau. Obiceiul e luat în
mare parte de la ţigani. Popoarele cu bună creştere nu cunosc
înjurăturile.
La o lecţie de etnografie, unde se vorbea de teatrul turcesc şi de
măscărici (karaghioz), profesorul Luschan a pomenit şi de înjurăturile
româneşti. Le găsea extraordinare şi cu neputinţă de tălmăcit). Se
înţelege, romanii, care erau de faţă, au plecat ochii în pământ. Dar
adevărul e că nu totdeauna poporul nostru a avut obiceiul acesta
grozav. Bătrânii din vremea când biserica era într-adevăr "Casa
Domnului", iar omul îşi pregătea din vreme până şi cămaşa cu care avea
să se îngroape, nu cunoşteau sudălmile şi alte vorbe spurcate. Când
vreun moşneag se supăra pe cineva, vorba cea mai aspră era: Du-te la
tătarii! Ce tătării făcuşi?
Fireşte, nici pe atunci nu erau toţi stâlpi de biserică. Alături de
cuvinte blajine, se auzeau şi altele mai aspre. Dar cei care le
spuneau nu erau "oameni acătării", ci "spurcaţi la vorbă", "modorani",
"lăieşi", "cioare pulpese"... iar gura lor era "curată ca un cuib de
pupăza"... Erau, adică, nişte blestemaţi, de care cucernicii noştri
strămoşi se mirau că-i mai "rabdă pământul".
De la o vreme însă, pupezele s-au înmulţit, iar astăzi sunt multe de
tot. Când ar pricepe un suedez, danez, norvegian, elveţian, francez,
german, englez sau alte naţii binecrescute, ce înţeles au zecile şi
sutele de înjurături care se aud pe la noi pe toate cărările, ar
rămâne trăsnit. E destul să le scrie cineva pe hârtie şi se
îngrozeşte.
Întrebarea e: cum de s-a ticăloşit până într-atât poporul nostru?
Dacă ţinem seama de cuprinsul înjurăturilor, se vede numaidecât că
pecinginea asta am luat-o din atingerea societăţii turco-levantină -
dovadă e teatrul scârnav al karaghioz-ului. Iar cei care au lăţit
îndeosebi molima au fost ţiganii. Avem mărturii sigure că în epoca
fanariotă şi chiar mai târziu, ţiganii curţilor boiereşti umblau la
sărbătorile de iarna din casă în casă cu Paiaţa - un fel de teatru de
păpuşi - şi "cu perdea" şi "fără perdea", împrăştiau în auzul tuturor,
spurcăciunile imaginaţiei lor greco-turceşti şi ţigăneşti, atât de
bogată în perversităţi şi vorbe neruşinate. Când ţiganii au fost
dezrobiţi şi aşezaţi prin sate, cu ocazia împroprietăririi lui Cuza,
molipsirea s-a întins mai departe.
Dar e treaba etnografiei să arate cu de-amănuntul cum şi când năravul
înjurăturilor s-a răspândit asupra neamului nostru. Pentru noi, lucrul
de căpetenie e că poporul românesc înjură azi cu o adevărată pornire.
Pentru un lucru de nimic, înjurătura e gata. Ce auzi la munca
câmpului, în piaţă, prin fabrici, la cazărmi şi chiar în preajma
şcolilor şi a bisericilor te înmărmureşte. Până şi în împrejurări
grele când ai crede că fiecare cuvânt trebuie să fie cântărit, românul
tot n-a isprăvit cu înjurătura şi cu vorbele rele.
Cum de a ajuns poporul nostru aşa de buimac? Şi ce mai poţi aştepta de
la omul care, de dimineaţa până seara, nu mai conteneşte cu blestemele
ori cu sudălmile, şi căruia nimic nu i-a rămas neînjurat de la
"Dumnezeirea, Dumnezeului Dumnezeilor... până la cruce, arhanghel,
anfură, icoană, botez, parastas, grijanie".... şi tot ce poate avea
fiinţă, între cele văzute şi nevăzute? Nu cumva năravurile astea atât
de greţoase sunt şi ele de vină pentru urgia care a căzut asupra
noastră).
E vădit lucru că astfel de apucături îşi au urmările lor în viaţa unui
popor. Ceea ce faci mereu devine sistem.
Bătaia, de pildă, e privită la noi ca un fel de lege. Calul e înteţit,
la călărie cu biciul; juncanii sunt puşi la jug cu de-a sila, sub
ameninţarea prăjinii, furcii, toporului, iar celelalte dobitoace
dimprejurul casei sunt domestice numai cu numele: câinele e toba
bătăilor - nu zăboveşte odată în calea stăpânului, fără să se aleagă
cu o lovitură de picior ori cu o scurtătură de lemn, care îl face să
fugă în trei labe; pisica de asemenea: se ţine numai cu zilele; găina,
raţa, gâsca... sunt veşnic zburătăcite. Aşa că între om şi
vieţuitoarele dimprejurul gospodăriei stă veşnic legea băţului. Folos
mult şi cât mai puţină îngrijire... asta pare a fi socoteala cea mai
bună pentru mulţi dintre locuitorii satelor noastre. Iar când bietul
dobitoc nu mai poate birui foamea, se învaţă şi el nărăvaş: boul sare
gardurile în grădinile cu semănături; găina scurmă straturile; câinele
colindă cuibarele; pisica mănâncă puii, iar vitele de ham rabdă până
cad sub greutatea poverilor ori se sălbăticesc şi capătă obiceiuri
rele: boul se lasă pe tânjeală, calul capătă meleac, se sperie, zvârle
ori muşcă...
Ce urmează de aici? Mai întâi, o însemnată pagubă materială. Am auzit
ca tăbăcarii străini plătesc mai puţin pieile vitelor noastre, fiindcă
au prea multe dungi şi locuri slabe de pe urma veşnicei bătăi a
bietelor dobitoace de muncă! Nici că se poate mai grea mărturie în
faţa lumii întregi! Cât despre lipsa de chibzuinţă a unei astfel de
purtări, aceea întrece toate marginile; căci a bate calul ori boul,
când greutatea e prea mare şi n-o poate urni din loc, e tot atât de
nerod lucru, ca şi cum ai bate pietrele din drum. Atâta numai, că la
nătângie, se mai adaugă si cruzimea, - deci paguba morală.
Totuşi, obiceiul e obicei. Chiar cei care nu bat, înjură şi blestemă:
Hi, haram! Hăis, boală! Ho-chi, pastramă! mânca-te-ar lupu' să te
mănânce! Da-r-ar gălbeaza, tăunii, splina, holera, ciuma, dalacul!...
Toate plăgile Egiptului sunt chemate asupra vitelor, başca de sudălmi
şi bătăi cu ghiotura. E atât de încredinţat românul de binecuvântările
bătăii, încât are şi o vorbă: bătaia-i din rai! De aceea, sistemul nu
se mărgineşte la vite, ci trece şi la om.
Mai întâi, trebuie bătută femeia: "muierea nebătută - ca moara
neferecată". Apoi trebuie "scărpinaţi" copiii şi cine se mai întâmplă
sub acelaşi acoperiş, căci "unde dă tata, creşte carnea...!". Aşadar,
bătaia ridicată la înălţimea unui principiu! Un cântec de nuntă spune
miresei aceste ademenitoare cuvinte: Pe unde stau florile / Cum or să
stea palmele!... Iar de la o muncitoare văduvă, am auzit odată un
cuvânt de un umor cu neputinţă de uitat: Săracul bărbatu-meu! Dumnezeu
să-l ierte... Când mă bătea, nu da niciodată cu mâna goală...
Ţi-ar veni să râzi, dacă n-ar fi acelaşi timp covârşitor de tristă
inconştienţa acestui obicei sălbatic. Şi-ţi stă mintea în loc, când
afli că lipsa bătăii e privită uneori chiar drept semn că lipseşte
dragostea dintre soţi! De aici lauda femeii cu vânătăile şi fala
bărbatului că-şi pecetluieşte nevasta, bătând-o uneori în curte ori pe
drum, ca să-l vadă şi alţii...
Fireşte, aşa ceva se petrece, de obicei, când bărbatul e "aghezmuit"
şi numai pe treapta de jos, unde omenia se schimbă în ţigănie. Cât
priveşte pe modorani şi lăieşi, la unii ca aceia, bătaia deşteaptă în
suflet chiar un fel de sentiment estetic. Buşelile n-au haz decât cu
larmă şi ţipete, sa audă tot cătunul: iar răfuiala în stil curat
ţigănesc e atunci, când cei încăieraţi zvârl unul în altul nu numai cu
bolovani, ci chiar cu propriii lor copii...
Faţă de atâta cădere, s-ar fi cuvenit ca îndată ce am scăpat de jugul
turcesc şi am început a ne dezmeteci din paragina în care cufundaseră
fanarioţii şi alţi străini ţara, să fi alungat mai întâi bătaia din
obiceiurile noastre. Gârbaciul turcesc, knutul muscălesc, palcile,
butucul şi celelalte unelte de chin ar fi trebuit să lase in sufletul
românului o scârbă veşnică faţă de cei cu purtare mojicească.
Dar molima sufletelor se lecuieşte mai greu decât toate bolile
trupului. Şcoala, care ar fi trebuit să ne lumineze, s-a sprijinit şi
ea la început tot pe bătaie. La şcoala din satul S., vergile erau
nelipsite din fereastră. Cele de salcie - calea valea -, erau insă
unele de mesteacăn, mlădioase ca biciul şi tari ca sârma. Însă cele
mai cumplite erau cele de prun: noduroase şi grele ca fierul. Sărace
mâini! Sărace degete spintecate pentru greşeli mărunte, pe care un
învăţător cu inimă de părinte le-ar fi îndreptat zâmbind! Să păzească
Dumnezeu şi pe duşmani de şcoala hingherească prin care au trecut
mulţi din generaţia mea, care visăm şi azi la ceasurile acelea de
nesfârşită tristeţe.
Cât despre oştire, acolo cel puţin bătaia era în regulamente. Soldaţii
trebuiau aşezaţi în şir, ca un gard împrejurul vinovatului aşternut la
pământ. Doi îl ţineau de cap, doi de picioare, iar alţi doi se aşezau
cu vergile de o parte şi alta, lovind pe rând: pac-pac, pac-pac...
până ce ţâşnea sângele, iar carnea se făcea piftie.
- Valeo, domnule căpitan! Iartă-mă, domnule căpitan!... De la o vreme,
glasul se înmuia: cel leşinat era ridicat şi dus pe sus în dosul
rândurilor.
E drept că sălbăticia asta se întâmpla odinioară şi în alte ţări.
Bastonada franceză, knutul rusesc, stroiul şi alte mijloace de chin,
erau până nu demult metode recunoscute în educaţia militară. Atâta
numai că alţii s-au dezbărat mai devreme de astfel de obiceiuri.
Ştim apoi că pentru ucigaşi s-a păstrat în unele ţări chiar pedeapsa
cu moartea; pe cei greu vinovaţi îi închid pe viaţă, iar cei
îndărătnici sunt pedepsiţi cu bătaia în faţa lumii, ca să-i
copleşească ruşinea şi să se îndrepte. În şcoală însă, în oştire şi
chiar în viaţa casnică, bătaia e osândită peste tot. Şi nu numai faţă
de oameni, dar şi faţă de dobitoace. Cine ar îndrăzni în: Elveţia,
Norvegia, Suedia, Olanda şi alte ţări luminate să bată boul sau calul
cu care se slujeşte la muncă? Unde se pomenesc pe acolo blesteme şi
vorbe de ocară, cum e: boală, haram şi multe altele, care se aud la
noi pe toate cărările? Dimpotrivă, e o plăcere să vezi aiurea ce nume
de mângâiere (nume de flori şi nume omeneşti) se dau vitelor şi ce
purtare blândă au oamenii faţă de ele.
În acele ţări, bătaia nu-i din rai, ci e semn de sălbăticie, şi de
aceea legea o pedepseşte cu asprime. E pedepsit chiar şi cel care
încarcă prea mult căruţa ori înhamă rău şi ştreangurile jupuiesc
pielea dobitoacelor. Când o vită e sperioasă, asta e o ruşine şi o
dovadă că stăpânul e prost ori nătâng. Cine e deştept şi omenos, acela
îndrumă calul şi boul numai cu vorba. Despre câini, nici nu mai
vorbim. Cei ciobăneşti aproape nu mai latră, ci se înţeleg cu omul
prin semne. Păstorul arată de pildă o linie de pază. Îndată ce turma
ajunge până în dreptul ei, dulăul porneşte ca săgeata din arc, iar
oile se abat pe loc, aşa că vezi în stânga imaş păscut, iar in dreapta
se întinde iarba de coasă, fără să fie vreo urmă de oaie prin ea.
Cum de s-a făcut schimbarea aceasta? Pe ce cale au ajuns unele popoare
să pună cuvântul în locul ciomagului? Nu cumva alţii au izbutit să
ghicească graiul dobitoacelor şi să le tălmăcească gândurile lor?
La întrebarea aceasta e mai bine să răspundem cu câteva fapte, despre
care se poate încredinţa oricine.
--
Abonați-vă la:
Postări (Atom)