Presa culturală franceză acordă un spaţiu larg mărturisirii Marelui Rabin al Franţei, Gilles Bernheim, care îşi recunoaşte plagiatul din ultimul său volum, “Quarante Méditations juives” (Patruzeci de meditaţii evreieşti), apărut anul trecut la Editura “Stock”. Ales în această funcţie în 2008, Gilles Bernheim este recunoscut drept unul dintre liderii spirituali ai comunităţii evreieşti cu cea mai mare dechidere către lumea exterioară. “Dacă un discurs religios se adresează câtorva persoane şi nu este auzit de ceilalţi, nu ne aflăm într-o relaţie socială, ci într-una particulară. Măreţia unei religii rezidă nu în puterea ei de a convinge, ci de a da de gândit celor care nu cred în ea”, afirma el.
Gilles Bernheim a intrat în dialog cu cele mai înalte autorităţi ale celorlalte religii. Într-o lucrare, controversată în sânul comunităţii evreieşti, intitulată “Le rabbin et le cardinal”, el a publicat o seamă de discuţii cu cardinalul Barbarin, afirmând “bogăţia unui dialog interreligios atent şi respectuos faţă de identităţile istorice şi contemporane ale fiecăruia”.
Plagiatul a fost dezvăluit, în luna martie a acestui an, de filosofii Jean-Clet Martin, specialist în opera lui Gilles Deleuze, şi Pierre Girardet, pe blogul “Strass de la philosophie”. Două texte puse faţă în faţă se dovedeau practic identice. Primul era un extras dintr-un interviu acordat în 1991 de Jean-François Lyotard lui Elisabeth Weber şi publicat, în 1996, în volumul "Questions au judaïsme". Celălalt provenea din cartea semnată de rabinul Gilles Bernheim.
După ce a respins acuzaţia, lăsând să se înţeleagă că Lyotard şi Weber ar fi preluat textul respectiv din cursurile sale din anii ‘80, distribuite studenţilor, rabinul a publicat în 2 aprilie, în Israel, unde se afla pentru sărbătoarea Pesah, un comunicat, publicat de “Le Nouvel Observateur”: “Pentru cartea «Quarante méditations juives», m-am bazat, din lipsă de timp, pe un student al cărui nume nu-l voi dezvălui, căruia i-am încredinţat o parte din munca de cercetare şi de redactare. Este singura dată când am recurs la un asemenea aranjament, în contextul în care, în 2011, aveam mult de lucru şi obligaţiile nu-mi permiteau să acord toată atenţia necesară redactării unei cărţi. A fost o greşeală teribilă. Încrederea mea a fost trădată. Plagiatul relevat pe internet s-a dovedit real. Ar putea fi, în această carte, şi altele care încă nu au fost identificate. Am fost înşelat şi pentru acest lucru sunt responsabil. Cer iertare autorilor ale căror texte au fost copiate, persoanelor care au citit aceste «meditaţii», ca şi editorului meu, care n-a fost informat despre existenţa unei a treia persoane.
În 19 martie, reacţia mea la prima evienţă de plagiat a fost emoţională, precipitată şi stângace. O analizez retrospectiv şi o reneg. Astăzi o regret. Imediat ce voi reveni la Paris, le voi scrie lui Dolores Lyotard şi lui Elisabeth Weber pentru a-mi cere iertare şi a le mărturisi respectul şi admiraţia pe care le am pentru ele.
Îi cer editorului meu să retragă «Quarante méditations juives» din librării şi din bibliografia mea”.
Între timp însă, Elisabeth Weber explicase condiţiile în care a realizat interviul din 1991 cu Lyotard, în timpul căruia acesta a vorbit tot timpul liber, fără note, cărţi sau alte materiale la îndemână.
În plus, Jean-Noël Darde, conferenţiar la Universitatea “Paris-VIII” şi autor al blogului “Archéologie du copier-coller”, a relevat, în publicaţia “L'Express”, că se pot imputa şi alte fragmente plagiate după doi scriitori catolici, Charles Dobzynski şi Jean-Marie Domenach, dar şi după Elie Wiesel sau poetul şi scriitorul Jean Grosjean, traducător şi comentator al textelor biblice.
Întrebat de ziarul “Le Monde”, anturajul Marelui Rabin a declarat că deocamdată nu se pune problema unei demisii a acestuia.
S-ar părea că plagiatul a devenit în ultimul timp un sport la modă şi în rândul oamenilor politici. La sfârşitul anului trecut, fostul Secretar de Stat pentru Afacerile Străine şi Drepturile Omului, din echipa lui Bernard Kouchner, Rama Yade, a fost şi el acuzat de plagiat pentru cartea sa “Plaidoyer pour une instruction publique”. El s-a apărat atunci invocând faptul că a luat textul de pe site-ul “mezetulle.net”, citând-o pe responsabila acestuia, Catherine Kintzler, fără să ştie însă că textul aparţinea unui alt autor, Jean-Michel Muglioni, vicepreşedinte al “Societăţii Franceze de Filosofie”.
Şi în acest caz, s-a descoperit ulterior plagierea mai mulor autori.
Şi tot anul tecut, ministrul german al Educaţiei, doctorul în filosofie Annette Schavan, a fost acuzată la rândul ei, de ziarul “Der Spiegel” de plagiat în cazul tezei de doctorat.
Plagierea tezelor de doctorat s-a dovedi a fi mai freceventă decât s-ar fi crezut, atât în Franţa, cât şi în Germania şi, desigur şi în alte ţări.
Lipsă de timp? Lipsă de moralitate? Neglijenţă în citarea surselor? Toate trei pot fi luate în calcul, dacă nu şi scuzate.
Victoria Anghelescu
Dans un communiqué envoyé depuis Jérusalem, le grand rabbin de France, Gilles Bernheim, a reconnu, mercredi 2 avril, avoir, dans ses Quarante méditations juives (Stock, 2011), plagié plusieurs passages d'un livre d'entretiens. L'ouvrage pillé, dirigé par l'universitaire californienne Elisabeth Weber (Université de Santa Barbara) s'intitule Questions au judaïsme ; il est paru chez Desclée de Brouwer en 1996.
Le plagiat porte notamment sur la reprise quasi-littérale de propos tenus par le philosophe Jean-François Lyotard (1924-1998) et enregistrés en 1991. D'autres "emprunts" à divers essayistes et écrivains – Jean-Marie Domenach, Elie Wiesel, Charles Dobzynski – ont été signalés depuis deux semaines, notamment sur deuxblogs, Strass de la philosophie (qui s'intéresse à la philosophie contemporaine, tenu par Jean-Clet Martin, spécialiste de Gilles Deleuze) et celui de Jean-Noël Darde, de l'université Paris-VIII.
Alertés sur Strass de la philosophie le 7 mars par Pierre Girardey, un agrégé de lettres, les blogueurs ont constaté qu'on trouvait un extrait de l'entretien d'Elisabeth Weber et Jean-François Lyotard retranscrit dans Questions au judaïsme de 1996, cité mot pour mot dans Quarante méditations juives.
Ainsi,
"L'histoire que relate Scholem concerne la discussion autour de la question de savoir ce qui, lors de la révélation des Dix Commandements au Sinaï, fut réellement entendu par le peuple d'Israël. Selon les uns, ils entendirent tous la voix divine proférant les Dix Commandements. Selon d'autres, ils n'entendirent que les deux premiers commandements : 'Je suis l'Eternel ton Dieu', et 'Tu n'auras pas d'autres dieux à côté de moi'"
se retrouve signé par Gilles Bernheim en 2011 (méditation 26, L'Aleph) :
"L'histoire que raconte rabbi Mendel de Rymanov concerne la discussion à propos de ce qui, lors de la révélation des Dix Commandements au Sinaï, fut réellement entendu par le peuple d'Israël. Selon les uns, ils entendirent tous la voix divine proférant les Dix Commandements. Selon d'autres, ils n'entendirent que les deux premiers commandements : 'Je suis l'Eternel ton Dieu'et 'Tu n'auras pas d'autres dieux à côté de moi'" (p. 128).
Sur le "Campus numérique juif", Akadem, le grand rabbin de France s'était entretenu sur ce texte avec des journalistes, dans une vidéo tournée le 23 novembre 2011 (mise en ligne le 30), et retirée du site le 2 avril. Alors qu'on lui demandait comment il pouvait concilier ses activités de grand rabbin avec l'écriture, Gilles Bernheim s'était contenté de dire qu'il mettait à profit la nuit pour son travail personnel :
"Je ne préfère pas les [heures nocturnes], ce sont les contraintes d'emploi du temps. Etre grand rabbin de France, c'est être soumis à une très grande urgence de l'action, et l'écriture exige une patience en la réflexion. Ce sont des énergies, je dirais des manières d'être, totalement opposées. Vous ne pouvez pas être dans l'urgence et dans la patience en même temps [...], d'où la nécessité de prendre ce temps hors du temps, la nuit."
VOLTE-FACE
Dans un premier temps, pour réagir aux attaques qui se multipliaient sur la Toile, le grand rabbin Gilles Bernheim avait, le 20 mars, déclaré que l'"emprunt" aurait été le fait du philosophe et de son interlocutrice, qui auraient eu entre les mains la photocopie manuscrite d'un cours tenu par lui, Gilles Bernheim, alors aumônier des étudiants, avant la rédaction du recueil dans lequel figurait l'entretien avec le philosophe.
Devant l'afflux des révélations, Gilles Bernheim, qui se trouvait en Israël pour la clôture de la fête juive de Pessah, a changé de discours en reconnaissant le plagiat et l'utilisation d'un "nègre", et en demandant à son éditeur de retirerl'ouvrage de la vente, ainsi que de sa bibliographie. Il écrit :
"Je me suis appuyé, par manque de temps, sur un étudiant dont je tairai le nom et à qui j'ai confié des travaux de recherche et de rédaction. C'est la seule et unique fois que je me suis livré à un tel arrangement, dans un contexte, en 2011, où ma charge de travail et mes obligations ne me permettaient pas de porter toute l'attention nécessaire à la rédaction d'un livre. Ce fut une terrible erreur. Ma confiance a été trahie. Les plagiats démasqués sur Internet sont avérés. Il y aurait, dans ce livre, d'autres plagiats qui n'ont pas été identifiés à ce stade. J'ai été trompé. Pour autant, je suis responsable."
Interrogé par Le Monde, l'entourage du grand rabbin estimait qu'à cette heure, une démission "n'était pas à l'ordre du jour". Bien qu'il soit assez prolixe sur lesréseaux sociaux, sa page Facebook demeurait silencieuse sur le sujet. Dans sa déclaration du 2 avril, Gilles Bernheim envisageait d'écrire "à Dolores Lyotard[veuve du philosophe] et à Elisabeth Weber pour leur présenter [ses] excuses et leur dire le respect et l'admiration qu'[il] porte à Jean-François Lyotard".
Nicolas Weill
